Gazeta Transilvaniei, octombrie 1889 (Anul 52, nr. 220-243)
1889-10-01 / nr. 220
Pagina 2 se fiă mumă, or pentru Nemaghiari ciumă? Astfel, crede „înţeleptură“ capitală oposiţiunei moderate să se înlăture stările anarchice-asiatice de adî, întroducendu-se o administraţia ca în Turcia asiatică? Tristă misiune civilisătore ! De altmintrelea amară se înşelă „iscusitulu“ conte cu cota sa și cu d-la Tisza cu totii, decă credu, că vor fi face vr’o treba cu acésta maghiarisare a administrației. Altfelă judecă Irányi, căpetenia oposiției estreme, introducerea administrației de statu. După elfi, prin acesta guvernulă se léga și mai strînsă de saculft cu grăunțe ale bugetului. Cine garanteaza, Indice Irányi — că acesta guvernă rău, când va avea administrația în mâna sa, nu va suspenda cu ajutorul corupțiunei ce domnesce constituția, nu va jertfi, față cu Viena, drepturi însemnate ale țării, fără să mai țină seama de controlulă dietei, mai alesă că şi în ţară e o armată pătrunsă de ună spirită străină? Administraţia se poate îmbunătăţi prin sistemul alegerii funcţionariloră municipiiloră, şi de aceea partida independentă e în contra numirei funcţionariloră. Ce privesce raporturile oposiţiei estreme cătră oposiţia moderată, Irányi dise că, întru câtă e vorba de a răsturna guvernulă, merge alăturea cu ea, dar în ce privesce tăremură pe care stă oposiţia moderată în cestiunea de dreptă publică, nu se unesce cu ea, pentru că pe acea cale nu se potă îndrepta relele, adecă nici prin administraţia de stată, nici prin legătura cu Austria. Vomă vedea prin urmare în dietă pe d-lă Apponyi alăturea cu Tisza în cestiunea administraţiunei, ei pe Irányi şi în contra lui Tisza şi în contra lui Apponyi. Ciudată privelişte! De totu caracteristică e darea de seama a deputatului „naţională“ sasă Sahnen, urmaşulă fostului deputată Steinacher în cercul Cisnădiei. Elă încă bate apa ’n piuă să informeze pe bărbaţii guvernului, cari după totă aparinţa „nu suntă destulă de bine informaţi“ — vorbă să fie — despre relele ce apasă greu asupra poporului sasă, asupra Ungurilor , de limbă germană, cum îi numesce „naţionalulă“ deputată Salmen pe Saşi ! Caracteristică definiţiune! Acesta ne esplică, de ce deputatulă „naţională“ sasă a ţinută să afirme, că Saşii îşi dau silinţa, ca tinerimea loră cea cultă să înveţe câtă se poate de perfectă limba ungurescă ; de ce elă găsesce curentulă de maghiarisare, deși nu întemeiată pe dreptă, dar naturalii, de ce recunóasce ideia de stată ungurescă, adecă ca să domnască aici politicesce numai rassa maghiară, de ce prin urmare br. Salmen prin acesta recunóasce necesitatea deplinei cunoscinţe a limbei maghiare şi de ce elă cu soţii săi lucreză spre ajungerea acestui scopă. Când deputatulă sasă recunóasce toate acestea, ba lucreza chiar indirectă pentru maghiarisare prin lăţirea limbei unguresci, ce noimă mai are, ca totă elă să se plângă de suferinţele şcolei poporale săsesci sub presiunea pretenţiunilor guvernului în ce privesce instruirea limbei unguresci? Ce noimă mai are se se plângă de arbitrarietatea ce domnesce în comitate, când bine scie elă, că prin acele acte arbitrare ale fispanilor şi altoră organe administrative unguresc! nu se intenţioneză altceva, decâtă dovedirea rolului de stăpâni ală Ungurilor şi aducerea la valoare a „ideii de stată ungurescă“ ? Ce noimă mai au plângerile deputatului sasă prin urmare, când elă recunosce, că curentulă de maghiarisare e naturală? De unde şi pănă unde poate fi lucru firescă a voi să nu puni cu forţa unui poporă o limbă şi o cultură străină. Mărturisimă, că nu găsimă nici o deosebire între Baussner, deputatulă sasă uvernamentală, şi între Salmen, deputatulă sasă naţională, căci la urma urmelor, ca şi Salmen, a declarată Baussnern, că e fiiu credinciosă ală poporului săsescă! In timpă ce deputaţii „naţionali“ saşi facă plecăciuni guvernului tiszaistă, considerându’lă pe d-lă Tisza ca pe cine scie ce fiinţă suprapămentăscă, pe atunci poporală ungurescă începe a’lă trata pe ministrulă-preşedinte ungurescă ca pe ună omă ca toţi omenii, cu păcate destule, ca pe ună omă care prin „liberalismulă“ său căzăcescă a făcuta destulă rău. Ca dovadă, că ministrula Tisza numai populară nu este între Unguri, ne poate servi casulă întâmplată lângă Sajo-Kaza, unde contele Serenyi, fiindă luată dreptă Tisza, a fostă sburătorită cu petri de vr’o 40—50 de lucrători şi numai cu greu a scăpată de a nu o păţi rău de tată. Şi-a mâncaţii d-lă Tisza încrederea şi popularitatea, începe a i apune steaua puterii sale! In jumătatea de dincolo a monarchiei lumea politică e preocupată de lupta Cehiloră în cestiunea Incoronărei. In ajunulă deschiderei dietei boeme, foile cehe, atâtă ale Cehiloră tineri, câtă şi ale celoră bătrâni, au scrisă interesanţi articuli privitori la însemnătatea, sesiunei actuale a dietei boeme, dar fiăcare a măsurată vederiloră partidei, căreia îi servesce. Astfel, foile Cehiloră bătrâni îşi esprimă îngrijirea, că Cehii tineri vor deslănţui lupte înverşunate pentru încoronare, ale cărora urmări ar putea fi ună periculă pentru drepturile poporului boemă. Foile Cehilor tineri seră la elă pănă diminaţa. Diminaţa mulţămescă şi se ducă. Dându-să la capătă de hotară, tocmai pe o colinuţă, de unde se vedea bine întregă sătulă, dice Dumnezeu cătră S. Petru: „Apucă Petre, apucă umărulă stângă ală meu, şi vedi, Petre, ce-i vede!“ Şi se apucă S. Petru şi se uită şi cum se totă uită: „Fruntea i se încreţesce Părulă totă ’i cărunţesce Cătră Dumnedeu grăesce : Domne Dunmedeulă meu Curmă Domne traiulă meu, Că ce vădă mă’nbătrânesce: Vădă casa bogatului II. mijloculă Iadului Cinsă’n para focului, Bogaţii din dinţi crâşnindă Dilele loră blăstemândă!“ Şi era dice Dumnedeu cătră S. Petru: ’ „Apucă Petre, apucă umărulă dreptă ală meu şi vecii Petre, ce-i vede!“ Şi era se uită S. Petru şi cum se totă uită: „Fruntea i se descreţesce Faţa i-se’ntineresce Cătră Dumnedeu grăiesce: Domne Dumnedeulă meu Tinde*) Domne traiulă meu. Că ce vădă mă’ntineresce, Ce-audă mă descărunţesce : Vădă casa săracului In mijloculă raiurii, Ia radele sarelui, Săracii la sfată se tendă Pe Dumnezeu lăudândă Pe omen! povăţuindă Şi din gură cuventândă: „Cum măsuriţi-se măsură“ Fiă a vostră regulă!“ Betfia, 29 Septemvre. Ioniț Keevary. GAZETA TRANSILVANIEI Păscălitorea. Povestire criminală de A. C. R. „Să vie Todoră la mine“, zise şeful poliţiei criminale servitorului, care se ivi, când trase de clopoţelă. Cinci minute mai târziu, ună bărbată cam de 80 de ani, îmbrăcată elegantă, stetea înaintea şefului, care îi declara : „Ţi-am promisă, domnule Todoră, că dreptă răsplată pentru destoinicia d-tale, dovedită acum în urmă, îţi voiu încredinţa şi o causa, care îţi va vinde,prelungesce, aduce folese materiale. Astfel, de ocasiune mi se dă astăzî. Bancherulă celă bogată Brănescu din strada V are lipsă de serviciile d-tale. Spre scopulă ăsta capeţi concediu de 4 săptămâni, acesta la casă de lipsă ţi se mai poate prelungi. Du-te încă astăzi la bancheră, dar nu-lă cerceta în locuinţa lui privată, ci în contoarulă său! Etă-i adresa“. „Aşa ceva îmi place“, zise comisaară de cause criminali, eşindă afară. „Cu bancherii stau bucurosă de vorbă, pentru că ei răsplătescă de comună forte bine pe funcţionarii de la secţia criminală. De buna-sema va fi vorba de vre-o lipsă în cassă, ori de vre-o înşelătorie în afaceri. ’Mi voiu da silinţa să esă cu onoare“. Cam o oră mai târziu vedemă pe Todoră în contoarulă bancherului, în faţa acestuia. Brănescu, ună bărbată încă tînără, închise cu grijă uşa şi ferestrile şi începu şoptindă : „Iţi mulţămescă, c’ai venită. Este vorba de o causă de forte mare interesă pentru mine şi trebue să te rogă. I se-ţi dai totă silinţa, ca să’mi poţi ajuta. Banii nu jocâ rolă aici, pentru că’mî este în jocă fericirea vieţii. Este vorba de nevasta mea“. „Te rogă se mă lămuresc mai de aproape“, zlise Todoră cam mirată. „Soţia mea“, continuă Brănescu, „este cam de douăzeci şi patru de ani. Suntem cununaţi aproape de doi ani, şi fără copii. Căsătoria mea, pănă mai acum o jumătate de ană, era de fată fericită. Nevasta mea avea o fire veselă, plină de viaţă, nimica nu ne turbura pacea şi fericirea. Intr’o zi deodată observă că femea mea se schimbă cu totul. Mai întâiu se făcu nervosa, era fără răbdare, se irita pentru toate nimicurile și, față de mine, se purta aproape ca dușmană. Starea asta gândeamă că nu e alta decâtă o bolă de nervi trecătoare și speramă că o schimbare de aeră îi va face bine. Ea însă se opuse cu hotărîre de a călători undeva singură, ori cu mine împreună. De atunci i s’a făcută tată mai rău. Este melancolică, mi-e frică de ceva și mai rău. Te vei mira, pre stimatulă meu domnă, că într’ună astfelă de casă mă adreseză cătră d-ta, ună funcţionară dela secţia criminală, şi nu cătră ună medică, dar am băgată de seamn, că femea mea este influinţată din contră impută partidei Cehilor bătrâni, că n’au făcută nimică pentru ridicarea însemnătăţii şi demnităţii dietei boeme, de aceea poporală cehă a trimisă acum în dietă bărbaţi hotărîţi, cari au să lupte în numele poporului nemulţămită pentru drepturile regatului, piele cele mai apropiate vor arăta, 4e°i „Narodni Listy“, că speranţele şi încrederea poporului cehă de răndură acesta n’au fostă amăgite. Deputaţii Cehilor tineri au şi hotărîtă în clubulă loră se propună în dietă emiterea adresei de încoronare. Din afară. După o aşteptare de peste douăsprezece luni, a venită în fine Ţarulii Husiei la Berlină. După cum ne spune telegrama ce am primit’o din Berlină, Ţarulă a conferită cu prinţulă Bismarck cinci sferturi de oră. Pănă acum nu se scie nimică ce s’a pusă la cale de împăratulă tuturoră Ruşiloră şi de cancelarulă Bismarck; destulă însă că la prândulă de gală împăratulă germană a vorbită în toastulă său despre amiciţia ce esistă de peste o sută de ani între Petersburgă şi Berlină, amiciţia cea hotărîtă a o cultiva ca o moştenire primită dela străbunii săi. Despre răspunsulă Ţarului nu se dau amănunte, se spune numai că împăratulă rusescă a mulţămită în limba francesă. Pate, că s’a mărginită la atâta Ţarulă Rusiei, şi toastândă în limba franceză o dată a se înţelege, că n'are simpatii pentru Berlină, precum dice şi „Neue freie Presse,“ şi că a venită în capitala Germaniei numai fiindcă îi datora împăratului germană întorcerea visitei, ce acesta i-a făcut po Ţarului în anul trecută la Petersburgă. Foia vienesâ 4i°e, că nu poate fi vorba de raporturi intime între Germania şi Rusia, câtă vreme acesta nu’şi acomodeză ţelurile sale politice alianţei triple. Foile din Germania suntă forte reservate în apreciarea visitei Ţarului la Berlină. Se vede, că vr’o schimbare în spre bine nu aştepta dela acestă visită. 8CIRILE V1LEI. Cursă de limba română. Suntemă informaţi, că d-lă profesoră Ionă Popea, la îndemnulu mai multoră părinţi, ale căroră fiice cercetéză şcolele streine din ocă, simţindă însuşi necesitatea de a da fiiceloră române o adevărată cultură, care nu póate fi decâtu pe basa unei temeinice cunoscinţe a limbei lerii materne, e determinată a ţineună cursă de limba şi literatura română pentru fetiţe. Cursulă se va începe cu 15 Octomvre st. v. a. c. Nr. 220—1869 Nu putemă din destulă lăuda acestă românâscă hotărîre a d-lui profesoră Popea, fiindă adencă simţită necesitatea unui astfelă de cursă. Părinţii fiicelor române de la institutele de învăţămentă streine vor fi de sigură recunoscător! zelosului d-nă profesoră Popea. * * * Numerul elevilor la şcolele din Blasiu. La gimnasiula superioră greco-catolică, la institutul preparandiala, şcolele normale şi şcola română gr.-catolică de fetiţe din Blasiu, cu începutulă anului scolastică curentă s’au înmatriculată peste totă 622 elevi, respective eleve. In speciă la gimnasiu sunt 369 elevi, dintre aceștia 80 suntă în „convictula Vanceanu“, oi 182 capătă pâne la preparandia s’au Înmatriculată 63 elevi, la şcolile normale 148, oi la şcola de fetiţe 40 eleve. Dintre preparanţi se împărtăşescă cu beneficială de pâne 49 inşi, dintre normalişti 50, dar aceştia numai cu câte o jumătate. * % ❖ Regina României se află încă totă în străinătate, la Hamburg, unde s’a supusă unei cure severe de masagiu, pentru a scăpa de suferinţa ei de reumatismă. Regina se află de cinci săptămâni în Hamburg şi va mai sta acolo încă două săptămâni. Cu toate durerile, ce le are din când în când, regina Elisabeta desvoltă o vină activitate literară, dânsa scrie acum testulă unei mari opere, care tracteaza ună episodă tragică din mitologia greceasca. * * * Camera magnațiloru va căpăta, cum spune „Nemzet“, ună vice-președinte de modelă. In locuia vacantă de ală doilea vice-președinte, ce l’a fostă ocupată mai înainte ministrulă Csaky, va fi numită contele Tibor Karolyi, cumnatulă ministrului-preşedinte Tisza, ca vice-preşedinte ală camerei magnaţilor. Acestă conte se distinge prin aceea, că în anul 1866 a fostă membru ală legiunei lui Klapka şi a funcţionată chiar ca adjutantă ală generalului Klapka. Calificaţiune destulă pentru noulă poştă. * Ministrul de esterne români, d-lă Alexandru Lahovary, va sosi — cum află „Coresp. polit.“ — cjilele aceste în Viena, unde va face o visită şi ministrului de esterne, contelui Kalnoky. * Societatea de lectură „Andreiu Şaguna“ s’a constituită in şedinţa ţinută la 17 Septemvre st. v. 1889 sub presidiulă Domnului directoră semnarială loan Hannia pentru anulă scolastică 1889/90 în modulă următoră : preşedinte ală societăţii s’a proclamată D-lă profesoră semiiiarială Ioană Ghibu , vicepreşedinte