Gazeta Transilvaniei, 1861 (Anul 24, nr. 1-102)

1861-01-01 / nr. 1

fe Biblioteca Judeteana ASTRA Z 0 II] . e Gazeva si Foiea esse regulatu data sertemana, adesa: Mar-. NJ. Pretialu loru este pe 1 anu 10 re diumetate anu 5 f. austr. inla­­p intrulu Monarchiei. M f., 1561. Pentru tieri straine 7 f. 50 cr. pe 1 sem., si 15 fr. pernuanu. Se pre­­numera la tote postele c. r., cum si la toti cunoscutii nostri DD. corespondinti. Pentru serie „petit se ceru 8 cr. val. austr. TRANSSILVANIEI. S AL­­ tiune Monagheni­a Austriaca. Georgie Sincai, Petru Maioru. Samuilu Miculu. Georgie Lazaru. Samuila, se me priimesci in eagre­ti, nu pe nimien, ci voiu se'ti facu o copia din dhro­­nis­a mea, pentru ca me vei tiepe. G. Sin­­cai in edsiliulu seu sarga episcopulu 8. Vul­­canu dela Oradea, Domne, pana candu blastamulu acestu ! G. Lazaru catra scolarii cei greciti din Va­­soghessi. Dupa incheierea siedintiei din urma a comisiunii­ filolo­­gice romanesci conchiamate la Sibiiu pe 2, ou­ a. e. Dn. reotororu Popasu a facutu urmatorea propusetiune: „Calatorindu noi - asta incepu Du, Popasu­­­su, Baritiu, pre­­torulu I. Puscariu si adjunctulu I. Codru in Dumineca trecuta impre­­una, steteramu pe t­­oaga la satulu Avrigu_ argoare de malulu stangu “alu Oltului, pentru ca se segretamii­­ lui Georgie si in loculu nascerii lui, alu acelui barbatu carele e recunoscutu de re­­generatorulu limbei si nationalitatii romane in vecina tieta. Boroga numerosu — precum pe­sirea forte raru —tocma esise dela servitiulu dumnediescu de sâr'a. St gaspgandane pr intre oameni ajunseramu din­­naintea bisericei gr. resaritene, in vecinatatea careia se afla asiediatu mormentulu ce saptaman. Cum era se se intemple, ca unu saritana­u de date, nepotu de mama alu renumitului literatu unguru Raziuczy, cum si rectorulu gimasiului evangelicu din Brasiovu, fiindune asta­­ data sosi de calatoria, insosîndane si densii la acelu mogmenta ne in­­ trebara, ca cine ar fi ingropatu la loculu acela. Respunsulu ne fi, ca ce a fostu Razinczu pentru unguri, este pentru romani G. Lazaru celu astrucatu acolo. Indata apoi ne arpsagama se gesitimp inscriptiunea de pe micutu si prea modestulu monumentu. Ce se vedemu insa, psir­a finda forte tagmisioasa, inscriptiunea in restimpu de ani 35 mai de jumetate s'a stersu si a disparutu. luca multu cinci ani si chiaru petra intrega se va sfarmă, se va resturnă si va disparea.­­ Cu aseasta ocasiune 'mi aducu aminte — continuă Da, protopopu­­ cumea gherosatii Samuilu Micula, S. Sincai, Petru Maioru inca­­ si au mormintele sale, care insa nici atata nu sunt cunoscute natiunii precatu este alu lui Georgie Lazaru. “Sunt de­raghege Domniloru, ca se provâce natiunea la o colecta, din carea lui Georgie Lazaru se i se ridice unu altu monumentu dintr'unu materialu duratoru pe mai multi seculi; intru asemenea se se ridice si la cei trei barbati ai na­­tiunii unu monumentu comunu la unu locu unde sa nu află cu cale. — — Membrii comisiunii primira acestu proiectu in tesi in unanimi­­tate; se escă insa intrebarea, desa asela monumentu comunu ar tre­­bui se ia totu materialu, sau mai virtosu ca se i se dea o ce ar potea se aiba o mai alta direp­­tare inr­urinica asu­­pra culturei nationale, Opiniunea Domnului canonicu Cipariu rgespin­­pani cu totulu în aseasta parte si asta se invoira cu totii. Unu fondu nationalu toriulu junimii studiése, adaosu la platile profesoriloru gimnasiali, curagiarea tegatagei­­ Asesta cestiune Domniloru trebue dele inimeloru de romani cu atatu mai presicum si onogea nationala,­­ uude se;alla aruncatu de sogte ii lipsescu cele mai multe fantani. Samuilu Miculu de Sadu, ieromonad­a in Blasiu, apoi re­­visoru in Bud­a, studietu la Rom­a si aicea, a tradusu din nou Biblia,­­vechinlu si noulu Testamentu, a publicatu selp dintara (in anulu 1780) o gramatica “cu litere latine, a sanlasgatu la­­ dictionariulu de latga limbi, a lasatu in urm­a sa netiparite istoria biseriseas­ca si o multime de alte manuscripte romanesti, pastrarea episcopului Samuilu Valsanț dela Oradi­a mare, re care insa elte sorpun de acum in urmarea unei provocari venite. nu scimti spun, le a­rata in manile ministe ghiniei lui Bach, de unde se prea in­­ttelege ca ar trebui se se recera că o proprietate nationala ce este. Acesta e mai pe scurtu Samuilu Miculu alias Klein. Samuniu a muritu in Buda cu revisoru de carti, ca in Blasiu n'a rotat'o sete la care pana 'n capetu cu episcopulu Bob­ Georgie Sincai de Sinca, fiiu din familia nobila si renu­­mita, teologu de Com­a, fosta bibliotecariu in Vaticanu, directoru alu ssclelegi nationale, de unde scosu,­­ batutu cu palmile, de catra unu nobilu, Fosoto, aruncatu in temnitta cu turburatoru, denumitu revisoru alu cartiloru gomanessi in Bud­a, esitu si de acolo, ajunsu sub acoperementulu amicului seu Samu­la Vulcanu, mai tarziu zgote­­geatu in familia comitelui Vass , un auctoru alu „Sgonisei gomani­­loru” cun­sa din mai multe mii de scriitori, alu unei gramatice roma­­ne cu litere latine si a unei gramatice pentru limb­a latina, tiparitu in Blasiu 1803; luptatoru curagiosu pentru natiune, mai pe urma in­­frantu si sfagmata in inim­a sa, umilitu in giganticulu seu sufletu, pa­­rasitu de geniulu seu, a muritu, nu sciu unde, cu creerii catrierati de o desperatiune colosala, pentru ca in zilele lui elementele toate fusesera in contra vointtei celei determinate. Asta cunoscu eu pe Georgie Sincai dupa cate ama auditu despre densala dela Dn. sanonisp prepositu Ratiu, dela Dr. Camonitai pe la 189819, dela tata-meu, in­clusiu ragusitue la 1804 imbracatu in sumanu negru langa si cu desagii de-a umeru, cerendu dela unii grafi bani de drumu spre a ca­­latori la Oradia mare, cum si din cate amu mai culesu dupa spusele celoru mai batrani ai clerului unitu pana pe la 1836; eara lectura Cronicei ma confirmatu in opiniunea mea conceputa din tinera­­tiele mele despre geniulu acelui barbatu nefericitu, carele dedais a vorbi, a scrie si a insga cu in­­dilele imperatului Iosifa Ș, nicidecum nu se putea dumeri si impaca cu mesurile represive si reactionarii care incepusera a se luă in contra romaniloru indata dela dieta din an. 1791/2 incace, de candu condeiulu de maiestru alu consiliariului Mehesi depusese in spriieh libellus valachorum toate dorinttele si as­­piratiunile romaniloru. Unulu ca si altulu se nescusera prea curendu rea­­pa secululu loru. — Disio­st.­Martinț, contimpuranu Motto, si insemnatate numitu dupa acei barbati, destinatu virtosu, O recomendamu deci de el. pentru aju, nu­­se pana in misicare tote sot­­ca aceeasi provoca discusiunii publi­­cului intregu, eaga cu opiniunea noastra nu voimu aici este ca, pentru generatiunea juna, carea prea tata de timpurile intru care au vietiuitu — nu, intru ritu acei patru regeneratori de a doua oga, tru nimicu pe ale altora. ferbinte a pastra memoria acesta se poate spnoasse pliui fii scrise spnoasse remasu cu adeveritiune, din trensele, insemnate aici, viie sacrificatu. in ceea ce ne mai se pentru ca se scria numai din Petru Maioga, simtimu in lips­a le comunicamu alu celoru doi barbati mai spsa in Blasiu, protopopu noi in proprietatea posteritatii, nobilu de cei Sf. Reginu, in naintati memoria, nu se preocupamu in­­totala de biogra­­fi Lazaru ; eara lui Miculu, Sincai, Maieru mai bine din lucrarile locu pentruca indatorati care au etate­­a unde­­sufe­­sa cele se afla derag­­singuritatea aruncata de orge si sage date, spre care tote arp sasega in durimu literarii Subscrisulu insa promite, iu­ acesta calitate cate a asta au care cu studinte la vechiutu cea din urma data. Iosifu nu mai era; unu Sincai trebuieu se de­­­­ni numiti, studietu totu la Com­a, prof. --

Next