Gazeta Transilvaniei, martie 1900 (Anul 63, nr. 48-73)

1900-03-01 / nr. 48

Pagina 2. Port?' just. Aşa ar trebui să fîe. Pu­tem destăinui, spre lămurirea Germanilor, că o mare parte a poporului românesc n’a fost şi nici nu e conţelesă cu politica ata­şării deputaţilor noştri cătră Slavi, cărora le-au prestat c­i şi napte servicii aproape incompatibile cu demnitatea unui popor consolit de puterile sale. Chiar în rândul deputaţilor, ca atare, există de decenii în­tregi o fracţiune, ce a combătut şi com­bate acestă politică slavo­filă. Acea frac­ţiune din nefericire a rămas în minoritate. Picem anume din nefericire. Căci dacă acea fracţiune Învingea, sortea popo­rului nostru negreşit, că era alta ac­i; în tot caşul însă ea nu putea fi mai rea de­­cum este“... După acesta „Patria“ se întrebă, ce avantagi­i resultă din ataşarea deputaţilor români la Slavi şi nu găsesce nici un avantagiu. „Dacă — orice — am făcut progrese când­va, le-am făcut alături cu Germanii, şi că un Hormuzachi şi un Tomasciuc, cele mai alese spi­rite, ce le-am avut, au profe­sat acea politică germano-filă, ar trebui să fie pentru noi un îndemn mai mult pentru a­ o urma“. In fine întrebă, cum de Germanii buco­vineni luptă alături cu Slavii, pe când fraţii lor luptă în parlament contra Slavi­lor. Şi de ce atâta ură a lor contra Ro­mânilor? Nu cum­va sunt şcolele române rutenisate causa acestei uri ? „Patria“ crede, că acestă ură este ar­tificială şi s’a infiltrat duhurilor slabe şi servite de cârmaciul nefast al Bucovinei. Nu poporul german este ostil Românilor, ci representanţii lui seduşi. Discursul d-lui Eud bar. Hormuzachi rostit în camera imperială la 3 Martie a.­­ n. Era discursul d-lui bar. Eudoxiu Hormuza­­chi în care rectifică expunerile dep. Nikolai Was­­silko şi despre care discurs am făcut deja amin­tire : Dep. bar. Hormuzachi: D-l dep. Nicolai cav. de Wassilko a susţinut în dis­cursul său din şedinţa a 98 dela 1 Martie Unele aserţiuni, pe cari absolut nu le pot trece cu vederea. D­l Wassilko între altele a­­jis : „Aceste rătăciri sunt causa,­ că atunci deja să credea, că Bucovina este o ţară românăscă, şi sigur că jumătate din­ mer­brii acestei case cred astăz­i încă, că Buco­vina este o ţară românască, că în majori­tatea ei este locuită de Români şi că Ro­mânii au acolo un drept mai mare. Acesta nu este adevărat. Bucovina după desvolta­­rea sa istorică este o ţară slavă şi Buco­vina trebue să rămână o ţără slavă“. Faţă cu acesta rectific factic, că Bu­covina din trecut deja de istoricii cei mai recunoscuţi a fost ţinută de o ţară română şi că aserţiunile greşite, cari le susţine d-l Wassiko, sunt a se ascrie numai ignoranţei sale în istoria adevărată a ţării. (Dep. Was­silko : De unde ai adunat d-ta cunoscinţele d-tale ?) Rog a nu mă întrerupe. Voesc d-lor să vă servesc numai cu o mică do­vadă, anume din rapoartele lunare ale co­­misiunii statistice centrale din anul 1874 în care preşedintele de atunci al acelei comisiuni, cunoscutul învăţat Dr. Adolf Ficker, într’un tractat despre Bucovina in­duce şi următorele (cetesce): „Şi împăratul Franz I a garantat la anul 1826 „organi­­saţiunile particulare isvorîte din constituţi­­unea şi prada moldovenescă a acestei ţări etc.“ Din acesta reese clar, că acesta ţară, care a aparţinut înainte vreme Moldovei, a fost considerată de o ţară românescă şi de cătră guvernul austriac. D-l dep. cav. de Wassilko afirmă mai departe „că ei“ — adecă Românii — să nu dee ţării un caracter pe care ţera, în urma desvoltării sale istorice şi a referin­ţelor actuale, nici când nu­­ are şi nici nu-l poate avea“. Rectific de in factic, că acesta nu este adevărat. Mai departe afirmă dep. cav. de Was­silko, că membrul „clubului român“, vene­­rebilitatea sa d-l Zurkanowicz acum sa nu­­mesce Ţurcan. Rectific de fact, că numele d-lui dep. Ţurcan din vechime a fost „Ţur­­can“ şi că şi astăzi în comuna Vilaucea se află rude de ale acestui domn şi fami­liei sale, cari s’au numit şi se numesc şi de present Ţurcan. Mai departe d-l dep. Wassilko susţine (cetespe): „Astăzi aveţi în Bucovina o po­­pulaţiune ortodoxă de 300.000 Ruteni şi 200 000 Români“, D-lor! Acesta este lucru forte simplu. Deoare-ce Bucovina, pănă nu demult a fost o ţară preponderant româ­­nescă, ea şi-a conservat caracterul şi cele 300.000 de Ruteni sunt scoşi dintr’o con­­scripţiune a poporaţiunei mie necunoscută. Eu însă, d-lor, vă mai pot servi cu o auto­ritate pe acest teren, cu autoritatea statis­ticului Czörnig, care în anul 1846 a fixat numărul Românilor cu 180.417, ei pe cel al Rutenilor cu 140.627 (Dep. Wassilko: Date false! Ceea-ce am spus se baseză pe recensământul oficial a poporului. Conform acestor principii să fim noi guvernaţi în Bucovina? Acesta nu vom mai suferi-o nicicând. Cu ast­fel de date voiţi să câr­muiţi ţara ?­ Preşedintele: Rog linişte, acum are numai d-l bar. Hormuzachi cuvântul. Dep. bar. Hormuzachi: Mai încolo de­ Wassilko cjice (cetssce): „La noi d-lor esistă ceva unic în felul său, în camera noastră provincială merg Rutenii, Polonii, Germanii şi Ovreii aliaţi; şi care este causa? Din simpla causă că...“ (Dep. Wassilko: Acesta este adevărat!) Rog a nu mă între­rupe. „Din simpla causă, pentru­ că eftc teama de romanisarea ţării şi pentru­ că cu toţii au trebuit să se alieze, ca să împedece ro­manisarea“. Acest fapt este adevărat, că în camera provincială a Bucovinei d-nii Ruteni, Poloni, Germani şi Ovrei s’au aliat în contra partidului român. Din care causă? Pentru­ că la noi în ţară agitatorii, cari sunt pronunţaţi duşmani ai Românilor, sub actualul guvern fac cea mai bună carieră, pe când funcţionarii obiec­tivi avanseză forte greu. (Dep. Wassilko: Numiţi vre­unul!) D-le Wassilko eu, când îţi urmai discursul, nu te am întrerupt, rog deci a nu mă întrerupe nici pe mine. (Dep. Wassilko: Dacă d-ta comunici lucruri ne­adevărate trebue să te întrerup.) Aceasta este notorie. De aceea şi acesta este un fapt incontestabil: toate fragmentele de po­­poare disperse, cari rîvnesc la graţia guver­nului, deşi au interese heterogene, se aliază cu duşmanii Românilor. D-l Wassilko, vorbind despre societa­tea pentru cultura ţării, mai spune (cetespe): „Ce servicii credeţi, că a oferit acesta so­­cietate ţării?“ Eu nu sunt apărătorul so­cietăţii pentru cultura ţării, dar din espe­­rienţele mele făcute de mai mulţi ani în­­idee şi pentru­ că cunosc referinţele în ţară, am convingerea, că acastă societate şi-a împlinit datoria pe cât este posibil intr’o ţeră mică şi materi­al fresce de căci­ură. Acesta activitate a fost recunoscută de toţi mi­niştri de agricultură, cari cred, că înce­pând de la ministru Chlumecki, când era ministru de agricultură, au visitat ţera şi s’au convins despre activitatea acestei so­cietăţi. Acu­ită societate cât a putut şi-a îm­plinit datoria, cum va confirma şi majori­tatea din ţară. (Dep. Wassilko: Noi repre­­sentam­ majoritatea! pentru­ că majoritatea membrilor acestei societăţi se compune din agricultori). D-l Wassilko a c­is, că se înţe­­lege de sine, că acesta societate nu este pentru popor ştiune. Rectific acesta, ca nea­devărat, pentru­ că aceasta este o societate în care sunt representaţi cei mai marcanţi agricultori din ţară. (Dep. Wassilko: Da, vreo câţi­va proprietari mari. Nici un ţăran nu se admite, astfel este societatea). Că în societate se află proprietari mari şi anume şi Români ca membri, se înţelege de sine, că însă alte persoane nu ar fi fost primite, nu mi este cunoscut. Relativ la adunarea generală nu pot nimic comunica, pentru­ că nimic nu-mi este cunoscut despre acesta. (Va urma). grosul oştilor sale­­a Deşiti. Deci el decise a continua calea spre nord şi a trece munţii în Marmaţia. Moise orientat despre mişcările lui Chiş, temându-se ca nu cum­va acesta să se reîntorcă acasă, sau să treacă în Marmaţia şi astfel să scape preţiosa pradă, trimite pe un Gheorghie Mako cu o miie de Un­guri şi pe Murza şi Ali cu 2000 de Tă­tari în marşuri forţate în contra lui. Mako îşi face încă pe cale planul să surprindă pe Chiş, precum o făcuse Redei cu hai­ducii lui Basta la Căplan, dar fiind că Chiş era un om isteţ şi precaut, Mako nu putu duce în deplinire acest plan. Chiş ajunse la satul Dumitrea, când afla de apropierea duşmanilor. Aci el ocupa o posiţie tare de la natură, pe care o mai şi fortifica cu şanţuri şi astfel, pregătit a vinde scump prada duşmanului, aştepta atacul. Mako so­­sesce şi atacă cu Ungurii şi Tătarii cu ve­hemenţă poziţia lui Chiş, rămnind la prada grosă ce-i aştepta, dar Chiş se apăra vite­­jesce şi prin stratagema, că dete foc unei părţi a satului, constrînse pe duşmani a­ se retrage şi numai după­ ce trecu focul fură scoşi Românii din posiţia lor şi bătuţi de majoritatea covîrşitoare. Farcaş Chiş, îm­preună cu mai muli ostaşi, căciură prinşi în mâna Tătarilor, cine putu scăpa cu fuga, or cele 700 de cară toate căciură pradă în­vingătorilor. Deja dela începutul întreprinderei sale Moise purta o frică continuă de Şerban, Domnul Munteniei, din care causă se în­dupleca să răscumpere pe Chiş din robia Tătarilor cu 200 de galbini şi să­­ primeşce în şoldul său ca general. In aceleaşi chile fu bătută şi îm­prăştiată şi acea câtă de 200 de ostaşi, pe care o trimise Chiş spre Cluşin­. In prevederea luptei inevitabile cu Şerban, Moise nu lăsa nimic neîncercat, ce putea să-i fie spre avantagiu. Astfel înţe­legând, că acea parte a Săcuilor, care locuesc in Treiscaune (Săcuime) ar fi pe partea lui Şerban, trimise pe noul său ge­neral Chiş şi pe un Albert Nagy să răs­­coale pe Săcuii din celelalte districte şi să prădeze Treiscaunele. — Acâstă întreprin­dere succede şi Chiş cu Nagy prădâză acel ţinut. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. Resboiul din Africa sudică. Pe terenul luptelor din Africa sudică nu s’a petrecut acum în urmă ceva mai însemnat. S’ar pare, că sgomotul armelor ar voi să fie înlocuit cu o liniște de câte­va­­jile, în care timp să se facă încercări de pace. Eră anume, ce se vestesce din Bruxella și din Londra. Burii pentru pace? Bruxella, 11 Martie. „Petit Bleu“ publică o telegramă din Londra, care con­firmă forte hotărât soirea, că Krüger şi Steyn s’au adresat pe cale telegrafică guvernului engles şi au oferit încheierea păcii, însă pe basa respectării independenţei celor două repu­blice. Acesta s’a întâmplat în noaptea de Marţi spre Miercuri. Miercuri diminaţa a fost espedat răspunsul guvernului englez, care e de caracter implacabil şi se finesce cu aceea, că singura condiţie pe lângă care Anglia poate să încheie pace este­­ supunerea necondiţionată. Londra, 11 Martie. Foile comunică, că Marţia trecută au sosit de la presidenţii Krüger şi Steyn cinci telegrame în limba olandesă, în care întreba pe guvernul en­gles, că pe lângă ce fel de condiţiuni s’ar putea ajunge la încetarea ostilităţilor? La acest comunicat se mai adaugă, că e ba­­sată presupunerea, că guvernul a răspuns la acele telegrame şi încă în înţeles, care eschide orî ce indulgenţă. Telegramele acestea au format erî şi alaltăerl sensaţia «Tilei la Londra şi pretu­tindeni. O nouă luptă. O telegramă a lordului Roberts cu data de 11 Martie din Driedfontein spune: Federaţii s’au opus erl totă­­jiua îna­intării noastre şi ni-au pricinuit mari şi multe dificultăţi prin cunoscinţa lor a terenului. Cu toate acestea, graţie atitudinei admira­bile a trupelor, am ajuns la destinaţia. Di­vizia generalului Kelly Kenny a avut rol principal. Două batalioane au alungat pe Buri prin atac de baionetă. Burii au avut pierderi însemnate şi au lăsat pe câmpul de atac 120 morţi. Am făcut 20 de priso­­nieri. Numărul exact al pierderilor noastre nu-l cunosc. Printre morţi sunt 2 căpitani şi un civil, între răniţi sunt 2 coloneii, doi căpitani şi 5 sublocotenenţi. Tot din Driedfontein Roberts depe­­şază, că a telegrafat preşedinţilor Trans­­vaalului şi statului Oranje, protestând din nou în contra abusului cu stegul alb. Ro­berts mai spune, că în lagărul lui Cronje a aflat multe glonţe esplosive, ceea-ce este o vătămare a usurilor de resboiai şi a con­venţiei dela Geneva. Cum s’au retras Burii dela Ladysmith. Telegramele sosite din Pretoria, cu privire la retragerea Burilor dela Ladys­mith, rjio: „Retragerea a fost forte rea din causa erorii unui comandant şi din causa relelor Nr. 48.—1900, soir?, ce ne seau dela Modderriver. Pe când se mişei două mii de care eu pro­­visiuni, s’a rsslănțuit o teribilă furtună, care a prefăit drumurile în adevărate to­rente. Ou­­re greutate puturăm să de­montăm „Lig-Tom“ (colosalul tun). In­tr’o plajă digranate am respins două asal­turi ale Eorpsilor. O divisiă de cavaleria englesă a fi distrusă. Sosind la calea fe­rată, am mediat răniții, dar tunurile și carăle au fit transportate pe jos. Un tren al nostru a svîrlit în aer toate podurile dintre Ladmith și Glencoe. Am incendiat minele de cărbani de la Elandslaagte și ajutați de imiția colosală produsă de in­cendiu, au putut face retragerea“. 1 — 29 Februarie v. Representa nume­­le artişti români. Aflăm, clip­na Fanny lonescu, soţia cu­­noscutului artist I. D. lonescu, ‘cu o trupă asociată de artişti români va da Vineri sera în Braşov o representaţie de canţo­nete, dube, torţete şi dansuri naţionale. A­­tragem menţiunea publicului român din Braşov­supra acestei representaţiuni, care promitea sora plăcută de distracţia. Pre­­cum auon se va da numai acesta una şi singură representaţiă. Depre peregrinii „gr. cat. ma­ghiari11 î­ se vestesce foilor unguresci, că N au fost nimiţi Vineri în audenţă de Papa. Că acasi acesta episcopul rutén Valyi din Eperjesi predat memoriul în cestiunea lim­bei­­turgice maghiare. Pe episcopul Val­fi , pe membrul casei magnaţilor Szabó Jenő, conducătorii deputaţiunei, Papa i-a reţinut pentru audienţă separată. Renegaţii se numisc cu speranţa, că Roma le va îm­plin cererile. Atât ar mai trebui f­lesele­­le 5 corone. Fota oficială ungulescu publică ordinaţiunea ministrului de fiinţe despre punerea în circulaţie a piese­i de 5 corone. Un premiu care nu află concurenţi. Episiomul unitar din Clusifi Moise Berde a lăjit la moartea sa o fundaţiune, din care să împartă în fie­care an câte un pre­miu de 1000 corane aceluia dintre pro­­fesori de la gimnasiul unitar din Clusifi, care în decursul anului şcolar nu va ne­glige­ nici o oră nici un minut de a se presnta la prelegere. Pănă acum însă astfel de­ profesor la gimnasiul amintit nu s’a găsit, aşa că comitetul administrativ al fondului în două rânduri a trebuit să re­­ţini stipendiul, căci altfel ar fi vătămat intenţiunile testatorului. Acum comitetul se­ ocupă cu ideia, ca să schimbe dispo­­si­unea testamentară în punctul acesta şi să dă stipendiul seu celui mai bătrân pro­fesor, sau aceluia, care relativ neglijeză nai puţin orele. Esposiţiune­­le ţeseturî. Esposi­­ţunea de ţesături, brodării şi cusături nu- i ouăle din palatul ministariului domeniilor din Bucuresci organisată de cătră d-na Theodora Pavelescu din Câmpulung, pre­­zintă un deosebit interes şi merită ca să fie visitată, având o mulţime de lucrări de n­e­frumseţe rară, cari lucrări, 4e ce „Apăr. !Naţ.“ vor face multă ODDre României la Esposiţiunea universală din Paris. Mare este meritul d-nei Theodora Pavelescu, care este artistă în felul său, conducând pe ţinerile ţărance române ca să producă atâtea lucruri variate şi ca desemn şi ca colare. In partea drepta casă de ţăran mo­dest complectată cu tot ce obiejonesce a-şi împodobi ţăranul harnic casa sa. In stânga casă de ţăran mai bogat, împodobită ase­menea cu diferite lucruri mai luxoase. De remarcat sunt mai multe stofa cu colori variate comandate de M. S. Regele Ro­mâniei, de­ asemenea mai sunt espuse di­ferite draperii, scârţe, marame, costume separate pentru fie­care judeţ, vestminte preoţesor şi alte mici lucrări brodate cât se poate de artistic. Taxa telegramelor espres. Ministrul unguresc de comerciu Hegedűs a dispus că dela 1 Martie începând taxa pentru in-

Next