Fotbal, ianuarie-iunie 1972 (Anul 7, nr. 293-318)

1972-01-05 / nr. 293

­NCEPUTURILE FOTBALULUI ÎN ROMANIA PRIMUL ,,REGULAMENT“ DE FOTBAL? Mult discutata dată de apa­riţie a fotbalului în ţara noas­tră se pare a fi oarecum lă­murită prin păstrarea în de­po­zi­te­le bibliotecii Academiei a primului „regulament“ de fot­­bal din ţara noastră. Monotonia orelor de educa­­ţie fizică din acei ani, dorinţa de joacă a elevilor, căutarea de noi jocuri cu mingea din partea profesorilor în vederea diversificării programei şcolare, sînt factorii ce au determinat apariţia în şcoli sau în trata­tele de jocuri a principalelor noţiuni ale sportului denumit azi „sportul rege“. Avîntul ce-l cunoşteau în a­­cea vreme fotbalul şi rug totul în ţările Europei Apusene, nu putea să rămînă fără ur­mări şi în ţara noastră. Ast­fel, spre sfârşitul secolului tre­cut, în cadrul orelor de edu­caţie fizică, la Liceul Lazăr din Bucureşti apare pentru prima oară mingea, iar Dimi­­trie Ionescu, profesor de gim­nastică la acest liceu, simte nevoia să vină în ajutorul co­legilor săi publicând in anul 1895 un „Tratat de jocuri şco­lare pentru usul şcoalelor de ambele sexe“, lucrare ce cu­prinde numeroase jocuri pen­tru copii , jocuri de gradul întii (uşoare), de gradul al doilea (mai grele) și de gra­dul al treilea (foarte grele). Ineditul lucrării co­nstă în fap­tul că prezentarea unu­ora din­tre ele se face chiar sub forma unui mini-regulament. Este vorba de CROQUETUL (pag. 85), OGOIUL (pag. 93 și 97), OINĂ (pag. 100), LAWN-TEN­­NIS-ul (pag. 105), ARUNCA­REA MINGEI CU PICIORUL — FOOT-BALL (pag. 110), CRICXET-ul (pag. 117), ARUN­CAREA MINGEI CU MINA (pag. 120), POLO (pag. 130). Credem că este interesant să vedem cum arăta regulamen­tul de fotbal publicat cu 77 de ani în urmă. Iată-l, trans­cris conform scrierii şi orto­grafiei vremii. GEORGE ROSNER ARUNCAREA MINGSEI CU PICIORUL (FOOTBALL-UL) Acest joc se jocă pe un loc plan in lungime de 200 m pe 100 m. larg ; terenul acoperit cu iarbă este forte preferabil pen­tru practicarea lui, în mijlocul cei­­or doue extremităţi, pe linia de lărgime, la distanţă de 5 m, una de alta­ se fixezâ in pământ doue prăjini de 3*—4 m. înalte, legate la acesta înălţime printr’o frînghie subţire. Acestea sunt ţinta. Jucătorii in numer de 22 (numeral poate să fie şi mai mare), se divid in doue tabere, aşezându-se ast­fel : La 10 metri aproape, de mijlocul jocului, o linie de cinci jucători numiţi înaintaşi şi cari au însărcinarea de a duce sau a arunca mingi­a in tabăra opusă , apoi la 10 m­. în urma celor precedenţi, alţi doi jucători numiţi mijlocii, însărcinaţi de a apăra linia înaintaşilor, mai îna­poi de aceştia, alţi trei jucători numiţi a­van-gardă, însărcinaţi de a apăra ţinta , şi în­ fine un ultim jucător, a­vând aceiaşi mi­siune, numit gardă, care se găsesce în apropierea ţintei pentru un caz de pericol. Mingia este o băşică de cauciuc de formă rotundă acoperită, ea intri un fel de cutie, cu piale foarte tare. Ea e pusă in joc printr-o lovitură de picior aşezat dată de unul dim jucătorii par­tidei cădută la sorţi. Mingia pusă în joc, toţi înaintaşii celor două partide încerca de a o ajunge şi a o trimete prin lovituri de piciore în câmpul opus (loviturile de pumn sunt interd­ise, din contra mingia se poate lovi fie cu capul, fie cu spatele, peptu­l sau coapsa). Jucă­torii trebue să rămînă tot­deauna în limitele jocului și a nu eși dim liniile mari ale dreptunghiului numite Unii de atingere. Dacă vre-unul ese, el trebue să se oprească şi să pună mingia In joc, prinltr'o lovitură de picior aşezată, trimiţând’o către unul din tovarăşii sei aşezaţi în linie sau cu faţa către miingie, şi aşa m­ai departe. Jocul încins, mingia e trimesă când intr’o tabără când în­­fcrmația, prin lovituri de piciore, ale adversarilor doritori de a câştig­a jocul, încercând de a o face să treaca fie pe d’asupra fie pe derufatul ţintei adverse. Daca vre-unul din jucători a reuşit in acesta, partida sa a câştigat jocul, ref ' '*ând victoria. In urmă se remite mingia în joc primtr’a lovi de picior aşezat. In mijlocul terenului, și jocul reîncepe din Dacă mingia n’a reuşit să inemeresca ^ ni a trecut pe alături, mingia e remisă în joc fie printi- \re,xâ de picior aşezat, fie printr’o lovitură de picior cădi ?­­ de la colţul terenului de partea ţintei pe unde a trecutMa­na *de atingere. Pe timpul jocului se pot face diferite greşeli. Acestea con­­sistă, in lovituri de pumn date mingiei, în oprirea jucătorilor de a urmări mingia, în trimiterea mingiei cu mâna în direcţiunea câmpului advers sau în aruncarea ei unuia din tovarăşi care s’ar găsi înaintea mingiei. Pentru a judeca valabilitatea loviturilor și a împedica bruta­litățile, de ordinar, se alege un arbitru. El opresce continuarea jocului, printr’un sunet de fluer, îndată ce a vedut că s’a comis o greseala. fli tfftä ü üül s!ü Hü Bll BBI JOC­UL. PETRECERE LA „BOLTA RECE“! # Puţini sunt acei care astăzi, în Bucureşti, vizionînd în con­­diţiuni optime jocurile de fotbal, instalaţi în stadioane cu o ca­pacitate pînă la 80 000 locuri, cunosc începuturile grele ale a­­cestui sport. Conducători şi jucători, pionieri în sensul cel mai pur al cuvin­tului, pentru care sportul nu era decit pasiune, entuziasm, loialitate, se luptau cu toate greutăţile inerente începutului. In Bucureşti, începind cu anii 1­900, activa o asociaţie de fotbalişti denumită „Colentina Atletic Club“, compusă din per­sonalul străin al fabricii de bumbac de la Colentina. Aceasta avea întîlniri periodice cu altă asociaţie „United F. C.“, formată tot din jucători străini, salariaţi pe şantierele petroliere din Ploieşti. Cîţiva entuziaşti amatori din Bucureşti, dornici de a prac­tica acest joc. In frunte cu Mario Gebauer şi Lazăr Brayer, au pornit o acţiune hotărâtă, în scopul înfiinţării unei asociaţii de fotbal românesc. Această acţiune a reuşit şi astfel apare „Sport club Olimpia“, care avea drept conducători şi jucători, printre alţii pe : Mario Gebauer­ Ionnin, Lazăr Brayer, Charles Viereck, George Gostescu, Gogu Dragomi­res­cu, R. Winter, Gogu Niculescu, Ştefan Bărbulescu şi Nicu Apostolescu. Obiectivul principal, terenul, este realizat prin amenajarea unu­i loc viran de pe şoseaua Kiseleff, peste drum de fosta „Flora“ ,54 învecinat cu cîrciuma-grădină „Bolta Rece“ de pe stat. Alexandrina. Terenul nu era îngrădit, însă spectatorii (aviz unora din actualii amatori de intrări gratuite), nu intrau decit pe lingă masa la care se aşeza casierul asociaţiei, achitînd costul mie­zului de intrare. Barele şi plasele nu se montau decât când erau jocuri amicale sau oficiale. La antrenamente, porţile erau marcate cu hainele jucătorilor, întrucât vestiare nu existau. Chiar la jocurile zise oficiale, se întâmpla ca să nu poată fi teotopită o echipă din 11 jucători pentru că de regulă, 1­2 ju­­cători erau „reţinuţi“ de cei de acasă, care prindeau de veste şi nu erau de acord cu... bătutul mingii pe maidan. „Olimpia S.­ C.“, la 6 decembrie 1909, reuşeşte pentru prima­­oară să învingă pe terenul „Bolta Rece“, echipa englezilor clu­bului Colentina cu 2—1. Jucătorii care au reuşit această victorie erau : Theodor Ba­rilla, Mario Gebauer, Ch. Viereck, Lazăr Brayer, Gogu Niculescu, H. Grimberg, Nicu Apostolescu, R. Winter, Ioimin, Stef Barbu- Aescu şi Gogu Dragomirescu. Succeed a fost sărbătorit de ambele echipe la circiuma „Bolta Rece“ pină la ore tîrzii, într-o atmosferă de caldă prie­tenie şi sportivitate. Sfârşitul anului 1909, în care activitatea fotbalistică, pentru acea vreme, a fost destul de bogată, s-a încheiat la 25 decembrie ,corelarea, pentru întîia oară, a „Cupei anuale de fotbal a aperiţie­i echipei „Colentina F. C.“ din Bucureşti, care în dis­puta cu­ „United, F. C. Ploieşti“ şi „Olimpia Bucureşti“, s-a clasat prima. IANCU CEAUREANU Pag. 2 FOTBAL, DE DIMINEAŢA PE SEARA! La Buzău funcţionează în prezent, în cadrul Asociaţiei spor­tive „Chimia“, cel mai tînăr centru de fotbal din ţara, a cărut activitate prodigioasă, desfăşurată cu sîrg şi pasiune pe parcur­sul a mai puţin de un an, a început să depăşească, încă de pe acum, graniţele unor realizări oarecare. Motiv care, de altfel, ne-a sugerat şi ideea unei scurte vizite pe care — sincer măr­turisind — nu ne-o imaginasem atît de plăcută şi de revelatoare, mai ales acum in plin sezon de iarnă. Şi totuşi, în ciuda unei vremi răcoroase, într-o duminică di­mineaţa de decembrie i-am găsit la lucru, pe terenul din incinta Fabricii de mase plastice, pe micuţii ucenici ai „meşterului“ Vladimir Luca, unul dintre acei oameni fără virată, modest şi harnic, care atunci când îşi pune în gind ceva nu se Lasă pina nu reuşeşte. „ Avem condiţii bune de lucru, timpul ne ajută încă şi ar fi păcat să nu profităm de fiecare zi, de fiecare ceas chiar, care pentru noi — spunea antrenorul V. Luca învăluind cu o privire de părinte grupul masiv, fremătind de nerăbdare, al copiilor, gata de antrenament — pentru noi, zic, acest timp înseamnă posibilităţi în plus de pregătire, de învăţare, de muncă educativă. Ne bucurăm de întreg sprijinul conducerii uzinei, al sindicatului şi al asociaţiei sportive. Am pornit pe un drum care trebuie să ne ducă, cu certitudine, la împlinirea unui mare şi vechi dezi­derat : formarea unor generaţii de jucători valoroşi, legaţi de locul de muncă şi de oraşul Buzău. Ne aşteaptă, ştim bine acest lucru, o muncă grea şi plină de răspundere, dar cu atît mai de preţ va fi cindva reuşita noastră.' Insoţindu-i apoi pe antrenori^* ^ ,r Buca, de-a lungul întregii dimineţi de pregătire, ar?** că în cadrul cen­trului de fotbal „Chimia“ activ­eazsr^w*- aproape o sută de copii, împărţiţi pe grupe de virstă, de a căror instruire se ocupă şi antrenorii Alex. Trandafirescu şi R. Voicu , că în rîn­­durile acestor tinere­ mlădiţe ale fotbalului buzoian sunt cîteva promisiuni certe de viitor ca : D. Androne, C. Bontea, T. Vasile, N. Barin, V. Cviatcovschi, S. Ionescu, V. Legrade, P. Pătraşcu, V. Vasile, N. Bădiulescu, T. Draghia, M. Roşu şi A. Cristea ; că programul de instruire sportivă este îmbinat cu şedinţe practice de educaţie cetăţenească şi cu o interesantă şi foarte originală activitate de testare a capacităţii intelectuale, a cunoştinţelor şi preocupărilor micilor fotbalişti, pe bază de chestionare , că la centrul de copii „Chimia“ fotbalul se joacă toată ziua şi chiar seara, la lumina reflectoarelor de pe terenurile de volei şi hand­bal din incinta complexului sportiv al uzinei; că în jurul acestui mic nucleu de plămădire a viitoarei performanţe interesul pen­tru formarea unor caractere adevărate se manifestă pregnant în procesul instructiv-educativ, desfăşurat cu reprezentanţii schimbului de mîine. ...Era ttrziu, aproape de ora mesei, cind ne-am despărţit de antrenorul Luca şi copiii săi. Miuţa de la sfârşitul antrenamentu­lui era încă în toi, iar micuţii fotbalişti înntr-act de preocupaţi de joaca lor... M. I. NUMAI LA GALAŢI! „Dragă redacţie. Mă numesc Miron Leonard, am doi ani şi jumătate şi sunt din Galaţi. Mingea este marea mea pa­siune şi cind voi fi mare vreau să joc fotbal înt­r-o echipă de Divizia A. Dar nu la orice e­­ch­ipă, ci la una din oraşul meu, fie la Politehnica, fie la F. C. Galaţi. Aşa că, rog Ga­giul să se grăbească să pro­moveze...« Dragă Leonard. Recent, la Galaţi, a sosit un antrenor ar­hicunoscut, în mintea căruia nu bîntuie decit un singur gînd : să promoveze Galaţiul în Divizia A. Oricum, va trebui să creşti repede, pentru că acest antre­nor — pe care tăticul tău (şi el antrenor la juniorii Poli­tehnicii) îl ştie foarte bine — este destul de grăbit. Speră ca în 2—3 ani, Dinamo, U.T.A., Rapid să poposească şi la Ga­laţi, de unde să plece însă fără nici un punct. Succes ! SURPRIZA înaintea începerii partidei dintre Chimia Rm. Vilcea şi Sportul studenţesc Bucureştii din ultima etapă a turului Di­viziei B, atunci când crainicul staţiei de amplificare a sta­dionului a anunţat­­ formaţiile şi rezervele celor două echipe, spectatorii au rămas pentru un m­oment nedumeriţi, contra­riaţi, surprinşi. Ca rezervă a portarului Chimiei a fost tre­cut pe foaia de arbitraj, cine credeţi? Vasile Sanda (! !), an­trenorul secund al formaţiei itîliene. Ce se întîmplase ? Portarul titular al echipei, Marinescu, dispăruse fără ur­mă. __ Eu l-am învoit pentru câteva ore — afirma Sanda — şi dus a fost. Aşa că,, dacă astăzi portarul de rezervă se va accidenta cumva, eu va trebui să apăr... Buiculescu nu s-a acciden­tat in acel meci, dar a făcut două gafe mari. Chimia a pierdut partida şi cel mai a­­fectat dintre toţi a fost San­da, acest sportiv exemplar, al cărui destin s-a identificat cu al echipei Chimia Rm. Vilcea, căreia i-a dăruit cei mai fru­moşi ani din viaţă. INIŢIATIVĂ... Din iniţiativa catedrei de e­­ducaţie fizică (resp. prof. Vio­rel Diaconu) a Liceului „Vlai­­cu Vodă“ din Curtea de Ar­geş, s-a organizat competiţia „Cupa 30 Decembrie“ la fot­bal, la care au participat 18 echipe. Jocurile s-au disputat pe terenurile de handbal ale liceului, echipele fiind formate din 7 jucători. Durata unui joc : 2 reprize a 13 minute. întrecerile s-au desfăşurat pe clase şi ani, ajungînd în finala pe liceu echipele anilor I-B şi IV-A. Deşi se părea că învingătorul era cunoscut dinainte, pe considerentul că jucau două echipe de vîrste destul de diferite, totuşi jucă­torii anului I nu s-au lăsat in­timidaţi de colegii lor mai mari. Cu mare greutate echipa anului IV a cîştigat cu 1-0, intrînd astfel în­­posesia tro­feului pus în joc. Cupa de golgeter al competiției a fost decernată elevului Viorel Co­­șerea care a marcat opt goluri. „VRĂJITORUL“ ŞI ADMIRATORII LUI DIN CRAIOVA Ştim cu toţii, eroul meciului cu Cehoslovacia din prelimina­riile Campionatului Europei a fost Dobrin, acest vrăjitor al ba­lonului rotund. Pentru meciul de campionat care a urmat con­fruntării echipei naţionale cu Dobias, Kuna, Capkovic et comp., F. C. Argeș s-a deplasat la Craiova unde lui Dobrin i s-a făcut o primire entuziastă. Tribunele, tumultoasele tribune craiovene, i-au scandat numele, din partea organelor sportive locale i s-au Inmînat buchete de flori, a fost felicitat. Dar cea mai frumoasă clipă pentru Dobrin a fost cînd un re­prezentant al unităţii de pionieri a Şcolii generale nr. 24, i-a înmî­­nat o cravată roşie şi l-a rugat să accepte să le devină preşedinte de onoare. Să nu uităm că echipa de fotbal a acestei şcoli este campioană judeţului Dolj la copii. Şi parcă pentru a-i răsplăti pe micuţii lui admiratori din Craiova. Dobrin a jucat în acel meci cu cravata roşie la git şi a jucat ca în zilele lui de mare inspiraţie. DIN ÎNSEMNĂRILE UNUI CRONICAR... IDEALIST!­ ­ Din lipsă de activitate, comisia de disciplină a forului de specialitate este pe cale de a se desfiinţa. In ultimele 8 luni a judecat un singur caz, cel al jucătorului din Ca­racal care a şutat în minge după ce arbitrul fluierase o­­ infracţiune minoră, conducătorul meciului arătîndu-i car­tonaşul galben ! • Un mare număr de echipe asaltează pur şi simplu televiziunea pentru a le transmite meciurile. Vor să re­zolve în acest fel o problemă deosebit de spinoasă : ca­pacitatea insuficientă a propriilor stadioane, devenite neincăpăt­oare, în ultimul timp cererile de bilete dublîn­­du-se, pe alocuri chiar triplîndu-se !­­ După Timişoara, Galaţiul devine al d­oilea oraş din provincie cu trei echipe în prima divizie a ţării I . Urmînd exemplul de acum cîţiva ani al echipelor de volei ale aceloraşi cluburi, în finala Cupei campionilor europeni la fotbal se întîlnesc Dinamo şi Rapid Bucu­reşti. Rapid va căuta să-şi menţină trofeul câştigat anul trecut . Dinamo, cu Dumitrache în mare vervă de şut, va face tot posibilul să cîştige titlul continental. • De ce a fost aminat meciul dintre Juventus Bucu­reşti (fostul Progresul) şi Ripensia Timişoara (fostă Poli­tehnica) ? Dintr-un motiv perfect îndreptăţit , Institutul meteorologic anunţă că, peste trei zile, în zomna Bucu­­reştiului, intre orele 14 şi 16 va ploua torenţial. Stadionul Juventusului din str. Dr. Staicovici, neavînd decât o tri­bună acoperită, se prevede că spectatorii vor prefera să stea acasă. CIAD Ş! UNDE A APĂRUI FOTBALUL FEMININ ? • PRIMA ECHIPA DIN ŢARA NOASTRA, „TRICOLORUL" • LA LONDRA — NU, LA PARIS — DA La începutul anului trecut, Federaţia Română de Fotbal a aprobat organizarea compe­tiţiilor de fotbal feminin. Ora­şe ca Ploieşti, Cluj, Braşov, Mediaş, Bucureşti posedă la ora actuală numeroase echi­pe feminine de fotbal,­ care îşi dispută întîietatea prin simple întilniri amicale, în Bucureşti existind şi un campionat mu­nicipal. Apariţia acestor „venusiene“ pe terenurile noastre de fot­bal ar putea fi o consecinţă a marii mişcări sportive femi­nine din ultimii ani, întrebarea care se pune este: Cind şi unde a apărut fot­balul feminin ? Urmărind presa primului şi a celui de al doilea deceniu ale secolului XX observăm existenţa, pe terenurile de fotbal,­­ a echipelor feminine, atît în ţară cit şi în străină­tate. La începutul anului 1922, echipa „Tricolorul“ anunţă crearea unei asociaţiuni de fotbal feminin. Dar mişcarea sportivă feminină s-a „bucu­rat“ la început de o... opoziţie rar întîlnită. Astfel, în Arujb­a, la sfîrşitul primului deceniu, presa avea o atitudine total ostilă faţă de fotbalul femi­nin. Prin articolele sale, zia­rele conchideau că fotbalul influenţează în rău fizicul fe­minin. Ca urmare a acestei polemici, federaţia engleză a primit o circulară prin care se cerea ca cluburile afiliate să refuze terenurile lor întilniri­­lor feminine. In acelaşi timp­ în Franţa şi, în special, la Pa­ris, echipele feminine reuşesc să atragă în tribunele sta­dioanelor tot mai mulţi spec­tatori, interesul pentru aceste meciuri final destul de mare. „Sportul“ din 5 noiembrie 1924 anunţă disputarea unui turneu de fotbal feminin sub titlul de : Un „Tournois“ de Footbal Association. La acest an anul 1971, în primul campionat organizat pen­tru fotbalul feminin din București, s-a remarcat și PUICA LAZĂR, capitala e­­chipei Venus turneu numărul echipelor par­ticipante a fost de 8. Alt ziar bucureștean, „Ecoul sportiv“, din 2 ianuarie 1922 publică cîteva rezultate ale meciurilor susţinute la Paris în cadrul competiţiei intitu­lată „Campionatul Parisului“. Iată deci, că şi fotbalul fe­minin are o istorie a sa des­tul de îndelungată. Nr. 293

Next