Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1891 (Anul 54, nr. 1-24)
1891-01-24 / nr. 19
Irtsețiuu iiBUiiuatlu» Tiporni*: •MSOVU, piața mara Mr. 22 Borin ort nefrapeata no a* prineart. Ma aaoripta onaora trimită ! Hireirile »« urnim. Bra ovii, p’ața aiara ar 22 Insarata mai primsaofl in Vlaaa onaolfi Motte BaaeentUm M Tolft. i Otto Maat), enri Bchalek, liote Berni lM.D*kei,A,OppeUk,J lUm»«***•»■'la la iapaita: A. T.Stliberffer in ott Metet Bekötöm Bemat: la Frankfurt: S. X. Daube; la Ham. tan: l. Breener Frotnlft inaartinniiort; o «arii»rmoadA pa o ftoleni fl er Si 80 er. ilmbra pantra a pulioare. Puhll.ftrl mai iaaa flopi tart fi fi invoiali. Re 'irma pa patina ni-o aereft 10 et. a. a. aio IT ban! Nr. 20. Brasovu, Vineri 25 Ianuarie (6 Februarie) .(Jaz e ta* eaa tu flA-oar* dl. ibcrameiti pestit inn; - ungaria: Pe and and 12 N., pe aft* laid ( fl., P* 'rei Inni 3 fl. Pettit Mails <1 striiiinM: Pe and and 40 franol, pe sftae Inni 20 frânai, pe tr«i luai 10 franol. 8e prenumerft la toate oft* iele poștale din Intra și din * ui fi la dd. colectori iboumeimii pentru Brațeri la adminiitrațian*. piat« mara Hr. 22, etagiola I., pe and and 10 II., pe fiae Ioni S II., pe trei Ioni 2 M. SO ar. On dnanlf to oafi. Pe and and 12 II. pe iile Ioni 8 N., pe trai lunift. Mnd oaemplard 5 er, v. a »Btt 18 bani. Auttd abonamentele pAt fi inaerţiunile anntd a se piftii Înainte 1891. Braşov, 24 Ianuarie v. In primele 4^ al© lunei lui Martie 1883, tjiarulu naţionalu săsescu „Kronstädter Zeitung“, vorbindu despre meetingulu, ce-le ţinuseră atunci Romanii din comitatul Braşovului, şi care a protestată în contra proiectului de lege pentru şcollele medii, zicea „Noué ni se pare că acesta lege lovesce mai tare în Români. , de aceea înţelegemă pe deplină strigătură de durere ală Româniloră, îlă credemă îndreptăţită, simţimă împreună cu ei. ţ)eu nici posiţiunea nóstra nu e cu multă mai favorabilă.“ Inregistrândă acesta părere, organulă nostru a scrisă între altele: „Ne pare bine când vedemă, că colegii noştri delafaia germană din Braşovă declară, că înţelegă posiţiunea noastra şi „semtă“ cu noi în lupta pentru apărarea culturei noastre naţionale. Ii asigurăm, că şi noi avemă înţelegere şi semţă pentru posiţiunea actuală a poporului săsescă din Ardeală şi decă ne pare rău de ceva este că abia acum, după atâtea triste esperienţe, Saşii şi Românii Transilvaniei începă a-şî înţelege posiţiunea loră comună de eloţi în nou croitulu stătu ungurescu. Déca Saşii şi Românii ardeleni şi-ar fi înţelesă mai bine posiţiunea loră faţă cu tendinţele de maghiarisare, cari nu suntă de ani séu de erî, ci se datézá dinainte de 1848, décá mai vertosă Sașii, cari erau într’o situațiune mai favorabilă, ară fi avută înainte cu 16 ani, la 1865—7, mai multă simță și mai multă înțelegere pentru interesele comune, ce-i lega cu poporulă celă mai numerosa ală Ardealului, cutezămă a susține, că astăzî nici pomenire n’ar pute fi de-o lege atâtă de asupritore ca aceea ce e în armă de a ne fi impusă. Imputările, ce amă fi în dreptă de a ni le face unii altora pentru atitudinea din trecut, nu vor schimba înse nimică din situaţiunea ameninţătore, în care ne aflăm ă a4T, atâtă noi Românii câtă şi Saşii Nenorocirea s’a întâmplată şi acum este la rândulă nostru să căutămă mijloacele cele mai sigure, spre a salva viaţa şi cultura nostră naţională. („Gaz. Trans.“ nr. 22 dela 7 Martie n. 1883). Dela 1888 şi pănă azi, când stămă faţă c’ună proiectă de lege şi mai periculoşii, care are menirea de a încorona toate măsurile de maghiari sare de pănă acuma, situaţiunea Româniloră şi a Saşiloră din Ardeală nu numai că nu s’a ameliorată cu nimică, dera devenită mai tristă, decâtă şi-au putut’o zugrăvi înainte cu douăzecî de ani şi cei mai mari pesimişti din sînulă loră. Şi cum era să se schimbe acesta situaţiune fără ca cei interesaţi să facă măcară o singură încercare serios, în comună înţelegere spre scopul acesta? Păţaniile triste n’au folosită nimică. Saşii ardeleni au continuată politica loră de isolare şi de oportunitate, care, în locu de a apropria, mai multă i a depărtată de ideia unei acţiuni comune cu celelalte naţionalităţi. In locă de a căuta puncte de atingere cu aceste, Saşii au câutată a se apropria de guvernă, pănă ce, cedândă mereu, au acăţată de cuiu politica loră naţională oposiţională în conferenţa din Iunie anulă trecută. Fructele acestei atitudine le simnt a fi destulă de amară conlocuitorii noştri Saşi. Din aprecierile, ce le facă ambele lră ziare naţionale asupra resultatului luptei, ce au purtat-e o parte din deputaţii loră în dietă, în contra proiectului de lege pentru Kisdedovuri, resultă învederată amărăciunea acesta. Tote silinţele ce şi-le au dată deputaţii saşi de a dobândi o modificare a proiectului de lege sau celă puţină o îmblânzire a tendinţelor lui de maghiari care au rămasă zadarnice. „Kronstädter Zeitung“ mărturisesce, că vorbirile loră frumoase şi bine motivate au fostă „mazere aruncată în părete“. Ei „Sieb. d. Tageblatt“ constată că lupta loră a rămasă „fără de celă mai mică succesă“, căci „causa era dinainte pierdută“. „Tageblatt“ din Sibiiu mai constată încă cu durere că la votare deputaţii saşi s’au divisată, o parte a votată în contra proiectului de lege, cealaltă parte n’a votată pentru elă, dar a găsită cu cale de a absenta! „Ni s’a zise adeseori“, scrie mai departe fata săsescă din Sibiiu, „se ne îndreptămu cu plângerile nóstre la dietă, că aici e locul de a le aduce înainte. Ei bine acesta s’a întâmplată şi de astădată şi nimeni nu va susţine, că nu s’a întâmplată într'o formă atâtă de blândă precum nu se putea mai multă. Şi ce a fostă urmarea ? Plângerile noastre în contra proiectului de lege nu s’au luată în nici o considerare, ci au fostă respinse. Şi în ce formă au fostă respinse? Atâtă de necuviinciosă şi ofensătoră încâtă toţi aceia trebue se se îngrozască, cari îşi 4i©u, că totuşi suntemă avisaţi unii la alţii, şi trebue să trăimă împreună!“.... Mai au oare lipsă de comentară aceste clare şi convingătoare cuvinte ? FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Din istoria munţiloru apuseni. (Urmarea 8) Ziua alegerei a sosită. Românii din întregă comitatul, Cetatea de baltă, deciseră în unanimitate, protestă solemnă în contra dietei din Cluşiu. Ca manifestaţiunea să fie cu atâtă mai grandioasa, toţi alegătorii români voră avea să se înfățișeze în curtea comitatului, în vestminte sărbătoresc! și să voteze pentru doi deputați, deca doi voră trebui să fie aleși, anume pentru Iosifă Sterca- Șuluțiu și Ioană Pinciu ; or decá va fi să se aleagă numai unulă, atunci au să se concentreze toate voturile în persona lui Iosifă Şterca-Şuluţiu. Aceştia voră înainta protestulă motivată şi voră îngriji, ca să treca la procesulă verbală, din cuvântă, în cuvânta. Aşa s’a întâmplată. Presidentulă comisiunei alegătoare, d-lă Dobai, fu rugată să iesă afară în curte, unde se aflau înşiraţi alegătorii, unguri la dreapta, cu o mulțime de steaguri mărunte de pânză, or Românii, cari steteau la stânga, viu numai unulă mare—forte mare și foarte frumosă, de mătasă grea pe care eu mai tarefiu l’am dăruită gimnasiului din Blasiu. D-lă Dobaia eșită cu capulă desvălită, er profesorulă din Blasiu, Blasiană cu o cuvântare energică ’i predă protestulă alegătoriloră români. In momentulă, când aceste se petreceau, întră în curte o trăsură elegantă cu patru cai, erau alegători unguri, cu steaguri unguresci. Ună strașnică „Olgen“ i-a primită din partea alegătorilor unguri. Trăsura s’a oprită. Deodată se ridică din siriglă ună Română pe care’lă îmbătaseră de acasă, ca să voteze cu ei, cu stăpânii dânsului; era ună jude dominală. Românulă își freca ochii, se uită în dreapta și în stânga — s’a trezită s’a pricepută. Deodată sare josă și pornesce în pași de fugă spre steagulă românescă. — Stai pe locă mişelule, ’i strigă stăpânulă. — N’ai grije, d-nule, acum vădă eu, ce e p’aci. — Stai pe locă! te țipă (dau josă) din slujbă. — Să mă spânduii, nu mă lasă de neamulă meu“. Și-a făcută locă cu coatele, pănă la steagă, l’a prinsă cu o mână, cu cealaltă f îlă neteza și’lă privea cu dragă; ună singură votă românescă nu s’a risisipită. Guvernulă numai în nume de bine nu mi-a luată purtarea mea. Voiam să spiu: ce are să se întâmple cu mine. Am rugată deci pe Unchiulă meu, ca să’i scrie cancelarului Grofă Haller, să ne spună, ce am să aşteptă. Groful Haller sinceră şi fără nici ună încungiur,precum este caracterulă adevăratului Ungură, etă ce’i răspunde: Nagy Méltóságú Érsek Úr! Különösen tisztelt Uram! Midőn Nagy Méltóságod e jelen hó 20 ról hozzám intézet becses levelének vételét ezennel bizonyítanám ; nem mulaszthatom el, annak tárgyára való részt az illendő nyilatkozatomat ezennel közölni. Midőn Nagy Méltóságodnak a múlt évi Szeptember 1- től napozott hozzám irányzat sorai kezemhez jutottak, őszinte készséggel kívántam volna ahoz járulni, hogy testvér-ötse fia Küküllő Vármegyei Első és Dirigens Fő Biró Sterka Sulutz József az óhajtott Titkári állomást az Királyi Erdélyi Korlátnokságnál elnyerhesse, a mire akkor kedvező kilátás mutatkozott. De azon időpontnak felhasználását Nagy Méltóságodnak az Ő Felsége Kormányának intézkedései ellen az hírlapok utján történt feszült nyilatkozatai a részemrőli jó szándékomnak valósulását lehetetlenné tették, és az oka az Viszonyok erészbe változást szenvedtek az által, hogy tekintetbe vévén az állami pénzügynek szűk voltát, Urunk Ő Felsége, minden administrationak ágazatiban a legszorosabb Gazdálkodással való eljárást megparancsolni, és azt arra is kiterjeszteni méltóztatot, mi szerint az megürült hivatali állomások mintaddig még betöltések elkerülhetlen szükséges nem leend, vácántiába hagyattassanak. Ezen okoknál fogva sajnálom, hogy mostanában egyelőre Nagy Méltóságod Igénylősének telljesitését nem eszközölhetem, ki is megkülömböztetett tisztelettel maradok Nagy Méltóságodnak alázatos szolgája. Haller Gr. — Bécs, 26-ik Február 1866. Csape László de Drágavilma fu numită secretară la curte. Eu am fostă pensionată cu ună salară, cam câtă are vizitiulă meu. Cu toate aceste când am părăsită acelă comitată eră ce scrisese „Magyar Polgár“ în N-rulă 34 ex 1867: „Domnulă Şuluţiu ca funcţionară cardinală şi îndelungata absinţă a comitelui supremă, ca gubernatoriulă comitatului , cu purtarea sa umană şi plină de faptă în sistemulă celă aspru ală provisoriului şi-a întrebuinţată talentulă său Adunarea alegetorilor românim Sibiiu contra „Kindedev“-urilor. (Raportu specialit ala „Gaz. Trans.“) Sibiiu, 3 Febr. 1891. La convocatoriul comitetului partidului naţionalii au răspunsă peste 800 alegători din cercurile electorale: Sibiiu (cetate), Selişte, Cristiana, Cisnadia şi Nocriha, întrunindu-se astăzi la orele 2, în grandioasa sală dela „Gesellschafthaus“ în scopu de a se pronunţa cu energiet şi demnitate contra noului atentat, ce se face la cultura naţională a poporului românii prin proiectul de lege despre introducerea obligatorică a asilelor de copii. Aceasta întrunire imposantă esta una din cele mai evidente dovedi despre convingerea generală, ce e răspândită până în cele mai de foart pături ale poporului, că noul proiectă numai din intenţiuni de umanitate şi cultură nu porneşte. Ori şi ce altceva poate să urmărască, dar aşa ceva suntemă siguri că nu. încă înainte de ora hotărîtă sala era îndesuită de ţărani mărgineni, parl aşetţendu se în mijlocul celei mai spaţioase sale din Sibiiu, erau încunjuraţi, ca de o frumoasa comună, de inteliginţa română din loca şi jură. In fruntea salei se afla o masă a biroului, de o parte o masă pentru raportorii ofibrelor, între cari se afla raportori delafiarele: „Siebenbürgisches Tagblatt“, „Românulă“, „Tribuna“, Telegraful„ Români“, şi „Gazeta Transilvaniei.“ Poliţia era representată prin căpitanula orăşenescă domnule Simonis. Adunarea se deschise de d-la Dr. Aurelii Brote prin o cuventare cam de cuprinsul urmatorii: Vă salută d-loră alegători şi ’mi pare bine, că vă potă saluta în numărâ atâta de frumosa ; acesta dovedesce în deajunsă interesulă cela mare, ce’la aveţi faţă cu cestiunea pentru care sunteţi convocaţi, ca să vă daţi părerea în o cestiune foarte importantă din toate punctele de vedere. Vorba e de proiectul de lege, desbătutit în dieta ungară, şi dictată de cela mai grozavă şovinismă. Cundsceţi cu toţii basele primejdioase ale acestui proiectă. In unele disposiţiuni ale lui se decreteaza sîla, fiindă fiăcare părinte obligată a-şi da copiii dela anul 1 86 în atari institute ; aceşti micuţi suntă smulşi din braţele mamelor loră şi daţi pe mâna unor persoane necunoscute, ca să-i crească. Omnipotenţa statului îşi întinde mânile pănă în familie, tendinţa lui e maghiarisarea pe faţă; acesta a constatat’o chiar