Gazeta Transilvaniei, august 1900 (Anul 63, nr. 170-193)

1900-08-01 / nr. 170

Pagina 2, tuturor din adâncul inimii. Italia a fost tot­­deauna un organ influent al concordiei, acela va fi şi sub domnia mea în interesul scopului co­mun al susţinerii păcii. „Inse numai pacea în afară nu este de ajuns. Avem lipsă de pace înăuntru şi de concordia tuturor acelora, în care se află bunăvoinţă, pentru­ ca să ne putem desvolta puterile spirituale şi energia economică. Trebue să crescem generaţiunile noastre pen­tru cultul patriei şi al muncei cinstite, pen­tru acel sentiment, care însufleţesc© atât de strălucit armata nostră de pe uscat şi apă, care a eşit din popor şi este chezăşia acelei frăţietăţi, ce unesce întreaga familie ita­liană în concordie şi în iubirea de patriă. „Legile şi aplicarea lor punctuală tre­bue să le scutim şi apărăm cu înţelepciune. Monarchia şi parlamentul trebue se proceda solidar în opera aceasta salutară. Eu ocna tronul cu încredere şi în conscienţa neturbu­­rată a drepturilor şi datorinţelor mele de Rege. Aibă şi Italia aceeaşi încredere in mine, cum am eu în ursita patriei. Putere ome­­neasca nu va fi în stare se nimicescă ceea­ ce antecesorii noştri au creat cu atâta abnegare. Toate forţele esistente trebue să le păc­im şi desvoltăm, ca să susţinem marile bunuri ale unităţii şi libertăţii. Nici­odată nu va lipsi din m­ifie încrederea netulburată în instituţiunile noastre liberale, nici iniţiativa energică de a apăra instituţiunile gloriose ale ţârii, moştenire scumpă a străbunilor noştri. Educat în iubirea de religiune şi pa­triă, chem martor pe Dumnezeu la promi­siunea, că îmi dedic inima, acţi şi pe viitor, mărimii şi înflorirei patriei(Apîause fur­­tunoase.) Cu acesta s’a sfîrşit festivitatea. Persoanele princiare s’au reîntors la Quirinal. Uriaşa mulţime de pe strade a făcut ovaţiuni entusiaste părech­ii regale. Ovaţiunile au fost atât de mari înaintea Quirinalului, încât pă­­rechea regală a trebuit se apară de doue­ orî pe balcon. Când Regele a pronunţat mesa­­giul, cei de faţă erau toţi până la unul atât de mişcaţi, încât mulţi abia ’şi putură reţină lacrimile. * Vineri Regele Victor Em­anuel 111 a primit pe toţi prinţii şi misiunile străine, afară de prinţul Enric al Prusiei, care a plecat joi sera. Regele Italiei a spus tutu­ror cuvinte calduroase şi de mulţumire. Mulţumind generalului Lahovari, re­prezentantul Regelui Carol, Suveranul Ita­liei a amintit cu o vie plăcere amiciţia, ce esistă între cele două popoare şi fr­umeda pri­mire te­ri s’a făcut când a visitat România, atât de Suverani, cât şi de poporul român, schimba causa crisei, adecă ar face o schimbare favorabilă Germanilor în rapor­turile partidelor politice actuale. * Intr’aceea foile celtice încă încep să se ocupe cu situaţiunea. Din Praga se anunţă, că Dr. Pacuk a publicat un articul, în care se pronunţă contra reunirei parti­delor din dreapta în forma vechiâ. Dr. Pa­­cak (fice, că o reunire a partidelor din dreapta ar fi posibilă numai atunci, deci Orbii ar dicta condițiunile. Din Austria. Seim, că nu de mult ministru-preşe­­dinte austriac Koerber a fost la Majestatea Sa în Isobl, după­ ce se reîntoarse dela Ha­tor, unde a făcut cunoscuta sa visită la ministru-președinte ungar Coloman Szeli. După Koerber chemat a fost la Isohl și Coloman Szeli, împrejurare, ce a dat însă la diferite comentarii în pressă asupra acestor visite. Acum se anunță din Viena, că tot la Isohl a fost chiămat pe eoiția de erî și mi­nistru de esterne cotele Golucholoski. * Evident, că plimbările acestea ale miniștrilor la rezidența de vară a monar­­chului nu s’au făcut numai așa de flori de cap. Ele dovedesc mai curând, că pe fir­mamentul politicei dualiste s’au grămădit eriisi nori grei, cari causezi griji seriose factorilor normativi. * In privința aceasta merită să fie re­marcat un articul al fetei „N. W. Tagblit.“, care ocupându se cu situațiunea accentueaza, între altele: Partida liberală germană privește cu îngrijire tot mai mare la politica șovăitore a lui Koerber. Plănuita acțiune a parla­mentului la toamna n’are nici un scop și nu însemná alt­ceva decât amânarea crisei austriaca. Partidele germane — asigură or­ganul liberal german — rămân constant pe lângă programul lor și pretind intro­ducerea lîmbei germane ca limbă mijloci­­toare. O resolvare norocoasá a crisei numai așa ar fi cu putință, deci guvernul ar­e Asasinatul lui Mihăileanu. Instrucţiunea afacerei complotului ma­­cedo-bulgar pe teritoriul român se conti­nuă cu mare activitate. D-nii Miclescu, prim-procuror, I. Th. Fiorescu, jude de in­strucţiune şi P. Alexandrescu şeful sigu­ranţei publice au făcut Sâmbătă o descin­dere la societăţile macedo-bulgare din Bu­­curesci. Aceste societăţi, trei la număr, se numesc:­ „Brobostiţa” (Tunetul), „I­renovaru­­(Stejarul) şi Kn Bratstvoii (Frăţia). Registrele, ca şi voluminoasa corespondenţă a acestor societăţi, au fost confiscate. Carnetele pen­tru chitanţele de cotisaţiune ale membrilor vor face posibil justiţiei de a descoperi pe toţi Bulgarii, cari fac parte din aceste so­cietăţi. Vineri seara au mai fost arestaţi stu­denţii bulgari, Apostolei I­ şi Dobreii. Cei doi redactori ai ziarului „Macedonia“, cari fuseseră arestaţi, au fost liberaţi. * piaru! „La Zioumaniea arată, că re­­sultatul faptic­ al instrucţiunii în afacerea asasinatului a fost pănă Sâmbătă următorul. Două arestări seriose s’au făcut: aceea a asasinului şi a lui Kasacoff, celelalte per­sona chemate la poliţia şi la parchet în cea mai mare parte au fost citate numai în in­teresul instrucţiunii, fără a fi arestate. S’a constatat, că asasinul a avut com­plici morali, între cari Takiroff a fost unul din cei mai principali. S’a constatat mai departe, că comite­tul revoluţionar condus de Nicolaeff şi Sa­­rafoff au împins pe asasin de a comite cri­ma sa. Se mai seie adi, că de trei ani în idee toate porturile române ale Dunării şi oraşul Bucureşti au fost infestate de agenţi se­creţi bulgari, cari făceau propagandă activă în favoarea panbulgansmului. Judele de instrucţiune a mai putut constata, că nici o supraveghiere nu s’a stabilit asupra procedeurilor acestor agenţi secreţi. Sâmbătă asasinul Stoian Dimitroff a fost supus unui nou interogatoriu. El a afirmat din nou, că a lucrat la ordinul unui comitet secret şi că a avut autorizaţia dela şeful comitetului, Sarafoff. Se asigură, că corespondenţa confis­cată a societăţii bulgare „Bratstvo“ pre­santă mare importanţă pentru justiţie. * Despre Kasacoff se dau unele detai­­luri, cari îl prezentă ca pe un aventurier forte suspect, a căruia mijloace de subzis­tenţă erau mai mult, decât problematice. De când se află în România Kasacoff n’a fost, decât un escroch ordinar, care schimba stăpânul după cum unul sau altul îi plătea mai mult. Kasacoff a fost timp de trei ani con­secutiv spionul lui Stambuloff la Bucureştî, rolul său de a supraveghea şi de a denunţa pe Bulgarii, cari făceau oposiţiă fostului pr­m-ministru al Bulgariei, său pe aceia cari fugiseră de ura sa. După asasinarea lui Stambuloff, Kasa­coff s’a tocmit la alt stăpân. * Se lăţise faima, că în urma descope­ririlor făcute de parchetul din Bucureşeî, şeful comitetului revoluţionar din Sofia, Sarafoff a părăsit bulgaria. Acum se anunţă însă, că Sarafoff se află încă tot în Sofia, unde are continue întrevederi cu amicii săi complotişti. S-a constatat, că Sarafoff a fost în August 1899 şi în Ianuarie 1900 în Româ­nia. El a organisat atunci comitetele se­crete din Bucureseî, Giurgiu și Tecuciu. Sub titlul Banchetul canibalilor din Sofia „Epoca“ din Bucureseî scrie : „Duminecă după amiaciî o telegramă din Rusciuc, adresată d-lui Sarafoff, îi ves­tise asasinarea regretatului Mihăileanu. Sarafoff convocase imediat pe membrii comitetului revo­uţionar, care se compune din 24 persoane. Sarafoff’ a glorificat asasi­narea ui Mihăi eanu şi în aceeaşi cji sara s’a dat un banchet de 30 persoane, unde s’au ridicat mai multe toasturi, glorificând pe t­ţi asasinii comitetului revoluţionar. Apoi a urmat un chef sălbatic“. Nu mai încape vorba. Brutalitatea acesta de nedescris se poate pune alături cu cinis­mul şi cutezanţa revolt­atoare bulgară. Tot aşa de brutal s’au purtat complo­tiştii bulgari şi după asasinarea lui­ Stam­buloff. Au făcut un chef straşnic şi în cele din urmă au încercat să profaneze şi mormântul ministrului asasinat. * Aflăm din Bucureşti, că acolo se pre­­gătesce o mare manifestaţia de protestare în contra mişelescilor uneitri ale complotişti­lor bulgari. Acestă întrunire de protestare, se crede, că sa va ţină în decursul săptă­mânii acesteia. * Joi sera am primit soirea, cjice „Eve­nimentul11 din Iași, că un individ care răs­punde la numele de Gampiean Beeran Veli originar din Nitoehova (Macedonia) a asa­sinat pe locuitorul C. Petcu, din comuna Ghisdănaştî, trăgând asupră-i două focuri de revolver. Bânuindu-se că și acest omor este opera comitetelor bulgăresc! s’a deschis o severă anchetă. GAZETA TRANSILVANIEI. Banditismul an stat. „Timpul“ publică sub titul acesta un articol de fond, din care estagem urmatoa­­rele: „Nu încape îndoială că, întru cât ne privește, nici o măsură nu vom neglijia spre a zădărnici pe viitor operaţiunile co­mitetului pe teritoriul nostru; în privinţa aceasta vecinii noştri pot fi liniştiţi. Ceea-ce va rămâne însă ca o proble­mă palpitantă pentru liniştea şi ordinea în Peninsula balcanică, este rătăcirea princi­patului bulgar ca organizaţia de stat, ca reprezentant al ordinei. Insă­ şi raţiunea fundamentală de a fi, nu numai a Bulga­riei, dar a statului în general, este menţi­nerea ordinei prin o bună administraţia şi dreptă distribuire a justiţiei. Tolerarea de pănă acum a şantaju­lui şi a banditismului îmbrăcat în haina de patriotism este o dovadă, că statul bulgar s’a rătăcit dela calea cea dreptă, că nu-şi înţelege aşa cum trebue să şi-o înţelagă, raţiunea de a fi. Rostul unui stat nu este nici a tolera, nici a­ încuraja banditismul, orî-ce formă ar îmbrăca el. Tolerarea mai departe însă a acestui banditism ar dovedi, că statul bulgar nu numai că s’a rătăcit, dar că aprobă şi adoptă el însu­şi banditismul ca procedeu de guvernământ. Ar fi răsturnarea tuturor no­ţiunilor de morală şi de ordine, proclamată şi adoptată şi de un stat, care a luat fiinţa în numele ordinei şi a moralei creştinesci. Credem, că problema aceasta merită a fi bine studiată de conducătorii principatului vecin, înainte ca ea să vină pe deplin la ordinea chilei. Sperăm, că ea va fi chiar lu­ată în serioasa cercetare, şi că resultatul meditaţiunilor ce le va inspira vecinilor noştri va fi adoptarea unor măsuri severe şi grabnice faţă de banditismul patriotic al comitetului macedonean, măsuri, cari se dovedescă atât statelor vecine cât şi între­­gei lumi civilisate, cum că statul bulgar a părăsit calea rătăcirei, înţelegerndu-şi in fine rostul şi menirea“. Intr’un numer mai nou „Timpul“ revenind asupra cestiunei complotu­rilor bulgăresc­ scrie între altele: „....Guvernul nostru şi-a ales calea cea dreptă. Intuiu, a luat toate măsurile­­de poliţiă, necesare pentru garantarea ordinei pe teritoriul nostru, şi al doilea, prin re­prezentantu! nostru din Sofia a atras aten­ţia guvernului bulgar asupra situaţiunei ce se crează prin isprăvile comitetului mace­donean, şi asupra primejdiilor, ce ar resulta din acesta situaţia. Este probabil, că guvernul bulgar me­­diteză acum asupra obiectului demersurilor făcute de reprezentantul României. Tocmai de aceea, şi, ca să înlesnim aceste medita­­ţiuni, am socotit, că e bine să punem sub ochii vecinilor noştri toia însemnătatea ! __________ Nr. 170.—1900 obiectului supus deliberării lor. Să nu-­şi inchipuesc, cum că importanţa lucrului se poate reduce la proporţiile unui vulgar asa­sinat, săvârşit de nisce rău făcători de rând asupra unei persoane oare­care. Nu, asasina­tul din urmă face parte dintr’o serie de asasinate, cari la rândul lor fac parte din­­tr'o sistemă întregă de acţiune tolerată, deci nu şi încurajată de statul bulgar, care este representant al ordinei, şi care, cum am eris alaltiieri, a luat fiinţă în numele moralei creştinesci. Cestiunea trebue pusă şi acceptată sub aceasta formă, şi numai sub aceasta for­mă trebue să i sa dea o deslegare Acum, care va fi dezlegarea, este o ces­iune de viitor, pe care o va decide înţelepciunea şi prudenţa conducătorilor principatului vecin. De la congresul internaţional studenţesc. (Din foile maghiare). Foile maghiara se arată oare de care mai harnice în­­ a face sgomot cu „lupta titanică“, ce o portă „diecii“ maghiari la congresul internaţional studenţesc din Paris contra „trivialilor“ representanţi ai tineri­­mei academice române. „Pesti Napló“ se plânge, că din pri­cina „atacurilor antimaghiare“ ale Româ­nilor, congresul nu şi-a putut începe lu­crările pănă mai era alaltăeri. Căci, vedeţi D-Vostră, „Valahii“ şi-au luat permisiunea de a-şi alege şi ei un vice-preşedinte, şi de-a forma un grup ardelenesc separat. „Diecii“ unguri protestază bărbătesce, dar cu protestul lor de Luni n’au ajuns, decât la amânarea discuţiunei pe Marţia trecută. Atunci s’a început discuţia d’acapo, dar totuşi n’au ajuns Ungurii s’o apuce bine de cada, deşi—cjice amintita fui&, — o parte din Francezi, Belgieni, Finlandezi şi Ita­lieni au fost pe partea Ungurilor şi au „dezaprobat“ purtarea „nepatriotică“ a Românilor. Şi resultatul ? — Era şi amâna­rea discuţiunei pe altă z­i. Şi lucru ciudat. Pe când mai dăunăcji chiarele maghiare vesteau urbi et orbi, că presidiul congresului a pus la regulă pe Români, ameninţându-i chiar cu scoaterea din congres, acum o lasă mai jos, ba se schilălăesc suratele jidano-maghiare, că toate astea provin din „slăbiciunea“ şi „lipsa de sinceritate“ a presidiului. De-odată cu învinuirea aceasta neleală şi cam îndrăsnaţă, vin tot foile unguresc! se constate, că şi Finlandesii au protestat contra încercării de-a fi puşi sub o pălărie cu Ruşii, or Românii ardeleni s’au simţit (şi cu drept cuvânt. — Red.) ofensaţi, când voiau să-i pună în rândul Ungurilor. Prov­ducendu-se astfel mari neînţelegeri, şedinţa a trebuit să fiă suspendată, şi a doua z­i a trebuit să li­ se recunoscâ dreptul de-a fi representaţi în presidiu ca naţionalităţi deo­sebite atât Finlandesii, Polonii, Cehii, cât şi Românii. „Egyetértés“ în turbarea lui insultă pe studenţii france­z!, cari sprijiniră în con­gres pe Români, şi îr­ ced că acei studenţi sunt „scandalagii de stradă“. Se mângăe însă fata archişovinistă, că după discusiu­­nile înfocate din şedinţele de Luni, Marţi şi Miercuri, în şedinţa de Joi presidiul a venit să declare, în formă de conclus, că vice-preşedintele I. Scurtu, candidat şi ales de Români, nu poate să represente, decât pe studenţii din România şi nu şi pe studenţii români din Ungaria. Nu mai puţin mângâiate sunt „patrio­ticele“ din Budapesta, că „neaoşul“ Maghiar Ludwig a fost ales preşedinte pe timp de doi ani a societăţii internaţionale studen­ţesce „Corda Fratres“ şi că în 1902 con­gresul se va întruni în Budapesta. Din tota potopenia de cuvinte şi frase, ce le găsim prin colonela foilor maghiare privitor© la mersul dezbaterilor congresu­lui, nu putem scote adevărul, pentru a pute­a precia situaţiunea. Pănă când vom primi un raport autentic şi desluşit dela cores­pondentul nostru, am aflat totuşi de inte­res a înregistra cele de mai sus, din care cetitorul inteligent poate se pricepe, că Ma­ghiarii n’au avut totuși qM® seumne la Paris.

Next