Flacăra, iulie-septembrie 1959 (Anul 8, nr. 27-39)
1959-07-04 / nr. 27
plexului. Fierarii betonişti Gheorghe Bucelea şi I.V. Gheorghe, cu echipele lor, Ianoş Carol cu echipa sa de dulgheri, inginerii Ion Dobrotă, Zăinescu şi Chipăr, inginerul Dan Niculescu şi inginerul Valeriu Niculescu, toţi constructori încercaţi, care au mai lucrat şi pe alte şantiere ale ţării, şi-au dovedit şi aici, din plin, devotamentul. In lunile iernii şi ale primăverii, în condiţii grele de lucru, pe noroaie, pe frig, pe ploaie, ei şi-au depăşit regulat planul de producţie. Cînd i-am vizitat făceau ultimele pregătiri pentru turnarea blocului reactor. Inginerul Hercule Mănescu, şeful şantierului, le dădea indicaţii. Treaba nu era de loc uşoară. Reactorul e un colos cu fundaţiile din grinzi de 2 pe 3 m, înălţimea de 68 m, şi greutatea de 3.300 tone. Munca cere şi multă atenţie, dar şi forţă... Ascult glasul constructorilor: „Heeei rup! Heeei rup!“ O muncă plină de încordare. Mîine în zori colosul va sta impunător pe propriile lui picioare, iar fruntașii vor sărbători noua victorie prin strîngeri făcute de mîini, sau, cine știe, poate printr-un pahar de vin ciocnit „la botul calului“, după terminarea lucrului... Ne propunem ca mîine, la răsăritulSoarelui, să fim aici, printre constructori, să prindem această clipă unică în elul ei. Acum însă ne grăbim. Avem în „plan“ astăzi şi oraşul nou. Trebuie să vedem neapărat ce s-a făcut în ultimul timp şi sub aspectul condiţiilor de trai. Nu exagerez cînd vă spun (şi asta a fost şi părerea celor două tovarăşe ale mele) că m-am simţit în oraşul nou ca într-unul din orăşele noastre mari.^ Magazine cu vitrine, scăldate în lumină, încărcate cu mărfuri de tot soiul, pe străzi animaţie. Din loc în loc, pe acoperişuri, vedeai chiar şi cîte o antenă de televizor... Ce mai e nou aici? Florile şi perdeluţele de la ferestrele blocului pentru „burlaci“, dai în folosinţă abia cu trei săptămîni în urmă, studiourile care mobilează cu gust încăperile, aleile şi şoselele interioare, arbuşti de liliac şi trandafiri... Dorim neapărat să facem o vizită unuia dintre constructorii acestor blocuri. Despre zidarul Caroly Bace, de pildă, am auzit că a luat iniţiativa foarte preţioasă de a reduce la fiecare metru cub de zidărie cîte cinci cărămizi. După toate prevederile, această metodă, extinsă la întregul şantier, va aduce în cursul anului economii antecalculate în valoare de cca. 80.000 lei. — E un om de treabă. Merită să-l cunoaştem. Ce ziceţi? — le consult pe tovarăşele mele. — O fi, nu zic nu! —îmi răspunde Cornelia. Să trăiască şi să ia cît mai multe asemenea iniţiative. Dar vizita o amînăm pe dupămasă, sau pe mîine. De cînd tot alerg pe şantier, mi s-a făcut o foame de lup. Oare s-o găsi pe-aici vreun restaurant unde se poate mînca bine? — Sînt destule — îi răspunde însoţitorul nostru — dar eu vă propun să mergeţi la cantină. In ultimul timp masa s-a îmbunătăţit simţitor. Şi-apoi, dintr-o lovitură împuşcaţi doi iepuri, vă şi documentaţi asupra cantinei... Am căzut toate trei de acord. Şi nu ne-a părut rău: masa la cantină era într-adevăr bună şi am cunoscut cu acest prilej încă o serie de constructori ai acestui nou şi mare centru industrial ce se ridică, din iniţiativa şi sub conducerea partidului, în acest loc unde în trecut „nu se întîmpla nimic“.,, P.S. însemnările acestea le-am scris mai de mult. De-atunci s-au schimbat multe pe şantier. Liliacul s-a scuturat, trandafirii au înflorit pe aleile proaspăt asfaltate, fabrica de oxigen a intrat în funcţiune, peste tot lucrările au avansat mult... Lui Alexandru Fodor i-au luat-o alţii înainte: Marin Ciobanu, fierar betonist, Marius Cameniţă, Vasile Constantin etc. In cinstea sărbătorii de la 23 August constructorii au obţinut numeroase succese: Gheorghe Bucelea cu echipa lui lucrează acum la instalarea celui de-al II-lea reactor, iar cei de pe şantierul noului oraş, care îşi luaseră angajamentul să dea în folosinţă pâă la data de 23 August şcoala medie a oraşului, şi l-au reînnoit de curînd: clădirea noii şcoli va fi gata cu cincisprezece zile mai înainte de data scadenţei angajamentului. Nu mă criticaţi dacă n-am putut consemna aici toate succesele obţinute ; datele privind realizările celor de la Oneşti se schimbă de la o zi la alta. Cresc mereu. ! RODAJUL LA FABRICA DE OXIGEN: ■ HM La rafinărie primul reactor a fost ridicat de mult. Echipa fruntaşă condusă de Gheorghe Bucelea lucrează acum să-l aducă şi pe cel de-al doilea la nivelul primului. Noul oraş se dezvoltă mereu, în fotografie, un moment din timpul lucrului la instalarea reţelei pentru iluminat. Pe şantier se învaţă adevărata meserie... N. Crăciun, maistru in secţia oxigen, explică tinărului M Bobei funcţionarea coloanei de rectificare a aerului. Şeful de tură Constantin Filip şi Nicolae Stavru de la secţia oxigen răspund de reglarea presiunii la compresorul de aer. Rodarul aparatelor detentorului a fost dat in grija tinerilor maiștri mecanici fruntaşi Alexandru Petrescu și Dumitru Muscă.