Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1891 (Anul 54, nr. 1-24)

1891-01-24 / nr. 19

Irtsețiuu iiBUiiuatlu» Tiporni*: •MSOVU, piața mara Mr. 22 Borin ort nefrapeata no a* pri­­neart. Ma aaoripta onaora trimită ! Hireirile »« urnim. Bra ovii, p’ața aiara ar 22 Insarata mai primsaofl in Vlaaa onaolfi Motte BaaeentUm M Tolft.­ i Otto Maat), enri Bchalek, liote Berni lM.D*kei,A,OppeUk,J lUm­­»«***•»■'la la iapaita: A. T.Stli­­berffer in ott Metet Bekötöm Bemat: la Frankfurt: S. X. Daube; la Ham­­. tan: l. Breener Frotnlft inaartinniiort; o «arii­­»rmoadA pa o ftoleni fl er Si 80 er. ilmbra pantra a pu­­lioare. Puhll­.ftrl mai iaaa flopi tart fi fi invoiali. Re 'irma pa patina ni-o­­ aereft 10 et. a. a. aio IT ban! Nr. 20. Brasovu, Vineri 25 Ianuarie (6 Februarie) .(Jaz e ta* eaa tu flA-oar* dl. ibcrameiti pestit inn; - ungaria: Pe and and 12 N­., pe aft* laid ( fl., P* 'rei Inni 3 fl. Pettit Mails <1 striiiinM: Pe and and 40 franol, pe sftae Inni 20 frânai, pe tr«i luai 10 franol. 8e prenumerft la toate oft* iele poștale din Intra și din * ui fi la dd. colectori iboumeimii pentru Braț­eri la adminiitrațian*. piat« mara Hr. 22, etagiola I., pe and and 10 II., pe fiae Ioni S II., pe trei Ioni 2 M. SO ar. On dnanlf to oafi. Pe and and 12 II. pe iile Ioni 8 N­., pe trai lunift. Mnd oaemplard 5 er, v. a »Btt 18 bani. Auttd abonamentele pAt­ fi inaerţiunile anntd a se piftii Înainte 1891. Braşov­, 24 Ianuarie v. In primele 4^­ al© lunei lui Martie 1883, tjiarulu naţionalu să­­sescu „Kronstädter Zeitung“, vor­­bindu despre meetingulu, ce-le ţinuseră atunci Rom­anii din co­­mitatul­ Braşovului, şi care a pro­testată în contra proiectului de lege pentru şcollele medii, zicea „Noué ni se pare că acesta lege lovesce mai tare în Români. , de aceea înţelegemă pe deplină stri­­gătură de durere ală Româniloră, îlă credemă îndreptăţită, simţimă împreună cu ei. ţ)eu nici posi­­ţiunea nóstra nu e cu multă mai favorabilă.“ Inregistrândă acesta părere, or­­ganulă nostru a scrisă între al­tele: „Ne pare bine când vedemă, că colegii noştri delafaia germană din Braşovă declară, că înţelegă posiţiunea noastra şi „semtă“ cu noi în lupta pentru apărarea cul­­turei noastre naţionale. Ii asigu­­răm­, că şi noi avemă înţelegere şi semţă pentru posiţiunea actuală a poporului săsescă din Ardeală şi decă ne pare rău de ceva este că abia acum, după atâtea triste esperienţe, Saşii şi Românii Tran­silvaniei începă a-şî înţelege po­siţiunea loră comună de eloţi în nou croitulu stătu ungurescu. Déca Saşii şi Românii ardeleni şi-ar fi înţelesă mai bine posiţiunea loră faţă cu tendinţele de maghiari­­sare, cari nu suntă de ani séu de erî, ci se datézá dinainte de 1848, décá mai vertosă Sașii, cari erau într’o situațiune mai favorabilă, ară fi avută înainte cu 16 ani, la 1865—7, mai multă simță și mai multă înțelegere pentru interesele comune, ce-i lega cu poporulă celă mai numerosa ală Ardealului, cu­­tezămă a susține, că astăzî nici po­menire n’ar pute fi de-o lege atâtă de asupritore ca aceea ce e în arm­ă de a ne fi impusă. Impu­tările, ce amă fi în dreptă de a ni­ le face unii altora pentru ati­tudinea din trecut, nu vor­ schimba înse nimică din situaţiunea ame­ninţă­to­re, în care ne aflăm ă a4T, atâtă noi Românii câtă şi Saşii Neno­rocirea s’a întâmplată şi acum este la rândulă nostru să căutămă mijloacele cele mai sigure, spre a salva viaţa şi cultura nostră na­ţională. („Gaz. Trans.“ nr. 22 dela 7 Martie n. 1883). Dela 1888 şi pănă azi, când stămă faţă c’ună proiectă de lege şi mai periculoşii, care are menirea de a încorona toate măsurile de maghiari sare de pănă acuma, si­tuaţiunea Româniloră şi a Saşiloră din Ardeală nu numai că nu s’a ameliorată cu nimică, der­a de­venită mai tristă, decâtă şi-au pu­­tut’o zugrăvi înainte cu douăzecî de ani şi cei mai mari pesimişti din sînulă loră. Şi cum era să se schimbe acesta situaţiune fără ca cei interesaţi să facă măcară o singură încercare serios, în comună înţelegere spre scopul­ acesta? Păţaniile triste n’au folosită nimică. Saşii ardeleni au conti­nuată politica loră de isolare şi de oportunitate, care, în locu de a­­ apropria, mai multă i a depăr­tată de ideia unei acţiuni comune cu celelalte naţionalităţi. In locă de a căuta puncte de atingere cu aceste, Saşii au câutată a se apro­pria de guvernă, pănă ce, cedândă mereu, au acăţată de cuiu poli­tica loră naţională oposiţională în conferenţa din Iunie anulă trecută. Fructele acestei atitudine le simnt a fi destulă de amară conlocuitorii noştri Saşi. Din aprecierile, ce le facă ambele l­ră ziare naţionale asupra resultatului luptei, ce au purtat-e o parte din deputaţii loră în dietă, în contra proiectului de lege pentru Kisdedovuri, resultă învederată amărăciunea acesta. Tote silinţele ce şi-le au dată deputaţii saşi de a dobândi o mo­dificare a proiectului de lege sau celă puţină o îmblânzire a ten­­dinţelor­ lui de maghiari care au rămasă zadarnice. „Kronstädter Zeitung“ mărturisesce, că vorbi­rile loră frumoase şi bine motivate au fostă „mazere aruncată în pă­rete“. Ei „Sieb. d. Tageblatt“ constată că lupta loră a rămasă „fără de celă mai mică succesă“, căci „causa era dinainte pierdută“. „Tageblatt“ din Sibiiu mai constată încă cu durere că la votare deputaţii saşi s’au divisată, o parte a votată în contra proiec­tului de lege, cealaltă parte n’a votată pentru elă, dar a găsită cu cale de a absenta! „Ni s’a zise adeseori“, scrie mai departe fata săsescă din Sibiiu, „se ne îndreptămu cu plângerile nóstre la dietă, că aici e locul­ de a le aduce înainte. Ei bine acesta s’a întâm­plată şi de astădată şi nimeni nu­­ va susţine, că nu s’a întâmplată într'o formă atâtă de blândă precum nu se putea mai multă. Şi ce a fostă urmarea ? Plângerile noastre în contra proiectului de lege nu s’au luată în nici o considerare, ci au fostă respinse. Şi în ce formă au fostă respinse? Atâtă de necuviinciosă şi ofensătoră în­­câtă toţi aceia trebue se se în­­grozască, cari îşi 4i©u, că totuşi suntemă avisaţi unii la alţii, şi trebue să trăimă împreună!“.... Mai au oare lipsă de comentară aceste clare şi convingătoare cu­vinte ? FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Din istoria munţiloru apuseni. (Urmarea 8) Ziua alegerei a sosită. Românii din întregă comitatul, Cetatea de baltă, de­ciseră în unanimitate, protestă solemnă în contra dietei din Cluşiu. Ca manifes­­taţiunea să fie cu atâtă mai grandioasa, toţi alegătorii români voră avea să se înfățișeze în curtea comitatului, în vest­minte sărbătoresc! și să voteze pentru doi deputați, deca doi voră trebui să fie aleși, anume pentru Iosifă Sterca- Șu­­luțiu și Ioană Pinciu ; or decá va fi să se aleagă numai unulă, atunci au să se concentreze toate voturile în persona lui Iosifă Şterca-Şuluţiu. Aceştia voră îna­inta protestulă motivată şi voră îngriji, ca să treca la procesulă verbală, din cu­vântă, în cuvânta. Aşa s’a întâmplată. Presidentulă co­­misiunei alegătoare, d-lă Dobai, fu ru­gată să iesă afară în curte, unde se aflau înşiraţi alegătorii, unguri la dreapta, cu o mulțime de steaguri mărunte de pânză, or Românii, cari steteau la stânga, viu numai unulă mare—forte mare și foarte frumosă, de mătasă grea pe care eu mai tarefiu l’am dăruită gimnasiului din Blasiu. D-lă Dobai­a eșită cu capulă des­­vălită, er profesorulă din Blasiu, Blasiană cu o cuvântare energică ’i predă pro­testulă alegătoriloră români. In momentulă, când aceste se pe­treceau, întră în curte o trăsură elegantă cu patru cai, erau alegători unguri, cu steaguri unguresci. Ună strașnică „Olgen“ i-a primită din partea alegătorilor­ un­guri. Trăsura s’a oprită. Deodată se ri­dică din siriglă ună Română pe care’lă îmbătaseră de acasă, ca să voteze cu ei, cu stăpânii dânsului; era ună jude dominală. Românulă își freca ochii, se uită în dreapta și în stânga — s’a tre­zită s’a pricepută. Deodată sare josă și pornesce în pași de fugă spre steagulă românescă. — Stai pe locă mişelule, ’i strigă stăpânulă. — N’ai grije, d-nule, acum vădă eu, ce e p’aci. — Stai pe locă! te țipă (dau josă) din slujbă. — Să mă spânduii, nu mă lasă de nea­­mulă meu“. Și-a făcută locă cu coatele, pănă la steagă, l’a prinsă cu o mână, cu cealaltă f îlă neteza și’lă privea cu dragă; ună singură votă românescă nu s’a risi­­sipită. Guvernulă numai în nume de bine nu mi-a luată purtarea mea. Voiam să spiu: ce are să se întâmple cu mine. Am ru­gată deci pe Unchiulă meu, ca să’i scrie can­celarului Grofă Haller, să ne spună, ce am să aşteptă. Groful Haller sinceră şi fără nici ună încungiur,precum este caracterulă adevăratului Ungură, etă ce’i răspunde: Nagy Méltóságú Érsek Úr! Különösen tisztelt Uram! Midőn Nagy Méltóságod e jelen hó 20 ról hozzám intézet be­cses levelének vételét ezennel bizonyí­tanám ; nem mulaszthatom el, annak tárgyára való részt az illendő nyilatko­zatomat ezennel közölni. Midőn Nagy Méltóságodnak a múlt évi Szeptember 1- től napozott hozzám irányzat sorai kezemhez jutottak, őszinte készséggel kívántam volna ahoz járulni, hogy test­vér-ötse fia Küküllő Vármegyei Első és Dirigens Fő Biró Sterka Sulutz József az óhajtott Titkári állomást az Királyi Erdélyi Korlátnokságnál el­nyerhesse, a mire akkor kedvező kilátás mutatkozott. De azon időpontnak felhasználását Nagy Méltóságodnak az Ő Felsége Kormányá­nak intézkedései ellen az hírlapok utján történt feszült nyilatkozatai a részemrőli jó szándékomnak valósulását lehetetlenné tették, és az ok­a az Viszonyok erészbe változást szenvedtek az által, hogy te­kintetbe vévén az állami pénzügynek szűk voltát, Urunk Ő Felsége, minden administrationak ágazatiban a legszoro­sabb Gazdálkodással való eljárást meg­parancsolni, és azt arra is kiterjeszteni méltóztatot, mi szerint az megürült hi­vatali állomások mintaddig még betöl­tések elkerülhetlen szükséges nem leend, vácántiába hagyattassanak. Ezen okok­nál fogva sajnálom, hogy mostanában egy­előre Nagy Méltóságod Igénylősé­nek tellj­esitését nem eszközölhetem, ki is meg­külömböztetett tisztelettel ma­radok Nagy Méltóságodnak alázatos szolgája. Haller Gr. — Bécs, 26-ik Fe­bruár 1866. Csape László de Drágavilma fu nu­mită secretară la curte. Eu am fostă pensionată cu ună salară, cam câtă are vizitiulă meu. Cu toate aceste când am părăsită acelă comitată eră ce scrisese „Magyar Polgár“ în N-rulă 34 ex 1867: „Domnulă Şuluţiu ca funcţionară cardinală şi îndelungata absinţă a comi­­telui supremă, ca gubernatoriulă comi­tatului , cu purtarea sa umană şi plină de faptă în sistemulă celă aspru ală pro­­visoriului şi-a întrebuinţată talentulă său Adunarea alegetorilor­ românim Sibiiu contra „Kindedev“-urilor­. (Raportu specialit ala „Gaz. Trans.“) Sibiiu, 3 Febr. 1891. La convocatoriul­ comitetului par­tidului naţionalii au răspunsă peste 800 alegători din cercurile electorale: Sibiiu (cetate), Selişte, Cristiana, Cisnadia şi Nocriha, întrunindu-se astă­zi la orele 2­­, în grandioasa sală dela „Gesellschaft­haus“ în scopu de a se pronunţa cu energiet şi demnitate contra noului aten­tat­, ce se face la cultura naţională a poporului românii prin proiectul­ de lege despre introducerea obligatorică a asilelor­ de copii. Aceasta întrunire im­­posantă esta una din cele mai evidente dovedi despre convingerea generală, ce e răspândită până în cele mai de foart pături ale poporului, că noul­ proiectă numai din intenţiuni de umanitate şi cultură nu porneşte. Ori şi ce altceva poate să urmărască, dar aşa ceva suntemă siguri că nu. încă înainte de ora hotărîtă sala era îndesuită de ţărani mărgineni, parl aşetţendu se în mijlocul­ celei mai spa­­ţioase sale din Sibiiu, erau încunjuraţi, ca de o frumoasa com­ună, de inteliginţa ro­mână din loca şi jură. In fruntea salei se afla o masă a biroului, de o parte o masă pentru raportorii ofibrelor­, între cari se afla raportori dela­­fiarele: „Sie­­benbürgisches Tagblatt“, „Românulă“, „Tribuna“, Telegraful„ Români“, şi „Ga­zeta Transilvaniei.“ Poliţia era repre­­sentată prin căpitanula orăşenescă dom­nule Simonis. Adunarea se deschise de d-la Dr. Aurelii Brote prin o cuventare cam de cuprinsul­ urmatorii: Vă salută d-loră alegători şi ’mi pare bine, că vă potă saluta în numărâ atâta de frumosa ; a­­cesta dovedesce în de­ajunsă interesulă cela mare, ce’la aveţi faţă cu cestiunea pentru care sunteţi convocaţi, ca să vă daţi părerea în o cestiune foarte impor­tantă din toate punctele de vedere. Vorba e de proiectul­ de lege, desbătutit în dieta ungară, şi dictată de cela mai grozavă şovinismă. Cundsceţi cu toţii basele primejdioase ale acestui proiectă. In unele disposiţiuni ale lui se decreteaza sîla, fiindă fiă­care părinte obligată a-şi da copiii dela anul 1 8­6 în atari insti­tute ; aceşti micuţi suntă smulşi din braţele mamelor­ loră şi daţi pe mâna unor­ persoane necunoscute, ca să-i crească. Omnipotenţa statului îşi întinde mânile pănă în familie, tendinţa lui e maghia­­risarea pe faţă; acesta a constatat’o chiar

Next