Foaia poporului, 1937 (Anul 45, nr. 1-52)

1937-01-03 / nr. 1

Pag. 2 HMM ajute pe generalul Franco. Dar, învingând Franco, acesta ajunge împreună cu viitoarea Spanie sub influenţa Germaniei, ceea ce nu-i­­ place nici Italiei, nici Franţei, nici Angliei. * Iată cum se explică şi mai bine cererea Franţei şi Angliei, ca nici o altă ţară să nu se mai amestece în Spania. Dacă aceasta se va ajunge, atunci Franţa şi Anglia vor forţa pe Spanioli să se împace în vre-o formă oare­­care. Aceste ţări au propus şi de Crăciun un ar­mistiţiu, dar generalul Franco n'a voit să audă de aşa ceva. In ultimele zile s'au dat lupte mari, însă Maridul n'a putut fi cucerit­ Acum după Crăciun, situaţia se prezintă cum am descris-o aci. Ms­cum­, când încheiem foaia, se aşteaptă cu mare nerăbdare răspunsul Germaniei şi Rusiei, dar îndeosebi al Germaniei, iată, între ce frământări, pentru pace sau răsfooiți, se încheie anul 1936. 1617 milioane lei In zilele acestea Maestatea Sa Regele Carol a iscălit legea votată de parlament, în baza căreia Ministerul de Finanţe este împuternicit să dea, — sub titlul de subvenţie din partea statului — suma de 1617 milioane Iei pentru creiarea şi administrarea fondului de moder­nizare a drumurilor naţionale­ Ministerul de Finanţe primeşte aceşti bani de la Cassa Autonomă a Monopolurilor Statu­lui, ca redevenţă (cotă-parte) datorată Minis­terului Finanţelor din câştigul ce îl are anual Casa Monopolurilor (de la tutun, sare etc.) Plăţile se vor face în rate lunare, iar pe ani sunt împărţite în modul următor: în anul 1937 se vor da 19 milioane lei, în 1938 suma de 260 milioane, în 1939, 1940 şi 1941 câte 446 milioane anual Din totalul acestor sume, 250 milioane se vor întrebuinţa pentru reparaii şi refaceri de pentru drumuri poduri şi drumuri de tot felul (naţionale, ju­deţene şi comunale). Şi mai precis, suma totală de 1617 milioane Iei a fost astfel împărţită. Ministerul lucrărilor publice şi comunicaţiilor va putea angaja lu­crări de modernizări, construcţiuni şi refaceri de drumuri naţionale în sumă totală de 1367 milioane, iar refaceri de poduri şi drumuri pentru suma de 250 milioane lei­­. Acest plan e frumos. El se extinde pe timp de 5 ani. Cu o bună împărţeală şi strictă chi­verniseală se va putea face multe lucruri bune. Dar mai aşteptăm să vedem, cam­ drumuri şi poduri se vor lua în lucru. Ar fi de dorit, ca în toate părţile ţării să se lucreze, ca astfel cât mai mulţi şi diferiţi oameni să ajungă a câştiga un ban şi să aibă ce lucra. FOAIA POPORULUI Tipar primejdios Dacă în toate cărţile şi ziarele s-ar tipări numai lucruri adevărate şi folositoare, tiparul ar fi o mare binefacere pentru oameni. Fie­care ştiutor de carte ar avea prilejul să în­veţe, să-şi adune cunoştinţe, chiar dacă nu ar fi umblat multă vreme la şcoală. Dar, cum am arătat în alt articol, oamenii cari pot strica orice lucru bun, au stricat şi tiparul. După cum conducătorii unui popor nu pot fi decât oameni din sânul lui, cari ştiu ce gândeşte, ce vrea, ce-l poate ferici pe un po­por, tot aşa şi scriitorii de cărţi şi de gazete ar trebui să fie numai oameni din sânul neamului pentru care scriu. Pentru că scrisul e tot un fel de apostol al neamului. Lucrurile nu se întâmplă însă aşa în ţara noastră. Noi avem o mulţime de străini, cari au învăţat să vorbească şi să scrie destul de bine româneşte. Şi nu se mulţumesc să scrie pentru ei, ci s'au apucat să scrie cu tiparul şi pentru noi, pentru români. N'ar fi nici un necaz dacă ungurii ar face gazete pentru unguri, nemţii pentru nemţi, ruşii pentru ruşii din ţară, evreii pentru evrei, şi fiecare în limba poporului din care s'au ridicat. Dar mulţi dintre aceştia, mai ales dintre evrei, s’au apucat să facă gazete şi cărţi ro­mâneşti, pentru români. Ba cum ei au mulţi bani şi se pricep la negoţ, fac cele mai mari şi mai răspândite gazete pentru români. In aceste gazete şi tipărituri nu se pune nici un preţ pe credinţa noastră, pe trecutul de Ion Agârbiceanu neamului românesc, pe biserica strămoşească. Pe faţă şi printre rânduri scriitorii lor mereu îşi bat joc de simţământul naţional, de lucrurile care se înfăptuesc la noi de către guverne. Se tipăresc mereu în ele glume rele pe socoteala ţirii. Se laudă gânduri şi pla­nuri şi credinţe, cari nu sunt ale neamului românesc. De multe ori aţi auzit ori aţi citit în ga­zete, că au fost descoperite de poliţie tipă­rituri în româneşte, cari hulesc patria, pe Rege, religia şi sunt îndemnaţi oamenii să nu se supună autorităţilor, să facă revoluţie. Sunt îndemnaţi în aceste tipare româneşti muncitorii să se facă şi ei stăpâni pe fabrici. Soldaţii sunt îndemnaţi să nu asculte de ofi­ţeri, să facă soviete de soldaţi, cum au făcut cei din Rusia, în revoluţie. Aceste tipărituri pe câte un petec de hâr­tie, sunt împărţite între soldaţi, între munci­tori. Poate v’a căzut în mână unele dintre ele. Din cercetările ce le face poliţia când se descopere astfel de tipărituri, se adevereşte că cei ce le-au scris şi le-au împărţit, sunt mai toţi, şi unii totdeauna străini de neamul nostru. Cei mai mulţi dintre ei sunt evrei, cari abia de ciţi­va ani s'au pripăşit la noi la ţară. Mulţi sunt spioni sau oameni plătiţi de duşmani ai noştri, ca să tipărească şi să împrăştie între români astfel de slovă ti­părită. Acesta e un tipar cu adevărat primejdios. Sunt tot atâtea chibrite aprinse cari pot pune într'o bună zi, foc ţării. Ce se petrece în alte ţări ROMANIA şi ITALIA probabil vor ajunge în curând din nou la legături mai apropiate. Guvernul român, la propunerea dlui ministru de externe V. Antonescu, a hotărât să înfiin­ţeze un consulat român în Adis-Abeba, fosta capitală a Abisiniei. Anglia şi Franţa încă au schimbat legaţiile lor din Adis-Abeba în con­sulate, ceea ce indirect însemnează că recuosc alipirea Abisiniei la Italia. Acelaş lucru îl face şi România, prin înfiinţarea noului consulat JUGOSLAVIA şi FRANŢA. In anii din urmă Iugoslavia s'a plâns, ci Franţa sprijineşte prea puţin interesele economice iugoslave, deşi cele două ţări au o alianţa politică, in schimb Ger­­minia cumpără mult mai multe produse agri­cole din Iugoslavia, probabil tocmai pentru a Nr- 1 o câştiga de partea sa. — Ca urmare a acestor stări, Franţa a convenit acum să încheie o convenţie specială cu Iugoslavia, în baza că­reia Franţa va cumpăra între altele o mare cantitate de grâu şi porumb din Iugoslavia, plătind cu bani numerar. — In urma nouei convenţii se aşteaptă, ca legăturile viitoare în­tre Franţa şi Iugoslavia să fie mult mai strânse. Politica comercială franceză de până acum aruncase Iugoslavia în braţele Germaniei, care era cât pe aci să câştige Iugoslavia şi politi­ceşte pe partea sa. UNGARIA şi GERMANIA. Prietenia între aceste două ţări e de multe ori tulburată din cauza asprului tratament al Germanilor şi Şva­bilor ce mai sunt în Ungaria. Ca în trecut, aşa şi acum, Ung­aria asupreşte pe minorităţile sale. — Pentru a lămuri unele chestiuni, mi­nistrul de interne ungar Kozma a petrecut vreo 10 zile în Germania, în luna Decemvrie. Cu acest prilej el a dat noul garanţii cercurilor politice germane din Berlin, că va fi mai cru­­ţător faţă de elementele germane din Ungaria, în schimb a căutat să câştige pe oamenii po­litici germani pentru revizionismul maghiar. POLONIA are foarte multe partide politice. Şi mereu iau fiinţă altele noui, ceea ce dove­deşte că in ţară sunt multe păreri. O activitate politică, care tinde spre dictatură, urmăresc mai mulţi foşti ofiţeri superiori. Pe de altă parte, de curând s'a format «Asociaţia econo­miştilor», adecă a oamenilor politici cari stu­diază chestiile economice. Şi iată ce cer ei între, altele: In fiecare an Statul să execute lu­crări publice în valoare de 800 milioane zloţi (1 zlot are 105 lei), ca astfel să umble mai mulţi bani între oameni şi aceştia să aibă putinţa de câştig. — Foarte bună ideie! ANGLIA îşi grăbeşte înarmarea. In anul 1937 armata aeriană va avea un plus de 2000 avioane. Construcţiile navale încă vor fi enorm sporite, de­oarece la 31 Decembrie 1936 a expirat convenţia navală, care obliga Anglia, Franţa şi America, să nu treacă peste un anu­mit număr de nouă vapoare de răsboiu, ce se puteau construi anual. — De la 1 Ian. 1937 poate deci fiecare să construească cu nemi­luita armament pentru omorîrea oamenilor în viitorul apropiat. Şi asta se numeşte civilizaţie! GRECIA e îngrijorată de urcarea preţului grâului pe piaţa mondială. Această ţară trebue să cumpere în fiecare an o anumită cantitate de grâu, pământul ei fiind mai mult sterp de­cât roditor. RUSIA. S'a început o mare campanie pen­tru întărirea aviaţiei. E vorba să se creieze un cadru de 150.000 aviatori, recrutaţi mai ales dintre tineret. O mare desvoltare se dă şi pa­raşutismului (cei ce se lasă în aer cu paraşuta). Fiecare aviator trebue să fie un bun pilot şi un bun paraşutist. Rusia vrea să ajungă cea mai mare forţă aviatică din lume. CHINA a ajuns, de ani de zile, o jucărie în mâinile generalilor. Unii vreau de fapt ridica­rea şi progresul ţării, alţii sau dat în apele Ja­ponezilor, iar o altă categorie au legături cu Rusia. Cei dintâi sunt adevăraţii patrioţi chi­nezi, pe când celelalte două categorii sunt din d­ata nemulţumiţilor şi vrem să-şi facă ambi­ţiile lor. Certurile dintre chinezi se folosesc Japonezii, ca mereu să re­ocupe câte o bucată de ţară, cum au făcut şi în cursul anului 1936. în luna trecută, generalul Cian Su-Lian a de­ţinut pe un alt mare geneal numit Cian-Kai- Şek, cu prilejul unei inspeţii la cel dintâi. El era bănuit că se lasă a fi o uneltă în mâna japonezilor, lârgi cari s’a alăturat în timpul dia urmi şi Glimina.­­ Pentru împărţirea şi stăpânirea Chitei e forte cu putinţă ca în curând să *uială. '•»«“­•* un mare răsboiu în Extremul­­lăstare, influenţa şi Europa­­etim­­o

Next