Foaia poporului, 1922 (Anul 30, nr. 1-52)

1922-01-08 / nr. 1

Onor. Asoc. $tr. Șaguna 6 15°T pentru Literatura Romana Loco BREȚUL ABONAMENTULUI Pe un an........................ . Lei 40.— Pe o jumătate de an . . . . Lei 20.— Pe un pătrar de an...................Lei 10.— As»rtr.’ America 2 dolar? pe un an întreg I elefon Nr. ’,4b, Adrea* te? «grafică ! b-Eoale Poporului" Prețul unui exemplar: 1 Lett Duminecă, 3 Ianuarie 1922 No. î Cea mai veche foaie naţionala poli-Apare în fiecare ihiniîneca ‘ Apare în fiecare Dusm­ne^­tica-poporaia înfiinţata ia anul 1892 fb Sibftî, dactia gi .-viraţii (îângâ poştă) —---------— —...— 12. 1 Un şir petit 3 Lei pentru fiecare publicare INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI (strada Măcelarilor Nr. 12). Preţul inseratelor. Un cuvânt sincer : şi dela inima voim sa spunem, d­in pri-­­ tejul­­serbătorilor, în faţa cărora ne aflăm. Neamul românesc şi-a ajuns acum trei­­ ani trecuţi, — prin unirea Ardealului, fiu-­­ natului, Bucovinei si a Casarabiei cu Patria-­­ Mamă, — culmea fericirii. Poporul român , « azi liber şi adunat sub o singură stăpâ- ‘ nire. Pentru acest ideal moşii şi strămoşii­­ noştri au suferit şi au adus atâtea jertfe.­­ Fericirea ce ne-a ajuns ţie noi acum trei ani, ne aduce însă şi îndatoriri. Noi,­­ generaţia de azi, ca şi cea viitoare, avem­­ ✓ flaturahţa ca România Mare să o facem şi ’ Taxe. Altcum ne-ar putea ajunge cel mai • cumplit blestem.­­ - }■ A stf «4--v*»gcrtmf in adSncUt sufletului : •ostru, ne adresăm Vouă, conducJtorior ' probaţi, harnici şi ciuntiţi, cari aţi făcut «unirea dela Alba-lulia, zicându-Vă: Porniţi jHişcarea cu cea «na* mare energie, pentru­­ «Măturarea atâtor rele, cari zilnic se în­mulţesc ! îNm noi e mult timp de perdu 11­­ . * Vouă, trântorilor şi prădătorilor, cari A* trei ani încoace nu vreţi să mai lucraţi pentru binde Neamului, ci numai pentru o viaţă uşoară « voastră, sau pentru a vă «mpica (mereu pungile cele­r sparte, vă stri­găm : Daţi-vă înlături din calea celor ce vreau întruparea din nou a muncei cinstite, ştergerea ‘protecţiei şi a mitei! Gândiţi-vă, că­­altcum, la un moment dat, prav şi pul­­btere 'se poate alege din voi ! Toate merg sAn­t La un toc! * Vouă, ‘fraţi săteni, vă atragem atenţia !­uriupra la Următoarele: Din cele cetite în săptămânile din urmă, aţi văzut desigur, că Ţara trece prin mari frământări. Guver­­arul­­permiselor nepermise s-a dus, cu toate acestea leu! nostru mereu scade, iar scum­­­creşte; nouile dări abia acum ni se socotesc, deşi bani vedem tot mai puţini printre oameni. Ca să se îndrepte acestea, o treime la conducerea ţării cei mai buni «i ai neamului. Aceasta se poate ajunge numai prin «oui 'alegeri, pe cari desigur le vom avea la primăvară. Spre acest scop satele noa­stre in curatul vor începe a fi fcutrierate de câţi chemaţi şi nechemaţi. Oameni buni, HM cu grije cui daţi ascultare! Sfatul no­­­­stru este: uitaţi-vă după bărbaţi cuminţi, Harnici şi cinstiţi. Iar pe aceştia îi găsiţi ani uşor între oamenii Partidului Naţional, ş care totdeauna ne-a apărat cum a putut , ami bine. Nic. Bratu. „Naşterea Ta Christoase, Dumnezeul nostru, răsă­rit-a lumii lumina cuno­ştinţei“.... Praznicul­­ Naşterii Mântuitorului no­stru Isus Chr­is­toa a fost o zi de bucurie şi veselie pentru toate popoarele creştine, pentru că prin venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, a răsărit lumii lumina cunoştinţei. Şi acea lumină a cunoştinţei de Dum­nezeu, ta străbătut şi strălucit în lume şi în ‘sufletele creştinilor cu atâta tărie, în­cât nu Va putut ruta nnici o putere lumească, ca să o poată ascunde, sau nimici. Ba din contră, cu cât într-uii luminci se înmul­ţeai. rtrvi Ltnmiîîfl­i­­ntHforttattfi şi aştep­tatului Mesia Christos îşi răspândea razele sale binefăcătoare pe întreagă faţa pămân­tului. Astfel lumina şi adevărul, trecând peste valurile ispitelor, a ajuns la limanul dorit şi aflat de sufletele cele drepte şi cinstite ale creştinătăţii; ba a ajuns la limanul cel plănuit şi dorit de întemeieto­rul lumei acesteia, de bunul Dumnezeu. Dar precum corabia învăţăturilor Mân­tuitorului, care propoveduia şi lăţia lumina cunoştinţei, a trecut prin marea cea turbată de Valuri, astfel a trecut şi corabia neamu­lui nostru prin cele mai afurisite şi dra­conice Valuri, ce o ameninţau cu perire ve­­rinică. Insă, cu cât ameninţările au fost mai înverşunate şi suferinţele mai crâncene, cu atâta ne-am oţelit mai mult în lupta ce era îndreptată contra noastră. Pentru lege şi neam au suferit mulţi bărbaţi ai neamului românesc dela dujmanii noştri, poate mai mult ca ori­care popor din bătrâna Europă. Suferit-am noi Ro­mânii, întocmai ca sfinţii mucenici, cari se întreceau în suferinţe, pentru ca se fie încununaţi cu cununi de laudă dela înte­meietorul­ creştinătăţii Christos. • Umblat-am,­­— după cum zice Aposto­lul, — în cojoace şi piei de capre, lipsiţi fiind şi rău supăraţi. Trăit-am prin colibi şi peşteri. Ispitiţi au fost unii şi cu ucidere de sabie au murit. Luat-am pânea din gura fiilor noştri şi am aruncat-o cânilor, după zisa evanghelistului; ba ni­ s’a răpit şi su­doarea noastră, pentrucă din aceia să se făurească arme contra nimicirei noastre. Toate acestea şi altele de felini ace­stora le-am îndurat, pentrucă am avut dra­goste de neam. Căci, după zisa Apostolu­lui, dragostea nu se înalţă, nu se tr­u­ieşte, nu defaimă, nu gândeşte răul, mi se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr; toa­te le sufere, toate le rabdă şi la toate nă­dejde are! Dragoste­a de neam au avut moşii şi strămoşii noştri, cari au suferit bătăi, chi­nuri,­­temniţă "şi­ moarte, pentru ca să ne agonisească­­nouă atâte zile înălţătoare şi mult dorite. Ne-ar­­trebui mult timpii o mare carte, în care se putem înşira şi numai cu numele pe acei fii credincioşi ai neamului nostru, cari iau suferit nedreptăţi, persecuţiuni, chi­nuri, ba chiar şi moarte pentru cauza noa­stră Sfântă. Şi multe, Doamne, multe din jertfele 'hTMuîTtfi s*au stins și s’au dus­ din­tre nos cu lacrămi de durere, că în­vrednici f de vază pe Mesia cel prorocit; se vază Canaanul ce! făgăduit, pe care noi astăzi ine-am învrednicit să-l vedem și să-l rţţ®ştenim. In îaceste sărbători ale Crăciunului, când prăznuim venirea Rescumpărătorului nostru, care ne-a arătat şi ne-a povăţuit la lumina cunoştinţei, datori suntem mic şi mare, tânăr şi bătrân, cu sufletele curate sa ne aducem aminte, de acele suflete no-­­ bile şi sfinte, cari cu uitarea de sine, s-au jertfit pe câmpul suferinţelor, pentru ca să ne agonisească Canaanul cel dorit. Şi a­­ducându-ne aminte de suferinţele lor, să le urmăm credinţa. Să facem aceasta, ca­­ să v­u fim socotiţi şi număraţi cu fiul cel rătăcit din Scriptură, sau cu omul care a îngropat talantul domnului său în pământ, ci­­să ne arătăm vrednici moştenitori pe moşia, pe care bunii noştri moşi şi stră­moşi ne-a agonisit-o cu atâtea jertfe de vieţi şi de sânge. Când Unul fiecare ştie­ că bărbaţi bă­trâni, femei, juni tineri şi copii, din cele mai depărtate colibi, din munţi şi din câm­pii, au dorit şi au lucrat cu toată puterea şi cu toată dragostea la înfăptuirea cetăţii celei mari a Românismului; când le ştim, zic, toate acestea, şi când vedem că la punerea petrii din capul unghiului, pe care are să se zidească cetatea cea măreaţa, vedem adecă­m măestri neunite în cugete şî în simţiri, R­afunda nu putem nădăjdui că temelia va fi .Gestul Vie solidă, sau ve­­cuitoare. Nu, căci nici din litera, care se face cu planuri mârşave şi nu din dragoste de a-şi face datorinţa faţă de neam şi patrie, acolo temelia nu e solidă, ci e ameninţată cu putreziciune şi cu nimicire. La naşterea Domnului

Next