Foaia poporului, 1903 (Anul 11, nr. 1-52)

1903-01-11 / nr. 1

Anul XI Duminecă, 11 Ianuarie n. 1903 Nr. 1 Prețul abonamentului: Pe un an......................................................4 coroane. Pe o jumătate de an ....... 2 coroane. Pentru România 10 lei anual. Abonamentele se fac la „Tipografia“, soc. pe acţiuni, Sibiiu INSERATE: se primesc la biroul administraţiunii (strada, Poplăcii nr. 15). Un şir garmond prima dată 14 bani, a doua­ oară 12 ban­i a treia-oară 10 bani. Invitare la abonament. Cu numărul de faţă se incipe al 11 an de muncă, sevîrşită de „Foaia Poporului“ pentru luminarea popo­rului românesc. Credincioşi progra­mului de a lumina, sfătui şi îmbărbăta poporul in lupta lui pentru propăşirea economică, morală şi spirituală, „ Foaia* a stăruit, ca din an in an se satisfacă mai mult îndatoririi, ce ’şi o impun, prefăţendu-se într'o adevărată filială a bisericii şi şcoalii române. Cuprin­sul ii variat a făcut, ca ea să fie con­siderată ca o mică sală de lectură, la care, după visa şi mărturisirea cetito­rilor, toţi cu drog aleargă. Şi pe viitor „Foaia Poporului va lucra tot în direcţia veche, silindu se a introduce îmbunătăţiri tot mai multe, pentru ca se fie vrednică de numele ce­­şi-a ales Suntem convinşi deci, că lucrăm, nu in interesul ei propriu, ci al poporului român, a cărui înaintare ne face tuturora la inimă, când rugăm pe abonaţii de până acum să o aboneze şi mai departe şi, mânaţi de dragoste faţă de deaproapele, se îndemne şi pe alții, ca să o aboneze. Abonamentele rămân aceleași, și anume: Pentru Austro- Ungaria : Pe un an în­treg...........................4 coroane. Pe o sub­­e­tate de an , ♦ . . 2 coroane. Pentru România, Bulgaria, Rusia și America: Pe un an întreg......................10 tiranei (lei). Pe o jumietate de an ... 5 franci._______ Pentru a pute ţine bună rândurlă onoraţii abonaţi, vechi şi noi, sunt rugaţi a băga bine de seamă la următoarele­: Pe timp mai scurt nu putem primi abonament­e, nici dela alt ter­min, decât dela începutul anului pe o jumătate de an, sau pe un an. Abo­naţilor de până amin li­ s’au trimis deodată cu foaia şi mandate poştale (posta utalvány), cu adresa noa­stră tipărită şi cu făşia, sub care primesc foaia, lipită pe dos, aşa că trimiţătorul nu are decât să-’şi scrie numele sen şi cifrele la locurile cuvenite şi să pună banii, dimpreună cu mandatul, la poştă. Abonaţii noi sunt rugaţi a-’şi scrie numele lor şi al comunei foarte curat şi ceteţ, însemnând posta din urm­ă- A«]uiinistra(iun­ea „Foii Poporului“. Amil-Nou. An No­ua o** UUreg Sfc vieaţa noa«tru­pă de muncă, un dec obs, i »Foaia Poporului«. E și pentru singura tip; o fi pentru o »Foeec se»'yi facă a ... judecata, da^ă bine au lucrat !n timpul, pe abia a tre­cut, și se tragă învățăturii» ) lipiă pen­tru viitor. Și ca «ă ne faeion judecată dreaptă despre cele ce am săvîrșit, va trebui fi de data aceasta să avem in vedere, că la toate faptele noastre, bune ■au rele, ne-a supraveghiat ochiul Ce­lui de­ sus, care cu legile lui nestrămu­tate ne a condus şi vecinic ne va con­duce Având pururea înaintea ochilor,, că suntem numai un fir de prav din uriaşa creaţiune a lui D zeu, că numai trăind după cele ce el ne orîndueşte, nu vom căde în păcatul fuduliei, nepăsării faţă de poruncile lui, căci numai aşa ne vom pută orei un traiu fericit pe acest pământ, un traiu, care prin felul lui să nu garanteze fericirea de după moartea pământească. Făcându-ne deci socoteala anului trecut, ca ori-ce econom bun, ne vom da seamă, dacă ne-am împlinit m­atorirţele ce le avem faţă de biserică, patrie, şcoală şi familie şi dacă bilanţul va efi favo­rabil, putem fi mângâiaţi, că ni­ le-am împlinit fi faţă de noţiunea noastră. în felul acesta ne tragem sama fi noi, cei dela „Foaia Poporului“, care împlinim acum zece ani de munca. Şi noi ne întrebăm, dacă ne am împlinit datorinţa faţă de biserica şi şcoala noa­stră naţională, faţă de patrie, faţă de poporul român, familia cea mare, ai că­rei fii cu toţii suntem. Bilanţul îl lăsăm să-’i facă acele zeci şi zeci de mii de Români, cari din foaia noastră scos au îmbărbătare, sfat bun şi îndemn pen­tru de-a-­şi împlini datorinţele lor. Şi mai mult decât în trecut, »Foaia« se va siai, se fie steagul pururea ţinut fâl­­făind, in jurul căruia să se poată aduna toţi cei­ ce rîvnă eu pentru înaintarea poporului nostru dela sate. Ca să avem însâ folos dăinuitor din aceasta esaminare proprie, trebue să ne hotărîm cu toții, că ori-cât am fi lu­crat pănă apura, ori cât ni­ s’ar pfiră, că am dat înainte, în viitor și mai mult să facem. In speranța, că hotărîrea a acum din iseă, zece ani adevetul «eu sin bun prilej, FOITA. 9 Anul-Nou 1903. Un An-Nou din vecînicie Ne-a sosit astăzi la toţi, Vechiul an dus in vecie, Chinuit de buni­­i hoţi, S a dus, s’a dus să nu mai vie Lăsând plângeri intre soţi, Duşmănie ’ntre popoare Pentru pofta de a domni, Unii pe alţii să-’mprejoară Eu sâ fiu, tu sâ nu fi. Fost-au dreptul celor mari, Şi azi este tot mereu Numai dreptul celor tari. Iar­ cei slabi păţesc tot greu. Dare-ar bunul Dumnezeu, Ca anul ce ne-a sosit, Sâ-’ntinză ca curcubeu Dreptul cel de mulţi dorit, Dreptul meu şi dreptul tău. Tot dreptatea am iubit. Cei căzuţi prin slăbiciune Să se ridice ca lei, Din domn yi din moliciune. Vază-’gi mama fii sei Domni pe vetrele străbune, Fericirea ne zimbească Uşurând necazul greu, Şi mărirea strămoşească Renalţă ’yi earăgi steagul seu. Curatantin Folea. Crăciunul la 1894. — Prag ment. — ....Pentru-ce, in momentul acesta, me duce gândul in locuri pe unde n’am um­blat nici odată? Cine’i bătrânul acesta, cu faţa de apostol, singur într’o odăiţă cu fereastra îngustă, şi de ce-’l păzeşte un jandarm la ugă?... A, aici îi tem­niţa dela Seghedin. Bătrânu e Raţiu — cea mai nobilă, cea mai sfântă figură de martir a timpului in care trăim. Mâine e CrăciunulI... Şi blândul» divinul profet îşi razimă fruntea pe măna-’i stângă, car’ cu dreapta scrie în­cet cu creionul pe mesiţa de brad: „ Mâine e Crăciunul. Florile dalbe, florile dalbe de măr*. Apoi stă, şi se gândeşte cu drag­ii cu milă, la cei de acasă. Nici­odată nu ’i s'a părut închisoa­rea mai aspră, naşurile mai lungi, sin­gurătatea mai tristă. Ca printrun vis igi revede căsuţa, altarul in care a trăit o viesţă de muncă cinstită, de jertfă şi de eroism, grădina cu pomii sădiţi de el, — se vede la masă, lângă soţia lui, Intre copiii lui prăznuind In pace şi iu­bire Naşterea Mântuitorului... In lumina de amurg, ce străbate tot mai scăzută, prin ferestrue, părul alb al martirului străluceşte ca de o dumnezeiască aureolă. Poate­ că Raţia

Next