Gazeta Sporturilor, aprilie 1934 (nr. 1312-1322)

1934-04-02 / nr. 1312

ANUL XII. No. 1312 mk ABONAMENTE Pe un an.............................. LEI 1000 Pe șase luni..................................................500 Telefon direcție 3.26.60 Apare mii fiecare luni, miercuri și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNI­NO, Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU — BUCUREȘTI. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Telefon redacție și provincie 3.26.69 Telefon administrație 3.26.60 Sportul în anecdote Greva foamei De curând, la Santiago, un match de box între americanul Sasaki și belgianul Arthur Schackels a fost disputat cu atât de puțină convin­gere, încât oficialii au hotărât să nu se plătească bursele boxeuri­­lor. A doua zi dimineața însă, spre marea sa mirare, președintele Co­­misiunii de box, văzu instalat la poarta sa pe mexican, care-i de­clară că rămâne acolo nemâncată ,până i se va plăti bursa. Greva aceasta a foamei îl con­vinse pe președinte, care dispuse să se plătească imediat bursele re­ținute o zi înainte. Nu știm dacă procedeul acesta este convingător și la noi. De a­­ceia, nu-1 recomandăm... Uta­­nșâ ® cător sportiv Pompierii din Viena au fost alar­mați în Noembrie 1933, de un sem­nal automat de incendiu. Toate posturile vieneze de pom­pieri s’au îndreptat vertiginos spre locul incendiului. Dar n’au găsit decât geamul aparatului de semna­lizare, spart. Nici o urmă de incen­diu-Poliția a făcut imediat o razie prin cartier și a prins un bețiv pe care l’a arestat, sub învinuirea de a fi dat el semnalul. In fața tribunalului, arestatul a declarat că nu-și aduce aminte de nimic. Că n’a făcut altceva decât­­ să sărbătorească cu câțiva prieteni matchul nul (2-2) făcut de Austria cu Scoția la Glasgow. Și că — asta își aducea aminte — a băut de bu­curie cinci chilograme de vin, par­tea sa. Cu un zâmbet indulgent în col­țul buzelor, judecătorul l’a achitat, motivându-și astfel sentința: «Inculpatul a fost victima entu­­­­siasmului său pentru foot-ball»... Recunoștință Arsenal, marele club londonez de football, nu l-a uitat pe Herbert Chapman, fostul său manager, ca­re a știut — mai bine decât oricare altul — să-i alcătuiască echipă, și să-i înlesnească succese răsunătoare. Veniturile regretatului Chapman — a murit acum câtva timp — se ridicau la aproximativ 300.000 de franci pe an. Doamna Chapman par­ticipa deasemeni la viața spor­tivă a soțului său, exercitând — la sediul clubului Arsenal — func­țiunea de stăpână a casei. Primea invitații, avea pentru fie­care un cuvânt amabil și se strădu­ia să creeze în jurul faimoasei echi­pe, o cordială atmosferă de simpa­tie. Chapman a murit. Doamna Chapman însă, activează și astăzi. Conducătorii Arsenalului știu ce însemnează recunoștința... Origina rugbyului Știți cum s­a născut rugbyul. Din­­tr’un moment de distracție al unui jucător... In 1832, un elev de liceu din o­­rașul Rugby (Anglia),nauist, William F.’Ts, a fost invadat în cursul u­nui match de football de o inspira­ție poznașe, a luat balonul în mâi­ni și a fugit cu el până în goall. Scandalul a fost enorm. Dar, așa s’a născut rugbyul pe care footballiștii l-au primit atât de rău, în­cât în 1863, o petiție colec­tivă a cluburilor de football a cerut suprimarea lui. Bine­înțeles că petiția n a avut succes. Spre norocul nostru, desigur. Fiindcă altfel, n’am mai fi putut înregistra astăzi «încăerările» de la Șosea. Un fel de rugby cu scene a­­fară din program... ■ ■R Săptămâna Inventivitatea federației de foot­ball a avut ori din partea publicului spectator a l­ orașe românești, o co­pioasă răsplătire. «Cupa României», competițiune aproape anexă a Divi­ziei Naționale, s’a dovedit din chiar primul an al înfăptuirii, sortită unui succes desăvârșit și căruia o Dumi­nică sumbră de sfârșit de toamnă n’a reușit să-i răpească nimic din farmecul aproape special. La Bucu­rești, cel puțin, unde vântul a pus­tiit străzile centrale, terenul Unirii Tricolor a fost luat cu asalt de un public din ce în ce mai erudit, din ce în ce mai pasionat și mai dornic de football bun. Măsura în care năzuin­țele îndreptățite i-au fost satisfăcu­te, rămâne să cercetați la rubrică Aici vom menționa doar că Unirea Tricolor a reușit unul din acele tu­ruri de forță care consacră un club și care destramă legende închegate viguros în conștiința publicului. Pentru că un lucru e cert, se mai gă­seau în București o sumedenie de oameni, cari continuau să pună me­morabilul 6—0 al Venus-ului și pri­mul 1—0 al Unirii Tricolor cu răsfă­țatul C. A. O. în sarcina veșnicului passepartout al footballului româ­nesc: incertitudinea... balonului. Certitudinea în «incertitudine» a mai slăbit așa­dar, odată cu eșirea din competiție a C. A. O.-ului, ceia­­ce constitue, fără îndoială, o dimi­nuare a interesului pentru viitoarea desfășurare. Luptă fără învinși însă cî­ î, așa că trebue să le mul­țumim și cu ce a rămas... La rugby situația-i aproape simi­lară, deși campionatul României se dispută mereu în București de atâta amar de­vreme. Eri T• C. R.-ul a în­vins pe campioni, pentru cari ceia ce va urma nu-i interesează decât în subsidiar. Nu înseamnă însă că vor depune mai puțină vlagă și mai pu­țină râvnă ca întotdeauna, pentru că altfel jucat, rugby-ul nu mai e rug­by. Iar spectatorii, cari se înmulțesc ca epurii, n’ar mai avea pentru ce-și pierde timpul pe teren, de vreme ce spectacolul trebue plătit în orice caz... Crossul, devenit dintr’o lăudabilă inițiativă un sport școlar prin exce­lență, a avut două zile pline. Sâm­bătă, 115 elevi bucureșteni împărțiți pe categorii au disputat campiona­tele școlare, iar Duminică primăria sectorului IV Verde a patronat concursul de la «Venus», în care Dinu Cristea a găsit un nou prilej să e­­vidențieze calitățile unu­i alergător de mare valoare. Sârguința c care se depune pe acest tărâm n’are a mai ___________ L. ROȘIANU NEW-YORK 1. — Ultimul obstacol care se opunea perfectării matchului Car­­nera — Max Baer, pentru titlul mondial la toate cate­goriile, a fost înlăturat. Jack Dempsey, manage­­rul lui Baer, care refuzase să iscălească, s-a împăcat cu direcțiunea lui «Madi­son Squ­are Garden» și și-a dat consimțământul. Contractele au fost sem­nate ori. Matchul va avea loc la U Iulie, la Ne­w­ York. Camera va primi 37 la sută, din încasări. Raer va primi ÎS la sută. Iar Demp­sey, 7 la sută. In prinsorile cari au și în­ceput să se închee, Raer este favorit. (Continuarea în pagina II-a) [in Ü N Ifl t11 ÎI i 1 Bll ...la 14 Iulie, la New-York. Contractele au fost semnate. Bursele 8 PAGINI 6 LEIn Id se jn jatpi Jugoslovia-loiavia 15 Aprilie, 6 Mai sau 29 Aprilie Data matchului Jugoslavia-Ro­­mânia, nu se cunoaște încă. Prin­­tr’un acord intervenit la Belgrad, între d. dr. Andreevici reprezentan­tul Jugoslaviei și d. inginer Bălăci din partea României, acord ratifi­cat de F.I.F.A. fusese vorba ca matchul să se dispute la 6 Mai. Au intervenit însă împrejurări neașteptate, elemente noui, cari ne fac să credem că chestiunea datei matchului este departe de a fi netă și în momenul de față e cazul să afirmăm că situația este deschisă. Chestiunea a fost mult desbă­­tută în presa noastră. S’au formulat numeroase păreri, s’au pus to­t felul de ipoteze; din tot ce s’a scris, a reeșit că toate știrile au ca origine birourile Rom­bolului. Deci în desbaterea unei atari si­­tuațiuni, nu poți fi unilateral, nu poți trage concluzii din informațiile unei singure părți. Cu atât mai mult cu cât în cazul de față există trei părți, cu tot atâtea puncte de vedere. In reportajul de față, ne-am pro­pus să prezentăm chestiunea mata­chului Iugoslavia-România, ți­nând seama de informații oficiale de la Belgrad, de punctul de vedere susținut de F.I.F.A și natural de F.R.F.A. susține că nu cunoaște decât data­­ le 6 Mai și că această dată derivă dintr’un acord, ratifi­cat de F.I.F.A. Apoi, în fața manevrelor pentru ca matchul să se dispute la 15 Apri­lie, federația noastră răspunde ca­tegoric: «nu se poate vorbi de 15 Aprilie, pentru că nu există nici un acord între Iugoslavia și R­om­â­nia în acest sens, deși din corespon­dența Fifei, reesă existenta sau mai bine zis faptul că iugoslavii au a­­nunțat la 12 Ianuarie ei au încheiat un astfel de acord». Culmea este că, d. Schlicker secre­tarul federației internaționale de football, a comunicat d-lui Lu­ciu­­de că matchul se joacă la 15 A­­prilie, pentru că Iugoslavia a amin­tit «că a ajuns la o înțelegere cu România în acest sens». De înțelegerea aceasta, nimeni din F­ R.F.A. nu știe nimic. CE SUSȚIN JUGOSLAVII Adevărul este că la Belgrad se crede în mod cert că matchul se dispută la 15 Aprilie. De altfel toate pregătirile s-au făcut în func­ție de această dată. De pildă, in mo­mentul de față echipa este formată și se află concentrată într’o stațiu­ne climaterică. Până și trenurile speciale cari trebue să aducă spor­tivi belgrădeni, au itinerariul fi­xat, ca și cum matchul s’ar disputa la 15 Aprilie. Cum au ajuns la această dată? In urmă cu 4 luni a fost o cores­pondență — fără rezultat — între Belgrad și București ca match­ul să se dispute la 15 Aprilie. De cores­pondenta aceasta a aflat și F.I.F.A., care a profitat de împrejurare și a recomandat ca matchul să fie antidatat. A fost suficientă o sin­gură intervenție a forului interna­țional, ca iugoslavii să creadă că matchul se dispută la 15 Aprilie. CE­RERE F.I.F.A. Forul internațional nu admite data de S Mai, nu impune însă, nici data de 15 Aprilie. Reclamă un lucru: ca hotărârea principială luată de comisia de or­ganizare, conform căreia rezultatele eliminatoriilor să fie cunoscute pâ­nă la 1 Mai, să fie respectată și în grupa Iugoslavia-Elveția-România. Aceasta pentru că la 3 Mai se fi­xează programul definitiv al cam­pionatului mondial. I FORMULA TRANZACTIO­­NALA F. I. F. A. nu permite ca matchul să se joace la 6 Mai. România nu poate accep­ta­­ d­ata de 15 Aprilie și spre a nu împinge situația la soluții forțate va propu­ne data de 20 Aprilie. A­­ceastă propunere se va fa­ce în cursul acestei săptă­mâni, după ce va fi cunos­cut rezultatul pertractări­lor în curs. In cazul când matchul s-ar­ juca la 29 Aprilie, tu­rul Cupei României fixat pentru această zi, se va des­fășaora la 6 M­­­ai, iar echipa națională se va antrena la 15 Aprilie. REP. PUNCTUL DE VEDERE NESC ROMA­ Sfâ­n • k linie s­ Participarea noastră la Olym­­piada de la Berlin a fost pusă pen­tru prima oară în mod oficial, cu prilejul adunării ........1 - -- re­­minică a UFSR. In amalgamul u­­nor discuții de tot felul, s'a ridicat problema fondurilor cari _ la noi _ au fost întotdeauna nodul gor­­dian al deplasărilor la marile com­­petițiuni internationale. Din nefe­ricire însă, problema s’a pus la fel ca și în anii trecuti și s’au pri­vit lucrurile prin vechea prizmă a nenorocitului leu Olympic. Care nu produce, după străduinte adesea lăudabile, nici strictul necesar în­treținerii pe o zi a reprezentanți­lor eventuali la Olympiadă. Interesant este însă că problema aceasta a început să fie dezbătută cu egală intensitate în toate țările mici din Europa, pentru că Berlinul exercită o atracție extraordinară în rândurile lor. Publicăm mai jos o interesantă scrisoare pe care ne-o trimite co­respondentul nostru din Paris, și în care se dezvălue unele lucruri extrem de importante cu privire la participarea olympică a țărilor mici. Cum România este direct in­teresată în această materie socotim că această corespondență va consti­tui o contribuție serioasă la cu­noașterea tuturor datelor problemei. PARIS.­­ Președintele Fifei, d. Jules Rimet, este cunoscut, în­deob­­ște,­ ca un om al soluțiilor practice. Activitatea sa în forul suprem al footballului, este din acest punct de vedere extrem de fructuoasă. De aceia, ori de câte ori d. Rimet inter­vine într-o problemă oarecare, este ascultat cu atenție desăvârșită. Clar­viziunea de care a dat în atâtea rân­duri dovadă este apreciată așa cum se cuvine în cercurile sportive de la Paris. Zilele trecute a vizitat capitala Franței președintele federației sue­deze de atletism, care a avut o în­trevedere cu d. Rimet în legătură cu participarea țărilor mici la Olim­piada de la Berlin. întrevederea a fost provocată în primul rând de faptul că președintele Fifei are o concepție foarte interesantă asupra filor lipsite de posibilități materia­le, de a participa la Olympiadă. NU NE TREBUESC ÎMBOGĂȚIȚI DE PE URMA OLYMPIADEI Concepția d-lui Rimet este urmă­toarea: țara care organizează probe­le olympice are, în alcătuirea actua­lă a competiției, trei avantaje imen­se, cari pun în directă inferioritate țările nefavorizate de soartă. Aceste avantaje sunt: 1) Statul respectiv înzestrează o­­rașul destinat să găzduiască probe­le olympice, cu un stadion construit după concepțiile cele mai moderne. La aceasta, comitetele olympice lo­cale nu contribue nici cu o centi­nă, deoarece statul consideră spri­jinul său nelimitat drept o chesti­une de amor propriu și de orgoliu național. Așa­dar, țara organizatoa­re se alege de pe urma olympiadei cu un stadion de mare anvergură, care servește imens cauzei sportive locale. Amsterdam, Paris și Los An­geles sunt exemple edificatoare. Ber­linul va fi în curând, datorită mo­numentalului stadion de la Grüne­wald. 2) Se produce cu prilejul marilor manifestări sportive, o emulație ex­­­traordinară în masse. Ideea de sport pătrunde în păturile cele mai înde­părtate, astfel că propaganda făcu­tă de Olympiadă într-o lună, nu poa­te fi egalată de 10 ani de sport in­tens. . Un avantaj, după cum se vede, de ordin pur sportiv, care atârnă ex­trem de greu în balanță. 3) Un câștig material imens înca­sările cari se fac la Olympiadă ră­mân exclusiv comitetului Olympic respectiv, care realizează astfel be­neficii materiale fabuloase. Pentru­că nu are de făcut aproape nici o cheltuială din bugetul propriu, nici cu pregătirea competiției nici cu în­treținerea ei. Statul avansează su­mele, iar comitetul Olympic încasea­ză și păstrează încasările. XJWUV­UV «pu­pe», — toți participanții vin pe cheltuială proprie și se întrețin din fondurile pe cari le aduc de acasă, organiza­torii nefiind obligați să suporte nici un fel de cheltuială. In acest fel de a proceda constă inechitatea care a dat loc la atâtea protestări și la atâtea frământări în țările cu mijloacele reduse, pentru cari organizatorii apar drept adevă­rați îmbogățiți ai Olympiadei. (Continuarea în pagina 6 *a) ---------c==--------­di in Frost desus a strângerii £ s*insursS © r jtei a prin declasare, la fel de complicată peste tot, actualizează ingenioasa propunere a d-lui Rimet: țara or­ganizatoare să fitnaanțeze participarea țârilor mici Luni 2 Aprilie 1934 Covaci și Bodola n’au dat nici un interview Interdicția pronunțată de F. R. F. A. trebue ridicată Federația de football a luat zilele trecute o hotărîre drasti­că: au interzis componenților e­­chipei naționale orice contact cu presa, adică le-a impus o completă abținere de la inter­­viewuri. Jucătorii din această categorie sunt opriți de a-și face cunoscută părerea în ceea ce pri­vește partidele cu caracter in­ternațional la care participă.Interdicția aceasta a fost im­pusă de o serie de interviewuri publicate într-un ziar bucureș­­tean, după întoarcerea jucători­lor de la­ Pardubice- In aceste in­terviewuri, Covaci, Bodola și PUIlock au făcut o seamă de a­­precieri cu privire la jocul coe­chipierilor lor, aprecieri pe cari federația le-a găsit cu totul de­plasate și menite să învrăjbeas­că în mod nepermis raporturile dintre jucătorii echipei noastre naționale. Ni s’a trimis spre comunicatul F. R. F. publicare prin care se făcea cunoscută in­terdicția și l-am înserat în co­loanele noastre, fără a-l comen­ta, pentru că și noi eram de pă­rere că eșirile polemice ale ju­cătorilor «naționali» constitue o abatere de la ținuta impusă lor de rolul particular pe care îl dețin în viața noastră sportivă. Și mai ales pentru că aprecieri­le făcute în interviewurile in­criminate, au atras după ele răspusurile celor vizați, nu mai puțin polemice și nu mai puțin deplasate. Eri însă, acest «scandal al in­­terviewurilor» a fost desumflat instantaneu și transformat într’o mică afacere de... mistificare. Am primit la redacție, vizita lui Covaci și Bodola «autorii» interviewurilor cari au provocat drastica intervenție a federației. Aceștia ne-au declarat textual: «Desmințim cu hotărâre A.-ului (Continuare în pagina Vl-a) S’a desființat sala de arme a Cercului Militar ... .­M- —go-~—■----— Cea mai veche sală de arme a fost găsită, fără utilitate Scrima bucureșteană n’a fost de prea dese ori subiect de discuții în presa românească, pentru că nu s'a manifestat niciodată cu amploare. Și-a trăit o viață liniștită în diver­sele săli mai mult sau mai puțin freqventa­te, a organizat câteva a­­salturi de gală cu inexistent suc­ces de public și a dovedit totuși o clasă destul de avansată la con­cursurile de peste hotare sau la cele din centrele importante din Ardeal. In evoluția scrimei românești, sala Cercului Militar, condusă de ani îndelungați de maestrul fran­cez Pippart, a însemnat fără îndo­ială o piatră de hotar. Acolo și-au desăvârșit cunoștințele în arta scri­mei elementele cele mai merituoase ale armatei noastre și tot acolo și-au cizelat aptitudinile străluciții scrimeuri cu cari mai avem din când în când prilejul să ne fălim. Pentru că sala Cercului Militar a fost întotdeauna înzestrată exce­lent din toate punctele de vedere, cu instalații desăvârșite și cu un­­ conducător teh­nic de o pricepere­­ necontestată.­­ Iată însă că organele superioare­ ale armatei au hotărât desființa­rea sălii. Motivul oficial al acestui act este faptul că deja o vreme ea a fost foarte puțin fregventată de către ofițeri, cari au început să se desintereseze de sportul scrimei. Motivul acesta nu se pare ilogic, pentru că un Palat al Cercului Mi­litar în capitala unei țări, nu poate fi conceput fără sală de scrimă, in­diferent dacă este sau nu fregven­tată intens. Scrima nu poate lipsi dintr-un astfel de edificiu, care — în particular fie zis — își permite luxul de a adăposti un hotel, două cinematografe, un automat, o bo­degă, un restaurant, o sală de dans și Un magazin de confecțiuni. Dacă intendența Cercului Militar a simțit nevoia să închirieze încă o sală pentru uzul vreunui nou lo­cal de consumație publică, nu avea decât să pună la bătae una din în­căperile interioare rămase încă ne­utilizate și să renunțe la ideea des­ființării sălii de arme, singura care mai aducea aminte celui care pătrunde pe poarta marelui edifi­ciu, că se găsește într’un Cerc mi­litar. O fază din matchul Unirei*Trîselor — C. A. Covaci încolțit de* Ghermelie, Sucitulescu și Popescu

Next