Foaia poporului, 1946 (Anul 53, nr. 1-52)

1946-01-01 / nr. 1

Anul 53 Serie nouă Nr. 1 Marti, 1 Ianuarie 1946 Exemplarul Lei : TOPORULUI CEA MAI VECHE FOAIE POPORALA, ÎNFIINŢATA IN ANUL 1892 „ţineţi cu poporul ca sâ nu răiSc!!“ Apare în fiecare Duminecă sub direcţia unui comitet Sscfî*& în Reg. Pub, la Tribunalul Sibiu sub No. 8?—1 S43, Orgen al Asocieliunii pentru literatura română şi cultura poporului Român, „Astra" Redacţia şi Administraţia: SIBIU, Str.Şaguna6. Telefon 83/A Teia retlată platita in numerar, conform aprobării Nr. 96.641i 1913 In pragul noului an In cursul necontenit al vremii, încrestăm, ca un sâmtământ de uşurare, tacheerea unui an plin de suferinţă şi salutăm cu bucurie şi nădejdi renăscute, începutul unui an nou, de la care aşteptăm ca să ne aducă liniştea şi pacea atât de mult dorite, de întreaga omenire. Anul 1945 care a trecut, a fost încă un an de războiu, cu vărsări mari de sânge, cu distrugeri îngrozitoare şi cu mii de suferinţe omeneşti, dar a fost şi un an de bucurie, cnut victoriei hotărîtoare şi definitive asupra dictaturilor fasciste şi hitleriste. Anul 1946 care începe, dorim ca să fie anul păcii, anul înfrăţirii dintre ţ / mironârii dreptălii socke, al democraţiei adevărate şi al litefii. Dir, dir. toi u kii.!, ca tot acest nou an să putem sărbători închperea unei păci drepte şi omeneşti, cum şi organizarea unei noui „Societăţi a Naţiunilor" care să ne garanteze că, în viitor, nici un războiu de agresiune nu va mai fi cu putinţă. Dorim, şi sperăm, că odată cu încheerea păcii va începe şi vindecarea rănilor groaznice pricinuite de războiu, că popoarele mari ca şi cete mici, se vor apropia iarăşi, una de alta, vor uita duşmăniile trecutului şi se vor înfrăţi într’o muncă izbăvitoare pentru binele şi propăşirea tuturor. Nădăjduim că nepotrivirile mari care in trecut au săpat prăpăstii adânci între diferitele straturi sociale, se vor netezi şi se va stabili o dreptate socială care va face ca să nu mai existe pături de oameni privilegiaţi cari trăiesc în belşug după munca şi sudoarea păturilor oropsite, care trăiau in întuneric şi mizerie. Aşteptăm ca anul nou care începe va introduce în toate ţările o viaţă democratică nefalsificată, ţările fiind guvernate de aleşii poporului desemnaţi de votul universal, secret şi liber exprimat al tuturor cetăţenilor şi că va pieri, fără urmă, orice rămăşiţă a dictaturilor. Şi sperăm, că noul an, ne va aduce tuturor şi libertatea mult dorită: libertatea gândirii, libertatea de mişcare, libertatea de a se putea exprima in scris şi prin grai viu, prin presă şi în întruniri publice, orice părere sau gând omenesc care ţinteşte spre mai binele nostru. Acestea ne sunt dorinţele arzătoare şi speranțele îndreptățite pe care le mărturisim în pragul noului an. De Un gând la început de an nou • , , . « . —“ —J La început de an nou, în lungul şi în latul pemârlului rcrromânesc, gândul fiecăruia aruncă în ogorul inimii sămânţa nădejdii de mai bine. Omul seamănă, dar spicul roditor creşte pfj după mila şi după chibzuinţă gfig Celui Preaînalt şi după credinţa şi vrednicia faptelor noastre. Şi după faptele noastre, căci ..credinţe fsrafapte bune moartă este “. De aceea fapta noastră, care este oglinda inimii noastre, să fie întotdeauna statornică şi curată ca o necurmată rugăciune de binecuvântare şi mulţumire faţă de cel care este Stăpânul cerului, al pământului şi al tuturor. Sămânţa tuturor nădejdilor noastre Lui să I-o încredinţăm şi, răbdători, de la El să aşteptăm toate, căci toate printr’ânsul sunt şi iară El nimic nu sunt toate câte sunt. Gândind şi nizuind astfel, nu ne îndoim că noul an ne va hărăzi zile mai bune. Rugăciune pentru Anul Nou Totuşi creşte, Istovit Şi sfios, un vrejde, Pentru tot ce-i ne 'mplinit, Firavă nădejde. Intr’un cor de gând pitit Eu îl simt, subţire, Cum şi-aşteaptă neclintit Dreaptă împlinire. Nu-i cer bani şi-averi vârtej, Ci pogoară-Ţi harul, Fă-mi să crească slabul vrej Tare ca stejarul. I. V SPIRIDON Doamne, înc’ un an acum Intră în uitare Şi mi-e visul încă fum Fără ’ntruchipare. Inc' un an îmi calcă 'n prag lipitindu-mi gândul Şi-l primesc cu-acelaş drag, Ca pe toji de-a rândul. Dar pe suflet simt, mereu, Cum se tot depune, Peste albul vis al meu, Strat de-amărăciune. Infăptuirea lor depinde fericirea noastră şi propăşirea mult încercatei noastre ţări. De înfăptuirea lor depinde, de altfel, şi fericirea viitoare a întregii omeniri trecută prin purgatoriul celui mai groaznic războiu. Conducătorii popoarelor se frământă, de luni de zile, ca să găsească cele mai potrivite şi mai bune căi de înţelegere şi să aşeze pe temelii de nesdruncinat pacea lumii din care va izvorî înfăptuirea acestor mari idealuri ale omenire!. Să ridicăm rugă fierbinte către Dumnezeu cel Atotputernic ca să Ie lumineze minţile, să le întărească voinţa şi să le îndrepte paşii spre o înțălegere deplină şi spre o pace dreaptă. Iar ca fii ai poporului român, atât de crunt încercat de soarte, avem sfânta datorie, de a ne uni in gânduri şi simfiri şi, in frunte cu Regele nostru iubit, să luptăm şi să muncim fără prihană pentru realizarea şi propăşirea unei Românii democratice, libere şi independente. Dr. IOSIF STOICHIŢIA După recunoaşterea guvernului ungar în Ungaria e aşa mere foamete încât 40 d/o din copii, între 1 şi 11 ani au murit din această pricină. Acum aflăm că guvernul engez şi american, prin mijlocirea organizaţiei UN.R.R.A., a trimis şi au şi sosit la Constanţa 12 vapoare cu alimente pentru ajutorarea poporului maghiar. Aceste ajutoare vor trece prin ţara noastră, ca și cele ce au fost trimise Poloniei și Cehoslovaciei. Faiiii: temdis nmviti de Arvinte Moca O ţară este puternică şi cu viitor dacă familiile care o alcătuesc sunt şi ele bine închegate şi gospodăriile bine prăduite, dar mai ales, dacă cuibul familiar este liniştit şi membrii familiei sunt strâns ligaţi prin iubire, înţelegere şi cinstire împrumutată şi nu lipseşte nici ascultarea celor mai mici faţă de cei mari şi cinstirea tradirilor sănătoase, moştenite din moşi-strămoşi. Este tare familia dacă singuratecii ei membri sunt viguroşi, şi trupeşte şi sufleteşte, cumpătaţi şi pătrunşi de sorijea datoriei şi dragostea de muncă. Azi tamilii de acestea nu pot rod decât ti ogorul neprihănit aî ere funîimului adevărat, al luminii cunoştiniei, pogor! i tn noaptea tainică Crăciunului peste sărâcăc- csn ştern a Betîîieenului. Femei , la flacăra adevărurilor ei ■nghe’ice, rodesc şi ele, la rândul lor In sănătoşi şi folositori, conformează marea societate, creştină şi ea, muncitoare şi rodnică In pace şi bună învoire, aşa cum a vâslit îngerul păstorilor din câmpie, nu vă temeţi, căci iată vestesc vouă bucurie mare, vouă astăzi mântuitor, carele este Hristos Domnul, în cetatea lui David“ (Luca 10-11). Totuşi, chiagul care leagă strâns familia este căsătoria creştină. Taina aceasta mare şi sfântă, cum o numeşte Sf. Apostol Pavel. Ţările şi popoarele care, prin legiuitorii lor, au lipsit aceasta mare Taină, de sfinţenia ei primită de la Isus Domnul şi au făcut din ea o simplă lege ca toate legile omeneşti schimbătoare, aşezându-o pe temelie de nisip bătut de vânt, destrămându-o din motive neserioase şi deschizând uşa largă pentru divorţuri uşuratice, s-au destrămat, iar ţările lor, tocmai fiindcă a fost nesocotită sfințenia căsătoriei, cheagul cel mai puternic, s’au destrămat şi ele şi au apus. Iată ce ne spune un mare învaţat francez, pe nume Lacordaire (ceteşte Lacorder): „La naţiunile, la cari e în vigoare îngrozitoarea lege a divorţului, o femeie şi încă o femeie creştină, se vede alungată din familia sa pe care a întemeiat-o ea cu sângele ei, ea încetează a mai fi mamă, încetând de a fi soţie. I se răpeşte prin divorţ o parte din copii pe cari i a purtat în pântece şi pe cari i-a hrănit cu lacrămile şi cu dragostea ei. Lupoaicei (Continuare în pag. 2-a)