Gazeta Transilvaniei, octombrie 1889 (Anul 52, nr. 220-243)

1889-10-01 / nr. 220

Pagina 2 se fiă mumă, or pentru Nemaghiari ciumă? Astfel, crede „înţeleptură“ capit­ală oposiţiunei moderate să se înlăture stările anarchice-asiatice de adî, întro­­ducendu-se o administraţia ca în Tur­cia asiatică? Tristă misiune civilisătore ! De altmintrelea amară se înşelă „iscu­­situlu“ conte cu cota sa și cu d-la Tisza cu totii, decă credu, că vor fi face vr’o treba cu acésta maghiarisare a admi­nistrației. Altfelă judecă Irányi, căpetenia opo­­siției estreme, introducerea administrației de statu. După elfi, prin acesta guver­­nulă se léga și mai strînsă de saculft cu grăunțe ale bugetului. Cine garanteaza, I­n­dice Irányi — că acesta guvernă rău, când va avea administrația în mâna sa, nu va suspenda cu ajutorul­ corup­­țiunei ce domnesce constituția, nu va jertfi, față cu Viena, drepturi însemnate ale țării, fără să mai țină seama de con­­trolulă dietei, mai alesă că­ şi în ţară e o armată pătrunsă de ună spirită stră­ină? Administraţia se poate îmbunătăţi prin sistemul­ alegerii funcţionariloră municipiiloră, şi de aceea partida inde­pendentă e în contra numirei funcţio­nariloră. Ce privesce raporturile oposi­­ţiei estreme c­ătră oposiţia moderată, Irányi dise că, întru câtă e vorba de a răsturna guvernulă, merge alăturea cu ea, dar în ce privesce tăremură pe care stă oposiţia moderată în cestiunea de dreptă publică, nu se unesce cu ea, pentru­ că pe acea cale nu se potă în­drepta relele, adecă nici prin adminis­traţia de stată, nici prin legătura cu Austria. Vomă vedea prin urmare în dietă pe d-lă Apponyi alăturea cu Tisza în cestiunea administraţiunei, ei pe Irányi şi în contra lui Tisza şi în contra lui Apponyi. Ciudată privelişte! De totu caracteristică e darea de seama a deputatului „naţională“ sasă Sahnen, urmaşulă fostului deputată Stei­­nacher în cercul­ Cisnădiei. Elă încă bate apa ’n piuă să informeze pe băr­baţii guvernului, cari după totă aparinţa „nu suntă destulă de bine informaţi“ — vorbă să fie — despre relele ce apasă greu asupra poporului sasă, asupra Un­gurilor , de limbă germană, cum îi numesce „naţionalulă“ deputată Salmen pe Saşi ! Caracteristică definiţiune! Acesta ne es­­plică, de ce deputatulă „naţională“ sasă a ţinută să afirme, că Saşii îşi dau si­linţa, ca tinerimea loră cea cultă să înveţe câtă se poate de perfectă limba ungurescă ; de ce elă găsesce curentulă de maghiarisare, deși nu întemeiată pe dreptă, dar naturalii, de ce recunóasce ideia de stată ungurescă, adecă ca să domnască aici politicesce numai rassa ma­ghiară, de ce prin urmare br. Salmen prin acesta recunóasce necesitate­a deplinei cu­­noscinţe a limbei maghiare şi de ce elă cu soţii săi lucreză spre ajungerea acestui scopă. Când deputatulă sasă recunóasce toate acestea, ba lucreza chiar indirectă pentru maghiarisare prin lăţirea limbei unguresci, ce noimă mai are, ca totă elă să se plângă de suferinţele şcolei poporale săsesci sub presiunea preten­­ţiunilor­ guvernului în ce privesce in­struirea limbei unguresci? Ce noimă mai are se se plângă de arbitrarietatea ce domnesce în comitate, când bine scie elă, că prin acele acte arbitrare ale fis­­panilor­ şi altoră organe administrative unguresc! nu se intenţioneză altceva,­­ decâtă dovedirea rolului de stăpâni ală Ungurilor­ şi aducerea la valoare a „ideii de stată ungurescă“ ? Ce noimă mai au plângerile deputatului sasă prin urmare, când elă recunosce, că curentulă de maghiarisare e naturală? De unde şi pănă unde poate fi lucru firescă a voi să nu puni cu forţa unui poporă o limbă şi o cultură străină. Mărturisimă, că nu găsimă nici o deosebire între Baussner, deputatulă sasă uvernamentală, şi între Salmen, de­putatulă sasă naţională, căci la urma urmelor­, ca şi Salmen, a declarată Baussnern, că e fiiu credinciosă ală po­porului săsescă! In timpă ce deputaţii „naţionali“ saşi facă plecăciuni guvernului tiszaistă, considerându’lă pe d-lă Tisza ca pe cine scie ce fiinţă suprapămentăscă, pe atunci poporală ungurescă începe a’lă trata pe ministrulă-preşedinte ungurescă ca pe ună omă ca toţi omenii, cu păcate destule, ca pe ună omă care prin „liberalismulă“ său căzăc­escă a fă­cuta destulă rău. Ca dovadă, că minis­­trula Tisza numai populară nu este între Unguri, ne poate servi casulă întâmplată lângă Sajo-Kaza, unde contele Serenyi, fiindă luată dreptă Tisza, a fostă sbură­­torită cu petri de vr’o 40—50 de lucră­tori şi numai cu greu a scăpată de a nu o păţi rău de tată. Şi-a mâncaţii d-lă Tisza încrederea şi popularitatea, începe a­ i apune steaua puterii sale! In jumătatea de dincolo a monar­­chiei lumea politică e preocupată de lupta Cehiloră în cestiunea Incoronărei. In ajunulă deschiderei dietei boeme, fo­ile cehe, atâtă ale Cehiloră tineri, câtă şi ale celoră bătrâni, au scrisă intere­sanţi articuli privitori la însemnătatea, sesiunei actuale a dietei boeme, dar fiă­­care a măsurată vederiloră partidei, că­reia îi servesce. Astfel, foile Cehiloră bătrâni îşi esprimă îngrijirea, că Cehii tineri vor­ deslănţui lupte înverşunate pentru încoronare, ale cărora urmări ar putea fi ună periculă pentru drepturile poporului boemă. Foile Cehilor­ tineri seră la elă pănă diminaţa. Diminaţa mulţămescă şi se ducă. Dându-să la capătă de hotară, tocmai pe o colinuţă, de unde se vedea bine în­­tregă sătulă, dice Dumnezeu cătră S. Petru: „Apucă Petre, apucă umărulă stângă ală meu, şi vedi, Petre, ce-i vede!“ Şi se apucă S. Petru şi se uită şi cum se totă uită: „Fruntea i­ se încreţesce Părulă totă ’i cărunţesce Cătră Dumnedeu grăesce : Domne Dunmedeulă meu Curmă Domne traiulă meu, Că ce vădă mă’nbătrânesce: Vădă casa bogatului II. mijloculă Iadului Cinsă’n para focului, Bogaţii din dinţi crâşnindă Dilele loră blăstemândă!“ Şi era dice Dumnedeu cătră S. Petru:­­ ’ „Apucă Petre, apucă umărulă dreptă ală meu şi vecii Petre, ce-i vede!“ Şi era se uită S. Petru şi cum se totă uită: „Fruntea i­ se descreţesce Faţa i-se’ntineresce Cătră Dumnedeu grăiesce: Domne Dumnedeulă meu Tinde*) Domne traiulă meu. Că ce vădă mă’ntineresce, Ce-audă mă descărunţesce : Vădă casa săracului In mijloculă raiurii, Ia radele sarelui, Săracii la sfată se tendă Pe Dumnezeu lăudândă Pe omen! povăţuindă Şi din gură cuventândă: „Cum măsuri­­­ţi-se măsură“ Fiă a vostră regulă!“ Betfia, 29 Septemvre. Ioniț Keevary. G­AZETA TRANSILVANIEI Păscălitorea. Povestire criminală de A. C. R. „Să vie Todoră la mine“, zise şe­­ful­ poliţiei criminale servitorului, care se ivi, când trase de clopoţelă. Cinci minute mai târziu, ună băr­­bată cam de 80 de ani, îmbrăcată ele­gantă, stetea înaintea şefului, care îi declara : „Ţi-am promisă, domnule Todoră, că dreptă răsplată pentru destoinicia d-tale, dovedită acum în urmă, îţi voiu încredinţa şi o causa, care îţi va vinde,pr­elungesce, aduce folese materiale. Astfel, de ocasiune mi­ se dă astăzî. Bancherulă celă bogată Brănescu din strada V are lipsă de serviciile d-tale. Spre scopulă ăsta capeţi concediu de 4 săptămâni, acesta la casă de lipsă ţi­ se mai poate prelungi. Du-te încă astăzi la bancheră, dar nu-lă cerceta în locuinţa lui privată, ci în contoarulă său! Etă-i adresa“. „Aşa ceva îmi place“, zise comisa­­ară de cause criminali, eşindă afară. „Cu bancherii stau bucurosă de vorbă, pentru­ că ei răsplătescă de comună forte bine pe funcţionarii de la secţia crimi­nală. De buna-sema va fi vorba de vre-o lipsă în cassă, ori de vre-o înşelătorie în afaceri. ’Mi voiu da silinţa să esă cu onoare“. Cam o oră mai târziu vedemă pe Todoră în contoarulă bancherului, în faţa acestuia. Brănescu, ună bărbată încă tînără, închise cu grijă uşa şi ferestrile şi în­cepu şoptindă : „Iţi mulţămescă, c’ai venită. Este vorba de o causă de forte mare inte­resă pentru mine şi trebue să te rogă. I se-ţi dai totă silinţa, ca să’mi poţi ajuta. Banii nu jocâ rolă aici, pentru că’mî este în jocă fericirea vieţii. Este vorba de nevasta mea“. „Te rogă se mă lămuresc­ mai de aproape“, zlise Todoră cam mirată. „Soţia mea“, continuă Brănescu, „este cam de douăzeci şi patru de ani. Suntem­ cununaţi aproape de doi ani, şi fără copii. Căsătoria mea, pănă mai acum o jumătate de ană, era de fată fericită. Nevasta mea avea o fire veselă, plină de viaţă, nimica nu ne turbura pacea şi fericirea. Intr’o zi deodată ob­servă că femea mea se schimbă cu to­­tul­. Mai întâiu se făcu nervosa, era fără răbdare, se irita pentru toate nimi­curile și, față de mine, se purta aproape ca dușmană. Starea asta gândeamă că nu e alta decâtă o bolă de nervi trecă­­toare și speramă că o schimbare de aeră îi va face bine. Ea însă se opuse cu ho­tărîre de a călători undeva singură, ori cu mine împreună. De atunci i­ s’a fă­cută tată mai rău. Este melancolică, mi-e frică de ceva și mai rău. Te vei mira, pre stimatulă meu domnă, că într’ună astfelă de casă mă adreseză cătră d-ta, ună funcţionară dela secţia criminală, şi nu cătră ună medică, dar am băgată de seamn, că femea mea este influinţată din contră impută partidei Cehilor­ bă­trâni, că n’au făcută nimică pentru ri­dicarea însemnătăţii şi demnităţii dietei boeme, de aceea poporală cehă a tri­misă acum în dietă bărbaţi hotărîţi, cari au să lupte în numele poporului nemul­­ţămită pentru drepturile regatului, pi­ele cele mai apropiate vor­ arăta, 4e°i „Narodni Listy“, că speranţele şi încre­derea poporului cehă de răndură acesta n’au fostă amăgite. Deputaţii Cehilor­ tineri au şi hotărîtă în clubulă loră se propună în dietă emiterea adresei de încoronare. Din afară. După o aşteptare de peste douăsprezece luni, a venită în fine Ţarulii Husiei la Berlină. După cum ne spune telegrama ce am primit’o din Berlină, Ţarulă a conferită cu prinţulă Bismarck cinci sferturi de oră. Pănă acum nu se scie nimică ce s’a pusă la cale de împăratulă tuturoră Ruşiloră şi de cancelarulă Bismarck; destulă însă că la prândulă de gală împăratulă ger­mană a vorbită în toastulă său despre amiciţia ce esistă de peste o sută de ani între Petersburgă şi Berlină, amici­ţia ce­a hotărîtă a o cultiva ca o moş­tenire primită dela străbunii săi. Des­pre răspunsulă Ţarului nu se dau amă­nunte, se spune numai că împăratulă rusescă a mulţămită în limba francesă. Pate, că s’a mărginită la atâta Ţa­rulă Rusiei, şi toastândă în limba fran­ceză o dată a se înţelege, că n'are sim­patii pentru Berlină, precum dice şi „Neue freie Presse,“ şi că a venită în capitala Germaniei numai fiindcă îi da­tora împăratului germană întorcerea vi­­sitei, ce acesta i-a făcut po Ţarului în anul­ trecută la Petersburgă. Foia vienesâ 4i°e, că nu poate fi vorba de ra­porturi intime între Germania şi Rusia, câtă vreme acesta nu’şi acomodeză ţe­­lurile sale politice alianţei triple. Foile din Germania suntă forte reservate în apreciarea visitei Ţarului la Berlină. Se vede, că vr’o schimbare în spre bine nu aştepta dela acestă visită. 8CIRILE V1LEI. Cursă de limba română. Suntemă in­formaţi, că d-lă profesoră Ionă Popea, la îndemnulu mai multoră părinţi, ale că­­roră fiice cercetéză şcolele streine din ocă, simţindă însuşi necesitatea de a da fiiceloră române o adevărată cultură, care nu póate fi decâtu pe basa unei temei­nice cunoscinţe a limbei lerii materne, e determinată a ţine­ună cursă de limba şi literatura română p­entru fetiţe. Cur­­sulă se va începe cu 15 Octomvre st. v. a. c. Nr. 220—1869 Nu putemă din destulă lăuda acestă românâscă hotărîre a d-lui profesoră Popea, fiindă adencă simţită necesitatea unui astfelă de cursă. Părinţii fiicelor­ române de la institutele de învăţămentă streine vor­ fi de sigură recunoscător! zelosului d-nă profesoră Popea. * * * Numerul­ elevilor­ la şcolele din Blasiu. La gimnasiula superioră greco-catolică, la institutul­ preparandiala, şcolele nor­male şi şcola română gr.-catolică de fe­tiţe din Blasiu, cu începutulă anului sco­lastică curentă s’au înmatriculată peste totă 622 elevi, respective eleve. In speciă la gimnasiu sunt 369 elevi, dintre aceștia 80 suntă în „convictula Vanceanu“, oi 182 capătă pâne­ la preparandia s’au Înma­triculată 63 elevi, la şcolile normale 148, oi la şcola de fetiţe 40 eleve. Dintre preparanţi se împărtăşescă cu benefi­­cială de pâne 49 inşi, dintre normalişti 50, dar aceştia numai cu câte o jumătate. * % ❖ Regina României se află încă totă în străinătate, la Hamburg, unde s’a su­pusă unei cure severe de masagiu, pen­tru a scăpa de suferinţa ei de reuma­­tismă. Regina se află de cinci săptămâni în Hamburg şi va mai sta acolo încă două săptămâni. Cu toate durerile, ce le are din când în când, regina Eli­­sabeta desvoltă o vină activitate literară, dânsa scrie acum te­stulă unei mari o­­pere, care tracteaza ună episodă tragică din mitologia greceasca. * * * Camera magnațiloru va căpăta, cum spune „Nemzet“, ună vice-președinte de modelă. In locuia vacantă de ală doilea vice-președinte, ce l’a fostă ocupată mai înainte ministrulă Csaky, va fi numită contele Tibor Karolyi, cumnatulă minis­­trului-preşedinte Tisza, ca vice-preşedinte ală camerei magnaţilor­. Acestă conte se distinge prin aceea, că în anul­ 1866 a fostă membru ală legiunei lui Klapka şi a funcţionată chiar ca adjutantă ală generalului Klapka. Calificaţiune destulă pentru noulă poştă. * Ministrul­ de esterne ro­mâni, d-lă Alexandru Lahovary, va sosi — cum află „Coresp. polit.“ — cjilele aceste în Viena, unde va face o visită şi ministrului de esterne, contelui Kalnoky. * Societatea de lectură „Andreiu Şaguna“ s’a constituită in şedinţa ţinută la 17 Sep­temvre st. v. 1889 sub presidiulă Domnului directoră semnarială loan Hannia pentru anulă scolastică 1889/90 în modulă următoră : preşedinte ală so­cietăţii s’a proclamată D-lă profesoră semiiiarială Ioană Ghibu , vicepreşedinte

Next