Gazeta Transilvaniei, iunie 1889 (Anul 52, nr. 122-145)

1889-06-21 / nr. 139

e­dach­m, Administratiunea si Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori netranaaie nu de pri­mescu. Manuscripte nu se re­trimica ! Birourile de aimini; Braşovu, piaţa mare Nr. 22. inserate maiprimescü înViena Rudolf Messe, Haasenstein & Vogler (Oto Maus), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M,"Dukes, A.Oppelik,J. Dan­­neberg ; în Budapesta: A. 7 Gold­berger, AutonMezei, EcksteinEemat; In Frankfurt: G. L, Daube: în Ham­­ßurg: A. Steiner. Preţul inserţiuniloru: o seriă garmonda pe o coloana G er. in 80 er. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe padina IlI-a o ieriâ 10 cf. v. a. sau 80 bani. „ffazeta1* iese în fiec­are di. Abonamente pentru Austn-Onoria Pe unu anu 12 fl., pe şese lunî 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unu anü 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate od­­eiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul 1 pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, Stagiul I I.: pe unu anü 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu du­­s­ul v. în casăt.Pe unu anü 12 fl. pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. unu esemplaru 5 er. v. sau 15 bani. Atâta abonamentele c&tu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 139. Braşovii, Mercur! 21 Iunie (3 Iulie) 1839. BSToim. aboonamentu la „GAZETA TRANSILVANIEI.“ Cu 1 Iulie i§§9 stilu vechiu se deschide nou Hb­oniimen­lii la care în­­vităm­ pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţulu abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe ş0se luni 6 fl., pe unu anü 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe ş0se luni 20 franci, pe unu anü 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl. pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anii 8 franci­, pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor­ abona din nou, se binevoască a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Administratiunea „Gazetei Transilvaniei". Braşovii, 20 Iunie Există ori nu corupţiune în Ungaria? Cu aceasta cestiune se ocupă organul d-lui Apponyi, „Bdp. Tagblatt“, în nume­l­ seu din urmă. E vorba de noul­ ministru de interne contele Teleki, care în dis­­cursul­ seu adresată funcţionari­­lor­ ministerului, a cărui condu­cere o are, şi-a esprimată îndoiala, că ar esista corupţiune în Ungaria. Foia oposiţională îşî esprimă faţă cu acăstă optimistă părere a ministrului mirarea sa îndreptăţită într’ună articulă, care ne intere­­săză şi pe noi din mai multe puncte de vedere. I­ se pare surprineretoră fetei lui Apponyi, că d-la Teleki, care e de mai multă de trei­­zile mi­nistru de interne, pune într’ună modă naivă întrebarea, dăcă esistă corupţiune în Ungaria. Ministrulă de interne a cfisa adecă în discursulă­seu amintită între altele: „Trebue se vedemă mai întâiu, încâtă suntă adevă­rate ori nu faimele despre corup­­ţiune“. „Ar trebui se crăiţă omul“ — cjice „Bdp. Tgblrt“ — că e de ajunsă a petrece o oră în mi­­nisterulă de interne pentru ca se nu te mai îndoesci, dăcă e­­sistă ori nu corupţiune în ad­ministraţia Ungariei. Aci dară se adună tote firele, aci suntă ra­porturile secrete ale fişpaniloră, aci se pote dovedi cu c­ire câtă de multă costă însufleţirea unoră (fiare, cu ună cuvântă aci se pote vede, că corupţiunea în Ungaria de faptă pătrunde departe şi că ea a devenită ună factorii în ad­­ministraţiunea ungurăscă. Şi lu­cru ciudată, contele Teleki n’a vecţutu nimicii din tote acestea. Elă caută încă corupţiunea ca eroul din poveste floarea, care o caută încă şi astăcfi şi lumea rîde de el. Dar sperămă că ministrulă va avă mai multă norocă decâtă omulă din poveste. Ar trebui se fiu orbit, dăcă în acelă ministeră de interne­t în care „s’au găsită “ nu de multă trei scrisori fişpănescî, ce dovediră: 1) că titlulă de nobilă în Ungaria se vinde; 2) că proto­cole­ electorale se falsifică de cătră autorităţi, şi 3) că fispanii ceră se li se trim­ita bani pentru a corupe pe alegători, — ar trebui, eficemu, să fiă orbă, deca nu ar afla aici și alte scrisori. Ori doara să fiă acele trei scrisori numai escepțiuni? Se fi avut numai bunula lor. Orczy nenorocirea de-a afla asemeni scrisori şi dela retragerea lui să fi intrată ore aUn spiritu în administraţia? Adus la reconstruirea cabinetului şi­­purificarea administraţiei, şi însemna oare demisionarea mai multor­ fis­­pani şi o îmbunătăţire a întregei administraţi­uni ?“ Foia lui Apponyi cfice ca, dăcă vrea se fiă cinstită, nu poate se a­­fîrme că aşa este şi crede, că şi contele Teleki, dăcă va cumpăni bine lucrulu şi decă va ave în vedere că în anulă din urmă nu s'a defraudatu mai puţinu, decâtu­ unu milionu de florini, cea mai mare parte la oficii de stată, atunci va ajunge la cunoscinţa, că îndoelile sale în esistenţa corupţiunei în Un­garia au fostă superflue. Nu-i vorbă, ministrulă-preşedinte a de­clarată totdăuna că nu este corup­ţiune, şi e deja ună progresă, dăcă noul ministru de interne se îndoesce. „Dar cu acesta nu e destulă“, e fice numita fotă, „nu este ertată, ca ministrulă de interne se fiă ună visătoră, ună optimistă, care vrea să ne amăgască. Trebue să apuce lucrulă cu mână tare şi să stîr­­pescă buruena, ce predecesorii săi au lăsat’o se ci’ăscă“. Aici e aici! Totă tăria şî-o ri­­sipescă miniştrii unguresc!, cum vedemu, numai în combaterea na­ţionali­tăţiloră, a intereselor­ şi des­­voltării acestora, de unde să le mai rămână tăriă şi pentru stâr­­pirea corupţiunii, în care s’au Ină­­molită pănă ’n gâtă ? monumentă în amintirea luptei de acum cinei sute de ani. Pe monumentă s’au depusă 42 de cununi, între cari una dela „Ceska matice“ din Praga, alta dela reuniunea literară „Zora“ din Viena, şi altele. Deşi graniţa a fostă aspru păzită de Turci, tată s’au strecurata la serbare ună archimandrită şi mai mulţi preoţi din Serbia vechiă, care aparţine Turciei. In Seraievo încă s’a serbată acestă amintire de cătră poporaţiunea greco­­orientală. IDUST Serbarea dela Kossovo. Cu ocasiunea serbăriloră din Kruşe­­vatu în amintirea bătăliei de pe Campula mierlei s’a făcută politică pansârbescă, spună­­fiarele din Viena şi Pesta. In vorbirea ce a ţinut’o Metropolitulă Mi­­hailă, după parasteastlă oficiată pentru cei căduţî în luptă, îşi esprimă la urmă speranţa, că generaţiunea de acum a poporului sârbescă va veni în posiţiune să-­şi resbune perderile de pe Câmpulă mierlei şi se restabiascâ marea împărăţia serbescă, precum şi sĕ săverşască unirea tuturoră Serbiloră. Lui „Pesti Napló“ i­ se telegrafiază din Viena, că cele petrecute la Kossovo, anume faptulă, că regele Alexandru şi regenţii şerbi au luată parte la o serbare, la care s’au folosită inscripţiunil ce se rapor­tă la Croaţia, Bosnia şi teritorială ungară, au provocată în cercurile delegaţiunei unguresc! panică sensaţiune. Ministe­rium de esterne n’a primită încă nici ună raporta oficială. Decă spirea se va adeveri, atunci se va aduce în discuţiune în sînulă delegaţiunei. In Cruşevaţă s’a ridicată şi u­ă Ura dintre Ruşi şi Germani. Nu puţină sensaţiune a făcută în Stuttgart o scenă, ce s’a petrecută la uină planetă festivă ală oficeriloră regi­mentului de granadiri de acolo. In cur­­sulă banchetului, la care au luată parte şi oficeri străini, s’au ridicată diferite toaste între care şi unulă pentru impe­­rială germană. Pe când toţi ceilalţi ofi­ceri s’au ridicată şi şi-au golită paharele oficerii ruşi sedurâ şi declarară, ci nu potu corespunde unui astfelu de toasta, deóarece ei au venită acolo se felicite pe regele Wörttenbergului, ei nu se serbatoresc o imperială germană. Urmândă şi alte es­­plicări, oficerii ruşi părăsiră sala­ piareloră din Viena nu le vine a crede, că s’a putută întâmpla aşa­ ceva şi reducă lucrulă la vr’o neînţelegere. Vomă vede ce scriu foile germane: înmormântarea lui Eminescu. Despre înmormântarea poetului E­­minescu „Românulă“ dă următorele a­­mărunte : Dricula era simplu şi trasă numai de doi cai. Lumea începuse a se aduna; pe la orele 5 şi jum., erau deja mulţi. Erau prietenii sei, admiratorii sei, cunoscuţi şi necunoscuţi, totă tineretulă, care se înflăcăra şi îndumnedeia pe nenorocitură şi marele poetă. Intr’ună cuvântă era de faţă acelă strajă ală societăţei, care citesce şi care va citi pe Eminescu. Presa mai cu semă şi-a făcută datoria ei pe deplină. Stetea întinsă, în mijlocul­ bisericei, pe ună catafalcă, era acoperită de flori, de frânete şi de ramuri, întocmai cum dorea sărmanulă poetă: -Nu-’mî trebue flamuri, Nu voiu sicriu bogatu, Ci ’mi împletiţi unu patu Din tinere ramuri De abia se zărea afară din frunze şi corone, cari îlă acopereau. Intre al­tele am vedutu următorele, după cum îmi aducă aminte : a Academiei române; a Presei; a societăţei „Tinerimea Română“; a zia­­rului „Constituţionalulă“ ; a diarului „Naţionalului“ ; a societăţei studenţilor­ universitari, „Unirea“; a diarului „Fân­­tâna Blanduziei“, unde poetul­ scrisese câte ceva în ultimulă timpă etc., etc. Am putută distinge printre asistenţi pe: d-lă Mihailă Cogălniceanu, delegata din partea Academiei române, d-la Titu Maiorescu, fostă ministru ală instrucţiunei publice, amică intimă cu reposatură, d-lă Lascară Catargiu, preşedintele consiliului de miniştri, d-lă Teodoră Rosetti, fostă ministru-preşedinte, d-lă col. Algiu, d-lă George Lahovari, secretarulă societăţei de geografie, d-lă Ştefană Mihălescu, fostă secretară generală ală ministeriului instucţiunei şi profesorii, d-la D. A. Laurianu, profesorui şi amică intimă cu poetulă, d-la N. Mandrea, etc. Dintre domne am recunoscută pe d-na Maiorescu, pe d-na Laurianu şi o mulţime de alte domne şi domnişore, cari au voită se însoţască pănă la mor­­mântă ultimele rămăşiţe ale poetului. La orele 5 începe serviciul­ funebru. Bărcănescu, şeful­ corului de la biserica Domniţa Bălaşa, Bărcănescu, unul­ din cei mai buni prietini ai defunctului, a venită însoţită de corală sau la acesta înmormântare. Şi nu erau accente de ocasie ce le cânta Bărcănescu, şi nu era plătită Băr­cănescu ; se vedea de pe faţa lui câtă de multă sufere pentru pierderea unui amică ca Eminescu. Notele ce eşiau din gura lui Bărcă­nescu, te înduioşau, şi făceau să-ţi vie lacrimile fără de voe. Trecă la altceva, mai prosaică în sine. Se scie că Eminescu era ateu, se scie că poetulă spunea în viaţă, că „Re­ligia e o frasă inventată şi că cu um­bre, cari nu suntă, au întunecată vederea omeniloră“ şi că „minciuni şi frase-i totulă“, ei bine, aceluia care dicea şi credea astfelă, aceluia îi s’a făcută o înmormântare religiosă, cu popi, du lu­minări şi cu tote, ca celui mai pravos­lavnică creştină. După ce se isprăvi serviciulă reli­­giosă, d-lă Gr. Ventura, primă redactoră ală diarului „Adevârulă“, ţinu o cuvân­tare scurtă căutândă a arăta meritele poetului; apoi cadavrulă poetului Emi­nescu fu ridicată de mai mulţi prietini ai săi şi dusă pe umere pănă la carulă mortuară. La orele 6 şi jum. cortegială porni. In urma lui veniau mai întâiu: d-nii Lascară Catargiu, M. Cogălniceană, Ma­iorescu, d-na Maiorescu, Th. Rosetti, Ştefană Mihălescu, Lauriană, etc.; apoi veniau toţi diariştii şi ceilalţi prieteni ai săi, la urmă, ună convoiu lungă de stu­denţi universitari, tinerimea de prin şco­­lele secundare, precum şi o mulţime mare de alte persoane. Cortegială traversa stradele : Sf. Gheorghe, Colţea, Bulevardulă Acade­miei. Aci in faţa universităţii, d-la D. A. Lauriană, în numele preiei ţinu ună discursă bine simţită. Terminândă d-lă Lauriană, o fice: »Sĕ ne descoperimă înaintea lui Eminescu, căci elă ca poetă a fostă ună titană, el ca­­fiaristă ună atletă“. După ce isprăvi d-lă Lauriană, vorbi, chiar lângă carulă funebru, din partea studenţilor­ universitari, d-lă Calmachi, studentă în litere , d-sa şi-a începută cu­vântarea chiar cu cuvintele poetului din Mortua est­ , Făclie de veghe pe umedi morminte, Una sunetu de clopotu în orele sfinte, Unu visa, ce-și mae aripa’n amaru, — Astfelu ai trecutu de alț lumei hotaru. Și terminândă: Poți didi o lume ’ntregit, poți s’o sfărâmi, t­u ori ce-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune. După aceasta cuvântare, cortegiulă porni din nou, trecândă apoi prin calea Victoriei, strada Carolă, calea Rahovei şi ajunse pănă la cimiterul­ Şerbană Vodă (Belu). Ajunsă la cimiteră, patru elevi ai şcolei normale de institutori îlă luară pe umeri şi-lă duseră pănă la mor­­mentă. Aci după ce religia îşi mai făcu

Next