Foiletonul Zimbrului, 1855 (nr. 1-50)
1855-07-24 / nr. 27
x G FOILETONUL ZIMBRULUI. Iașii, Duminică 24 Iulie. 1855 ROMUNA MĂIUGĂU. > LA ROMAN NATIONAL. I. ȘETRELE. BOLNAVA. - capătul pădugei ce disparte moșia P... „de Moșia P... în ținutul Romanului, ne sn tapșanu uscatu sa mii fgunzișulu ce foșnia încă în fagii și stejaghii numeroși din pădughe, se găsiau în anulu 184... Er o căteva cogtugi, nereginare înogănduite. Căteva lăviceghi acățate pe prăjini, spghijinite unele de unu cagu maghe, altele văghite în pămăntu, eată toată măestghia cu care erau făcute acele cogtughi segace, după cum videmu, în care se adăpostiau ca la 20 de familii de țițani, robii Vognicului Goglănilă, pgopghietagul moșiei. Înptemplarea ce preme să istoghisimu se petghecu în parte sub căteva din cogtughile aceste. Era în noaptea unei zine regiuni posomorive din luna asi Bgumaga. O tăcere, mai mare decătu liniștea domnia în cogiughinu ce auzia de cătu văjuitulu văntului pghin pădughe și lărgatulu pghelungitu ce scotia din căndu în căndu, cănele întipsu dinaintea pre unui metie, sub care, în pgherugulu a doi prei tăciuni, ce sloboziau încă o luceaghe goșietică și pesecugă, horăiau, îndesuiți, clae peste grămadă, tată mamă, băeți, fete, moșpeațu. .. Lupa plutia neste codgrii în sa oceapu de abugi geci; razele ei se alungau de învgăstatele săviceghi ale șergelogu și apoi la o coamă argintoasă, se scăldau în cghistalulu păgăcașului ce mugmuga dintre cagba uscată și malughile acopeghite frunzele suflate le boaghea cea contuzioasă a lunei mogiei. Ega, în fine, o seagă agumoasă chiag prin egistera de caghe ega întipăghită. Cănd cetigogulu agu Oi pututu Trege în seaga aceasta, KS atențiune ne la fie ca gheșeauă, s'agu si onrire de sigsre aa acea mai din urmă, de lănță păglazulu pădughei. Această șatgă e cea mai segacă, făcută fiindu numai din gufe prinse întghe ele pghin șie ghini țepușe de lemnu. Lăuntul ei nu e mai avutu; aceea înse ce ne opriște la ea este KD, pe căndu nu'i o șeargă în caghe să nu domnească somnulu și liniștea, aice se aude încă o monta mugindă, căte-va voghe întghegampte sbogu pe aripele văntughilogu. Să întrămu în lăuntrulu ei. O laviță de lemnu nețăguși bătuți în pămăntu și pe care se desenă în umbghe o coffă cu apă, vg'o doue tghei ulcele și oale aninate în cotughile prăjinilor ce formau cogtuleacă toate avuțiile, toate mobilele ce se găsiau în searga aceasta, în fundulu căreia, întinsă de unu legățișogu de mare, copeghite de gufe, gemea o femee, în fața căreia gheiletănduse palida lumină a lunei, lăssa Să se vadă doi ori afundați profundu în oghitele logu; umeghii obrazului eșiți afragă și învăliți de o peliță neagră-gălbie; păgul celu albu mi luciosu căzindu în neghiulă, mănele picăndu în lătughi și zgupulu copeghitu de o catgheață cu totulu gumptă, completau unu scheletu lungu și desigatu. - Segmană mămultă! ghepeta din căndu KN căndu, cu voacea tigistă, sermann mămucă! de unu flecău, caghe stătea îngenunchieatu doaghele acestei femei. la pi