Flacăra, aprilie-iunie 1957 (Anul 6, nr. 7-12)

1957-04-01 / nr. 7

Stau în loja presei şi privesc spre mulţimea deputaţilor care au început să pătrundă în sală şi să-şi ocupe locurile. Print­re ei mulţi sunt vechi cunoştinţe, pe care alegătorii i-au trimis în Marea Adunare Naţională pentru a doua sau a treia oară. Alături de aceştia se zăresc figurile noilor deputaţi, unele puţin cam timide (nu cu­nosc nici sala, nici obiceiurile, practica­­sesiuni­lor parlamentare), deputaţi veniţi pentru prima dată aci. Mulţi sunt emoţionaţi şi în sală pluteşte un aer de sărbătoare în stare să inducă în eroare şi pe ziariştii mai experimentaţi. Pentru a fi mai clar, voi spune că, privindu-i pe deputaţi, ai impresia că s-au adunat aci pentru a se cu­noaşte între ei, a-şi face datoria în alegerea conducerii Marii Adunări şi a Prezidiului, să ratifice eventual decretele emise între sesiuni şi, dat fiind că e sărbătoare, să plece pe la casele lor, urmînd ca într-o altă sesiune să se adune pentru a lucra. A fost însă suficient prezentarea proiectului de regulament de funcţionare a Mari Adunări Naţionale, pentru ca să devină clar tuturor că lucrurile stau în realitate alt­fel. Din rîndurile deputaţilor — foarte bine documentaţi asupra stării lucrurilor din circumscripţii — şi care înţeleg, pe bună dreptate, să sărbătorească în felul lor evenimentul, adică muncind, ţîşnesc energic, fără pripă, primele propuneri. Se vede bine că nu sînt propuneri de moment. Şi din acele clipe şi pînă la închiderea sesiunii, în Marea Adunare s-a lucrat de dimineaţă pînă seara tîrziu, cu seriozitate, cu pasiune. S-a lucrat în şedinţe plenare, în şedinţe pe comisii, în pauzele dintre şedinţe şi — să-mi fie iertată indiscreţia, chiar şi în foaierul Operei—în antracte, la spectacolul special oferit lor, şi unde am avut prilejul să văd grupuri, grupuri de deputaţi discutînd aprins problemele ridi­cate în şedinţele ce au avut loc în cursul zilei. Aşa se face că această primă sesiune a celei de a treia legislaturi a fost deosebit de fructuoasă (cititorului îi sînt cunoscute din presa cotidiană legile votate şi măsurile adoptate). Astfel stînd lucrurile, nu-l voi obosi pe cititor cu relatarea cronologică a dezbaterilor. Notaţiile mele urmăresc mai degrabă să redea cititorului unele aspecte mai interesante, cîte Cetăţeanul nostru s-a obişnuit de acum ca în Marea Adunare să se adune reprezentanţii lui şi — spre deosebire de parlamentele vechi unde se adunau exploatatorii pen­tru a legifera jaful ţării şi diferi­tele panamale — să se muncească pentru a se asigura dezvoltarea ţării şi îmbunătăţirea traiului oa­menilor. In această sesiune lu­crările s-au desfăşurat normal din acest punct de vedere. Numai că, de această dată, munca Marii Adu­nări Naţionale a fost ridicată la un nivel mai înalt, atît prin bogă­ţia problematicei sale, cît şi prin metodele folosite, lucru care a dus la creşterea importanţei şi greu­tăţii Adunării în emiterea celor mai importante legi, în însăşi viaţa ţării. Toată sesiunea a fost caracteri­zată printr-un interes deosebit acordat fiecărei probleme, fiecărui paragraf de lege, în parte. Şi dacă în întregul lor proiectele propuse au fost aprobate, apoi unele paragrafe au fost discutate cu de-amă­­nuntul, s-au propus amendamente, care la rîndul lor au fost şi ele dezbătute şi numai după lungi chibzuinţe şi discuţii legile au fost votate, cele mai multe în unanimitate. Dar despre această unanimitate voi vorbi mai tîrziu. Democratismul s-a afirmat în Marea Adu­nare Naţională nu numai prin componenţa ei, dar şi prin prevederile noului său regulament de funcţionare, prevederi de o importanţă deose-■eva din „noul“ ce s-a manifestat atît de impetuos în Marea Adunare Naţională şi care a făcut ca această sesiune să se ridice deasupra celor­lalte sesiuni. Deputații Al. Voicinovici, Tr. Ionașcu, C. Antoniu, I. Pas, B. Solomon.

Next