Gazeta Transilvaniei, mai 1900 (Anul 63, nr. 97-120)
1900-05-02 / nr. 97
Pagina 2. 1 •«GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 97.—1900. a fost un act de politeţa şi de recunoscinţă pentru concursul, ce l’a dat Andrassy la crearea alianţei. De atunci ambasadorul imperiului habsburgic la Berlin, este totdeauna un Ungur. împăratul Francisc Iosif a fost primit la Berlin și în calitate de rege al Ungariei. Berlinul, sciind cât de fuduli şi susceptibili sunt Ungurii, şi-a pavoazat stradele cu stegurl unguresc, or Wilhelm II şi-ar fi îmbrăcat de acastă uniforma de general unguresc, nu numai de curioasă, ci mai mult pentru a accentua uniunea între armatele triplei şi cea ungurescă (?). Dapă regele Carol n’a plecat la Berlin — dice — causa a fost, că n’a voit ca prin mergerea sa şi a regelui Italiei să devină prea drastică demonstraţiă, ce s’ar fi făcut la Berlin împotriva „agitaţiilor rusesc!“. Aceste agitaţii le-au înţeles cei doi şefi de stat major, austriac şi german, când au amintit în toastele lor de o „acţiune a înlăturării păcii“. De aceea regele Italiei şi regele Carol, prietinul triplei, ar fi preferit a nu merge personal la Berlin şi a trimite pe principii moştenitori să-i reprezente acolo. In fine, în ce priveste visita Ţarului, „diplomatul“ (Toei °&) dacă ea se va face, nu este determinată de refusul regelui de a merge la Berlin, ci este răspunsul la visita regelui Carol la Petersburg. Dar acesta visită nu poate să însemne o apropiere de Rusia, și prin urmare o schimbare a politicei externe. Scolele poporale din archidiecesa română gr. or. Din raportul general al senatului scol. adresat Sinodului archidiecesan din acest an, reproducem următorea parte, care privesce starea scólelor poporale: a) Copii de şcolă. In anul 1898/99 numărul copiilor obligați a frecventa școla a fost: Dela 6—12 ani: copii 39,043, copile 34,746, suraa 73,789; dela 12—15 ani: copii 15,960, copile 14,837 — suma 30,797. Au cercetat școla în semestrul I: dela 6—12 ani: copii 29,005, copile 21,843 — suma 50,848; dela 12 — 15 ani: copii 8,359 copile 7,639 — suma 15,998. Au cercetat şcola în semestrul II: Dela 6 — 12 ani: copii 27,262, copile 20,243 suma 47,505 dela 12—15 ani: copii 7,495, copile 7,009 — suma 14, 504. Suma tuturor copiilor obligaţi a cerceta şcoala a fost 104,586. Suma tuturor copiilor, cari au frecventat şcola în semestrul I a fost 66,846 seu 68°/0i suma tuturor copiilor, cari au frecventat școla în semestrul al II a fost 62,009, seu 64°/0. b) Adjustarea sculelor. Edificii proprii școlare sunt arătate în 691 comune bisericesci, închiriate în 101, cu totul sunt edificii școlare în 792 comune bisericesci. Dintre aceste sunt indicate ca corăspunzătore 599 și necorespunctătoare 193.Grădini de pomărit sunt arătate în 510 comune bisericesci, dintre cari 328 cultivate și 182 necultivate. In comparare cu anul trecut se arată o descrescere destul de considerabilă în special la numărul copiilor obligaţi a cerceta şcola; acesta după totă probabilitatea provine însă din morburi mai dese epidemice ivite între copii în anii corăspun- zâtorî. O îmbunătăţire favorabilă se poate observa la edificiile şcolare, unde numărul scoalelor indicate ca corespun48toare a crescut, ora a celor necorespun48t0re a scăzut faţă cu anul trecut. Aceeaşi proporţie se poate constata şi la grădinele de pomărit ale comunelor bisericesci din archidiecesă. Deşi îmbunătăţirile nu sunt aşa mari, după cum s’ar putea aştepta, dor să sperăm, că cu timpul se vor regula şi astfel ne vom afla pe viitor în plăcuta posiţie de a arăta mai multe îmbunătăţiri favorabile. c) Averea şcolelor. Nemişcătore: edificii, păm.fl. 1,140,413,92 Mişcătore : bani, hârtii de val. etc. 271,739.90^ suma fi. 1,421,144,82", In comparare cu anul trecut cu fi. 1,403, 252-50*/2 se arată o crescere de fi. 17,892,321/2. Venitul total al şcolelor face suma de 210,384 fi. 66 cr., faţă de anul trecut cu 156,827 fi. 22 cr. se arată o crescere de 53,557.88. d) Salariile wreală presă. Salariile învățătoresc în anul 1898/99 dau suma de fi. 260,987.75. Salariile aceste provin: Suma fi. 260,987.^5 1. Din mijloacele biseric. . . fi. 56,317,80 2. Dela comuna politică . . „ 35,917.—0 3. Dela popor prin contr. . . „ 145,953,90 4. Din virtuale...........................„ 15,307,85 5. Din cantorat...........................„ 2.001.20 6. Dela archidiecesă . . . „ 3 300.— 7. Guinouenalil...........................„ 1,200.— 8. Remuneraţiuni de director. „ 990.— FOILETONUL „GAZ. TRANS“. (2) Naţionalism. — Urmare. — Social-democraţia e contra împărţirii omenirii în naţionalităţi; ea numesce naţionalismul o barbarie, un fenomen contra naturii, şi nu vrea să scie, decât de societatea omenească fără coloare naţională, şi în care să nu se distingă, decât om şi om. Deci, în afară ridicarea hotarelor dintre state şi naţiuni, ei înăuntru egalitate perfectă şi socială şi politică între toţi locuitorii unei ţări, fără deosebire de naţiune. Prin urmare egalitate, om şi om, idei umanitare, era ce ni se cântă de social-democraţia! Ce doctrină dar mai frumosă, mai sublimă şi mai capabilă de a mişca spiritele, mai ales cele juvenile, decât acesta! Dar să ne întrebăm: este posibilă realizarea acestei doctrine? Nu este ea o simplă utopie? Voi încerca să arăt, în cele ce urmeză, că cosmopolitismul este o doctrină înşelătore, şi că este foarte periculosă mai cu semă pentru naţiunile mici, cum de pildă suntem noi. Omenii de pe totă suprafaţa pământului sunt împărţiţi în rasse şi naţionalităţi bine deosebite între ele din toate punctele de vedere. Acesta face, că ori-ce om trebue să facă parte dintr’o naţiune oare-care, er om, care să nu fi având nici o naţionalitate, nu ne închipuim măcar, că poate esista. Odată ce e cineva om, trebue cu necesitate să fiă sau Namț, seu Tătar, seu Turc, seu Român, orice în fine, dor de o naționalitate oarecare. Er deci am admite, ca să fie în lume om şi om, cum cere cosmopolitismul, atunci ar trebui arăşi cu necesitate să rămână pe tot globul pământesc o singură naţiune. Şi ca să se întâmple acesta, ar trebui, ca o singură naţiune să ajungă a învinge şi a desnaţionaliza pe toate celelalte. Dar cum fiecare naţiune ţine cu atâta înverşunare la esistenţa ei, nu ar fi pre absurd a ne închipui măcar, că toate, chiar cele mai mari şi mai puternice, cari îşi dispută a fi domnia lumii, vor ajunge a fi înghiţite de una singură dintre ele? Negreşit, vor dispăre multe naţionalităţi mici şi slabe — mai ales când se vor lua după doctrina social-democraţiei — înghiţindu-se de cele tari, după cum dispar şi indivizii slabi în lupta pentru esistenţă ; dar principiul naţionalismului nu va dispare, decât doar atunci, când se va stânge întrega omenime de pe pământ. Şi ore de ce? Pentru că naţionalismul este opera a însăşi naturei, după cum ne vom încerca să dovedim. Intr’adevăr, cine altul, decât natura a împărţit omenimea în rasse şi naţionalităţi ? Cine a pus între popoare munţi şi ape? Cine a dat fiecărei naţiuni tipul său etnic, limba, caracterul, şi în fine, tot ce constitue individualitatea unui popor? Natura. Aceasta deosebire naturală a omenimii în grupe de popoare, este consecinţa unei mari legi, de care depinde evoluţia întregului univers: legea integrării şi a diferenţiării. Pentru ca să fac înţelesă acestă lege, să-mi daţi voie să aduc câteva exemple: Deosebitele corpuri ceresc, ce compun sistemul nostru planetar, stiinţa ne spune, că la început formau o singură massă unitară, din care ele s’au desprins rând pe rând, întocmind acele sfere luminoase, ce împodobesc aşa de frumos cerul. Deşi fie care din aceste corpuri îşi duce isolat traiul în spaţiul, ce a ocupat, ele însă nu rupeteza un singur moment de a se atrage unul cătră altul, formând astfel unul şi acelaşi sistem. In atracţiunea dintre corpurile ceresci, e, legea integrării, în isolare vedem diferenţiarea.Tot asemenea în regnul animal, la basă găsim animale, la cari toate organele se confundă într’o massă informă. Cu cât urcăm însă scara animală, cu atât organele încep a se diferenţia, pentru ca să dea animalului o viaţă mai deplină şi mai completă. Fiecare organ îşi are rolul său, am putea face chiar viaţa sa, dar în acelaşi timp toate stau în legătură, închegând organismul animalului. Şi aici deci în organism se realizeaza integrarea, oi în organe diferenţiarea. Dar omenimea ce-i alta, decât un uriaş organism, ale cărui deosebite organe sunt popoarele, naţiunile? Legea integrării şi a diferenţiării îşi esercită lucrarea şi aici, întocmai ca şi în exemplele de mai sus. Anume în omenime e integrarea în naţiuni diferenţiarea. Şi deci cum se armoniseza deosebitele corpuri ceresci faţă cu sistemul întreg şi deosebitele organe faţă Revoltă în Spania. In Spania situaţiunea este foarte gravă. De când Spania a pierdut Cuba şi Portorico, insulele Filipine şi Caroline, ţara a ajuns în mare crisă financiară. I-au secat toate venitele, ce le avea din colonii şi comerciul pe mare şi s’a întrerupt de-odată. Guvernul Silvera, în care face parte cu ministru de finanţe Villaverde, ca să-şî ajute în acesta situaţiune grea, a prescris imposite mari asupra fabricelor, industriaşilor şi comercianţilor, adecă asupra poporaţiunei dela oraşe, pentru ca să acopere cumva deficitele. Măsura acesta a iritat nespus de mult pe fabricanţi, comercianţi şi industriaşi, ei s’au constituit într’o Uniune naţională şi au protestat contra impozitelor. Guvernul însă n’a cedat şi urmarea a fost, că uniunea a provocat poporul să nu plătască dările. Comercianţii, ba chiar şi băcanii şi-au închis prăvăliile, în teatre nu se mai dau representaţii şi poporul manifestezâ pe strade. Acesta s’a petrecut la început numai în Madrid. Acum însă spiritul de oposiţie şi de sediţiune a isbucnit cu forţă elementară în Catalonia, Valencia şi Andalusia. La 10 Mai, în Barcelona şi Sevilla a isbucnit o revoltă formală. Poporul înfuriat a ridicat baricade şi a puşcat asupra gendarmilor din toate părţile. Ministrul de interne Dato a trebuit să fugă din Barcelona, l’au alungat studenţii, ba în Tarrassa s’au huiduit chiar cu pietrii. In Sevilla poporul a bombardat cu pietrii ca sarma soldaţilor. Despre evenimentele zilelor din urmă se telegrafeză din Madrid, că în urma iritaţiunei poporului în Valencia şi Sevilla s’a proclamat starea de asediu. In Valencia şi Barcelona revolta a degenerat în adevărată rescolă. In 11 Maiu s’au dat pe stradă ciocniri sângerose, căci revoltaţii ridicară baricade. Trupele au închis stradele şi în Barcelona au fost silite să descarce arma asupra poporului. In Catalonia s’a interzis apariţia ziarelor. O telegramă, ce o primesce din Madrid „Voss. Ztg.“ spune, că o parte a flotei de răsboiu a fost trimisă la Barcelona. Comandantul pieţii de acolo, a provocat pe episcopul să interzică vestirea revoltei de pe amvon. -- 1 GB Main. In amintirea lui George Lazar. Am amintit cu altă opasiune, că în ziua de Sânt-Georgiu s’a celebrat în biserica din Avrig un parastas în amintirea fericitului George Lazar. Cântările funebrale dela parastas le-a esaculat corul teologilor din Sibiiu. Concertul şi petrecerea, ce s’au dat în săla aceleeaşi 4ile, după cum i se raporteaza „Tel. Rom.“ au reuşit cât se poate de bine. Corul celor 12 tineri teologi a încântat publicul şi a produs deosebită mulţumire prin cântările sale frumoase şi bine esecutate. Clericii A. Ludu şi E. Tărchilă de asemenea s’au distins, cel dintâiu ca basist, al doilea ca flautist, fiind viu aplaudaţi. A urmat la fine o petrecere animată, Esundrul în Bihor. Comitatul Bihorului a fost încercat de o mare nenorocire. In urma ploilor mari din oiele trecute, au esundat rîurile Crişul-repede şi Berettyó. Cursul rîului din urmă nu este regulat dela Salard pănă la Măghita şi esundând repede a inundat hotarăle comunelor Fărnaş, Mărghita, Csokay, Sâniob, Poklostelke, Sărsig, Csanalos, Vameşlaza, Abram, Monospetri, Király şi hotarăle altor comune mai mici. Curentul de apă a năvălit asupra ţarinelor şi a pustiit sămănăturile, aşa că 8—10.000 jugăre de pământ stau sub apă. Distincţiuni. M. S. Regele Carol a decorat cu ordinul „ Steaua României11, în gradul de ofiţer, pe d-l baron Richthofen Fernando, consilier de Stat al M. S. Impăraului Wilhelm şi profesor la Universitatea din Berlin. Apoi a acordat aceeaşi decoraţie, tot în gradul de ofiţer, d-lui Oscar Berthon deputat francez, Georg Kolmm căpitan în retragere şi secretar al societăţii geografice din Berlin, Ludwig Fredederichsen secretar al societăţii geografice din Hamburg şi Amante Bruto şef de secţiune la ministerul instrucţiunei publice al Italiei. Ordinul „Steaua României“ în gradul de comandor a fost conferit d-lui profesor Dr. Enrico Galuppi de la Universitatea din Roma şi consilier de Stat al M. S. Regelui Umberto. S’a mai conferit ordinul „Corona României“ în gradul de cavaler d-lor Dr. Amante Maniu, din Roma şi publicistului italian Paulicci. Nou canonic la Lugoş. Din Lugoş se comunică soirea, că Majestatea Sa a numit pe d-l protopop al Bogei Mihai Gianu, canonic în capitlul diecesei Lugoşului. Monarchul în Budapesta. Alaltăeri a sosit Majestatea Sa monarchul în Budapesta cu trenul special al curţii. Jidanii pentru legea lor. O solie interesantă şi forte caracteristică în felul său se comunică din Oradea-mare, care ne arată forte clar, cum sciu Jidanii din statul ungar să-și apere legea lor, înainte cu câteva 4ile s’a întâmplat, că rabinul ortodox Fuchs avu să depună jurământ într’o anumită cestiune înaintea judecătoriei de cerc. Rabinul, provocându-se la religia sa, declara, că nu va jura, decât numai cu pălăria pe cap, pe când judele pretinse, ca să depună jurământul cu capul descoperit. Fiindcă Fuchs n’a vrut să cedeze, judele l’a pedepsit cu o amendă de 500 cor. Rabinul a înaintat recurs contra sentinţei. Mai caracteristic este faptul, că imediat după aceasta întâmplare, Jidanii ortodocşi, după cum li se raportază foilor budapestane, s’au pus în mişcare şi au hotărît, ca printr’o deputaţiune monstră să înainteze ministrului de justiţia un protest cu două mii de subscrieri, prin care vor cere „satisfacţia pentru procederea vătămătore a judelui“. Desvoltarea, ce o va lua aceasta cestiune în viitor, e urmărită cu mult interes. Se poate însă prevede, că triumful va fi pe partea Jidanilor, căci dară ei sunt „poporul cel ales“. Recolta rapiţei în România. Anul acesta, ca nici-odată, s’au făcut cele mai multe sămănături de rapiţă în ţară. S’au sămănat 262.246 hectare. Aceasta abondenţă de sămănături se datoresce faptului, că în tomna trecută sămânţa de rapiţă era forte eftină, pe când cea de grâu forte scumpă. Norocul cel mare al agricultorilor constă