Flacăra, ianuarie-martie 1975 (Anul 24, nr. 1-12)

1975-03-01 / nr. 8

se caută UM DIRECTOR — Şi spui că toţi şase sunt la fel! Imposibil. Nici un om nu-i identic cu altul, că doar nu-i piesă de carburator. — Şi totuşi, tovarăşe director, toţi se în­scriu perfect în legea 12 din 1971 privind înca­drarea şi promovarea în muncă a personalului din unităţile socialiste de stat. Am verificat. — Rezultatele activităţii pînă în prezent, pe plan profesional şi obştesc? — Bine, foarte bune la toţi. — Studii? — Nici nu se discută, toţi au studii superioare. Dealtfel, ştiţi foarte bine, cei şase au fost triaţi din 12 candidaţi. Sînt cei mai buni din cei buni. — Şi totuşi, ce facem? Ne trebuie un director adjunct, nu şase. — Aici e aici. ...Deşi n-am fost de faţă, cam aşa, cred, s-a desfăşurat discuţia dintre directorul ISTIUAPS şi şeful serviciului Personal. ISTIUAPS nu este numele directorului, ci — după cum oricine poate ghici — al întreprinderii de servicii teh­nice pentru instalaţii, utilaje, aparate şi piese de schimb din cadrul Centralei cimentului, Mi­nisterul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii. Situaţia era oarecum ieşită din comun: cum să alegi pe acel primus inter pares, pe acel primul dintre egali ai anticilor? Acum două-trei mii de ani totul era simplu: lupta dreaptă, sabia sau măciuca îşi spuneau cuvîntul şi sîngele vărsat pecetluia alegerea: cel care rămînea în viaţă era socotit şi cel mai bun... Soluţie simplă, dar nepotrivită zilelor noastre. Nu arena, ci articolul 51 din legea 12 avea să decidă cine va fi viitorul director adjunct al întreprinderii. Acest articol spune: «in scopul repartizării judicioase pe locuri de muncă in raport cu aptitudinile fiecăruia, la încadrarea sau promovarea in muncă a personalului vor putea fi folosite şi unele teste privind însuşirile native —­­inteligenţa, atenţia, percepţia, memoria, reflexele — din care să rezulte dacă persoana testată este indicată să ocupe postul respectiv». Indicaţii clare dar, după cît se pare, rar sau chiar deloc puse in aplicare. De ce să te complici cu teste, cu psihologi, cînd poţi alege doar după acte, după referinţe, după impresii fugare, fără a-ţi forma o părere proprie despre temperamentul şi capacităţile de conducător ale candidatului? în cele ce urmează dorim să relatăm în amănun­ţime în ce măsură au contribuit şi psihologii la selecţionarea unui cadru de conducere în eco­nomie, tocmai pentru a sublinia utilitatea şi eficienţa metodei şi a contribui la difuzarea unei experienţe valoroase. Cu atît mai valoroasă, cu cît se conjugă cu un anumit specific al întreprin­derii pentru care s-a făcut testul. — ISTIUAPS are un profil atît de complex încît n-aş ezita să-l calific drept unicat în eco­nomie— ne-a spus tovarăşul director Dumitru Lăcustă. Inutil de subliniat importanţa fabricilor de ciment pentru economia naţională. Or, noi sîntem acei care asigurăm service pentru piese de schimb pentru întreaga industrie a cimentu­lui, asigurăm şi service industrial pentru insta­laţii şi controlăm funcţionarea acestora; în sarcina noastră cad şi verificarea, etalonarea şi repararea instrumentelor de metrologie; în plus, dispunem de un şantier de construcţii­­montaj. Din această scurtă înşiruire reiese că şi directorului adjunct pe care urma să-l alegem aveau să-i revină sarcini foarte diverse şi im­portante, de ordin tehnic şi economic. De fapt, cheia problemei consta în a defini exact profilul funcţiei respective, pentru că doar plecînd de la acest element — adeseori ignorat — se poate selecţiona pe baze ştiin­ţifice omul potrivit. — Am analizat cu atenţie problema, ne-am consultat şi cu specialiştii — ne spun Ştefan Tofan, directorul Centrului de perfecţionare a lucrătorilor din industria materialelor de construcţii, şi expertul instructor Romulus Anastasescu, care au stabilit programul şi conţi­nutul examinării psihologice, iar în cadrul unei comisii au participat la trierea candidaţilor. Ce calităţi trebuia să posede un director adjunct ISTIUAPS? Creativitate, o adaptare creatoare, operativă, la condiţiile specifice. Toate fabricile de ciment i se plîng lui: «N-am asta, n-am ailaltă». El trebuie să dea soluţii, nu să ofteze. Mobilitate a gîndirii. Funcţia îi cere să sară permanent de la o problemă la alta, de la electrofiltre la pro­bleme administrative obişnuite. Tact. Respec­tivul e solicitat din zeci de locuri şi trebuie să solicite în zeci de locuri. Gîndiţi-vă: o singură fabrică de ciment posedă utilaje de 30 000 tone, ea macină munţi! Or, procurarea de piese de schimb de la furnizori foarte diverşi pentru toate fabricile din ţară cu acest profil reclamă, între altele, tact, perseverenţă. Trebuie să ştii unde să apeşi şi... să apeşi tare. Se cere, de ase­menea, inteligenţă tehnică, să cunoşti temeinic procesul de fabricare a cimentului, fiecare şurub, fiecare rotiţă, în fine, indispensabilă este şi o memorie ieşită din comun: cifre, nume, persoane. Aşadar, prin această prismă trebuia să evaluăm capacităţile profesionale, calităţile umane, apti­tudinile psihice, atitudinile, comportamentul şi alte trăsături de personalitate ale candidaţilor. Cum să le evaluăm? Printr-o baterie de teste special alcătuită şi prin situaţii create ad-hoc pentru a studia comportamentul, reacţiile psi­hologice. Să precizăm de la bun inceput: toate aceste tehnici de selecţie sunt de mult cunoscute, nu ne arogăm nici un merit în privinţa lor. Noi n-am vcut decît să le adaptăm unor necesităţi concrete. Din discuţiile avute la Centrul de perfecţio­nare am putut reconstitui întreaga atmosfera a concursului, care, după cum veţi vedea, n-a fost lipsită de surprize, de emoţii. Să nu vă mire dacă vom dezvălui unele teste, e drept,puţine. De obicei, psihologii şi, în gene­ral, examinatorii de orice fel ezită — şi pe bună dreptate— să-şi divulge tainele, de teamă să nu afle «elevii», mici şi mari. De data aceasta, nici un pericol. Bateria de teste, după cum am arătat, oricum trebuie elaborată de la caz la caz, în funcţie de profilul profesiunii avute în vedere. Deci unui viitor candidat la funcţia de contabil şef al unei fabrici de jucării, să spunem, nu i se va dezvălui nici un secret la lectura articolu­lui de faţă, el nu va fi pus într-o situaţie mai privilegiată decît un alt candidat care n-a citit relatarea ce urmează. Dar dacă se va ţine un concurs, inclusiv cu teste psihologice, pentru ocuparea unui post de director adjunct la o întreprindere cu un profil similar cu ÎSTIUAPS? Nici în acest caz nu-i «demascăm» pe psihologi în fond, candidatul află din articol că va fi supus unui tir concentrat, că însuşirile sale tempera­mentale vor fi cu grijă şi în mod obiectiv cîn­tărite, că psihologii îi vor crea tot felul de situaţii în care aceste însuşiri să-şi poată revela caratele şi, în sfîrşit, că trebuie să posede cele mai temeinice cunoştinţe tehnice şi economice, pe plan teoretic şi practic Recunoaşteţi că dez­văluirea unor asemenea secrete nu va dăuna nimănui. ...Aşadar, a sosit ziua concursului, în prealabil, celor şase candidaţi li se pusese la dispoziţie o documentaţie completă despre sarcinile şi struc­tura întreprinderii, schema de organizare, de­numirea serviciilor, pînă şi numele şefilor de serviciu. Deoarece o zi întreagă fusese afectată studierii acestor date, se presupunea că fiecare candidat se familiarizase, întrucîtva, cu ISTIUAPS La Ora­ș cei şase au fost introduşi în şase birouri la Centrul de perfecţionare a lucrători­lor din industria materialelor de construcţii. Pe fiecare îi aştepta o mapă groasă. — Vă rugăm să rezolvaţi această coresponden­ţă. Vă atragem atenţia că unele lucrări au fost luate, Era modificări, din dosarele ISTIUAPS, altele au fost elaborate de noi, însă sunt axate pe aceleaşi probleme reale, mari şi mici, pe care unul dintre dumneavoastră va avea să le re­zolve, în mod real, peste cîteva zile, în biroul său de la ISTIUAPS. Toate cele şase mape au un conţinut identic, deci condiţiile de lucru sunt aceleaşi pentru toţi. O recomandare importantă: pe corespondenţă scrieţi indicaţii detaliate de rezolvare, nu rezoluţii de felul: «Să rezolve tovarăşul Ionaşcu, serviciul aprovizionare» sau «Tov. Bălteanu, convorbire». Vă mulţumim pentru atenţie. Puteţi începe. Am răsfoit mapa de corespondenţă şi mărtu­risesc că am resimţit o vagă mulţumire la gîndul că nu eu eram cel chemat s-o soluţioneze. Pro­bleme extrem de variate: de la un telex aparent anodin (o unitate în subordine comunică la ISTIUAPS lista pieselor disponibile) la convoca­rea la o şedinţă la minister, de la o cerere mîz­­gălită («Subsemnatul Oprea Vasile, muncitor necalificat la depozit, cu retribuţie la categoria 2/III, vă rog să aprobaţi să mă promoveze şi pe mine cu o treaptă») la restituiri de comenzi (Uzina «Independenţa» din Sibiu refuză o co­mandă, afirmînd sec: «Nu avem capacitatea de producţie necesară»). Zeci de adrese, hîrtii. Să desenezi o piesă după date primite prin telefon pare simplu pentru un specialist cu studii superioare. Şi totuşi,fiecare dintre cei şase candidaţi la postul de director adjunct a dat o versiune proprie. Nici una perfect corectă. «Alo! Aici Direcţia comercială din minister. Vă rugăm să ne transmiteţi de urgenţă...» La capătul Tirului nu se afla insă Direcţia comercială, ci un psiholog.

Next