Flacăra, iulie-septembrie 1954 (Anul 3, nr. 13-18)

1954-07-01 / nr. 13

REVISTA B­ILUNARĂ SOCIAL — POLITICĂ $1 LI Proletari din toate ţările, uniţi-vă I­TERAR — ARTISTICĂ ANUL III I 0 MARE CONSTRUCŢIE A PĂCII Şl PRIETENIEI Peste apele tumultoase ale Dunării, între Giurgiu şi Russe, se arcuieşte o grandioasă magistrală de oţel — cel mai mare pod de cale ferată şi şosea construit pînă acum în Europa. Şoseaua asfaltată, largă cît să poată trece cu uşurinţă două maşini, are de ambele părţi trotuare străjuite de­ o balustradă vopsită în albastru. O dată cu sosirea amurgului, lampioane albe luminează puternic. In dreapta podului şoseaua este însoţită de şinele căii ferate. Cu ani în urmă, Gheorghi Dimitrov, marele fiu al poporului bulgar, a numit această construcţie — podul de oţel al frăţiei veşnice între poporul român şi poporul bulgar. Lucrările începute, simultan pe ambele maluri, în urmă cu doi ani şi trei luni, s-au încheiat la 20 iunie — ziua cînd a fost sărbătorită inaugurarea po­dului, ziua în care a trecut primul tren pe noua ar­teră de comunicaţie ce va înlesni considerabil dez­voltarea schimburilor economice şi culturale între cele două ţări prietene. Valurile Dunării se izbesc acum neputincioase în pilonii masivi de beton, îmbrăcaţi în piatră sură, pe care se sprijină arcadele metalice, puternice şi zvelte. Noua construcţie e rodul colaborării frăţeşti în­tre cele două popoare, rodul ajutorului neprecupeţit al Uniunii Sovietice care a trimis pe şantier spe­cialişti şi peste 200 vagoane de utilaje. El este şi rodul ajutorului dat de alte ţări surori — Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, care au trimis utilaje, materiale şi construcţii metalice. Au fost aplicate de către constructori cele mai avansate metode de muncă folosite de constructorii sovietici, ca: sistemul executării terasamentelor prin hidromecanizare; cofraje speciale,dem­ontabile; monta­rea tablierelor de descriere unică în depozit, pe șantier, pentru ca să fie ridicate şi aşezate apoi pe zidării cu ajutorul unor macarale puternice etc. Tablierele mari au fost montate pe schele pe mal şi transpor­tate la locul lor cu ajutorul şlepurilor. Macaralele şi troliile grele folosite la montajul scheletului mecanic au fost fabricate în ţara noastră, pentru prima oară. Mecanizarea muncilor pe şantier a ajuns la un nivel înalt, fiecărui muncitor revenindu-i mecanisme de o forţă egală cu trei cai-putere. Pentru săparea sub apă a fundaţiilor pilonilor s-au folosit chesoane cu aer comprimat. Betonul ne­cesar pilonilor de beton armat a fost asigurat de două fabrici moderne de beton ce s-au construit pe şantier, iar transportul betoanelor pînă la locurile de muncă s-a făcut cu ajutorul funicularului special construit. La construcţia podului au fost folosite utilaje şi materiale ce ar umple 52.450 vagoane de cale ferată. Pe şantier s-au calificat şi s-au călit constructori destoinici: chesonierii N. Ristea, Dumitru Paiu şi Paul Stan; fierarii Marin Ciobanu şi Ştefan Hrişcu; dulgherii Iosif Olear, Dan Vasile şi Ion Anghel; montatorii Ştefan Gîscă, Radu Gheorghiu, Florea Păun şi mulţi alţii. Pentru cerinţele social-culturale ale constructori­lor s-a construit pe malul românesc un cartier cu blocuri de locuinţe, magazine alimentare şi textile, un club cu sală de spectacole, bibliotecă, cantine, creşe, două policlinici, o farmacie etc. Podul peste Dunăre inaugurat la 20 iunie, construit prin colaborarea mai multor popoare prietene, este un simbol grăitor al spiritului internaţionalist ce s-a statornicit în ţările lagărului socialismului, constituie încă o contribuţie adusă de cele două ţări la cauza întăririi păcii şi prieteniei între popoare. Aspecte de la solemnitatea inaugurării podului. Sus: tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dai fi Vilh­o Cervenitov tăind panglicile. jos: după inaugurarea podului, participanţii la solemnitate se îndreaptă spre­­Armul romînesc

Next