Flacăra, octombrie-decembrie 1982 (Anul 31, nr. 39-52)

1982-10-01 / nr. 39

Istoria României prin vitejii ei de ieri şi de azi: Nicolae Ceauşescu, primul Preşedinte a! României socialiste, faţă in faţa cu monumentul primului Voievod al unirii tuturor Românilor, Mihai Viteazul Intr-o atmosferă entuziastă, de mare sărbătoare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a inaugurat la 28 septembrie 1982 monumentul lui Mihai Viteazul din municipiul Sfintu Gheorghe. Eveniment plin de o adîncă semnificaţie istorică, exprimîn­d, deopotrivă, ideea că naţiunea română şi unirea Moldovei, Ţării Româneşti şi Transilvaniei sînt veşnice, precum şi unitatea oamenilor muncii din România, fără deosebire de naţiona­litate, in opera comună de făurire în ţara noastră a socialismului şi comunismului, dezvelirea statuii marelui voievod în oraşul de reşedinţă al judeţului Covăsia a constituit pentru cei ce trăiesc şi muncesc pe aceste meleaguri încă un prilej pentru a-şi exprima, alături de întregul popor, dragostea şi ataşamentul pentru conducătorul parti­­dului şi statului nostru. Monumentul lui Mihai Viteazul inaugurat la Sfintu Gheorghe este menit să poarte in veşnicie mesajul de gîndire şi simţire al unui popor liber şi stăpin intr-o tară liberă şi suverană. Un nou vaccin Sunt aproape trei ani de cînd „Flacăra“ a pre­entat in premieră absolută un nou produs romanesc folosit in tratamentul bolilor­ reumatismale : un vaccin stafiloco­­cic, datorat medicului Nicolae Eftimescu de la Spitalul clinic al municipiului Bucu­rești. Am precizat, atunci că preparatul, utilizat de autor intr-o foarte largă gamă de­ afecţiuni reumatismale, ca şi in unele boli de colagen, a fost brevetat de OSIM, în 1079, generalizarea acestui nou pro­cedeu terapeutic necesitînd in continuare investigaţii clinice şi de laborator, pre­cum şi avizul de specialitate al unor fo­ruri medicale de decizie. Cu toate aces­tea pe adresa redacţiei noastre au sosit aproape o mie de scrisori, corespondenţii noştri, mulţi dintre ei, solicitind mijlo­cirea procurării vaccinului. Am răspuns în mai multe rînduri acestor doleanţe, arătând in cuprinsul revistei noastre că legea interzice folosirea unui medicament insuficient testat şi că vom anunţa la timp data difuzării vaccinului. Spre re­(Continuare în pagina 7) LIVIU TIM­US Ш Recunoaşterea priorităţilor unui savant român — Stimate tovarăşe Mihai Drăgănescu, înainte de a intra in subiect, permiteţi-ne să vă facem o scurtă prezentare, alegind cîteva date dintr-o fişă mai amplă pe care stă scris, intre altele, profesor doc­tor docent, şef al Catedrei de dispozitive, circuite şi aparate electronice din director general al Institutului central pentru conducere şi informatică, membru corespondent al Academiei R.S.R. etc., etc. Aţi publicat până acum, singur sau în colaborare, o mulţime de cărţi, după socotelile noastre 11 la număr, iar recent aţi îngrijit apariţia „Psihologiei conso­­nantiste" a lui Ştefan Odobleja, care a văzut lumina tiparului in cadrul Editurii ştiinţifice şi enciclopedice. Exact, despre asta am dori să discutăm, stimate tova­răşe profesor, despre „Psihologia conso­­(Continuare în pagina 5) OVIDIU IOANIŢOAIA : Trei echipe româneşti de fotbal s-au calificat in turul II al cupelor europene Felicitările ce se cuvin formaţiilor Di­namo Bucureşti, Universitatea Craiova şi Dom­­nul Hunedoara trebuie adresate, in primul m­od, căpitanilor lor. Dinu, Şte­­fanescu şi Klein (de la stingă la dreapta). Citiţi în pag. 20 relatările trimişilor noştri la Praga, Florenţa şi Hunedoara, Bobe Dochki pictură de SABIN BĂLAŞA Fotografie de A. MIHAILOFOL □ Cîteva probleme de educaţie (V) Activizarea binelui in fiecare om şi a oamenilor buni, în genere, mi se pare o acţiune căreia educatorii trebuie să-i acorde întreaga lor capacitate de convingere. S-ar părea ca, intr-o ţară în care există un singur partid, problema educaţiei cetăţenilor e simplă şi la îndemînă. Avindu-i pe toţi de aceeaşi parte a baricadei, ce ne mai punem, ogre, e ti­tea probleme ? Toate pîrghiile rin­t Ib mii­­nile unui singur partid, el decide, ce ne mai întrebăm, ce ne luai om­irîm lu între­bări? Educaţia decurge din fiecare faptă, de zi cu zi, a membrilor acestui partid, din fiecare faptă a celorlalți oameni, care chiar dacă nu sunt în rîndurile partidului, înfăptuiesc politica acestui partid de guvernământ,­partid care hotărăşte din vrerea poporului şi pentru intregul popor. Aşadar, din moment ce toate formele de invăţâmînt, toate instituţiile culturii şi toate mecanismele comunicării sociale sint in­­iinile acestui partid, de ce să problematizăm unde nu e nimic neclar ? De ce să ne îndoim cînd noi sintem şi proprietarii şi lucrătorii şi beneficiarii tuturor bunurilor acestei ţări ? Nu e cumva periculos să căutăm contradicţii acolo unde există numai sens unic ? Partidul nostru nu are el resursele de a-şi educa pe toţi membrii săi, pe cei tineri, pe utecişti, pe copii, pe toţi cetăţenii, numai prin împrejurarea că reprezintă toată ţara şi interesele ei fundamentale ? Cred că problema e mult mai complicată decît poate să pară. Una e să ai o idee genială, cum a avut tovarăşul Nicolae Ceauşescu, întemeind „Cîntarea Româ­niei“ şi alta e să se facă, de către toţi oamenii şi, în primul rînd, de către oamenii de cultură eforturile necesare pentru ca această „Cvitarea României“ să nu se deterioreze, in pici un spaţiu al ei, să nu se demonetizeze, să nu ajungă cumva în posesia­­ unor nepricepuţi care s-o umple, aberant şi harnic, cu mediocritate şi banalitate. Una e ideea, alta e transformarea ei la realitate. Ideea cea mare ii aparţine Preşedintelui, realizarea ei trebuie să fie problema noastră a tuturor. „Cîntarea României" e­­ diversă ori monotonă, strălucitoare ori amorfă, in funcţie de forţa noastră, a tuturor, de a o împlini. Unii au tendinţa de a-şi acoperi lipsa de inspiraţie şi de vocaţie, raportîind totul în sursa de unde s-a născut ideea iniţială. A-ţi exprima adeziunea faţă de politica partidului, a secretarului său general, trebuie să însemne a-ţi face datoria. Mai clar de-aşa nu văd cum ar putea fi. Dar, de aici, decurge că şi procesul de educaţie nu e realizat numai prin aceea că partidul nostru şi-a asu­mat toate pîrghiile, toate responsabilite­tie in faţa istoriei. Abia de aici începe munca propr­iu-zisă. Referindu-m­­i la probleme mai generale ale culturii, trebuie să spun că prin statutul partidului şi Constituţie, fiecare om are dreptul la opinie. (Continuare în pagina 5) ADRIAN PAUNESCU Ш ■Je­t .

Next