Flacăra, iulie-septembrie 1981 (Anul 30, nr. 27-39)

1981-07-02 / nr. 27

» Un moment ce im­plineşte semnificaţiile unui timp de mari evenimente PLENARA COMITETULUI CENTRAI, AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, în ziua de 29 iunie a avut loc Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român la care a fost a­doptată, în unanimitate, următoarea or­­dine de zi: Proiectul Planului naţional unic de dez­­voltare economico-socială a Republicii So­­cialiste România în cincinalul 1981—1985 şi Proiectul Planului de dezvoltare a agri­culturii și industriei alimentare in pe­rioada 1981—1985. In luările de cuvînt, a fost subliniat faptul că ampla dezbatere a celor două proiecte de plan in cadrul celui de-al II- lea Congres al consiliilor oamenilor mun­cii si cel de-al 11-Iea Congres al consilii­lor de conducere ale unităţilor agricole socialiste, al întregii ţărănimi, al consilii­lor oamenilor muncii din industria alimen­tară, silvicultură şi gospodărirea apelor demonstrează, o dată mai mult, largul de­mocratism al societăţii noastre, legătura indisolubilă dintre partid şi popor, carac­terizată între altele şi prin practica pro­movată consecvent de conducerea partidu­lui nostru, personal de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de largă consultare cu făuri­torii de bunuri materiale şi spirituale în problemele esenţiale privind dezvoltarea multilaterală a patriei socialiste. Vorbito­rii au apreciat, de asemenea, faptul că cele două documente au fost elaborate in deplin consens cu orientările Congresului al XII-lea al P.C.R. şi că vor constitui un preţios ghid în valorificarea superioară a potenţialului­­ uman şi material al socie­tăţii noastre. Comitetul Central a dat o înaltă apre­ciere aportului­ nemijlocit, determinant al tovarăşului Nicolae Ceauşescu in elabo­­rarea proiectelor de plan dezbătute, evi­­denţiindu-se, şi cu acest prilej, contribuţia de esenţă a secretarului general al parti­dului la fundamentarea obiectivelor dez­voltării economice şi sociale a ţării. Aprobînd in unanimitate cele două pro­iecte de plan şi hotârînd ca ele să fie su­puse spre dezbatere şi aprobare Marii Adunări Naţionale, plenara a exprimat hotărîrea clasei muncitoare, ţărănimii şi intelectualităţii din ţara noastră, a orga­nelor şi organizaţiilor de partid, a tutu­ror celor ce muncesc în Republica So­cialistă România, fără deosebire de naţio­nalitate, de a nu precupeţi nici un efort pentru îndeplinirea exemplară a sarcini­lor ce decurg din aceste importante docu­mente, în încheierea lucrărilor plenarei a luat cuvîntul tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Com­unist Român. Subliniind faptul că cele două proiecte de plan corespund intru totul hotărîrilor" Congresului al XII-lea, președintele României a arătat că dispunem de toate mijloacele materiale necesare realizării noilor obiective propuse, dar acest lucru implică o exemplară activitate de concep­ţie şi execuţie, îndeplinirea sarcinilor de producţie la toate nivelurile. In acest con­text, s-a făcut precizarea că producţia de petrol, cărbune, minereuri, ca şi cea din agricultură, poate fi mărită nelimitat, avîndu-se in vedere cererile şi necesită­ţile de asemenea produse, dar în celelalte sectoare dezvoltarea producţiei trebuie să se încadreze strict în prevederile planu­lui, deoarece atît importul de materii pri­me cît şi celelalte mijloace au fost core­late cu nivelurile stabilite. Importante re­zerve, a ţinut să remarce tovarăşul Nicolae Ceauşescu, există în industria mică şi în sfera serviciilor către populaţie, unde este necesar să se folosească, mai raţional şi eficient forţa de muncă. Referindu-se la unele observaţii şi pro­puneri făcute in plenară, privind realiza­rea de noi­ obiective de investiţii, condu­cătorul partidului şi statului nostru a ară­tat că ceea ce s-a prevăzut în plan repre­zintă nivelul maxim, în acest cincinal ur­­mînd să se termine lucrările la platfor­­mele industriale existente, care să fie do­tate corespunzător, asigurîndu-se, totoda­tă, ca acelea intrate în producţie să func­ţioneze cu capacitatea lor maximă. în ceea ce priveşte construcţia de lo­cuinţe, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a ară­tat că cele 900 de mii de apartamente re­prezintă un pas important spre soluţiona­rea cererilor oamenilor muncii, fiind în concordanţă cu posibilităţile practice ale economiei naţionale. Referindu-se in continuare la necesita­tea folosirii mai raţionale a forţei de mun­că şi la concentrarea atenţiei şi eforturi­lor pentru creşterea bazei de materii pri­me şi de produse agricole, secretarul ge­neral al partidului a apreciat că nu există judeţ care să nu poată realiza, în linii ge­nerale, obiectivele minime propuse. A ajunge la o producţie de circa 70 000 lei pe cap de locuitor aceasta reprezintă — s-a arătat — un pas foarte serios înainte. Toc­mai de aceea este necesar să se acţioneze cu toată responsabilitatea, anul 1981 re­prezentând, in fapt, baza realizării cinci­nalului în toate domeniile. în încheiere, preşedintele României a ţi­nut să precizeze că înfăptuirea Programu­lui partidului de edificare a societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism impune, mai mult ca oricînd, ca fiecare membru al Co­mitetului Central, fiecare activist de partid şi de stat, indiferent de domeniul în car­e lucrează, să se considere responsabil, mo­bilizat să contribuie la realizarea planului cincinal, la îndeplinirea exemplară a sar­cinilor și dezideratelor propuse. LIVIU TIMBUS ■ ANUL XXX (1360)1­2 IULIE 1981 '­lacara Săptămânal editat de Frontul Democrației­­ și Unității­­ Socialiste . „Nu, Vilcea nu este un judeţ «mie»!“ Interviu cu tovarăşul TEODOR COMAN, prim-secretar al Comitetului Judeţean Vilcea al P.C.R., preşedintele Consiliului popular judeţean — „Un judeţ mic, dar cu o dezvoltare economică — industrială în primul rind — complexă şi plină de dinamism“ , aşa se spune — o spunem adesea şi noi, zia­riştii — despre Vilcea. Sunteţi de acord cu această caracterizare ? — Depinde ce înţelegeţi prin „judeţ mic“. Dacă vă referiţi la suprafaţa geo­grafică, Vilcea, intr-adevăr nu se situează printre judeţele noastre „mari“, dar nici printre cele ,din coada plutonului. Dacă avem in vedere stadiul de unde am ple­cat în noua etapă de dezvoltare deschisă de Congresul al IX-lea al partidului, atunci da. Vilcea este — mai exact spus, a fost — un judeţ „mic“. Dacă, însă, pri­vim aceste meleaguri prin prisma tradi­ţiilor de luptă ale poporului, prin prisma spiritualităţii româneşti a tot ceea ce a creat mai bun şi mai frumos neamul nostru in istoria sa, a contribuţiei sale la fondul de valori universale. Vilcea este un judeţ care întruneşte, asemenea tuturor judeţelor patriei, atributele mari ale dăinuirii noastre multimilenare, amplu deschisă spre viitor. Pe aici au stră­bătut romanii drumurile in inima sa­(Continuare in paginile 16—17) en­'ttt, si «■"««««■ Comlăriri priorit­are româneşti în domeniul cancerului , slim­il un deosebit interes la Congresul mondial de la Budapesta Intre 21 şi 27 iunie a avut loc, la Budapesta, cel de-al XII-lea Congres mondial de oto-m­olaringologie, manifes­tare ştiinţifică de­­amploare şi ţinută, a cărei primă ediţie s-a desfăşurat în 1876, la New York. Ca şi cu alte ocazii, şcoala românească de specialitate s-a prezentat remarcabil. Ca o recunoaştere a valorii şi contribuţiei ei, profesorului Dorin Hociotă i se încredinţase onoranta mi­siune de a conduce una din şedinţele de audiologie, numai că, din motive de să­nătate, profesorul n-a putut lua parte la congres. Am aflat că, din sutele de comu­nicări înfăţişate reuniunii, două au stîrnit un interes deosebit, invitînd la prelungi şi fructuoase discuţii, ele aparţinînd me­dicilor români, fiind realizate in cadrul Centrului de fonoaudiologie şi chirurgie funcţională O.R.L. din Capitală şi avind la bază acţiunea produsului original „L“, înregistrat ca brevet de doctorul Mihai Leontopol încă în 1968. Prima lucrare, „Rezultate terapeutice obţinute cu produsul „L“ în cazuri de cancer in­otorinolaringologie“, autori dr. Mihai Leontopol, prof. dr. Dorin Hociotă, dr. Tiberiu Dumitriu, dr. Romeo Călăraşu, dr. Valeriu Dumitrescu, a plecat de la administrarea, ca tratament unic sau asociat, a produsului experimental, ori­ginal, numit „L“, avind la bază fenoli substituiţi. Despre produsul respectiv, ca şi despre prioritatea lui absolută, „Flacă­ra“ a mai scris, menţionînd că el conţine, pe lingă alţi constituenţi, hidrochinona capabilă să influenţeze metabolismul ce­lulei canceroase prin oxidoreducere. Au­torii lucrării citate subliniază că „cerce­­ (Continuare în pagina 9) OVIDIU IOANIȚOAIA ■ -----------------------------77 Cu furnici de diamant Teatrul e trădarea (cu ochi verzi ca algele) a prozei. Aproape nu există ro­mancier modern la noi care să nu fi dezertat din unitatea carelor blindate (proza) în compania de puşcaşi de ma­rină. Eu, asemeni multor prieteni ai mei, îmi scriu cărţile cu furnici de diamant şi mă bate-n cuget griul că asta mi se trage dintr-un gînd vechi, acela că toţi ne jucăm romanul vieţii în intimitate şi că numai îndrăzneţii, neobrăzaţii sau profeţii urcă pe dea­lul sălii şi se dau în stambă. Vă rog, nu părăsiţi încăperea, vreau să vă dau spre lectură volumul Fîntina cu patru adevăruri, cuprinzind piese de teatru scrise de povestitorul de elită Vasile Rebreanu. Un prozator e lupul tutelar al intîmplărilor. El nu ucide povestea, o mursecă, îi inoculează venin în rană, pune-n mina răbdării ieşirea din minţi, o latră, o podideşte cu mizerie, îşi culcă timp la in poala ei, o întinereşte, înrourind-o şi o pierde în scările scenei. In piesele lui, Vasile Rebreanu produce oricînd o ţară iluzorie unde justiţia e imparţială şi nu are dreptul la cuvînt. Scuza ticăloşiei e capătul funiei şi ea apucă în dinţi zaua lan­ţului. Fumegă roiuri de muşiţă in ver­bul care produce arhangheli împotriva evidenţei şi imparte pămîntul în felii de pepene aflate doar in mina învin­gătorilor. Lepra şi jegul umblă in si­criu alb şi lemnul n-are voie să se cheme altfel decît diligentă, docar, şa­retă sau corabie lansată pe fluviu de izmă. Cel ce împarte mîncarea la masă (o ştiu de la internat, o ştiu şi din armată) lucrează cu dracul. Făcă­­leţul nu e lemn de cruce, e patriarhul cucuielor. Vindem amurg, ne spune Vasile Rebreanu, dar numai pe taraba unde mijesc zorile Purpura aurorii mi se cuvine mie, holera zăpuhului o vei duce la in spinare. Teatrul ăsta merită să fie cintat, înainte de a i se da dreptul să urce în scandalul celor ce nu pricep nimic. Piesele sint o fîntînă. Cui i-e sete, bea. Cine bea şi are pu­ţină minte se şterge la gură cu mineca hainei şi-şi zice : omul imbătrîneşte din clipa cînd sîngele lui găseşte în fîntînă numai timp şi nici un fir de apă . In cuprinsul zilei şi-al nopţii şi-al săptăminii, viaţa deschide ochi verzi ca algele. FANUŞ NEAGU : Din sumar : DOSARUL ODOBLEJA-WIENER (pag. 8) , CUM SE RĂSPUNDE UNEORI LA OMENIA UNUI PAHAR CU APA (pag. 11) ; PROBLEMA ORIGINII ETNO.ISTORICE A CEANGĂILOR DIN MOLDOVA (pag. 24) ; UNIVERSUL (pag. 30) In numărul de astăzi grupajele : Cum petrece lumea Locurile de joacă pentru copii Despre dispeceri şi dispecerate RAZVAN BARBULESCU - Oconcretă şi responsabilă implicare Interviu cu tovarăşa MARIA GHEORGHE, prim-secret­ar al Comitetului de partid al sectorului 4 — Tovarăşă prim-secretar, plecind de la ideea că îndrăzneala obiectivelor celui de-al şaptelea cincinal îşi are temelia in împlinirile anilor precedenţi, idee subli­niată şi în cuvintarea secretarului general al partidului rostită de la înalta tribună a forumului democraţiei, vă rog să ne spuneţi, în citeva cuvinte, care a fost „zestrea“ cu care oamenii muncii din sec­torul 4 au intrat in 1981 ? — Am încheiat cincinalul in primele zile ale lunii decembrie 1980, reuşind ca pînă la sfîrşitul anului să obţinem un plus de 1,5 miliarde lei la producţia in­dustrială. 80 la sută din acest spor a fost realizat pe seama creşterii productivităţii muncii. Valoarea produselor noi şi repro­­iectate in cincinalul trecut, a fost de 66.8 la sută din producţia marfă, altfel spus. I­­ 6.7 la sută mai mult decit a fost planificat. Sint numai citeva cifre, care exprimr­ă, intr-un fel, aportul de hărnicie, strădu­itâ şi inteligentă al celor peste o sută d­e mii de oameni ai muncii, ciţi nu­mără sectorul nostru, la succesele înre­gistrate de întreaga Capitală in perioada 1976— 980. Aceste sporuri demonstrează că au reușit să aplicăm cu mai multă (Continuare în pagina 7)

Next