Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-04-04 / nr. 77

Nr li. GAZETA TUANRTLVANTET. n’ar­ fi esercitată nici o ingerință ca să li se trimătă p­acatele, contraruilă despre acesta rise nu li s’a putut­ dovedi. In urma acestora propune procuratura r. o sta­tului încetarea procederei penale mai departe cu reserva, d’a aduce pe calea unei sentințe, după decisiunea finală asupra acestei afaceri, o propunere în sensulă § 62­­. p. privitore la nimicirea tuturor­ exemplarelor­ aflate din tipăritura incriminată. In fine propune procuratura sta­tului, ca şi cu privire la cercetările de aceeaşi natură ce sunt di In cursă la tribunalulă din Târgu Murăşului, să recunosca pe tribunalulă r. din Budapesta ca com­petentă. Va sS zică, s’a făcută dîră mare pentru traista Ţiganului. SOIRILE PILEI. Prinţulă de coroana R­ud­ol­fă a visitată la 9 Aprilie Mostarulă. Poporaţiunea l’a primită cu entusiasmă. Re­­gulă din Mostar l’a întâmpinată cu o vorbire. Miliţia herţegovinănă, şi anume batalionulă Mostarului cu fesuri şi în portă turcescă, forma speliră. După o şedere de şăse ore, prinţulă de corona s’a intorsă la Metcovici. —x— In Ungaria s’au întâmplată 9 sinucideri — după »Egyetértés“ — dela 7 Aprilie pănă la 9 Aprilie inclusive, din causa miseriei. — Nouă dovetji de viață ca’n »raiu.* —x— Din Lemberge, (Jice »N. fr. Presse«, se trimită numeroase petițiunî guvernului in contra permiterii impor­tului de vite din România. —x— Din Cacuciu ni se scriu urmatoarele : „ Avem o vreme bună. Plutăritula pe Murăşiu s’a începută, pentru că apă este in abundanţă. Oamenii săraci capătă bani, atâtă cu plutele câtă şi dela drumulă de feră, — car! vreau a lucra şi nu’să leneşi. Apoi vitele cornute, cai, porci, suntă frumóase şi sânetoase. Oile au nisce dragi de miei, încătă bătrânii spună, că de multă vreme aşa miei fru­moşi ca acuma nu s’au pomenită, numai câtă suntă forte eftini„ nu au preţă ca de altădată. Apoi se miră oamenii, că pentru ce găinile suntă fără preţă şi ouăle aşa scumpe, 4 ouă de 10 cr. v. a. Acesta comediă nimenea nu li-o pote deslega. Israeliţii umblă cu carulă după ouă din sată în sată. Ei stringă şi perle de miei, iecil, capre şi oi care încă suntă foarte eftine. In l Aprilie c., adecă Joi diminăţa am mersă la Reghinulă săsescă la târgă, şi în patru cornuri de drumă stefău 8 Jidovi, cari stringeu ouă. Intr’ună locă 2 jidovi, déca mergeau omenii la ei şi le vindéu ouăle, le dau 1 pahară de vinarsă gratisă, în altă locă o porţiă, în altă locă 2 pocale şi în al­ 4-lea locă 2 deci de vinarsă totă gratisă, şi acesta din urmă atâtea ouă de găină şi de raţă a strânsă, încâtă şanţulă dru­mului de ţară era plină. Ne intreba oamenii că ce vreau Jidovii să facă. Negreșită că »Geschäft.« —x— Statua lui Lazără se va Inaugura la 11 Maiu, scriu fiarele din Bucuresci. —x— D-lă Dr. Severeanu va represinta România la congresulă cirurgicală, care se va deschide la Berlină in 7 Aprilie. —x— I se scrie din Chişineu »Telegrafului* din Bu­curesci, că acolo s’a ivită ciuma intre cai. S’au împuş­cată până acum peste 160 de cai numai în circumscrip­­ţiunea judeţului Chişineu. FOILETONU. Discretu. de Jacques Normand (Fine.) Presintele, voia ea să’i înfrumseţeze presintele! „Ei, spuneţi-mi in fine, pentru ce? . . . Spuneţi-mi în fine, de ce?« Baronului Jean îşi perdu capul. Poţi face pe ci­neva să crâdă, că la finele sutei a nouăsprezecea n’ai inimă; nu, suntă momente!... şi mica d-nă Cocherel era încântătore, de adorata ! Şi ea se plecă uşor şi spre elă, dantelele hainei ei galbene ca paiulă mai că’i atinse mâna tânărului bărbatfi; afară de acesta, florăria cu plantele sale rare, sgomotulfi apei ce cădea în vase ja­poneze de bronzfi erau imbatatoare. »Pentru ce?«... 7'3e baronulă Jean. „Vreți să sciţi pentru ce?...... Și'mi promiteți complectă dis­creţiune?« Tinăra femeiă surise cu şireţiă. „Tată aşa de discretă, cum mî-aţi promisă că veţi fi d-vestră,“ 4ise ea. „Ei bine!.... DumneZeulă meu!... relaţiunea durase deja optspreZece luni; înţelegeţi, optsprezece luni este ună lungă contractă de închinare!“ „Dar de ce?« Z'30 ea, fără ca să-lă slăbăscă mnă momenta din ochi. »Bernardina.... Ertare, vream să Z'cQ d-na Morlet poate că deja se săturase de mine... eu din parte’mi simțeam că... ei bine, înțelegeți d-voastra...‘ „Perfectă*, Z’se ea­»Afară de aceasta, deoarece suntemă acum la co­municările secrete, aşă vrea să vă încredințeză ună mică lucru, foarte amusantfi, care a contribuită multă la hotă­­rirea mea d’a o părăsi... vream să spună, să zacă ră­masă bună d-nei Morlet... Gândiţi-vă, într’o seara.... dar nu-i aşa, câ’mi promiteţi cea mai strictă discreţiune?« »Mormântulă, ca d-v6stră, mormântulfi!“ »Nu’i aşa, că d-vost­ra cunoscea acelfi părfi admi­rabilă, după care întregă Parisulă înebunesce...“ „Da, ei bine?....“ „Intr’o sără avui In salonulă ei reaua ideiă, d’ai atinge puţină părulă, ceea ce în adevără pănă atunci nu mi se permisese niciodată. Nenorocirea a vrută, că în acelă momenta se deschise uşa... D-na Morlet fâr­ă o mişcare repede, ca să vădă cine a intrată, eu îmi re­trasei mâna In direcţiunea opusă atâtă de iute, încâtă frisura părului veneţiană se urni de pe o parte a ca­pului pe cealaltă.... Gândiți-vă, că poarta perucă! Nu’i așa, că asta e comică!“ Și baronulă Jean se aruncă râzândă îndărătă pe divanulă orientală și șî întinse mâna sa d-nei Cocherel. Acesta șî o retrase pe a sa, se ridică și Zise pri­­vindă pe baronulă Jean dreptă la față: »In adevără e prea comică! Dér deca d na Morlet are pâră falsă, eu am, scumpe amice, dinţi falşi.. şi n’aşă vrea, ca odată să se istorisăscă altora.“ Și isbucnindă într’ună risă din inimă înaintea ba­ronului încremenită, ea îi arăta lui treiZeci şi doi de dinţi admirabili, cari ce e dreptă ară fi meritată să fiă falşi, dar cari în adevără nu erau falși. »Ați vrută numai să vă bateți jocă de mine!" Zise Jean foarte consternată, frecându și pălăria cu bra­­țulă său. „Nu, prea bunulă meu, noi vomă fi totdeauna buni amici, dar mai departe nimică. Vream să sciu numai deci sunteți discretă, acum o sciu. Der fiți sigură, nu voiu abusa de încrederea d-voastre și întregă Parisulă va crede și pe viitoră, că d-na Morlet are celă mai frumosă pără din lume, fără ca ea să-lă fi cumpărată.* * * * Câteva momente mai tânjiui, tânârulă baronă Jean des Aiguissettes scobora treptele de pâtră ale palatului Cocherel din Avenu Roche. Elă trelălăia şi acum, deorece e nebună după mu­­sică, dar de astă dată era ună marşă funebrul Cilimă în »Epoca« din Bucuresci: „La inaugu­­raţiunea casinului austro-ungar s’a întâmplată ună scan­­dală provocata de proprietarulă fetei germane ,Buka­­rester Tagblatt, d-nu Bemches Graţia numai intervenţiei mai multoră persoane, lucrurile s’au potolită. Ună altă scandală s’a întâmplată în aceiaşi cai. D-lă Bemches, proprietarulă sus-numitei foi, a provocata la duela pe se­­cretarulă casinului, d. Lachmann. Acesta n’a acceptată provocarea, «Jicăndă că nu se pote întâlni cu ună fostă oficeră austriacă pălmuită, din care causă a şi trebuită să părăsăscă armata.* —x— Poliţia din Berlină a espulsată 6 tineri studenţi poloni, cari suntă supuşi Angliei. Tinerii s’au dusă la ambasada englesă, cerândă scutură ambasadei nu contra brutalităţii poliţiei. Ambasada i-a înscrisă pe cei şase tineri între amploiaţii sei şi le-a dată câte ună sauf­­conduit. —x— Ună mare furt fi s’a comisă la poşta din Berlină. Unui banchieră s’a trimisă o scrisoare cu 252.000 de mărci. Banchierulă, când primi scrisoarea, observă că ea a fostă desfăcută undeva; acesta presupunere a lui s’a adeverită când văcju, că cele 252.000 de mărci lipseseâ din scrisoare. Astă sără se va juca la teatrulfi germană »Der lustige Krieg,« operetă în 3 acte de I. Zeii și Richardi Genée. Rolulă Artemisiei îl fi juca d­eora Fischer. Poesiile lui Eminescu. (Conferință la Ateneu.) E greu să vorbeși de ună omfi, care trăiește incă, mai cu seara, când fi ai sâ’lă lautil — pe merită negre­­șită — der d. Al. Vlahuță a dată la o parte aceasta dificultate și ne-a vorbită despre poesiile lui Eminescu, cu toate că Eminescu numai ca omă trăieşte printre noi, dar ca poetii este departe . . . multă departe! Conferenţiarulă incepe spunândă cum acum vre-o câţi­va ani, i-a venită d-lui Iacob Negruţi, directorul: „Convorbirilor­ literare,« o scrisoare în care se cuprindea o poes­ie »Venere și Madona,* pe care o publică și care e a a lui Eminescu. Cum l’a primită lumea pe acestă Eminescu, pe acestă geniu ce se rid'că? despre care, nu fără dreptate, tjice d. Maiorescu In „Critice," că este fără îndoială unulă din cele mai frumose talente. Ne inchipuimă prin lume cerculfi dela »Convorbiri,“ câţi­va oameni cari pricepeau şi ştiau se dea lui Eminescu, ceea­ ce era ală lui Eminescu? apoi vomă (Jice, că elfi a fosta primita fóarte bine, cum pe dreptă i se cuvenia; dér decă vedemă lumea ce este, atunci trebue să cons­­tatămfi că elă a fostă primită, cum in genere suntă pri­miţi la noi puţinii Omeni de talia lui, adică cu o indi­­ferinţă foarte mare, prin care elă a­sciută să se strecoare cu Incelulă şi numai împrejurări — pe cari toti lumea le cunosce — l’au făcută mai cunoscută de cum era acum 12 ani, când d Maiorescu «ciia în »Critice.“ In alte părţi, când se ivesce câte ună Eminescu — Francesă, Neamţă, etc. — apoi parcă ceva Instinctivă adună pe omen!, ii unesce, îi pune în posiţiă să înţeleagă pe acelfi omă şi să formează ună felfi de curentă, care caută să facă pe toţi a da acelui omă ceea­ ce i se cuvine. La noi, din nefericire, e cu totulă alt­felă, pe lângă indiferinţa care ne stăpâneşce, nu ştiu cum, suntem şi porniţi cătrâ caraghioslâcuri. Cine nu-şî aduce aminte, că mai toate Ziarele au reprodusă, sau cu comentarii sau fără, poesii de ale răposatului Prodânescu? Care cjiară a reprodusă din „Convorbiri* vre-una din poesiile lui Eminescu? . . . Revistele n’ar conveni cu nici ună chipă că este ună ta­­lentu afară din ele. Tóate revistele literare de atji afară, de sigură, de „Convorbirile literare« sunt­ scose de nișce vânători de frase gale, de nișce riinduitori de cu­vinte, de nisce aspirători la nemurire, sau mai bine de nişc­e venători de gologanii Prin scela s’ar fi putută face cunoscută Eminescu, »dér, tjice oratorulă, cine nu știe cum se predă literatura românească în scólele nóstre?* (Aci a fostă multă aplaudată și poate că publiculă avea dreptate). Acum trei ani, împrejurări grele au silită pe poetfi să plece în străinătate, şi atunci d. Maiorescu a tipărită intr’unii volumă poesiile lui Eminescu. Şi despre acestă volumfi, care forma o epocă în literatura nostra, n’a vorbită nimeni . . . sau pe ici pe colo câte-o notiță pri­­surită într’o pagină neruda*) atinse, lăudândă sau cri­­ticândă, în modă generală, volumulă apărută, dar toţi acești pitici în mijloculu cărora presinţa unui uriaşă nu poate fi o afacere neînsemnată, priveau la elă cu ochii invidiei. Ba, intr’unii momenta, forte nenorocită pentru poetă, apără şi o epigramă, despre care s'au găsită unii, cari să f'câ cu focă că e frumo­s, dela care a clădită pentru autorulă ei ună monumentă de nesimţire! In lucrările literare mai e, afară de ce priveşte gustulă şi partea emoţionitare, cari depindă dela omă la omă, şi o parte absolută frumoasâ seu absolută urită, care nu se poate schimba şi e aceeaşi pentru totă lumea, cum suntă de exemplu : limba, rima, picioarele etc. S’au găsită oameni, cari tocmai acolo să-lă atingă şi să zicâ cum că Eminescu nu numai că nu e poetă mare, dar nu e nici poetă şi chiar oameni deştepţi, oameni cu cul­tură, ceeace arată că simţulă artistică nu trăieşte totd’a­­una cu spiritură şi cu cultura. Conferenţiarul ei îşi propune să cerceteze cam la ce s’ar reduce cuvintele celoră cari nu găsesc ei pe Eminescu poetă. E greoiu, z­icul ei, e obscură, e ună istorică. Nota­ bene că o spunea ună meiică, care se vede că vrea să facă paradă de cuvântă, neavândă unde să-lă între­buinţeze. E greoiu Eminescu pentru oamenii cari nu potă să că şi să Inţelâgă dec­ât ei poesii uşore, cari fugă, dispară... obscură pentru cei, cari nu voră să ’și dea ostenala se gândéscu spre a vedea ce a vrută să­­­icâ poetulă. La oră le placă poesiile indiferente, cari nu le dau de gân­dită, cari oferă figuri obicinuite, pe cari le pricepă din­­tr’o aruncătură de ochi, așa că ei obicinuiți cu aceste siropuri literare, vădă cu ochi răi pe ună poetă, care le dă imagini cu altă viaţă, care le dă nouă cuvinte. Pen­tru ca să arate acesta tendinţă, conferenţiarulă ia »Do­­rulă« **) şi citeşte din elă vre-o două poesii, »Dorulă", care arată nota pănă la cart ne­amă rădicată cu năşu­­inţele literare. Ei bine! pentru asemenea decoritri literare, Emi­nescu e ună arsenică. Elă e prea mare ca să potă în­căpea In admiraţia acestora soiu de oameni, cari sub pseudonim­ulă neruşinată de comorâ dau o otravă, profa­­nândă limba şi gustulă poporului nostru. Cam pe la 1820 începe poesia nóstra. Românii de atunci se asemănau unui omă, care după ună lungă timpfi de bolă ese în pragulfi casei, vede natura vese­ă şi zimbitoare, totală însufleţită d’o viăţâ pe care n’o sim­*) Am fi schimbată o vorbă din acestă versfi, ca să dâmă sensulă frasei nóastre. Eminescu a­­jlă *sub o ină, etc.* **) Colecţie de poesii şi poesiere cu pretenția de a forma gustulă poporului 1­ 1886.

Next