Gazeta Sporturilor, februarie 1935 (nr. 1587-1615)

1935-02-01 / nr. 1587-1588

ANUL XIII no. 1587-8 ABONAMENTE Pe tui an t ... . LEI 1000 Pe șase foni..................................................500 Instituțiuni, Cluburi și Proprietari 2000 MARE COTIDIAN SPORTIV Birourile: STRADA INGINER AN­AfIL S­ C.Ian ¥ No. 9„ BUCUREȘTI. Fondatori E. EMILIAN și E. MUNTEANU Director: AL. MUNTEANU Prim redactor: N. PAPACHEORGHE PUBLICITATEA DUPĂ TARIF . Direcție 3.26.60 Telefon :­­ Administrație 3.26.60 Redacție și Provincie 3.26j ■ [UNK]I Penibile jumătăți de idea!III fim reprodus­eri în rubrica noastră de box, un scurt, dar pilduitor inter­view cu fostul campion mondial de box Gene Tunney. Nu s’au găsit în interviewul acesta nici declarații stupefiante, nici pronosticuri consternante. Sechestrat cu mult greu­tate pentru câteva minute, învingătorul lui Dempsey n’a avut timp decât să-l elogieze pe Carpentier, să explice va­loarea boxului american prin mulțimea boxeurilor yankei, și să se scuze că este chemat la o ședință a unui „Con­­si­iu de administrație”. Dar a găsit totuși timpul necesar să-și divulge idealul său în box. Un ideal care ar trebui să fie acela al tuturor boxeurilor buni din toată lumea. — „Alm avut ambiția să fiu campion mondial și dorința să fac avere...’. Intr’o carieră scurtă dar strălucită, Tunney și-a atins țelul. A fost campion mondial, detronându-l pe Dempsey, s-a retras abandonând singur titlul, și a to­talizat o avere evaluată la aproximativ 100 milioane lei. Astăzi este „om de afaceri”. Nu vrem să spunem, că idealul lui Tunney, ar putea să fie măcar „spe­ranța” boxeurilor noștri. Boxul este la noi la primele bâjbâiri. Iar campioni ca Tunney nu se nasc în toate zilele,­­ Este incontestabil însă că cu câteva excepții întâmplătoare, toți boxeurii moș­tri nu au fost și nu sunt și nu vor fi probabil niciodată dominați de ambi­ția de muncă, de seriozitate și de re­nunțări cari trebue să stăpânească un boxeur mare. Toți boxeurii noștri vor să câștige. Este indiscutabil. Dar niciunul — repetăm­ ulci anul — nu e capabil să-și monteze dorința a­­ceasta de câștig pe viața sobră, exas­perant de austeră a unui antrenament autentic. Pentru câțiva poli, toți „maeștrii”, managerii și rândașii sălilor, cari pa­tronează puzderia de mediocrități pu­­gilistice din Capitală, sunt în stare să se tocmească o lună. Dar câți din boxeurii noștri sunt ca­pabili să renunțe o lună la vin, la pe­treceri, la mâncare și la somn, dedi­­cându-se 30 de zile numai muncii și pregătirii? Nici unul. Un prieten, întors de curând de la Pa­ris, ne-a comunicat dezolata mărturi­sire a managerului Damsky, în privința lui Spakow. O declarație care ar pu­tea să servească de „memento’* tuturor boxeurilor noștri cu nejustificate țâine la tocmeala burselor, dar cu incurabile sincope în antrenamentul pe care ar trebui să-l urmeze. — Spakow, a spus Damsky, este un om cu calități excepționale. Ce folos însă!... Nu s’a antrenat niciodată se­rios și s’a poticnit astfel regulat, în pragul campionatelor pe cari și le-ar fi putut însuși, altfel, foarte ușor, I-am angajat un match la Londra, cu Edy Pierce, un om pe care ar fi trebuit să-l knock-outeze în primele reprize. Iar de matchul acesta legasem alte două contracte: mai bune și mai productive. A venit însă la Londra gras, cu res­pirația înfundată, cu mâinile anchilo­zate și cu picioarele înțepenite. Com­plet neantrenat. N’a reușit, firește, de­cât match­nul, reușind în schimb să a­­nuleze celelalte două contracte. L-am adus apoi l­a Paris, să-l antren­nez. Dar nu vine la antrenament!..” ...Și situația lui Spakow — care a reușit uneori victorii admirabile, su­­plinindu-și pregătirea cu admirabilria sale calități — este situația invariab­le, a tuturor boxeurilor noștri. flu toți o penibilă jumătate din i­­dealul lui Tunney. Vor toți să strângă bani. Dar nici unul nu și-a putut im­pune disciplina dură a unui antrena­ment care să le realizeze cealaltă ju­mătate de ideal: campionatul. ...Și boxul, tânjește inevitabil la noi, o situație modestă pe care numai câ­teva rare și întâmplătoare excepții au întrerupt-o cândva. Fără puls și fără perspective.« George Fulga Recorduri mondiale nautice bătute in serie In cursul ultimei reuniuni desfă­șurată la Chicago, d-na E. Holm a bătut recordul femenin al probei pe 100 metri înot pe spate, acoperind distanta în 1 min. 16 sec. 3/10. In continuare, Kiefer a stabilit la 1 min. 35 sec. 6/10, noul record mon­dial al probei pe 150 yards înot pe spate. La Groningue, în Olanda, înotă­­toarea Mastenbrock, a bătut și ea recordul mondial al probei pe 100 metri înot pe spate, acoperind dis­tanța în 1 min. 16 sec. 3/5. * Fapt curios. La Chicago și Gro­ningue, d-rele Holm și Masten­brook au bătut în aceiași zi, recordul lumii care aparținea ultimei cu 1. min. 16 sec. 4/5. Cu toate că d-ra Holm a reușit o performanță mai bună decât rivala sa din Olanda, ambele recorduri vor fi omologate, la aceiaș dată. in vederea campio­­n atinul mondial PRAGA 30 (Rador).­­ Astăzi co­misia organizatoare a campionatu­lui mondial de sky, delegata F. I. S., a­tras la sorti locurile echipelor nationale în concursul de 4x10 ki­lometri șafetă. Echipa reprezentativă a Româ­niei a obținut culoarul 7. Covaci­ locatella îrn Caricattd­ră Iată cum a văzut Penos, caricaturistul ziarului parisian «L’In­­transigeant» reintrarea lui Locatelli în matchul cu Covaci. Pe cât de bună este însă caricatura, pe atât de reușit este jocul de cuvinte care o însoțește : «locatelli, pentru reintrare, n’a avut ro... mâna norocoasă, ad­versarul său fiind un nostim coco..­ vaci !». Stadiul Român va părăsi Federația de atletism dacă nu se face dreptate „Grănicerului“ Declarațiile d-lui ing. N. Mărescu Am început în numărul de ori cam­pania pentru curățirea­ attletismului ro­­momânesc de fosilele trezite la activita­te negativă de mirajul u­nei federații... influente. Și am arătat cauzele care au determinat pe cei câțiva vânători de situații, din fruntea ei, să amestece într’o afacere dubioasă pe Camil Mor­­țnin care n’are elită vină d­ecât aceea de a fi muncit de o sută de ori mai cu folos decât toți profitorii instalați azi în jilțurile conducerii atletismului ro­mânesc. Am avut satisfacția că ceia ce am anticipat mai cu privire la indignarea pe care o va produce în opinia publi­că cinstită, mârșăvia comisă împotriva lui Camă Morțian a fost pe deplin și instantaneu confirmat. Intrr’adevăr, am primit d­upă apariția articolului nostru de ori o sumedenie de scrisori în care se înfierează cu ul­tima energie fapta mișerească pe care au comis-o proțăpiții în scaiunele măr­ginașe ale conducerii federale. Este o dovadă că meritele lui Camil Morțun au fost apreciate așa cum trebue, deși acest tânăr, ai cărui ochi indiscreți a­u d­evenit supărători pentru ceia ce se pune la oaie (și vom arăta ce anume se pune la oaie) n’a cerut niciodată o recunoaștere oficială sau publică meritelor sale. N’a râvnit niciodată la a titluri și n’ia urmărit nimic altceva de­cât la dreptul de a fi lăsat să facă treabă serioasă în atletism. Dar, după cum am arătat în numă­rul trecut, cei câțiva arendași ai Fe­derației de atletism au comis simultan cu nelegiuita sa excludere temporară și negruoasa suspendare a asociației sportive «Grănicerul», pen­tru ca un atlet al acestei asociații a predat căpi­tanului său o cupă câștigată la Sibiu și abandonată de oficialii grăbiți să nu scape trenul. Pent­ru atâta lucru a fost suspendat cel mai viguros club românesc de atle­tism, clubul condus de doi generali activi și care a reușit să transforme tineri veniți de la coarnele plugului în atleți de valoare internaținnală. * In legătură cu isprăvile elicei din fruntea federației, d. ing. N. Mărescu inimosul președinte al Studiului Ro­mân, ca naiul ce cunoaște îndeaproape cine muncește cu adevărat pentru cau­­za atletismului românesc și tot odată cine caută să tragă foloase de pe urma lui, ne-a rugat să dăm publicității ur­mătoarele: «Grănicerul» a fost suspendat pe nedrept. Clubul pepinieră al atle­tismului românesc, clubul care a dat pe un Manea campion la cursele de mare fond, pe un Iordache, Dudaș, Topală și alții, nu este o organizație care să poată fi la cheremul celora cari fug numai după distincții și cari nu s’au învrednicit până acum cu nimic pozitiv în folosul atletis­mului românesc. «Pentru o tinichea nu se suspendă singura organizație care are posibi­litatea să scoată la iveala talente din păturile noastre rurale. înainte de a fi făcut ges­tul acesta nedemn, demnii cari au ratificat în aduna­rea generală suspendarea «Grănicerului», trebuiau să-șî scruteze conștiința și să se întrebe dacă au făcut în toată viața lor de sport a mia parte din cât au fă­cut ostașii din fruntea a­­cestei vrednice organiza­­țiuni. «Stadiul Român» care-și recrutea­ză toți atleții de valoare din rându­rile «Grănicerului» este mai în măsură decât oricine să-și dea sea­ma de crima morală care s’a comis când s’a luat această hotărâre ruși­noasă. «Domnii cari fug după onoruri și cari n’au fost în stare niciodată să facă ce­va pentru atletismul româ­nesc, n’au autoritatea mo­rală să aducă un blam pu­blic «Grănicerului». Vă declar în mod solemn că voi retrage Studiul Ro­mân din cadrele Federației de ataletism dacă «Grănice­rul» nu va fi reintegrat în toate drepturile sale și da­că nu i se va da întreaga satisfacție morală la care are dreptul. CAZUL CAMIL MORȚUN «Țin deasemeni să mă alătur cu totul la campania pe care o du­ceți pentru a dovedi cât de nedreap­tă a fost sancționarea neobositului animator care efero Camil Morțun: «îl cunosc de copil și i-am urmărit pas cu pas întrea­ga activitate. Pot așa­dar să afirm cu toată obiectivi­tatea și în perfectă cuno­ștință de cauză că Morțun este unul din puținii oame­ni cari au făcut sacrificii materiale pentru atletis­mul românesc. «Acuzarea care i s’a adus este atât de puerilă, încât mă miră că cei cari au for­mulat-o nu au roșit când au repetat-o în fața adu­nării generale. Mai mult, este de notorietate pu­blică, că niciodată Camil Morțun n'a fost în relații prea tandre cu Studiul Român. Vara trecută, chiar, a fost intre noi nici un conflict acut, bineînțe­les, pe chestie de principii. Este d­­­ă o datorie mai presus, de orice con­­derent de ranchiună per­sonală ca să recunosc »portivicește meritele lui excepționale și să re­­lev nedreptatea ce i s’a făcut «Dar, o adunare generală cate precuri cerșite, nu are pentru mine o valabilitate morală». Iată așa­dar un om de talia d-lui N. Mărescu, înfierând cu vehemență is­prăvile celor câțiva profitori de situa­ții cari și-au ales drept paravan o sea­mă de oameni de inaltă probitate, în dosul cărora speră să-și poată face de cap în Federația română de atle­tism. Noi ne luăm însă obligația să le spulberăm iluziile. & Unul dintre vânătorii de situații care s’a simțit, probabil, cu musca pe căciulă a întrebat ori redacția cine este autorul articolului intitu­lat «O sinistră bătae de joc». Ii sa­tisfacem curiozitatea: aceiaș care semnează rândurile de față. L. Roșianu D. ING. N. MARESCU Papană a plecat la Igls El va reprezenta România la campionatele mondiale de bob pentru 2 persoane Lt. aviater Papană a ple­cat spre Igls unde va re­prezenta România la cam­­pionatu­l mondial de bob­sleigh. (Bob de două per­soane). Sâmbătă 2 și Duminică 3 Februarie, fostul campion mondial la aceea s­prifeă, va căuta să păstreze pen­tru România titlul câștigat anul trecut l­a Schreiber­­­hau de către cuplul Frim- D­um­presein. Campionatele europene de patinaj artistic. Du l corespondentul nostru DAVOS. — Azi a fost zi de repaos pentru concurenții Campio­natului mondial de hockey pe ghiață. Toată lumea petrece ziua la Saint Moritz — două ore de tren. Găsesc în această prestigioasă stațiune climaterică, creerul spor­tului de iarnă al Europei, figuri pariziene din cele mai simpatice, cuprinzând — bine­înțeles — în acest termen de „parizian” nu nu­mai pe cei veritabili ci și pe aceia cari se încumetă să treacă Atlan­ticul pentru unica plăcere de a patina pe ghiața din fața marelui hotel al stațiunii elvețiene. VEDETE Nu lipsesc marile vedete: Dou­glas Fairbanks și tenorul Jan Kie­­pura. Acesta din urmă nu a răspuns „chemării inimii sale“, cât chemă­rii zăpezii. Tot poporul își dă întâlnire la stadionul unde celebritățile mon­diale ale patinajului trasează ara­bescuri savante pe oglinda străluci­toare a ghieții. Se dispută campionatele Euro­pei de patinaj artistic. ■. UN REGAL SPORTIV Nu ai ades prilejul să urmărești regaluri sportive ca acela care ți se oferă acum. Și apoi, acest cam­pionat este preludiul campionatelor mondiale la care aproape aceiași concurenți se vor întâlni — în Austria însă — aceiași comisari, aceiași judecători — vor aprecia. KARL SCHAEFFER Sunt atât de mulți pretendenți serioși la titlul de campion și dintre fetele astea delicioase pe cari le-au trimis țările să le reprezinte, câte vor mai păstra deseară surâsul lor, voios? Intre bărbați, Karl Schaefer face o impresie covârșitoare. Perfecțiu­nea desăvârșită a patinajului său pare că e și mai... desăvârșită. Mai ales că vierezul vrea astăzi să epa­teze galeria prin niște acrobații u­­­luitoare. REZULTATELE Domni: 1. Schafer (8); 2. Kas­par (18); 3. Dunn (26); 4. Baier (22); 5. Nikkanen (41); 6. Er­­ dos (44); 7. Tertak (44); 8. Lin­­hart (49); 9. Ratzenhofer (71); 10. Pueler (72); 11. Hcnrion (t55); 12. Haertel (76). Dublu: 1. Maxi Herber-Ba^er: (11); 2. Idi Papez-Zwack (15); 3. Lucie Gallo-Dillinger (31,5); 4. Lise Pausin-Pausin; 5. Eva Tusak- Balasz; 6. Laure Paumel-Waehtler; 7. Violette Supple-Cliss; 8. Jager- Lisk; 9. Cléricet’i-Henrion, fabrică, sau atelier­ele montaj? Guvernul român în pragul comiterii unei grave greșeli Parlamentul românesc are să se pronunțe zilele acestea, în arză­­toarea chestiune a instalării la Bu­curești a unei „fabrici” americane de automobile. Dela început vom arăta că, a­­probând oferta venită din America, statul român va avea o sumă de obligațiuni și puține, foarte puține avantagii. UN ATELIER CU TITLU DE FABRICA întreprinderea americană inten­ționează să construiască lângă Flo­­reasca o clădire monumentală pe frontispiciul căreia, urmează figureze titulatura: «Fabrica X. Usă S. A. sucursala București». Frumos, foarte frumos. Dar, ca­re este rațiunea de a ne mândri cu o întreprindere, în realitate inexis­tentă. Din inf­or­mațiunile pe cari le de­ținem din sursă foarte autorizată, bogata și impunătoarea firmă ame­ricană nu va instala la Flo­­reasca o fabrică în toată puterea cuvântului. Nu vor turna sau lucra piese. Nu se se vor execu­ta lucruri cari necesită instala­rea unor mașini complicate. Nu se va confecționa la noi, nici cel mai mic baton. Tot, dar absolut tot, se va aduce de peste ocean. Ce se va face atunci în instalația de la Floreasca ? Nimic mai simplu, se vor mon­ta piesele aduse, transformându-le anual în 3­ oop automobile. Deci, nu de o fabrică în toată pu­terea cuvântului este vorba ci de un simplu atelier de montaj, de dimensiuni americanești. Păi, pentru acest lucru nu este nevoe de un contract cu o bogată întreprindere. Credem a ști că toa­te instalațiile mecanice din țară sunt în măsură să monteze nu 3oop, ci 6000 automobile într’un an. Dec­i nu s’ar face apel la serviciile aces­tor întreprinderi cari probabil, știind că lurează pentru stat, vor fi foarte conștiincioasele EXPERIENȚE CARI AR TREBUI SA SERVEASCĂ DE EXEMPLU O instalație similară fusese a­­probată și de guvernul turc, care probabil surprins de oferta făcută a găsit-o favorabilă. Totuș, din prudență turcii și-au lăsat o por­tiță de scăpare și când au constatat că acest contract este foarte favo­rabil dar numai celor cari l-au pro­pus, s’au grăbit să renunțe la el, după ce timp de șase luni făcuseră o experiență nenorocită. Dar, ceia ce lasă alții considerând drept oneros, adoptăm noi ca ceva minunat. O acceptare a ofertei întreprin­derii americane ar da cel mai cate­goric certificat de incapacitate ce­lor cari vor vota aprobarea ei. CE DREPTURI AR AVEA STATUL Puține. Excesiv de puține. In schimb ar deveni tributar al între­prinderii prin acela că nu va avea dreptul să cumpere decât automobi­lele fabricate de acest trust, obligan­­du-se anual pentru un număr mai dinainte stabilit. Nu suntem contra existenții în serviciul statului a unor automobile de aceiaș proveniență. Suntem chiar pentru acest sistem întrucât el dă posibilitatea perfecționării conducă­­torilor, a personalului teh­nic etc. In plus, schimbul pieselor deterio­rate se poate face în condițiuni per­­fecte, cu mai multă iuțeală și fără greșeli. Nu înțelegem însă ca pentru a­­doptarea acestui sistem statul să se lege de mâini și de picioare. EXISTA O SOLUȚIE Dacă guvernanții noștri se gân­desc, cu adevărat, să aducă un ser­viciu țării și nu vor să prilejuiască, o nouă afacere Skoda, pot pune ofertanților condițiuni cari să con­vină ambelor părți. Dacă întreprinderea americană nu vrea să-și tragă spaza pe turtă, de ce nu instalează la Floreasca o fabrică adevărată, care stă poată confecționa absolut toate piesele? In acest caz, aportul ar fi con­siderabil pentru că, în momentul închiderii granițelor, fabrica ar pu­tea să continue să activeze, sub controlul și în profitul țării. In cazul unei înțelegeri asupra ofertei propuse, capacitatea de li­vrare a trăsurilor, în caz de răsboi de pildă, s’ar reduce numai la ceea ce se poate monta din piesele exis­tente în depozit. Pe când, dacă la Floreasca s’ar instala o fabrică, pro­ducția s’ar prelungi la infinit, chiar dacă formula materialului prim în­trebuințat nu ar da randamentul celui utilizat atâta timp cât de­stinele fabricei sunt conduse de a­­mericani. Promițând să revenim asupra a­­cestei chestiuni vom spune în con­cluzie că numai instalarea unei fa­brici veritabile ar însemna o bună afacere pentru țară. Orice altă formulă nu poate fi decât dăunătoare intereselor noa­stre. *k­ r. e.­­1. România participă la concursurile univer­sitare de la Zakopane VARȘOVIA 30. (Rador). — In lo­calitatea Rabka de lângă Zakopane va avea loc la 1 Februarie un con­curs internațional universitar de sky la care și-au dat adeziunea 128 de concurenți. Aceștia fac parte din statele: Suedia, Estonia, Letonia, Norvegia, România și Polonia. ­Ju­ nou record aviatic lentenln PARIS, 30 (Rador).­­ De pe aerodromul Orly a sburat aviatoa­­rea franceză Charnaux, pe un a­­vion ușor de prima categorie. Decolarea s-a făcut după amiază cu avionul de greutate mai mică decât 560 kilograme. Incercarea ș i-a reușit, atingând altitudinea de 6150 metri. Această altitudine reprezintă un nou re­cord mondial femenin de altitudine al avioanelor din această categorie. Vechiul record era de 5632 metri deținut până acum de d-na De­­lacombe. Fi­ul si [apropie an­ de bobsleigh de 4 persoane Inginerul Frim, campion mondial de bobsleigh de 2 Persoane va parti­cipa la campionatele mondiale de bobsleigh de 4 persoane car­e se dis­pută anul acesta la Saint Moritz (Elveția) la 14 și 15 Februarie. In urma morții lui Vasile Dumi­­trescu, inginerul Frim nu va con­­cura decât la boburile de patru per­soane. In echipă va avea pe R. Nicu­­lescu din Garda Palatului și un te­­rorist. I. Frim va conduce bobul Palatului

Next