Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-01-02 / nr. 1

Mr. 1. Brasftovu, 9. Januariu 1809. Anun­t \\4. Gazet­a este de 2 ori: Mercurea si Sambeta Fetea una data pe septemana, — Pretiulu, pe 1 anu 10 f. v. a. Pentru tieri esterne 15 f. sun. pe unu anu siau 45 doidieceri, or 3 galbini si 3 doidieceri mon. sunatoria. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru scrie ad. de 10 vorbe mari sdu mici inserate secera Ser. Tacs’a timbrala e 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu înainte nu se voru mai primi publicări. Nro 3008 ex 1861. Emisii presidialu r. gtiSierin­alii. Din deosebite tienuturi ale tierei mi au venitu la­­anente atatu nemidialocitu, catu si pe calea c. r. minis­­teriu de finantia si a organeloru lui subordinate, cumca unele comune seu locuitori singuriti ai loru, cu buna seama amagiti de turburători malițiosi si prea demni de pedeapsa, nemultiuminduse cu folosirea lemnaritului, ce li se cuvine după dreptu, ce pana acum inca nu li s’a sutrasu neci in viitoriu nu pote se li se sutraga, nava­­lescu cu poterea asupra paduriloru unoru proprietari si ale inait. c. r­­erariu, le depradédia cu taierea si ne­­micescu cu aprinderea, si nu numai nu asculta de mo­nitorare (dojane) deregatorieloru actuale, ci ch­iaru si amploiatiioru trimisi spre ai opri dela astfelu de pre­­varicari se­opului cu improtevire condemnabila. • Estmodu de escentrari in contra securitatei proprie­­tatei cu atatu mai putinii se mai potu suferi, cu catu ca, afara de natur­a loru cea in sene condemnabile, ele mai iau si caracteru de turburarea liniscei publice si a ordinei, care pe langa iritatiunea animiloru de acum e indoitu mai periculosu. Deci te obleguP. D. Die, căin­­data ce vei primi ordinatiunea acesta se pui la cale nu nu­mai prin subordinate, organe, ci si prin influintiatorii preoti, ca se se publice in tóte comunele, ca după chiar’a si detiermurit’a decretare a Mai. Sale c. r. apostolice toti aceia, cari voru provoca, o calcare cu acesta or prin iritare or cu fapt’a, se vom pedepsi cu toata asprimea, nu numai in sensulu legei gen. penale din 27. Main 1852 pentru crim­­a de furtu de lemne si prevaricare de pă­duri, ci pentru intrevenitoarele aici crime si cu crimi­nali periculoşi, cu turburători de liniştea publica, câ puitori de focu, si răpitori seu hoţi ce ocupa cu silva bunulu nemiscatoriu alu altuia, si acesta după determi­­natiuiile cod. penale din 29. Augustu 1853. Pentru călcările de pana acumu, se ordinedia nea­­manat’a em­ire, arestare, apoi dejudecarea in sensulu ci­­tateloru legi si pedepsirea corifeloru si acit­atoriloru la acestea crime. Spre acurat’a esecutare a acestei ordinatiuni trebue se se aplice toata energi’a poterei legale si a deroga­torieloru administrative, si candu acesta, in casa de im­­proteviri, n’ar’ fi deajunsu, atunci facandumise aratari intetite voi lua mesuri de lipsa spre a sustiene linistea si ordinea publica, precum si nescirbat’a autoritate­­ e­­gale a derogatorieloru actuale, si cei ce se voru pune contra, se vom preda ca sa-si iee pedeaps’a meritata. Clusiu in 10. Dec. 1861. Presiedentele r. guberniu. 1861. 1802. Se aruneamu ochii indereptu sau inainte? Acest’a este întrebarea. Anticii romani avea unu idolu alu lom cu doue fetițe, dintre care un’a caută inainte, eara alt’a indereptu. Acelu idolu infasiosiă trecerea dintr’unu anu in altulu; elu totuodata se credea a fi dieulu păcii; eara templulu aceluiasi in timpuri belice se tinea totu des­­ch­isu, pe semne pentru ca omenilora se li se dea oca­­siune de a rogâ pe acelu Janus alu lom, ca se le re-1131. aduca pacea. Ci templulu lui Jan­us im to­tdeaulia stă deschisu. Noi insa avemu a face aici numai cu cu celu carele cauta dintr’odata in trecutu si in vii­­toriu. — Ne da are noue man’a ca se recautamu fara nici o sfiiéla preste totu cursulu anului 1862? Pentruce nu, ca dara nu o vomu pati ca si muierea luiLotu, candu a fostu intetita a fugi de Sodom’a si Gomor’a! Ore insa avemu si curagiulu de a caută dreptu in fati’a lui 1862 care ne saluta cu o frunte mai seriosa si decatu fusese a reposatului seu frate ? Earasi pentruce nu ! Nu cumva stamu si noi pe tiermii unui Rubicon, precumu Julius Caesar odiniora, de unde se nu fie ertatu a trece nainte fiu'a voi’a Sen­atus populique romani, sub crima de re­beli si perdueli ? Departe de o asemenea pusetiune stor­­catóre de sudori mari cu roa’a de primavéra. — Apoi dara că Ercule intre doue dramuri? Asia ceva. Ci se nu vorbimu totu din fabule si parabole , se ne respicamu ceva mai limpede. Amu intratu in a. 1862. Se mergemu noi romanii totu precumu amu mersu in anulu 1861 ? De vomu merge totu asia, noi nu vomu mai inaintă de locu, pentruca noi in anulu trecutu nu facuramu altu nimicii, decât’ numai ne scuturaramu cerbicea de greutatea diferiteloru juguri pe care le portaseramu , la audiulu graiului im­­peratescu din Aprile si Oct­obre a. 1860 sariramu dreptu in susu, ne intaramu impregiura de noi, ne reveni si noue graiulu, prin care deteramu lumii o mărturisire de­­stulu de resunatere , cumca necum se fimu reposatu; dara nici ca adormisseramu, ci ca in restimpulu de ani doisprediece amu fostu pururea destepti, ne’ncetatu in­­getori asupra toturoru lucruriloru, cate se intemplasera cu noi. Bine, ci totusi se nu fimu inaintatu noi nimicu in acelu restimpu de 365 si relative de 425 dile? Convi­cţiunea subscrisului este, ca nu amu naintatu nimicu, precum acesta o intariramu intr’unu altu articulu alu nostru din Octobre (Gazeta Nr. 78, 79, 80 et 81.) Apoi dara nici ca ne folosiramu de nimicu? Acest’a n’am­iu dis’o si nu o vomu dice niciodată. Aci­lea standu pe locu, pe unu spațiu angustu catu pui picioarele, amu facutu unu esercitiu, o atare gimnastica a spiritului si a mintii, care nu se poate preturi cu nimicu in lume. O multime de intorseturi si incovoieturi, si mai iuti si mai domole, si mai nemerite si mai necajite, inse nici unu salte mortale. Ar fi o prea mare nedreptate a cere dela unu singura anu mai multu decatu atata, asia dela unu anu, pe carele alte vreo doue natiuni de starea si numeralu nostru ilu petrecura intr’unu siru lunigu de orbecaturi si salturi desperate. Prin urmare noi potemu fi indestulati cu anulu no­stru 1861. Acestu anu nu ne asigură nici unu dreptu, nici religiosu, nici nationalu, nici politicu, nici ch­iaru civilu si nici limb’a naționala cu aceleasi; elu inse nea promisu toate, eara noi amu rapitu ocasiunea, că se induplecamu pe promitietori a se tiené de parol’adata; elu ne invatia a ne cunosce pe noi intre noi neaseme­­natu mai bine decatu in anii furtunosi 1848 et 1849; elu nea informatu că se scimu destinge mai lemuritu intre o libertate si alt­a, se cmnpanimu totuodata mai dreptu unu jugu cu altulu, se cimoscemu in fine, ca

Next