Fulgerul, 1912-1913 (Anul 5, nr. 1-52)
1912-11-26 / nr. 4
ANUL V No. 4. ABONAMENTE Pe an . 8 lei. Pe 6 luni . 4 . ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul Un număr 10 bani. Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT. . 1 b===== Apare în fiecare Luni " Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan-cel-Mare 4. ABONAMENTE Pe an . . 8 lei Pe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Pag. 1V 20 b. rândul » III 30 » » Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. Drepturile noastre in Balcani VI Civilizarea Grecilor. Dintre popoarele creştine din peninsula balcanică, Grecii au fost cei întăi ajutaţi de străinătate ca să’şi câştige libertatea, şi ajutorul cel mai mare, chiar cu pagube proprii, li s’a dat de țările române. In curând se va împlini suta de ani de când Grecia a fost declarată liberă şi neatârnată. Au urmat apoi Serbia şi Bulgaria, a căror independenţă datează de-abea de-o treime de secol. . Ar urma dar ca Grecia să fi înaintat în civilizaţie într’un grad cu mult mai superior de cât toate celelalte popoare din Balcani, întru cât ea a dispus deun timp aproape întreit mai lung de deplină libertate pentru aceasta. Cercetând însă faptele, se vede, cu regret, că palicarismul s’a mănjinit şi s’a întins într’atâta în acea ţară, în cât civilizaţia modernă n’a putut pătrunde nici chiar în straturile diriginte, cu atât încă mai puţin în poporul de jos. E foarte trist, ba chiar dureros, când te gândeşti că un secol de libertate deplină n’a fost de ajuns pentru poporul Greciei să se râdice din starea sălbatecă la nivelul culturei moderne. Dovezile sunt multe şi continue. Amintim pe unile din ele : După o independenţă de pest 70 ani, Grecia, deşi declarase ea războiul, n’a fost în stare să’şi apere singură libertatea, pe care-ar fi perdut-o după bătălia de la Domokos, dacă nu i-ar îi venit în ajutor mila marelor puteri din Europa. N’a fost în stare să’şi organizeze o gospodărie bună şi cuminte a ţărei, căci, în penultimul deceniu, ajungând în faliment financiar, a trebuit iarăşi ca marile puteri, din milă, să institue o comisiune de străini, care să’i aranjeze financele. In administrarea politică, stratul intelectual grecesc s’a dovedit așa de jos în cultură, nu cât mai că era să izbucnească un războiu civil între ei, dacă n’ar fi recurs la inteligența unui barbat de origină latină, crescut sub oblăduirea turcească, adică dacă n’ar fi chemat pe Venizelos din Creta, ca să facă ordine în ţara lor. In acţiunile e i naţionaliste pentru a deştepta populaţiunile greceşti din Turcia europeană şi a le face să devie libere, Grecia n’a căutat să le dee o cultură solidă, prin şcoli, cum a făcut şi face România cu Românii din Turcia, ci a introdus patrcarismul extrem, formând bande de tâlhari antraţi, susţinute de Statul grecesc şi de Patriarhatul egumenic, pentru a omorâ neamul aromân şi a-i jăfui avutul. Chiar singură această acţiune barbară a Statului grecesc este dovadă îndestulătoare că Grecia a rămas încă cu apucături sălbatice şi că, în consecinţă, pentru liniştea peninsulei balcanice, trebue pusă sub interdicţie şi sub controlul internaţional, după cum a fost pusă şi în ceea ce priveşte financele ei. Noi Românii, cari i-am ajutat aşa de mult pe Greci în eliberarea lor, văzând că, lăsaţi în propriile lor puteri, n’au fost în stare să întrebuinţeze aceşti 100 de ani pentru a deveni un popor cu adevărat civilizat şi că’şi întrebuinţază forţa într’un mod laş contra Aromânilor nearmaţi, avem tot dreptul să ne amestecăm în treburile acestui Stat, şi să căutăm a silistraturile conducătoare să îndrepte poporul grec pe o cale de adevărată civilizaţie, depărtându-l din drumul tălhăritului contra coreligionarilor lui de alt neam, cum sunt Aromânii. E ruşine ca un Stat a căruia existenţă a fost înfăptuită de puterile Europei în hatârul monumentelor clasice aflate acolo încă de pe timpul vechilor Greci, să-şi fie denumire de Grecia, când nu’i în stare să facă cinste culturei clasice a celor ai cărora urmaşi se pretind a fi. Şi la aceasta trebue să se gândească orice patriot grec şi orice barbat de Stat al Greciei, căci, la urma urmelor, se va înfunda cu patrcarismul antart, care-i o pată neagră pe frumosul nume al poporului grec. Cei mai direct interesaţi pentru a aduce pe Greci la cuminţenie şi la ordine civilizată modernă suntem noi, România liberă. Opinia publică care, în afară de presă, s’a pronunţat şi prin marile întruniri din Bucureşti şi Iaşi, s’a exprimat pentru a sili pe Greci să se oprească dela omoruri şi jăfuiri intrate contra Aromânilor, şi a cerut guvernului nostru să intervie în modul cel mai energic. Grecii de la noi, folosindu-se de cultura de aici, au devenit superiori în civilizaţie fraţilor lor din Grecia. Dacă aceştia din urmă nu vor înceta cu ororile contra Românilor din Turcia, va trebui să silim guvernul nostru să expedieze, cu pasport gratuit, pe toţi supuşii greci din România, şi să le dăm astfel prilejul a se duce în Grecia să’şi civilizeze pe fraţii lor. Şi, pănă când nu se va mai auzi de nici un caz de cruzime antartă contra vre-unui Aromân, să nu le îngădue reîntoarcerea în România, ci să’i lese în Grecia ca dăscăli ai fraţilor lor. Măsura aceasta-care în realitate ar fi binefăcătoare şi civilizatoare pentru cei din Grecia-şi întreruperea oricăror relaţiuni diplomatice şi comerciale cu Grecia barbară, n’ar fi o măsura ucigătoare de oameni, cum sunt masurile antarte ale Statului grecesc în potriva Aromânilor din Turcia. La această măsură poporul român nu va renunţa şi nu va înceta să stărue în acest drept al seu, pănă când guvernul, căruia ’i va da tot sprijinul, nu va fi realizat-o, pentru cuminţirea Grecilor, învingători şi învinşi Alegerile generale s’au terminat şi Parlamentul a şi fost convocat pentru mâne, luni 26 noembre. Rezultatul acestor alegeri a produs multe surprize. In primul loc a fost surpriza că liberalii, cărora guvernul le-a oferit 30 de locuri de bună-voea sa, au luptat din răsputeri şi pe toate căile de şi-au dublat aproape acest număr de reprezentanţi ai lor, rezultat la care ei singuri nu sperau să ajungă. Acest spor de număr al glasurilor liberale din Parlament s’a operat în paguba conservatorilor puri, cari s’au văzut puşi într’o însămnată minoritate faţă de colaboratorii lor, conservatorii-democraţi, cari, ca prin minune, au avut reuşita în alegeri aproape pretutindenea unde învoiala cu tovarăşii lor de guvernare le fixase locurile. In aşa împrejurări, conservatorii puri vor fi strânşi, în noul Parlament, ca în cleşte? şi nu vor putea face nici o mişcare, ameninţaţi fiind vecinie de cartelul democrato-liberal, căci, oricum ar fi lucrurile, liberalii vor fi nevoiţi a da şi mai departe concursul lor d-lui Take Ionescu şi grupărei sale, de ale cărora bune servicii mai au încă nevoie, pănă să-şi refacă virginitatea şi să poată îndrăzni să atenteze la putere. In definitiv, impresia ce-o face rezultatul ultimelor alegeri e că ele au creat conservatorilor puri o situaţie de învinşi, iar conservatorilor democraţi o situaţie de învingători, şi dovada că, în realitate, lucrurile stau astfel, e faptul că învingătorii au şi început a-şi impune voinţa lor învinşilor, cari au prins a se îngriji să nu aibă, peste un foarte scurt timp, soarta şobolanului din povestea cu ariciul, căruuia i-a acordat ospitalitate. Astăzi, cu părere de rău conservatorii puri văd greşala mare ce-au comis-o, din punctul lor de vedere, în paguba lor proprie, neurmând politica indicată de şeful lor, d. P. P. Carp, şi se căesc amar de a se fi supus dorinţei Suveranului, cu totul opusă celei a şefului lor, dar e prea târziu. Faptul a fost consumat, şi, oricum ar fi, asupra lui nu se mai poate reveni. Singurul lucru ce le rămăne de făcut, pentru a se răsbuna de înfrângerea pătimită, e să lucreze pentru răsturnarea guvernului şi înlesnirea venirei liberalilor la putere. Această cale însă, deocamdată, le e închisă prin situaţia politică externă mai mult decât îngrijitoare, care nu se ştie ce poate aduce pentru ziua de mâne, aşa că, până la definitiva ei limpezire, vrând nevrând, conservatorii vor fi nevoiţi să se resemneze la rolul de învinşi, cu toate aerele războinice pe care d. Nicu Filipescu pare dispus a le lua. Rugăm cu insistenţă pe d-nii abonaţi rămaşi în urmă cu plata abonamentului, să binevoiască a ne achita sumele ce ne datoresc, pentru a nu fi siliţi să le suspendăm trimiterea ziarului. Administraţia Luni 26 Noembre 1912 Industrie ori potlogărie Naţională? Ziarele liberale fac mare caz—şi nu fără drept cuvânt—de exploatarea neruşinată ce-o operează fabricele de zahar, în dauna marei mulţimi a consumatorilor şi se scandalizează de dividendele—de formă 86 la sută, de fapt insă peste 120 la sută—ce le realizează cartelul fabricelor de zahar. Un lucru însă: Cam aceiaş protecţie—dacă nu şi mai bine-voitoare încă—Statul o acoardă, prin tariful vamal întocmit de d. Emil Costinaşcu, fabricelor de hârtie, de ciment, de cuie, de sticlării şi altele, cari asemenea s’au cartelat pentru a exploata, fără milă şi fără de ruşine, pe consumatorul care n’are nici un mijloc de aparare contra nesăţioasei lăcomii a fabricanţilor noştri. .De ce presa liberală nu pomeneşte nimic de aceste industrii—ca să nu le zicem potlogării—naţionale, cari exploatează tot aşa de mult pe consumator ca şi cartelul fabricanţilor de zahar? De ce nu arată dividendele realizate şi de aceste asociaţii de exploatare jăfuitoare? De ce nu protestează şi contra lor, şi mai cu samă de ce nu cere guvernului să fie măsuri de înfrânare ? O INDICAŢIE In ultimile alegeri, d. C. Stere, şeful organizaţiei liberale din Iaşi, ar fi întrunit—fără sprijinul guvernului —cel mult 81 voturi, cate a întrunit dulcele seu amic şi tovarăş de principii, d. Crupenschi. Tot în acele alegeri, d. G. G. Mârzescu a întrunit la colegiul II 1287 voturi, pe când protejatul d-lui Stere şi alt tovarăş■ al seu de principii, d. C. Chilimoglu, na întrunit decât 264 voturi. Aceste cifre să nu fie ele pentru d. Stere o indicaţie îndestul de semnificativă ? Această colosală diferinţă nu-i ea pare o manifestaţie contra d-lui C. Steife şi a modului în care găseşte d-sa de cuviinţă să se izoleze între cei câţiva tineri generoşi de la Viaţa Romaneasca, renunţând nu numai cât la orice relaţii sociale cu lumea în mijlocul căreia trăeşte, darhiar şi cu membrii organizaţiei în frâna căreia a fost impus? Să nu însemne oare această manifestaţie că ieşenii înţeleg că organizaţiile politice locale trebuesc conduse de ieşeni, nu de oameni veniţi de ieri de alaltaeri, Dumnezeu ştie cum şi de unde ? De altmintrelea înpuţinarea elementelor de valoare din organizaţia liberală, prin retragerea multora din membrii acestei organizaţii, fără ca alte elemente nouă, cel puţin de aceiaş valoare, să fi venit să le înlocuiaseă, e