Gazeta Transilvaniei, iunie 1900 (Anul 63, nr. 121-144)

1900-06-01 / nr. 121

Pagina 2. situaţiune, dar n’au încă trăit. Mânile An­gliei, ori cât ar nega ea, sunt legate în Africa de miadă-eji şi bine (j’ce foia en­­glesă „Daily Telegraph„N’ar fi lucru în­ţelept, deci dela guvernul britanic s’ar cere acum o păşire energică, căci în Africa sudică greutăţile nu sunt încă învinse. Flota nostră din Asia orientală nu poate sta faţă nici cu Rusia, nici cu Japonia“... Reorganisarea despărţământului Treiscaune-Ciuc­ — 13 Iunie n. 1900. Adunarea de reorganisaţiune a desp. Treiscaune-Ciuc, ţinută ori în biserica rom. gr. or. din Covasna, a succes atât din punct de vedere material, ca şi moral, cât se poate de îmbucurător. Iţi era mai mare dragul, când vedeai pe Românaşii noştri din toate unghiurile Treiscaunelor, acei Români har­nici, cari cu ocasiunea aceasta au dat o dovadă atât de frumosă, că ei nu numai esistă, dar esistă ca Români adevăraţi şi plini de viaţâ; îţi era mai mare dragul şi-ţi crescea inima, vădându-i cum veniau, cari cu trăsurile, cari cu căruţele sau chiar şi pe jos, obosiţi şi plini de praf, ca să ia parte la aduna­rea românască menită pentru luminarea şi fericirea lor, dând dovadă fraţilor lor din toate părţile, că este nemotivată temerea celor ce esclamă: „Treiscaunele sunt pier­dute pentru noi!“ La 11 suna clopotul bisericei române, dând de veste atât Românilor covăsneni cât şi celor veniţi din împrejurime, că adu­narea se începe. Publicul se apropia în cete şi îndată se umplu biserica, care de­veni prea strimtă, ca să cuprindă pe toţi doritorii de-a lua parte la adunare, aşa în­cât mulţi fură siliţi să rămână în curtea bisericei. Erau bătrâni, tineri, femei, copii copile. La ora 1172 trimisul on. com. central, d-l N. Bogdan profesor, însoţit de pn. d-n protopop Coltofeanu şi de un număr însem­nat de preoţi din tract, au întrat în bise­rică. Se începu adunarea prin cuvântul de deschidere. E notorie interesul, ce se vedea din faţa fie-căruia faţă de acest discurs."O linişte şi o tăcere deosebită, fie-care stetea să-i serba vorba din gură atât erau de instructive, atât erau de dulci vorbele şi atât de mult plăceau poporului: „E ţelinos pământul, în care avem să tragem atâi brazdă cu plugul, e forte ţelinos“, cricea trimisul comitetului, dar „are ceva forte bun, nu e petros, şi fie­care dintre noi o scie, că pământul chiar de e ţelinos, déca e bine lucrat şi sămânţa, ce se aruncă în el, e bună, atunci aduce roda însutită şi înmiită, mai bună chiar decât cel folosit. Lucrat trebue deci acest ogor al nostru, căcî atunci, déca va şi fi ici colea câte un mă­răcine, pe acela îl va tăia fierul plugului şi va fi viermilor mâncare, sau pământului îngrăşare“. După acesta se întorce la preoţimea şi învăţătorimea noastră, dascălii poporului, şi constată, că precum şcolarul este o oglindă fidelă a învăţătorului său, întocmai astfel oglindă fidelă e poporul preotului său. Şi să şi-o însemne aceasta bine preo­ţimea nostră. Deci cumva din nepricepere sau din alte preocupaţiuni a negligiat, vr’o­­dată cât de puţin din sfânta lor datorinţă faţă de popor, să se grăbescă şi să se în­­torcă, ca nu mai târcjiu să ne ajungă blăs­­tămul fiilor şi al nepoţilor noştri. Şi pentru­ ca să avem garanţă în ac­tivitatea nostră, ne este bun prilegiu Aso­­ciaţiunea, la sînul căreia se pot adăposti toţi aceia, cari doresc şi voese să lucre în­tru binele şi înaintarea poporului. Vă învit deci să ne alăturăm şi noi, cei din Trei­­scaune şi Cină, la acestă instituţie bine fă­­cătoare, căci ea şi pentru noi e aceeaşi dulce mamă, ca şi pentru ceilalţi Români de prin alte părţi. La aceasta­on. protopop D. Coltofean, ca interpret al poporului adunat, relevază momentele marcante din viaţa nostră ca un ecou la cele spuse de d-l antevorbitor, îi mulţămesce pentru zelul, ce-l arată faţă de Românii din Treiscaune şi învită pe popor să sprijinescă Asociaţiunea. Vorbele On. D.­Sale n’au rămas fără efect, căci en­­tusiasmul şi însufleţirea, care creseea cu fiă-care moment, s’a şi întrupat în faptul, că s’au înscris şi au solvit taxa de mem­bri 11 ordinari și 52 ajutători, cu totul s’au încassat 207 corone. Cu bucuriă trebue să remarc, că au fost oaspeți, cari au trebuit să calătorească timp de 5—6 și 9 ore pen­­tru-ca să sosească la timp. Bravii Români din Arpătac au plecat noaptea la 2 ore și abia au sosit la 1072. Amănunte de la aceasta interesantă adu­nare urmeaza, unită de Alba-Iulia şi Făgăraş, raportul pre­­sentă următorul tablou 1. Archidiecesa de Alba-lulia şi Făgăraş: are 707 parochii, ale căror venite ar trebui să se întregescă. Suma de lipsă face 429.236 fi. 31 cf. 2. Diecesa de Lugoş: are 161 parochii dintre cari 156 sunt avisate la întregirea venitelor cu suma de 87,416 fl. 74 cf. 8. Diecesa de Oradea-mare: din 168 parochii 153 sunt, cari au lipsă de între­girea venitului cu suma de 50,458 fl. 79 cruceri. 4. Diecesa de Gherla: are 489 parochii, din cari 477 reclamă întregirea venitului. Suma totală de întregire pentru pro­vincia metropolitană română unită face 807.126 fi. Raportorul propune: a) Comisiunea centrală primesce de ale sale hotărîrile aduse cu privire la conserieri; b) în sensul ordinaţiunei ministeriale din 1896 să dis­pună ca despre resolvarea apelaţiunilor să fie încunosciinţaţi preoţii respectivi; c) mi­nistrul de culte şi instrucţiune publică să fie rugat a dispune organe în număr sufi­cient pentru transcrierea corecţiunilor în sialele de conscriere, de etape faţă de imigraţiunea în massă a evreilor străini. Românii să se dedice și ei muncei economice, să lucreze, să facă economii, să fondeze bănci funciare. Dar în cestiunea evreeasca Bismarck se considera numai ca mandatar al Con­gresului, pe când cestiunea căilor ferate îl atingea mai de-aproape. Aceasta din urmă era o sursă constantă de neînţelegeri, cari începură cu D-rul Strussberg, care băgase în afacere pe cei mai mari magnaţi ai Si­­lesiei; aceştia au tras pe cunoscuţii şi in­feriorii lor, şi Bismarck se plângea. — „Printre acţionarii societăţii de căi ferate române se află personagii mari, şi dame de Curte, şi lacheii acestor case mari, şi chiar birjarii, cu un cuvânt: a­­proape întreg Berlinul! Sunt multe interese în joc. Şi chiar Regele a trebuit să inter­­vie spre a scăpa pe câţi­va magnaţi din Silesia, când nu mai mergea cu Strussberg. Atunci s’a adresat lui Bleichrö­der. Acesta era deja destul de bogat spre a nu ave nevoie să se încurce, dar tot a făcut-o din cauză, că a fost rugat şi pentru onorurile ce i-a adus. Bleichröder a luat deci aface­rea în mânile sale şi noi suntem obligaţi să-i dăm ajutor. Regele a făcut însă şi mai mult; a venit în ajutorul boerilor din Si­lesia cu propriii săi bani. Trebue să eşim deci din acesta situaţiune penibilă: sunt angajate 100 milioane de mărci şi România are şi ea interes să fie ea singură stăpână pe căile ei ferate. Resolvaţi deci cât mai repede aceste două cestiuni, ca să faceţi parte dintre Statele independente. Româ­nia are 2500 mile pătrate germane şi cinci milioane de locuitori ; ar putea să aibă ziece milioane şi ce putere ar fi atunci! O Ro­­mâniă independentă cade mult în cumpănă în Gestiunile orientale. Legătura cea mai puternică e Prinţul, care a fost de-ai noş­tri înainte de-a deveni Român“. Aşa a vorbit Bismarck. împăratul Wilhelm stima şi el mult pe Principele Carol şi nu voia să subordo­neze recunoscerea României resolvirei ces­­tiunei ovreesci. El scrie forte semnificativ din Gastein: „Cât priveste România, sau­ bine (scri­­„soarea era adresată împărătesei Augusta, „care a trimis o copia Principelui de Ho­­„henzellern), că din capul locului am des­­„aprobat energic hotărîrea Congresului în „cestiunea evreescâ. Dar numai apres coup, „deoare­ce nu conduceam eu afacerile, ci „Prințul moștenitor. De atunci am fost silit „să mă pronunţ numai pentru îndeplinirea „hotărîrilor Congresului, dar am cerut me­­„reu să nu se grabescâ resolvirea cestiunei „evree, căcî soiu din esperienţă, ce sunt „evreii în acele regiuni — începând cu „Posmania, Polonia, Lithuania şiVolhynia, „şi se cjice, că Evreii din România sunt şi „mai răi! Dar a cerut’o Anglia, îţi vei aduce „aminte, că în trecut, când se comiteau „excese între creştini şi Ovrei, am ţinut „tot­deuna partea guvernului român, pe cât „timp Anglia ţinea tot­deuna partea cea­laltă, din causă, că vede în fie­care O vreia un Rothschild cult“. Cât de caracteristică e opinia aceasta a bătrânului Împărat, faţă de nota amenin­­ţătore a lui Bismarck, care era mai presus de ori-ce bănuială da filosemitism. „Nota în Gestiune cu asprimea ei exagerată nu o cunosc, — mărturisesce bătrânul împărat. Camerile din Bucuresci nu puteau încerca nici o resistenţă seriosă în ambele cestiuni, şi guvernul şi representaţiunea naţională înlăturată printr’un compromis cestiunile şi nemulţumirea marilor puteri. IV a urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 121.—1900. Congras. Comisiunea centrală pentru congrua catolică s’a întrunit alaltăeri în Budapesta, presidată de archiepiscopul Iosif Samassa din Agria. S’a ales cu prilejul acesta o subcomisiune de 15, cu misiunea de a con­trola fasiunile privitoare la bunurile biseri­­cesci mai mari. In comisiunea aceasta face parte și canonicul Dr. Laurande lz Oradea­­mare. După aceasta raportorul Timon A. a cetit raportul amănunțit despre resultatul clasificării congruei parochilor și coopera­torilor, pe basa fasiunilor intrate. Sunt 5297 parochii romano-catolice și greco-unite, dintre cari 8096 parochii cu venit anual mai puţin de 800 fi. Pentru întregirea ve­nitului acestor parochii sunt de lipsă 1.253.330 fi. In cât privesce provincia metropolitană Congresul Ligei culturale. Duminecă în taiua Intuia de Rosalii s’a deschis la Ateneu al 8-lea congres anual al Ligei culturale sub presidiul d-lui M. Vlădescu, preşedintele comitetului central esecutiv, asistat de preşedinţii de secţia Per­ieţeanu-Buzău (Bucureşti), N. Culianu (Iaşi), P. Chiţu (Craiova). Au fost de faţă aproa­pe 50 delegaţi. Preşedintele M. Vlădescu salută pe con­­gresişti, arătând greutăţile, prin care a trecut Liga. Comitetul a fost împedecat să lucreze cum a dorit. Chemarea congresului este să dea Ligei un nou avânt, sprijinindu-o, ca să poată prospera. Urmează apoi cetirea raportului anual al Ligei, căruia îi dă cetire secretarul, d­l Septimiu Mureşeanu, pa care l’a introdus printr’o expunere a situaţiei în cestiunea naţională. Mai departe să dă cetire censorilor despre situaţia financiară a Ligei, după care în anul trecut s’a încassat cam 20.000 lei, şi cam toţi atâţa s’a şi cheltuit. Asupra raportului se nasce o discu- siune în urma observărilor critice a d-lor Barcau și Brânzău. Respunctând președintele a declarat între altele, că pentru recunoscerea Ligei ca personă morală n’a putut face, decât un pas, de-orece s’a convins, că demersurile n’ar fi avut nici un succes. Ei în ce pri­vesce centenarul, de când Mihail Viteazul a fost la culmea puterii sale, nu s’a putut îndeplini, căci nu erau bani pentru săr­­bări. S’au mai făcut observări, de ce Liga nu face propagandă la sate. D-l Vlădescu a răspuns, în privința propagandei, că co­mitetul nu le poate face toate. In fine președintele declară, că decă congresul n’ar fi mulțumit cu d sa, e gata să lase locul de onoare, pe care îl ocupă, altora. * In ședința de după amiacil congresul decide cu unanimitate a adresa M. 8. Re­gelui o telegramă omagială. După aceasta se procede la alegerea comitetului. Votanți 42. Se aleg în comitet domnii: Valerian Urseanu cu 42 voturi, Pe­­rieţeanu-Buzău 37; V. A. Urechia 36; P. Cantili 32; M. Vlădescu 30 şi Aurel Popo­vici 23. Aceştia se proclamă aleşi ca mem­brii, or censor e ales Anton Vani­cu cu 26 voturi. Se mai aleg în urmă pentru comple­tarea comitetului, membrii d-nii: Z. Cotescu cu 26 voturi, Grigorie E. R. Stefânescu şi A. Florescu cu câte 13 voturi; or censor! G. Adamescu cu 21 voturi şi C. Rădulescu- Motru cu 17 voturi. In decursul şedinţei să cetesce o te­legramă a d-lui V. A. Urechiă, în care arată, că e bolnav, ureză Ligei un comitet activ, devotat causei şi neînfluinţat de luptele de partide; rogă să nu fie reales în comitet. Dl V. Urseanu propune să fie în­vi­tat Urechiă, ca se vie să lucreze alături cu co­mitetul la progresul Ligei. In fine preşedintele, d-l Vlădescu, în­chide congresul printr’o vorbire, în care accentuază necesitatea vinei activităţi a membrilor Ligei, care să uşureze sarcina conducătorilor acesteia şi mulţămesce con­­gresiştilor pentru devotamentul arătat. Szell şi „Valahii“. N’ar fi de diochl „Magyar Pró“, canalul de scurgere al tuturor insanităților marelui fost paşă Banffy. Scie să le potriveasc, așa de bine, încât îți pare, că aud­i grăind pe Beciche­­rec Istop din „Țiganiada“ lui Budai De­­leanu. Multe de toate îndrugă sfârleza lui Banffy în numărul său de la 12 iunie des­pre Szell și „Valahi“, dar par’ că nici una nu-i așa cu carne, ca povestea despre „pac­tul“, ce l’ar fi încheiat ministru-preşedinte unguresc cu obijduiţii Români. Drept „preţ“ al „pactului“ (1tc0) că d-l Pzel „a promis să înfiinţeze 4 gimnasii pentru Valahi“ şi anume: în Brad, Lugoş, Arad şi Oradea­­mare. S’a mai „obligat“ apoi „să dea 12 stipendii la 12 tineri universitari români pentru a merge în străinătate să se cali­fice“, or pentru­ ca să facă şi puţin „umor“ spune, că „după toate acestea nu este im­posibil, ca Coloman Szeli să numescă pe marele erou valah Axentie Severu ministru de interne şi meritele lui Avram Iancu să le înscrie în lege“. Nu pentru­ ca să apreciem aceste insa­nităţi am luat notă despre ele, ci mai vîr­­tos pentru­ ca să se vadă cu ce arme luptă zurbagii de la „Magyar Szó“ în frunte cu dascălul şi protectorul lor de tristă amin­tire. Szell a dat­ deja faţă de Români des­tule doved­i de netoleranţă şovinistă, ca ni­meni să nu mai credă în legenda lui Banffy despre „îndulcirea“ Românilor prin „pac­­turi“ şi „favoruri“. SCI­RILE DE LEI. — El Maio­r. Adunarea generală a desp. 1. Atra­gem din nou atenţiunea publicului nostru din Braşov şi împrejurime asupra adunărei generale a desp. I al „ Asociaţiunei“, ce se va ţină Dumineca viitoare la 11 ore (nu la 12 după cum s’a anunţat din greşală în numărul nostru din Dumineca trecută) în comuna Hetman şi care promite a fi una din cele mai frumoase adunări ale desp. Braşov. Plecarea din Braşov se poate face cu trenul dela orele 8­50 m. a. m. (preţul: 15 cr. de persona, p. d­. II.) Adunarea va fi procesă de serviciu divin, împreunat cu parastas pentru membrii răposaţi ai Aso­­ciaţiunei. Pentru proncţid comun, ce se va aranja în hotelul cel mare, cu preţul de 60 cr. de personă, se pot face insinuări la d-l Corn. Aisăi, cassierul desp. Seara la 772 se va da din partea Românilor din Herman o producţiune declamatorică-musicală, cu un program bine ales şi variat, după care va urma dans. Ce-i adevărat? Foia lui Banffy, care de altminterea e meşteră în scornituri, spune în numărul de la 12 iunie urmatoarele: De­putatul și abatele I. Molnár, unu­l din con­ducătorii partidei poporale catolice, a fost

Next