Fotbal, ianuarie-iunie 1972 (Anul 7, nr. 293-318)
1972-01-05 / nr. 293
NCEPUTURILE FOTBALULUI ÎN ROMANIA PRIMUL ,,REGULAMENT“ DE FOTBAL? Mult discutata dată de apariţie a fotbalului în ţara noastră se pare a fi oarecum lămurită prin păstrarea în depozitele bibliotecii Academiei a primului „regulament“ de fotbal din ţara noastră. Monotonia orelor de educaţie fizică din acei ani, dorinţa de joacă a elevilor, căutarea de noi jocuri cu mingea din partea profesorilor în vederea diversificării programei şcolare, sînt factorii ce au determinat apariţia în şcoli sau în tratatele de jocuri a principalelor noţiuni ale sportului denumit azi „sportul rege“. Avîntul ce-l cunoşteau în acea vreme fotbalul şi rug totul în ţările Europei Apusene, nu putea să rămînă fără urmări şi în ţara noastră. Astfel, spre sfârşitul secolului trecut, în cadrul orelor de educaţie fizică, la Liceul Lazăr din Bucureşti apare pentru prima oară mingea, iar Dimitrie Ionescu, profesor de gimnastică la acest liceu, simte nevoia să vină în ajutorul colegilor săi publicând in anul 1895 un „Tratat de jocuri şcolare pentru usul şcoalelor de ambele sexe“, lucrare ce cuprinde numeroase jocuri pentru copii , jocuri de gradul întii (uşoare), de gradul al doilea (mai grele) și de gradul al treilea (foarte grele). Ineditul lucrării constă în faptul că prezentarea unuora dintre ele se face chiar sub forma unui mini-regulament. Este vorba de CROQUETUL (pag. 85), OGOIUL (pag. 93 și 97), OINĂ (pag. 100), LAWN-TENNIS-ul (pag. 105), ARUNCAREA MINGEI CU PICIORUL — FOOT-BALL (pag. 110), CRICXET-ul (pag. 117), ARUNCAREA MINGEI CU MINA (pag. 120), POLO (pag. 130). Credem că este interesant să vedem cum arăta regulamentul de fotbal publicat cu 77 de ani în urmă. Iată-l, transcris conform scrierii şi ortografiei vremii. GEORGE ROSNER ARUNCAREA MINGSEI CU PICIORUL (FOOTBALL-UL) Acest joc se jocă pe un loc plan in lungime de 200 m pe 100 m. larg ; terenul acoperit cu iarbă este forte preferabil pentru practicarea lui, în mijlocul ceior doue extremităţi, pe linia de lărgime, la distanţă de 5 m, una de alta se fixezâ in pământ doue prăjini de 3*—4 m. înalte, legate la acesta înălţime printr’o frînghie subţire. Acestea sunt ţinta. Jucătorii in numer de 22 (numeral poate să fie şi mai mare), se divid in doue tabere, aşezându-se astfel : La 10 metri aproape, de mijlocul jocului, o linie de cinci jucători numiţi înaintaşi şi cari au însărcinarea de a duce sau a arunca mingia in tabăra opusă , apoi la 10 m. în urma celor precedenţi, alţi doi jucători numiţi mijlocii, însărcinaţi de a apăra linia înaintaşilor, mai înapoi de aceştia, alţi trei jucători numiţi avan-gardă, însărcinaţi de a apăra ţinta , şi în fine un ultim jucător, având aceiaşi misiune, numit gardă, care se găsesce în apropierea ţintei pentru un caz de pericol. Mingia este o băşică de cauciuc de formă rotundă acoperită, ea intri un fel de cutie, cu piale foarte tare. Ea e pusă in joc printr-o lovitură de picior aşezat dată de unul dim jucătorii partidei cădută la sorţi. Mingia pusă în joc, toţi înaintaşii celor două partide încerca de a o ajunge şi a o trimete prin lovituri de piciore în câmpul opus (loviturile de pumn sunt interdise, din contra mingia se poate lovi fie cu capul, fie cu spatele, peptul sau coapsa). Jucătorii trebue să rămînă totdeauna în limitele jocului și a nu eși dim liniile mari ale dreptunghiului numite Unii de atingere. Dacă vre-unul ese, el trebue să se oprească şi să pună mingia In joc, prinltr'o lovitură de picior aşezată, trimiţând’o către unul din tovarăşii sei aşezaţi în linie sau cu faţa către miingie, şi aşa mai departe. Jocul încins, mingia e trimesă când intr’o tabără când înfcrmația, prin lovituri de piciore, ale adversarilor doritori de a câştiga jocul, încercând de a o face să treaca fie pe d’asupra fie pe derufatul ţintei adverse. Daca vre-unul din jucători a reuşit in acesta, partida sa a câştigat jocul, ref ' '*ând victoria. In urmă se remite mingia în joc primtr’a lovi de picior aşezat. In mijlocul terenului, și jocul reîncepe din Dacă mingia n’a reuşit să inemeresca ^ ni a trecut pe alături, mingia e remisă în joc fie printi- \re,xâ de picior aşezat, fie printr’o lovitură de picior cădi ? de la colţul terenului de partea ţintei pe unde a trecutMana *de atingere. Pe timpul jocului se pot face diferite greşeli. Acestea consistă, in lovituri de pumn date mingiei, în oprirea jucătorilor de a urmări mingia, în trimiterea mingiei cu mâna în direcţiunea câmpului advers sau în aruncarea ei unuia din tovarăşi care s’ar găsi înaintea mingiei. Pentru a judeca valabilitatea loviturilor și a împedica brutalitățile, de ordinar, se alege un arbitru. El opresce continuarea jocului, printr’un sunet de fluer, îndată ce a vedut că s’a comis o greseala. fli tfftä ü üül s!ü Hü Bll BBI JOCUL. PETRECERE LA „BOLTA RECE“! # Puţini sunt acei care astăzi, în Bucureşti, vizionînd în condiţiuni optime jocurile de fotbal, instalaţi în stadioane cu o capacitate pînă la 80 000 locuri, cunosc începuturile grele ale acestui sport. Conducători şi jucători, pionieri în sensul cel mai pur al cuvintului, pentru care sportul nu era decit pasiune, entuziasm, loialitate, se luptau cu toate greutăţile inerente începutului. In Bucureşti, începind cu anii 1900, activa o asociaţie de fotbalişti denumită „Colentina Atletic Club“, compusă din personalul străin al fabricii de bumbac de la Colentina. Aceasta avea întîlniri periodice cu altă asociaţie „United F. C.“, formată tot din jucători străini, salariaţi pe şantierele petroliere din Ploieşti. Cîţiva entuziaşti amatori din Bucureşti, dornici de a practica acest joc. In frunte cu Mario Gebauer şi Lazăr Brayer, au pornit o acţiune hotărâtă, în scopul înfiinţării unei asociaţii de fotbal românesc. Această acţiune a reuşit şi astfel apare „Sport club Olimpia“, care avea drept conducători şi jucători, printre alţii pe : Mario Gebauer Ionnin, Lazăr Brayer, Charles Viereck, George Gostescu, Gogu Dragomirescu, R. Winter, Gogu Niculescu, Ştefan Bărbulescu şi Nicu Apostolescu. Obiectivul principal, terenul, este realizat prin amenajarea unui loc viran de pe şoseaua Kiseleff, peste drum de fosta „Flora“ ,54 învecinat cu cîrciuma-grădină „Bolta Rece“ de pe stat. Alexandrina. Terenul nu era îngrădit, însă spectatorii (aviz unora din actualii amatori de intrări gratuite), nu intrau decit pe lingă masa la care se aşeza casierul asociaţiei, achitînd costul miezului de intrare. Barele şi plasele nu se montau decât când erau jocuri amicale sau oficiale. La antrenamente, porţile erau marcate cu hainele jucătorilor, întrucât vestiare nu existau. Chiar la jocurile zise oficiale, se întâmpla ca să nu poată fi teotopită o echipă din 11 jucători pentru că de regulă, 12 jucători erau „reţinuţi“ de cei de acasă, care prindeau de veste şi nu erau de acord cu... bătutul mingii pe maidan. „Olimpia S. C.“, la 6 decembrie 1909, reuşeşte pentru primaoară să învingă pe terenul „Bolta Rece“, echipa englezilor clubului Colentina cu 2—1. Jucătorii care au reuşit această victorie erau : Theodor Barilla, Mario Gebauer, Ch. Viereck, Lazăr Brayer, Gogu Niculescu, H. Grimberg, Nicu Apostolescu, R. Winter, Ioimin, Stef Barbu- Aescu şi Gogu Dragomirescu. Succeed a fost sărbătorit de ambele echipe la circiuma „Bolta Rece“ pină la ore tîrzii, într-o atmosferă de caldă prietenie şi sportivitate. Sfârşitul anului 1909, în care activitatea fotbalistică, pentru acea vreme, a fost destul de bogată, s-a încheiat la 25 decembrie ,corelarea, pentru întîia oară, a „Cupei anuale de fotbal a aperiţiei echipei „Colentina F. C.“ din Bucureşti, care în disputa cu „United, F. C. Ploieşti“ şi „Olimpia Bucureşti“, s-a clasat prima. IANCU CEAUREANU Pag. 2 FOTBAL, DE DIMINEAŢA PE SEARA! La Buzău funcţionează în prezent, în cadrul Asociaţiei sportive „Chimia“, cel mai tînăr centru de fotbal din ţara, a cărut activitate prodigioasă, desfăşurată cu sîrg şi pasiune pe parcursul a mai puţin de un an, a început să depăşească, încă de pe acum, graniţele unor realizări oarecare. Motiv care, de altfel, ne-a sugerat şi ideea unei scurte vizite pe care — sincer mărturisind — nu ne-o imaginasem atît de plăcută şi de revelatoare, mai ales acum in plin sezon de iarnă. Şi totuşi, în ciuda unei vremi răcoroase, într-o duminică dimineaţa de decembrie i-am găsit la lucru, pe terenul din incinta Fabricii de mase plastice, pe micuţii ucenici ai „meşterului“ Vladimir Luca, unul dintre acei oameni fără virată, modest şi harnic, care atunci când îşi pune în gind ceva nu se Lasă pina nu reuşeşte. „ Avem condiţii bune de lucru, timpul ne ajută încă şi ar fi păcat să nu profităm de fiecare zi, de fiecare ceas chiar, care pentru noi — spunea antrenorul V. Luca învăluind cu o privire de părinte grupul masiv, fremătind de nerăbdare, al copiilor, gata de antrenament — pentru noi, zic, acest timp înseamnă posibilităţi în plus de pregătire, de învăţare, de muncă educativă. Ne bucurăm de întreg sprijinul conducerii uzinei, al sindicatului şi al asociaţiei sportive. Am pornit pe un drum care trebuie să ne ducă, cu certitudine, la împlinirea unui mare şi vechi deziderat : formarea unor generaţii de jucători valoroşi, legaţi de locul de muncă şi de oraşul Buzău. Ne aşteaptă, ştim bine acest lucru, o muncă grea şi plină de răspundere, dar cu atît mai de preţ va fi cindva reuşita noastră.' Insoţindu-i apoi pe antrenori^* ^ ,r Buca, de-a lungul întregii dimineţi de pregătire, ar?** că în cadrul centrului de fotbal „Chimia“ activeazsr^w*- aproape o sută de copii, împărţiţi pe grupe de virstă, de a căror instruire se ocupă şi antrenorii Alex. Trandafirescu şi R. Voicu , că în rîndurile acestor tinere mlădiţe ale fotbalului buzoian sunt cîteva promisiuni certe de viitor ca : D. Androne, C. Bontea, T. Vasile, N. Barin, V. Cviatcovschi, S. Ionescu, V. Legrade, P. Pătraşcu, V. Vasile, N. Bădiulescu, T. Draghia, M. Roşu şi A. Cristea ; că programul de instruire sportivă este îmbinat cu şedinţe practice de educaţie cetăţenească şi cu o interesantă şi foarte originală activitate de testare a capacităţii intelectuale, a cunoştinţelor şi preocupărilor micilor fotbalişti, pe bază de chestionare , că la centrul de copii „Chimia“ fotbalul se joacă toată ziua şi chiar seara, la lumina reflectoarelor de pe terenurile de volei şi handbal din incinta complexului sportiv al uzinei; că în jurul acestui mic nucleu de plămădire a viitoarei performanţe interesul pentru formarea unor caractere adevărate se manifestă pregnant în procesul instructiv-educativ, desfăşurat cu reprezentanţii schimbului de mîine. ...Era ttrziu, aproape de ora mesei, cind ne-am despărţit de antrenorul Luca şi copiii săi. Miuţa de la sfârşitul antrenamentului era încă în toi, iar micuţii fotbalişti înntr-act de preocupaţi de joaca lor... M. I. NUMAI LA GALAŢI! „Dragă redacţie. Mă numesc Miron Leonard, am doi ani şi jumătate şi sunt din Galaţi. Mingea este marea mea pasiune şi cind voi fi mare vreau să joc fotbal într-o echipă de Divizia A. Dar nu la orice echipă, ci la una din oraşul meu, fie la Politehnica, fie la F. C. Galaţi. Aşa că, rog Gagiul să se grăbească să promoveze...« Dragă Leonard. Recent, la Galaţi, a sosit un antrenor arhicunoscut, în mintea căruia nu bîntuie decit un singur gînd : să promoveze Galaţiul în Divizia A. Oricum, va trebui să creşti repede, pentru că acest antrenor — pe care tăticul tău (şi el antrenor la juniorii Politehnicii) îl ştie foarte bine — este destul de grăbit. Speră ca în 2—3 ani, Dinamo, U.T.A., Rapid să poposească şi la Galaţi, de unde să plece însă fără nici un punct. Succes ! SURPRIZA înaintea începerii partidei dintre Chimia Rm. Vilcea şi Sportul studenţesc Bucureştii din ultima etapă a turului Diviziei B, atunci când crainicul staţiei de amplificare a stadionului a anunţat formaţiile şi rezervele celor două echipe, spectatorii au rămas pentru un moment nedumeriţi, contrariaţi, surprinşi. Ca rezervă a portarului Chimiei a fost trecut pe foaia de arbitraj, cine credeţi? Vasile Sanda (! !), antrenorul secund al formaţiei itîliene. Ce se întîmplase ? Portarul titular al echipei, Marinescu, dispăruse fără urmă. __ Eu l-am învoit pentru câteva ore — afirma Sanda — şi dus a fost. Aşa că,, dacă astăzi portarul de rezervă se va accidenta cumva, eu va trebui să apăr... Buiculescu nu s-a accidentat in acel meci, dar a făcut două gafe mari. Chimia a pierdut partida şi cel mai afectat dintre toţi a fost Sanda, acest sportiv exemplar, al cărui destin s-a identificat cu al echipei Chimia Rm. Vilcea, căreia i-a dăruit cei mai frumoşi ani din viaţă. INIŢIATIVĂ... Din iniţiativa catedrei de educaţie fizică (resp. prof. Viorel Diaconu) a Liceului „Vlaicu Vodă“ din Curtea de Argeş, s-a organizat competiţia „Cupa 30 Decembrie“ la fotbal, la care au participat 18 echipe. Jocurile s-au disputat pe terenurile de handbal ale liceului, echipele fiind formate din 7 jucători. Durata unui joc : 2 reprize a 13 minute. întrecerile s-au desfăşurat pe clase şi ani, ajungînd în finala pe liceu echipele anilor I-B şi IV-A. Deşi se părea că învingătorul era cunoscut dinainte, pe considerentul că jucau două echipe de vîrste destul de diferite, totuşi jucătorii anului I nu s-au lăsat intimidaţi de colegii lor mai mari. Cu mare greutate echipa anului IV a cîştigat cu 1-0, intrînd astfel înposesia trofeului pus în joc. Cupa de golgeter al competiției a fost decernată elevului Viorel Coșerea care a marcat opt goluri. „VRĂJITORUL“ ŞI ADMIRATORII LUI DIN CRAIOVA Ştim cu toţii, eroul meciului cu Cehoslovacia din preliminariile Campionatului Europei a fost Dobrin, acest vrăjitor al balonului rotund. Pentru meciul de campionat care a urmat confruntării echipei naţionale cu Dobias, Kuna, Capkovic et comp., F. C. Argeș s-a deplasat la Craiova unde lui Dobrin i s-a făcut o primire entuziastă. Tribunele, tumultoasele tribune craiovene, i-au scandat numele, din partea organelor sportive locale i s-au Inmînat buchete de flori, a fost felicitat. Dar cea mai frumoasă clipă pentru Dobrin a fost cînd un reprezentant al unităţii de pionieri a Şcolii generale nr. 24, i-a înmînat o cravată roşie şi l-a rugat să accepte să le devină preşedinte de onoare. Să nu uităm că echipa de fotbal a acestei şcoli este campioană judeţului Dolj la copii. Şi parcă pentru a-i răsplăti pe micuţii lui admiratori din Craiova. Dobrin a jucat în acel meci cu cravata roşie la git şi a jucat ca în zilele lui de mare inspiraţie. DIN ÎNSEMNĂRILE UNUI CRONICAR... IDEALIST! Din lipsă de activitate, comisia de disciplină a forului de specialitate este pe cale de a se desfiinţa. In ultimele 8 luni a judecat un singur caz, cel al jucătorului din Caracal care a şutat în minge după ce arbitrul fluierase o infracţiune minoră, conducătorul meciului arătîndu-i cartonaşul galben ! • Un mare număr de echipe asaltează pur şi simplu televiziunea pentru a le transmite meciurile. Vor să rezolve în acest fel o problemă deosebit de spinoasă : capacitatea insuficientă a propriilor stadioane, devenite neincăpătoare, în ultimul timp cererile de bilete dublîndu-se, pe alocuri chiar triplîndu-se ! După Timişoara, Galaţiul devine al doilea oraş din provincie cu trei echipe în prima divizie a ţării I . Urmînd exemplul de acum cîţiva ani al echipelor de volei ale aceloraşi cluburi, în finala Cupei campionilor europeni la fotbal se întîlnesc Dinamo şi Rapid Bucureşti. Rapid va căuta să-şi menţină trofeul câştigat anul trecut . Dinamo, cu Dumitrache în mare vervă de şut, va face tot posibilul să cîştige titlul continental. • De ce a fost aminat meciul dintre Juventus Bucureşti (fostul Progresul) şi Ripensia Timişoara (fostă Politehnica) ? Dintr-un motiv perfect îndreptăţit , Institutul meteorologic anunţă că, peste trei zile, în zomna Bucureştiului, intre orele 14 şi 16 va ploua torenţial. Stadionul Juventusului din str. Dr. Staicovici, neavînd decât o tribună acoperită, se prevede că spectatorii vor prefera să stea acasă. CIAD Ş! UNDE A APĂRUI FOTBALUL FEMININ ? • PRIMA ECHIPA DIN ŢARA NOASTRA, „TRICOLORUL" • LA LONDRA — NU, LA PARIS — DA La începutul anului trecut, Federaţia Română de Fotbal a aprobat organizarea competiţiilor de fotbal feminin. Oraşe ca Ploieşti, Cluj, Braşov, Mediaş, Bucureşti posedă la ora actuală numeroase echipe feminine de fotbal, care îşi dispută întîietatea prin simple întilniri amicale, în Bucureşti existind şi un campionat municipal. Apariţia acestor „venusiene“ pe terenurile noastre de fotbal ar putea fi o consecinţă a marii mişcări sportive feminine din ultimii ani, întrebarea care se pune este: Cind şi unde a apărut fotbalul feminin ? Urmărind presa primului şi a celui de al doilea deceniu ale secolului XX observăm existenţa, pe terenurile de fotbal, a echipelor feminine, atît în ţară cit şi în străinătate. La începutul anului 1922, echipa „Tricolorul“ anunţă crearea unei asociaţiuni de fotbal feminin. Dar mişcarea sportivă feminină s-a „bucurat“ la început de o... opoziţie rar întîlnită. Astfel, în Arujba, la sfîrşitul primului deceniu, presa avea o atitudine total ostilă faţă de fotbalul feminin. Prin articolele sale, ziarele conchideau că fotbalul influenţează în rău fizicul feminin. Ca urmare a acestei polemici, federaţia engleză a primit o circulară prin care se cerea ca cluburile afiliate să refuze terenurile lor întilnirilor feminine. In acelaşi timp în Franţa şi, în special, la Paris, echipele feminine reuşesc să atragă în tribunele stadioanelor tot mai mulţi spectatori, interesul pentru aceste meciuri final destul de mare. „Sportul“ din 5 noiembrie 1924 anunţă disputarea unui turneu de fotbal feminin sub titlul de : Un „Tournois“ de Footbal Association. La acest an anul 1971, în primul campionat organizat pentru fotbalul feminin din București, s-a remarcat și PUICA LAZĂR, capitala echipei Venus turneu numărul echipelor participante a fost de 8. Alt ziar bucureștean, „Ecoul sportiv“, din 2 ianuarie 1922 publică cîteva rezultate ale meciurilor susţinute la Paris în cadrul competiţiei intitulată „Campionatul Parisului“. Iată deci, că şi fotbalul feminin are o istorie a sa destul de îndelungată. Nr. 293