Foaia poporului, 1906 (Anul 14, nr. 1-52)

1906-01-14 / nr. 1

Pag. 4 Români, cari fac set v­olul ca raportori economici ai ministrului de agricultură Dânsul Insă are onorul a figura şi Intre aceştia. Deocamdată atât despre dl preot Cârpinişan. Nu mai puţin măgulitor voiu pu ca aminti şi despre doue puteri, did­­­nce dela şcoala ce aici: d şoara învăţau dr. Enisa Crişan şi învăţătorul Vasiliu Car­­penişan. Cea dintâiu se distinge prin un zel neîntrecut şi purtare de model, cel de al doilea pe lângă aceste în­­ruşiri bune, îşi cunoaşte chemarea în şcoală şi societate. De încheiere amintesc, că unde conducătorii unei comune vor lucra cu puteri unite, acolo calea spre progres va fi dese­r­să, dare unde fiecare va fi pentru sine şi va mai şi bârfi în contra altor bărbaţi de bine, acolo drumul ce duce spre povârnişul moral şi material, va fi neînpedecat. Ne vom fi sur­ânse ca elementele turbulente din Bunul poporului nostru, precum şi cei ce conduc poporul să fie luaţi la răboj, scriindu-­i cu litere mari in aceasta foaie a poporului. Reheveanul. Reuniunea învăţătorilor români gr.-cat. din archidîecesă. De lângă Arieş, Dec. 1905. VI. Domnul coleg Macsin Blaga din Veseus scrie în unul de Dumineca 52 al »Gazetei Transilvaniei« o corespodenţă despre modalitatea eternisărei memoriei decedaţilor profesori preparandiali din Bu­­ Ş­efen Pop, Petru Solomon şi Au­rel P. Bota, anume: ca fundaţiunea creăndă în memoria acestora le poarte numele de »fundaţiunea Ştefan Pop, Petru Solomon şi Aurel P. Botar şi aceea să fie iniţiată şi augmentată de discipolii lor cât şi de alţi amici bine­făcători şi cunoscuţi ai lor. In seriile de Crăciun din partea preşedinţilor des­­părţămintelor să se convoace adunări extraordinare în cauză, aducându se concluze care în termen de 15 zile să fie aşternute biroului central. Despărţămintele se plenipotenţieze pe unul pentru compunerea literilor fondaţionale La 30 zile după primirea concluzelor biroul central al reuniunei învăţătorilor archidiecesari se convoace pre plenipotenţiaţi spre a stiliza literile fondaţionale. Propunătorul Blaga nu crede că în archidiecesa gre­ cat de Alba-Iulia şi Făgăraş cu preste 500 de dascăli, cât şi alţi trecuţi în die­­cese ori ajunşi ca preoţi ori în alte posiţii în viaţa socială, dispunători pe casă şi masă, s’ar afla vre­unul care ar putea z ce, că n’are de unde se dea d. e. 10 coroane la fundațiunea ace­lora, care s’au jerfit pentru propăşirea şi îna­ltarea dascălului român. Suntem săraci e adevărat, dar nu îngenunchiaţi şi nu îmbrânciți intru atâta, încât să ne putem escr­de când tribue să ne afirmăm. Sunt de acord cu dl Macsim Blaza In afacerea eternisârii num.f:1' *-• r "ori și numai la"d~ ‘ndi " noştri din afară încă se află unii cari se interesază de afacerile noastre pu­blice, ba conlucră pentru realizarea acelora, dar nu consimțesc cu păre­rea dânsului față cu esecutarea ideii. Anume țin de superflu ca pentru efep­­tuirea adunarei colectelor să se con­­voace adunări estraord­iare, cari ar costa spesele de călătorie a membrilor reuniunei mai mult cu cât ar putea ei contribui la fondul ce este a se in­stitui, nici aceea nu țin cu scop ca fie­care despărțământ să trimeata un ple­­nipotenţiar numai in afacerea aceasta la Blaj, cea­ ce ear ar spori fără nici un scop spesele de călătorie ale acestora. Avem noi organele noastre constituite pe baza statutelor reuniunii; acestora le cade în competinţă de a iniţia co­lectarea. Anume biroul central din Blaj poate emite un apel cătră despărţă­­minte, iar­ adunările despărţâmintlor ţintnte conform dispoziţiilor statutare în primăvara anului viitor vor putea colecta de la membri pe lângă taxele prescrise şi ofertele benevole, suma că­rora nu se poate determina înainte cum o face aceasta Domnul propunător în 10 coroane, ci să se lase în bună apreciare a fiecăruia, ca se contribue după starea lui intelectuală şi mate­rială, cât va putea şi va voi, car’ adu­narea generală ţinândă in toamna anului viitor în Blaj, va fi mai competentă a compune pe baza propunerii comitetului central, literile fundaponale şi a le înainta spre aprobare Prea Venerat Consistor archiepiscopesc, ca forul nost scolastic arch­idiecesan. Suma fundaţiunei încă nu se poate determina înainte cât de mare să fie, căci după modesta părerea mea suma de 6000 propuse de dl Maxin Blaga o aflu de prea exagerată după jurstă­­rile noastre financiare actuale, dar’ nu este eschisa posibilitatea ca cu timp foştii discipuli ai numiţilor preaveneraţi profesori să nu augmenteze in viitor fondul cel vor crea, ceea­ ce cu atât mai vârtos vor putea face cu cât fun­daţiunea aceasta va avea intenţiunea şi menirea de ajutora pe fii lor de ambe sexele întru creşterea şi înaintarea lor. Este frumos şi lăudabil când în­văţătorii noştri se cugetă serios la asi­gurarea viitorului descendenţilor lor. Parochii arch­id­ecesari au avut şi au mare noroc în persoana dv. Domn Dr. Victor Smigelschi, canonic metropolitan, cu a cărui conlucrare au ajuns la un fond mare menit pentru creşterea şi aj­utorarea fetelor orfine de preoţi, căci dacă din motivare au întemeiat, un fond din interesele căruia se folosesc deja 20 fete cu stipendii in internatul Vancean de fete din Blaj. Pentru ce să nu pu­tem şi noi a avea un atare fond ? »Voeşte şi vei putea, ajută-te şi D zeu te va ajuta«; Arleşanul. »Şcolarul îndreptat«; socialul pantofar Vasile D­­ai­tri­u a plăcut în predarea monologului »O beşisă de săpun«; cântarea frumoasă a dlui loan Stanciu, zugrav, totodată actor In trupa germani din lo, ne-a înveselit inimile; mica şcolăriţă Stana Stanciu a recitat bine «Cânele solditului«; d-şoara Iustina A . . , a fost superbă in »Ispita« de Coşbuc; mult­ă­ă şi nesfirşită voie bană a p­odus d! Laurenţiu Baldor, sod, măsar cu bucata »De ce am ră­mas flăcău bătrân« de A. Pop; d şoara Mărioara Avrigean a dovedit multă pri­cepere prin predarea »Babei Doelia« de Sebastian, mica şcolăriţă Elisaveta Carabaş, a fost drăguţă recitând frumos poez­oara »Mama mea«; d-şoara Aniţa Praşca ne a predat cu mult farmec şi nu se poate mai frumos o poezie de Alexandri; dialogul »Ţiganul in căruţă« de Suciu, predat cu mult meşteşug de Vasile Dimitriu şi Laurenţiu Buldor, a stârnit rîsete şi hohote nesfârşite; d-şoara Geni Roman, cu vocea-i dulce, curată şi lină ne-a incântat cu »Luna ştie« cânta­t dulce, fermecător şi încă o cântare a dlui Stanciu şi a urmat sortarea cărţilor dăruite parte de Reu­niune, parte de dl I. Apolzan. După ce dl Tordăşianu mulţămeşte tuturor debutanţilor de astăzi şi celor din tot decursul anului şi după­ ce la întrebarea, dacă e se mai ţinem şe­dinţe literare şi în 1906, a primit numai răspunsuri pozitive, dorind tuturor săr­bători fericite, ne-a invitat la şedinţa primă din Ianuarie 1906. »Ind­ruapt.« Serate de-ale meseriaşilor români. (Urmare şi fine.) vorbirea dlui Tordăşianu, trecut, am intrat în pro­­propriu zise. Mica sce­­ne-a recitat frumos pe Nr. 1 Dela teatru. Operetta nouă de Lehar: »Eine Jux­heirat«, care s’a predat cu mult succes în Viena, s’a dat și aici Joi; n’a fost primită însă ceva tare călduros din partea publicului, poate și din causa, că n’a mers destul de vioi, fiind actorii, după cum se vedea, c’au obosiți. Rolele principale le-au avut Iohanna Weber, Pistol, Burger și Sable și au fost in­terpretate în modul obicinuit. Sâmbătă după prânz s’a dat vechea operetă, în a cărei muzică se delectau deja părinții noștrii: »Don César«, seara piesa: »Heirat auf Probe«. Duminecă după prânz s’a repetat opera, classică pentru comicul ei şi fineţa music« individuale a lui Offenbach: »Blaubart«. Seara s’a representat operetta: »Wiener Frauen«, un product născut în dureri crâncene, un op, care a înşelat încâtva aşteptările adoratorilor şi prietinilor lui Lehar. Luni seara s’a repetat: »Eine Juxheirat«S­eară Marţi seara earăşi au resunat melodiile plăcute ale drăguţei Operette: »Das verwun­schene Schloss«. Mercuri s’a repetat operetta: »Jung Hei­delberg«. De Joi seara se încep serile de beneficiu, facem deci atent publicul. Joi seara, după cum suntem informați, se va preda o piessă cu cântări în beneficiul simpaticei și vioara sub­rette: Iosefine Sablé, sperăm și poftim bun succes. gig.

Next