Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)

1877-09-15 / nr. 72

„Gazet’a“ ese de 2 ori . Joia si Dumineca, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe 1/­ 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 21/a galbini mon. sunatoria. Ami­­n XL. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 cruceri v. a. Tacs’a timbrata a 30 ev. val. austr. de fia­care publicare. Bir. 73. BRASIOVU, 27|15 Septembre 1877. II (‘ S I) C I U III. Brasiovu, in 26 Septembre. Totu interessulu publicului europeanu se con­centra inca pe campulu de resbelu, unde s’au inciusu lupte din cele mai crâncene si sangerose pe tota line’a. Bătăliile dela Sipc’a, cari inca si astadi con­tinua totu cu aceeasi vigére, cu care au inceputu, au paralisatu poterea ostei lui Suleiman-pasi’a, bă­tăliile dela Pievn’a au slabitu multu poterea de resistintia a lui Osman-pas’’a, armat’a acestuia este astadi incungiurata din tote partile si nu mai poate comunică prin nici o parte cu Constantinopolulu. Din caus’a acést­ depestele turcesci nu sciu nimicu siguru despre cele ce se petrecu in giurulu Plevnei. Acuma s’a inauguratu unu siru de noue bătălii la r­ulu Iantr’a intre armat’a russésca de ostu a ma­relui duce mostenitoriu si intre ostea concentrata a comandantului­ stefu turcescu Mehemet-Ali. Era si circuléza in press’a turcofila telegrame mincinoase, cari vorbescu de învingeri mari ce le-ar’ fi reportatu dejă Mehemet-Ali. Credemu ca este superfluu a mai conjură pe publiculu nostru ceti­­toriu a nu dă nici unu crediamentu scriiloru ce se latiescu de catra corespondentii turcomani. Depesi oficiale russesci constata din contra, ca in 22 i. c. a fostu respinsu ataculu turciloru pe tota line’a. Ofensiv’a lui Mehemet-Ali este o dovada mai multa pentru situatiunea desperata in care trebuie se se afle Osman-pasi’a, care numai are munitiune si provianta de ajunsu. O învingere a lui Mehe­­met al’ scapă pe Osman din acést’a strimtare. Dar’ marele duce mostenitoriu care a primitu in dilele din urma ajutore considerabile, va ingriji credemu pentru aceea, că atacurile turciloru se nu fia încoronate cu nici o victoria. Ostea lui Mehe­­met este astadi inca mai numeroasa că a lui Tiare­­vici, dari diferinti’a nu poate fi insemnata si apoi russii au avantagiulu de a ocupă nesce posi­­tiuni foarte tari la Iantr’a. Multe dile voru mai trece, pana se va decide la unu feliu. Astadi tóate luptele la Sipc’a, Pievn’a si Jantr’a se afla inca in stadiulu nedecisiunei. Un’a inse se poate constată cu sigurantia, ca adeca ofen­siv’a turciloru nu este nicidecumu mai norocosa că a russiloru. Cei mai norocoși au fostu pana acuma romanii. Ei desi cu mari perderi au luatu fortulu Grivitz’a, au respinsu pe turci de repetite ori cu mari perderi, — unu correspondentu anglesu dice ca ar’ fi cadiatu in assalturile făcute asupra fortu­lui ocupatu de romani aprópe 10,000 turci, — s’au apropiatu multu de a difu’a reduta turcesca si voru reusi inca a o luă si pe acesta si a decide in estu modu sartea Plevnei. Scirile cele mai noue spunu ca doue divisiuni din gard’a imperiala au fostu îndreptate spre Pievn’a, éra restulu va merge se intarésca armat’a dela Iantr’a. Sub asemeni impregiurari „învinge­rile“ turcesci pentru cari au illuminatu maghiarii devinu totu mai impossibile. Ori care ar’ fi inse resultatulu bataliiloru de fagia un’a pare a fi si­guru, ca vomu avea o campania de orna. Toate pregătirile pentru acést’a se făcu. In Romani­a se procura cojoace de orna pentru oste, si ministrulu de esterne face appellu la cumperarea de arme. Avemu bragie der’ n’avemu arme, datine arme! Resbelulu orientalu­ intra in stadiulu acel’a, care s’a insemnatu prin cuvintele : conflagratiune orientala. Despre resultatulu conferintiei intre Bismark si And­assy nu se scia nimicu siguru. Se asigura numai ca politic’a de intielegere intre cele trei imperatii a esitu invingatóre. De pe campulu de resbelu. (Correspondintia speciala ale „Gaz. Transilvaniei“.) Grivitz’a, 10 Sept. (29 Aug.) 1877. Bombardare de diminétia pana sér’a si ér’ pana dimi­­nótia este parola dilei, Diu’a si nóptea traimu in continua neodihna. Trupe turcesci se apropia nóaptea pe furisiu de ale nóastre spre a le nelinisti cu împuscaturile loru. Foculu din toate bateriele noastre incepe regulata la 41/a ore dimi­nétia. In 8­­. c. elu a fostu mai slabu si turcii nu au respunsu, ’si reparau poate intariturile distruse. Turcii, cari erau eri concentrati inatfftea redutei celei mari din centru, astadi nu se mai vedu, s’au retrasu de acolo de fric’a tu­­nuriloru noastre. După ameadiu am calaritu la divisiunea unde aflaiu, ca era intentionatu de a se face o recunós­­c­e­r­e aspra spre fortulu Grivitz’a. Colón’a destinata pentru acést’a avea se plece la 3 ore p. m. sub comand’a siefului statului majoru alu divisiunei 4, loc.-colonelu V­o­i­n­e­s­c­u. La or’a anumita pleca batalionulu 2-lea din regim. 5 de linia, majoru I a r c ’a, regim. 13-lea de dorobanţi loc.­­colonelu Petrovanu si o secţiune din bateri’a calaretia spre fortulu Grivitz’a. Capitanulu G r o z ’a din statulu ma­joru a luatu parte la acţiune. Infanteri’a a desfasiuratu 2 companii in linia de tirailori la arip’a stenga, inderetulu loru urmau celelalte 2 companii ca ajutoriu. La aceste se alaturara in dreapt’a alu 13-lea reg. de dorobanți, care des­­fasiura 1 batal, in gramedi (Schwärme), or’ alu 2 batal, mergea in oarecare depărtare după celu d’antaiu cu reserva. Secțiunea de artileria (2 bucăţi sub comand’a sub­locot. Hartei­u) a avansatu înaintea lineei de tirailori afara pe platoulu din dreptulu fortului Grivitz’a si se stabili pe unu campu de papusioiu, de unde indata deschise unu focu bine hranitu, indreptandu cu precisiune granate si srepnele contra coloaneloru de infanteria turcesci din fasia. Dorobanții ’si estinsera frontulu de atacu pana in vale, la palele dealuri­­loru dela Vrbitia. Obiectivulu atacului era o mica reduta, situata înaintea fortului Grivitz’a si Bucov’a. Indata după deschiderea focului de artileria sub­locat. Hartelu a fostu ranitu, cu toate aceste elu a remasu in focu spre a conduce acțiunea. Indata după primele puscaturi la unulu din cele doue tunuri i se rupse oistea printr’unu proiectilu. Turcii, cari se apropiau totu mai multu, direseră unu focu de in­fanteria atatu de vehementu asupra celoru 2 tunuri, incatu era impossibilu de ale mai tiené in positiunea acést’a. Sub­­locotenintele Hartelu a fostu dér’ silitu a se retrage, lasandu inderetu tunulu cu oistea rupta. Observandu acést’a înainta capitanulu­i r u n c­u cu 20 omeni si trase afara tunulu din potitiunea aceea isolata. Acuma ne trebuia cai spre a’lu duce in locu siguru. Eram in line’a de tiraitori calare pe calu si me oferiiu a me reintorce spre a aduce cai. Me duseiu printre bombele inimice si ’mi succese a ajunge pana la reserva artileriei, unde indata mi a’au si pusu la dis­­positiune 6 cai. M’am intorsu cu ei crasi in line’a de tirai­tori, spre ai feri inse de proiectilele turcesci, ’i am asiediatu la adapostu intr’o gropa, unde erau mai pusinu espusi si m’am dusu mai departe la steng’a spre a găsi pe capitanulu Pruncu, care ocupase intr’aceea cu compania s’a tinu dealu situatu la steng’a estrema din susu de Grivitz’a. Granate cadeau cu ploat’a in toate părțile, din norocire inse nici mie, nici calului meu nu i s’a intemplatu nimicu. Pe cale am intalnitu ambulantiele, cari cu rara sacrificare străbătură sub conducerea siefului sanitariu alu armatei a generalului Davila pana in line’a focului. In cursulu luptei, care la orele 4 era la culme, sosi o bateria si se asiedia nu de­parte de dealulu susmemoratu, bombardandu coloania turceasca in frunte si in flancu. Intru aceea castigara dorobantii totu mai multu terenu si se urcara sub conducerea majoriloru L e c c a si M a v r y deja pana pe inaltimea, pe care era situata in depărtare de 1000 metre redut’a. Locot.­colonelu Voinescu tramise pe capitanulu G r o z ’a din statulu majoru la flanculu dreptu spre a conduce atacuiu asupra obiectului. Acestu oficieru ’si-a resolvatu problem’a in modu escelentu, ca­ci turcii suferira multu de foculu omoritoriu alu infanteriei in frontu si de acela alu bateriei in fasia si in costa. Trupele nóstre se apropiaseră de reduta pana la 300 metre. Atunci cu unu poternicu si entusiasticu hurra se rapedira asupra redutei turcesci si o luara in assaltu cu baionet’a. Victori’a era a nostra, problem’a era resolvita in modu stralucitu. Dela comandantu pana la ultimulu soldatu dovediră trupele unu entusiasmu, care merita toata laud’a. Am fostu surprinsu de atitudinea regimenteloru romane, cari au luatu parte la acést’a acțiune. Dela o trupa tenera, care primi astadi botezulu de focu, nu asiu fi asteptatu niciodată ca se se asverle cu atatea inversiunare asupra infanteriei turcesci recunoscuta de valoroasa. — Perderea a fostu in totalu de 2 oficieri răniţi si de 150 soldaţi morţi si răniţi, in totu casulu neînsemnata, deca luamu in consideratiune armele escelente ale turciloru. Inca înainte de a inopta a visitatu comandantele divisiunei 4-a colonelu Angelescu campulu de bataia si a multiumitu oficieriloru si soldatiloru pentru portarea loru esemplara in focu. — Catra 10 ore nóaptea m’am dusu la ambulanti’a principala cu dr. Davil’a, unde am aflatu pe toti medicii ocupati cu cautarea ranitiloru cari sosiseră deja mai toti si carora trebuia se li se lege rănile definitivu, pentru­ ca aveau se fia transportați in dimineti’a urmatoria. In timpulu nóptiei avura locu multe dér’ cumu se pare neînsemnate alarmari ale trupeloru, cari ocupara siantiurile dinaintea redutei. In nóaptea de astadi cadiura răniți­­ oficieru si mai multi soldați, cari se aflau in line’a de atacu. Alte perderi afara de aceste nu amu avutu a suferi. Despre lupt’a din 6/18 Septembre i se scrie lui „L’Orient“ urmatoriele : Vrbiti’a, 19 Sept. Eri la orele 11 diminétia roma­nii au reluatu ofensiv’a. A 2-a divisiune a atacatu redut’a cea mare din drept’a celei dela Grivitz’a, care se afla inca totu in manile romaniloru. Conduit’a trupeloru a fostu forte satisfacatóre. Alu 15-lea si alu 9-lea regimentu de doro­banti si 1­ulu regimentu de linia au inaintatu in pasi accelerati, inse fara de a trage unu singuru focu, ca­ci asia era ordinulu. Si nici nu era de ce, ca­ci înaintea tru­peloru nóstre erau numai ziduri si nici unu turcu. Alte regimente venieau după cele numite; in timpulu acest’a arti­­leri’a comandata de colonelulu Herhtu făcu assaltatoriloru unu mare serviciu, ca­ci demonta unu tunu turcescu la fiecare a dou’a­ seu a trei’a impuscatura. Nu e prea imbucuratoriu de a inainta fara de ai pote causa inimicului nici o perdere si a fi peste acestea espusu unei plaie de glantte si bombe: vecii sub aste conditiuni au inaintatu bravii soldati romani si toti îsi a domnitu cea mai mare ordine in sirurile loru. O colona a inaintatu spre nordulu, alta spre nordu-vestulu fortului din cestiune si trecu catuva timpu fara a fi atacate. In scurtu iise se observa de pe inaltimile vecine, ca din momentu in momentu cadea cate unu soldatu si mai totu pe fasia. Romanii grăbiră marsiulu, tienendu puscile totu in mana, ca-ci ar­ fi fostu inzedaru a­le intrebuintii. Indata ce se apropiara de reduta deveni foculu turciloru forte vio­lenta si deodata începu se se verse o plaia infricosiata de glantie pe pepturile braviloru nostri. Ei inaintara pana la 200 metre dela reduta, inse plai’a de glantie era atatu de mare, incatu trebuira se se lase de propusu, cu atatu mai multu, cu catu nu erau destulu de numerosi. In fine ce e de făcuta contra unoru redute atatu de formidabile, cumu sunt cele construite de turci la Pievn’a ? Trebuie se inain­­tamu sub o plaia de glantie fara de a poté omori unu singuru turcu. Turcii au puscile loru escelente, sistemulu Martini, tragu cu glantie esplosibile si cu granate, si dispunu in fine si de mitrailleuse. Redutele si forturile mici sunt construite asia, incatu se sustiene un­a pe alta, Hindu legate intre sine prin siantiuri si cărări acoperite, unde soldații sunt scutiti de grantte. Romanii nostrii cu toate ca sciu, ca dandulise ordinulu de assaltu, ei tramitu la o morte sigura, nu au lipsa nici de cea mai mica incuragiare. Nu sunt ei oare de admirata ? Unii dicu ca Pievn’a nu e de luatu, altii pretindu ca se poate lua in doue dile. Adeverulu e, ca romanii ar’ poté lua Pievn’a intr’o septemana sau in 10 dile, inse cu mari perderi. Celu mai bine va fi de a incungiura orasiulu de totu, de a lasa inaintea lui unu corpu de observatiune si de a merge înainte. Osman-pasi’a nu poate se se supună unui assediu lungu, de oare-ce incepe ai lipsi proviantulu. Se dice ca nici pane nici pesmeti nu se mai afla la Pievn’a si soldaţii turci se nutrescu acuma cu porumbu si dovleci. Lapte au inca si ceea ce nu le poate lipsi e cafeu’a si taba­­culu, ca­ci s’au aflata morţi si răniţi, cari aveau in sierpariu ciubuculu si masin’a loru de cafea. Era in fine unu fapta, care ne aduce aminte de cele mai frumoase pagine din istoria antica. Locotinentulu Cali­­nescu, atastatu la cuarticulu generata alu generalului Cer­­natu, si capitanulu Bogdanu, adjutantu alu colonelului Sla­­niceanu au asistata ca spectatori la unulu din ultimele atacuri. Primulu din aceşti oficiali vede de­odata o compa­nia, care sta pe locu ; elu intreba pe soldaţi de caus­a opri­­rei in locu . „Nu avemu comandantu“ , respunsera ei. „Ei bine veniţi după mine strigă locotenentulu Calinescu. Inse

Next