Gazeta Transilvaniei, august 1900 (Anul 63, nr. 170-193)

1900-08-01 / nr. 170

Cuiu cu cuiii se scote afară. Am amintit caşurile de volniciă estra-ordinară ce au trebuit s’o îndure cjil®!a acestea Românii din Sătmar şi Selagiu dela autorităţile administrative şi comunale unguresc!. Acestea par de tot neînsemnate în raport cu întâmplările, ce agită acum spiritele din monarchia nostra şi din străinătate. Cine din publicul mare se mai şi ţină samă de nisce secături de şicanărî comise de cătră funcţionarii şovinişti unguri, ca dovadă cât de multă îngrijire dau ei poporaţiunei şi cum sciu se respecte legea şi dreptul ei. Şi ’n adevăr, afară de foile unguresc!, cari descriu acele volnicii, ce de mult au devenit obiceiu de tóaté cjü®!»» ŞÎ 1® descriu aşa cum sciu ele : în mod tendenţios, răutăcios şi înainte de tóaté pervers, — abia se va afla ic colo câte o fată străină, care se ia vr’o notiţă fugitiv despre ele. Cu atât mai mult suntem datori a ţinâ noi Românii sămă de aceste întâmplări, cărora pare a le lipsi orice caracter sensaţional pentru lumea indiferentă de sartea noastra. Dar pentru noi nu sunt numai sensaţionale, ci au o însemnătate fatală, ca semne vădite ale celei mai ruşinose umiliri naţionale, ce ni se poate face în timpul de astăziî. Orîcine poate să bagateliseze volniciile vremelnice la care se dedau solgăbirăii din Sătmar şi funcţionarii comunali din Baia-mare, numai nouă Românilor nu ne este permis a trece peste ele cu acea uşurinţă, ca să nu cricem indiferenţă, care prin puterea răului obiceiu a devenit a doua natură pentru prea mulţi dintre noi. E adevărat, că cu cât adversarii noştri şovinişti vor comite mai multe năsdrăvănii şi prostii în paguba vaciei autorităţilor statului, nutrind mereu nemulţămirea, ce există în sînul poporului faţă cu stările actuale, cu atât mai curând se va dovedi imposibilitatea continuării acestui sistem, vindicativ şi anarchic, de administraţiune. Dar pentru ca urmările acţiunei distrugătoare a acestui sistem să-şî facă cursul lor logic şi neînlăturabil, trebue ca să întâmpine din partea celor nemulţumiţi reacţiunea impusă de logica faptelor. A fi nemulţumit încă nu însemna, că voesc să reagez! în contra căuşelor nemulţumirii. Pentru ca să documentezi aceasta voinţă, se cere să ai voinţa şi energia de a te opune volniciilor şi fărădelegilor şi a căuta mijloacele cele mai potrivite şi sigure spre a le pune capăt odată pentru tot-deauna. Ni s’a împărtăşit, că Românii loviţi în dreptul lor dela Sanislău şi Baia-mare, au hotărît să apeleze în contra volniciilor autorităţilor publice locale la ministeriul de interne. Aceasta este calea legală în asemeni caşuri, pe care a se proceda este lucru firesc. Abstragând însă dela esperienţa, ce am câştigat-o cu mic cu mare despre valoarea problematică a acestor apelaţiuni, dela şoviniştii locali la ocrotitorii lor din centru, este în genere una din din cele mai mari erori de a crede, că se poate reaga cu succes în contra încălcărilor legii şi a volnicilor micilor despoţi din comitate şi oraşe, numai din punctul de vedere al interesului local. Acele volnicii formează un lanţ în sistemul general de asuprire naţională sub care geme poporul nostru, şi deci evident, că nimic nu se poate ajunge cu recursurile şi apelaţiunile din cas în cas. Un rău, care se estinde asupra întregului organism, trebue să fie combătut arăşi cu puterea întrega a acestui organism. Cu alte cuvinte, ca să se poată delătura relele, ce se manifestă în forme diferite, ca să se poată combate volniciile, ce se comit în diferite feluri, odată colo, odată dincolo în paguba limbei şi a naţionalităţii române, este neapărat de lipsă, ca toţi Românii să ia o posiţie clară, hotărîtă şi solidară în combaterea lor. S’a pretextat în decisiunea magistrală dela Baia-mare, prin care s’a oprit ţinerea concertului şi a petrecerei tinerilor noştri academici, că invitările tipărite numai în limba română şi cu nomenclatura română a localităţilor, ar involve o demonstraţie naţionalistă, care a produs în „societatea patriotică maghiară a oraşului cu drept cuvânt o iritaţiune aşa de mare, încât s’ar putea uşor tulbura petrecerea printr’o contrademonstraţiune maghiară, pentru care autoritatea nu poate lua răspunderea“. Solgăbirăii din Sătmar au mers un pas şi mai departe şi au protestat cu privire la petrecerea română oprită, ce era să se ţină în Sanislău, că „un concert şi un bal de caracter pur românesc ar pute să îndemne şi să aţîţe pe locuitorii maghiari din comună şi din împrejurime la o contra-demonstraţiune pentru care autoritatea administrativă nu poate lua răspunderea“... Ei bine, credeţi, că asemenea apucături, prin care se apelează la şovinismul maselor, se pot combate cu succes prin recursuri la ministeriul de interne? Să mai amintim cum actualul ministru de interne s’a desvinovăţit astă-iarnă, în urma interpelaţiei archişovinistului Komjáthy făcând asigurări sărbătoresc!, că nu i-a venit niciodată în minte a se opune curentului masselor maghiare şoviniste „revoltate“ din causă că Valahii mai cuteza a se folosi de limba lor, ba au chiar institute de bani române? Nu, astfel de apariţiuni ale bolnăviciosului despotism al masselor maghiare, aţîţate numai şi numai de pressa şovinistă şi de cătră agitatorii de profesiune de prin funcţiunile de stat, comitatense şi comunale, astfel de apariţiunî, ojicem, nu se pot combate în mod isolat şi cu demon*straţiunî locale, ci numai printr’o generală, conscientă şi energică contra-acţiune a întregului nostru popor. Aceasta contra-acţiune nu poate consta în alt ceva, decât într’o apărare solidară a dreptului de limbă, într’o manifestare vie şi neîndoiasă pe toate terenele vieţii publice şi private, în familie ca şi în societate, a caracterului nostru pur naţional românesc, căruia trebue să-i fie jertfite orice consideraţi un de oportunitate locală sau personală. Cuiu cu cuiu se scoate afară. Când Românii vor rupe-o odată cu servilismul moştenit din vremurile întunecate şi vor înceta de-a mai curteni, fiă în orî-ce formă pe cei cari le despreţuesc limba şi le urăsc naţionalitatea, şi când vor vorbi cu fală ori şi unde şi cu orî-cine în limba lor, le vor tăia pentru totdeauna adversarilor ei pofta de-a aştepta dela Români alte invitări, decât de acele scrise în limba română, sau pofta de a ne tulbura adunările şi petrecerile, fiindcă au caracter curat românesc. A IUTUL LXIII. „gazeta“ iese în flăcare HI. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul lentru Braşov Administraţiunea. Piaţa tr ai€ Târgul Inului Nr. 30, etaşii I.: Pe un an 10 fl., pe şlse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA: Aisinistraţiei ii Tipografi. ISAŞOV, piaţa mars Hr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. '(SERATE se primesc la ADSIGISTRATIUME in Braşov si a apa&tarele Birouri da anunciuri: Tn Viena: M. Dukes Haohf. 5h. Augenfald a Emerish Leaner. Nsimioh Schalek. Rudolf Roate. A. Oppellki Nachi. Anton Oppellk. uBudapeata: A. V. miniertsr, Eketeln Bernat. in Hamborg. Karolyi & Liebmann. PREŢUL INSERŢIUNILOR : o seria garmond pe o coloana 6 or. — Publicări mai dese iapă tarifă şi Învoială RECLAME pe pagina a S.a o seria IO er. sau 30 bani. Nr. 170. Braşov, Lnmi-Marţi 1 (14) August. 1900. Congres latin în Paris. Ni se telegrafeză din Paris cu data de 12 August. Congresul studenţilor latini e splendid. Sunt representaţi Portugesi, Francaşi, Italieni, Spanioli, Români şi Brasilieni. S'au făcut ovaţiuni Românilor asupriţi. Jurământul şi mesagiul Regelui Victor Emanuel. Urmaşul lui Umberto, Victor Emanuel 111, a depus alaltăerî, Sâmbătă, înaintea camerelor din Roma jurământ pe constituţiunea Italiei. Deodată cu acesta Victor Emanuel a devenit, şi după legile ţerii, Rege al Italiei. Actul sărbătoresc al depunerei jurământului s’a făcut în sala de desbateri a Senatului, care a fost strălucit împodobită cu emblemele doliului. Băncile şi galeriile erau trase cu postav negru. Tronul se afla pe locul, unde de obiceiu stă estrada presidiului. Sala era înţesată de public. Jos senatorii şi deputaţii în număr complet, pe galerii delegaţiunile străine, demnitarii statului, corpul diplomatic şi capii autorităţilor. Plecarea cortegiului regal din Quirinal a fost vestită prin salve de tunuri. Mai întâiu au sosit la Senat reginele Margareta, Elena şi Maria Pia cu principesele casei de Savoia. In pavilionul ridicat dinaintea porţii principale le-au primit deputaţiunea Senatului şi a Camerei. Intrând, ele au ocupat loc în legea regală, şi tot aici au ocupat loc şi principii. Câteva minute mai târe aiu sosi Regele Victor Emanuel, urmat de principii D’Aosta şi Genua, apoi de contele de Turin şi de dignitarii cei mai înalţi ai curţii. Ei fură primiţi la pavilion de deputaţiunea parlamentului şi de miniştri, care i-au condus în Senat. Când Regele întră în sală, strigări furtunoase de vewiva“ se aucjiră. Regele Victor Emanuel ocupă tronul. Ministru-preşedinte Saracco primi ordinele Regelui şi rugă pe senatori şi deputaţi să-şî ocupe locurile. Saracco tăise apoi, că Regele a convocat Camera şi Senatul pentru ca să depună jurământul prescris de constituţiune. îndată după acesta se ridică Regele, cu el dimpreună toţi cei de faţă, şi ceti cu glas înalt următorul jurământ: „Jur înaintea lui Dumnezeu şi a Daniimei, că voiu păstra cu fidelitate constituţiunea; voiu esercita puterea regască „numai după legi şi în sensul legilor; voiu „face dreptate deplină fiăcărui cetăţean după „cerinţele dreptului, şi-mi voiu conforma „purtarea în toate lucrurile singur şi numai „după cum cere interesul, înflorirea şi prosperarea naţiunei“. Când Regele sfîrşi cetirea jurământului, sala întregă isbucni în strigări însufleţite de „Erviva!“ Regele iscăli apoi trei pergamente încadrate în negru, pe cari le presentă ministrului de justiţiă şi ’n care se afla aceeaşi formă a jurământului, pe care o ceri. Unul din documente s’a depus în archiva statului, celelalte două s’au dat spre păstrare în archiva Senatului şi Camerei. După acesta ministru de justiţie Gianturco a cetit jurământul senatorilor. Ei jurară corporativ. Ministrupreşedinte ceti formula de jurământ a membrilor camerei. După ceremonialul depunerii jurământului, Victor Emanuel a rostit următorul Mesagiu: „ Gândul meu cel din ţări se îndreptă cătră popor, el este gândul iubirei şi al gratitudinei faţă cu poporul, care a vărsat lacrimi la catafalcul Regelui său; poporul, care cu iubire şi încredere s’a strîns în jurul meu, a dovedit, ce rădăcini puternice are în ţară monarchia liberală. In acest plebiscit al durerii cetesc cu cele mai bune auspicii pentru domnirea mea. „Manifestaţiile nobile şi piese, cari au isvorît spontan din inima naţiunei când a aflat despre tragicul eveniment, îmi spun, că trăesce încă în inima Italienilor acel glas al patriotismului, care i-a însufleţit totdeuna la fapte miraculoase. Sunt mândru de aceste dovezii. Când un popor a scris în cartea istoriei sale o pagină, cum este pagina redeşteptării noastre naţionale, el are drept la aceea, ca cu fruntea înălţată să Disnescu spre cele mai măreţe ideale. Cu fruntea înălţată şi insuind spre cele mai măreţe ideale, eu mă dedic ţării mele din toate puterile, cu cari mă simt înarmat şi cu totă autoritatea, ce mi-au dat’o exemplele şi tradiţiunile casei mele. „Cuvântul mărinimosului Carol Albert, care a pptrcat ţării libertatea, a devenit sânt şi sânt a devenit şi cuvântul bunicului meu, care a încheiat unitatea Italiei. Sânt a devenit şi cuvântul tatălui meu, care în toate făptuirile vieţii lui s’a dovedit vrednic urmaş al virtuţilor părintelui patriei. Munca lui a sprijinit’o şi îmbogăţit’o augusta şi adorata mea mamă prin bunătatea şi farmecul ei, ea, care a picurat în inima mea şi a încrustat în minte-mi sentimentul de datorie al unui domnitor şi Italian. Tot aşa îmi va sprijini opera şi augusta mea soţie, care şi ea eşind din un popor virtuos, se va dedica cu trup şi suflet patriei sale adoptate. „Din partea tuturor puterilor am primit dorecţi eloquente de prietină cu ocazia participării lor la durerea nostră, când adecă şi-au trimis la noi pe principii auguşti şi pe representanţii lor distinşi. Le mulţumesc