Gazeta Transilvaniei, martie 1901 (Anul 64, nr. 47-73)

1901-03-01 / nr. 47

RED ACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare or. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administrative în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). PREŢUL INSERTIU­NILOR: o scria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. „gazeta“ iese în Metre iji. Abonamente pentru Austro-U Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la fote ofi­ciale, poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa îl are. Târgul Inului Nr. 30, stagiu I.: Pestin an 20 cor., pe şase luni in cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe 8 luni 12 c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 47. Braşov, Joi 1 (14) Martie. 1901. ANUL LXI­V. Italia şi tripla alianţă/ De mult se întreba Italienii, care este folosul, ce li-1 aduce ali­anţa cu Germania. Respunsul băr­baţilor de stat italieni, cari în ar­­monie cu răposatul Rege Umberto părtineau politica amică Germaniei şi Austro-Ungariei era tot­deuna, că Italia nu poate rămâne isolată şi că aliata ei cu puterile centrale este o "garanţă mai mult pentru susţinerea păcii. Intr’a iceea jertfele, ce se impu­neau poporului italian prin raportul de alianţă şi în deosebi cheltuelile enorme de înarmare, ce luau pro­­porţiuni tot mai mari, produseră mare nemulţumire în ţără, nemulţu­mire, care, deşi nu se da pe faţă decât numai din când în când la anumite ocasiuni, totuşi crescea şi încă cu atât mai mult, cu cât din consideraţiuni mai înalte ale raţiu­­nei de stat nu putea să răsufle cum se cade.­­ Acum întrebarea: „ce ne folo­­­sesce alianţa cu Germania“, a întrat într’un stadiu mai acut, şi a devenit mai actuală de când cu angajamen­tele, ce le-a luat asupră-şi cancelarul german, contele Bülow, faţă cu agra­riani şi industrialii protecţionişti şer- I mani, cu ocasiunea discusiunei din parlament asupra vamei pe cereale. Italienii văd în pretensiunile vamale germane o ameninţare a pro­prietor lor interese economice. Şi de aceste temeri, că în viitor cu ocasi­unea reînoirei tratatelor comerciale şansele economice pentru esportul Italiei în Germania vor deveni şi­­mai nefavorabile ca pănă acuma, a voit să ţină sămă ministrul de ex­­terne italian Prinetti în declaraţiu­­nile, ce le a făcută (filele acestea în Cameră la interpelarea deputatului Guerci, declaraţiunî, cari au produs cea mai mare sensaţiune pretutin­deni, fiind considerate ca un semn, că Italia nu mai este dispusă a re­­înoi tratatul său de alianţă cu Ger­mania şi cu Austro-Ungaria la 1903 când espiră şi tratatele comerciale. Seim, că numitul deputat a in­terpelat în cestiunea încheierii viitoa­­relor tratate comerciale şi a afirmat, că Prinetti a promis categoric, că Italia va reînoi tripla alianţă, prin care fapt ar fi păgubit interesele comerciale ale Italiei, care nu tre­­bue să-şi lege mânile înainte de a avă garanţa, că va pută dobândi o con­­venţiune comercială ce răspund cătăre intereselor sale. Ministrul de esterne Prinetti în respunsul său a voit să răsfrângă imputările lui Guerci şi astfel în declaraţiunile sale s’a pro­nunţat cu cea mai mare reservă şi a răspuns evasiv,­­ficend, că ca mi­nistru de externe „se va conduce nu­mai de adevăratele interese ale ţării“, împrejurarea, că Prinetti a evitat a spune ce cugetă în cestiunea reînoirii triplei alianţe, a contribuit a sprijini faimele lăţite, că Italia intenţionăză a eşi din tripla alianţa, alăturându-se la Francia şi la Rusia. Adevărat, că pressa oficiosa din Roma se silesce acum de a slăbi în­semnătatea declaraţiunilor lui Pri­netti, însă chiar faptul, că acesta s’a văctut silit a ţină sămă în aşa mare măsură de sentimentele poporului italian în legătură cu interesele sale economice, dând să se cunăscă in­direct, că n’are de cuget a­reînoi cu orî­ce preţ alianţa cu puterile centrale, este o dovadă, că în ade­văr cercurile conducătoare italiene se gândesc la o eventuală eşire a Ita­liei din tripla alianţă. Nici Regele Victor Emanuel III, nici ministru-preşedinte Zanardelli, nici Prinetti nu trec ca mari parti­sani ai alianţei cu Germania şi deci FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Curier parisian. IV. Din pragul unui veac. (Urmare.) Cu totul alta-i poesia lui D. Anghel. In „Mirele mort“ îl vedem pe Bârsan însu­şi, dând viaţă versurilor sale, îl vedem sbuciumat de imaginile fioroase ale fantasiei sale, îl vedem luptând cu ele, „scurmând“ versurile din chaosul de vedenii, cari îl po­topesc. Ajunge să cetim o strofă şi seim deja, că ea a crescut dintr’un suflet tur­burat. Altă e impresia, care ni-o lasă ceti­rea unei poesii de Anghel. O voce dulce, care pare că vine din depărtări, ne spune lucruri, cari pătrund adânc în inima noas­­tră, fără s’o resed­esea. Versurile lui picură în sufletul nostru, îi pun în mișcare cele mai intime și mai dulci carde, — nici­odată nu-1 străfulgera. Uneori îl întristază, nici­odată nu-l indurerez­i. Ei poetul? Cetind versurile lui Anghel nu ne gândim la nopţile de nedumerire, în cari poetul le-a dat fiinţă, nu gâeim nici una din durerile naşterii, pe cari el le-a simţit atuneii... sufletul poetului ne apare în versurile lui senin şi desfătat, ca o sorâ de vară după a­­fi înfurtunată. Acest suflet a trecut deja prin focul chinuitor al facerii, or când poesia e gata, flăcările l’au curăţit de tot ce a fost omenesc şi neputincios în el...vîn versurile lui n’a mai rămas decât ramura: poesia curată, care ne îmbată de parfumul florilor, pe cari le cântă. Nici­odată Anghel nu se insinuă prin­tre versurile sale, nici­odată nu ne strigă la sfîrşitul unei strofe: „Priviţi-mă, eu am facut-o“ — el se dă modest la o parte şi ne povestesce cu glas blând ceea-ce îi fuse dat sâ simtă. De aceea glasul lui pare că e melodia unei harfe eolice. Şi de aceea puţini sunt, ca să-l audă. Căci ţipetul unei timpine îl aucjim cu toţii, puţini ruse aud murmurul unei harfe, care se îngână cu berea de sera. Acela, care e scriitor cinstit şi face versuri numai de dragul poesiei, nu de dragul de a-şi răs­pândi numele, acela e osândit acii să treacă nebăgat în sem­ă. Daar acela rămâne. Şi Anghel va rămâne, şi el este deja poetul ales pentru o mână de oameni, cari îl pricep. Doar să-l lăsăm pe poet să vorbăscă. Poesia, ce o cităm, face parte dintr’un ciclu mai mare întitulat „In grădină“. Se trec și florile de tomnă, cele din urmă flori, și 'n casă Lângă oglinzile obosite, o fată șubredă și pală. Preschimbă fl­orile în vase evlavios ca o vestală. — Măhnite mor florile tomna în casa cui n’a fost mireasa... înc’un mănunchi­, și câte visuri și primăveri — câtă ruină. Dec’ ar avea graiu, ca să spue, oglinda câte n’ar mai spune : Brațele tale obosite putere n’ar ave s’adune Troenele de fiori uscate culese zilnic din grădină. Vremea întâilor brândușe culese ’n zori de fi pe rouă.... Cum s’a trecut, și cum trec toate păn’ vine moartea să te cheme. A fi vasele-s împodobite cu triste fiori de crisanteme : In lacrimi tremură oglinda ca faţa apelor când plouă, Şi ’nbrăţişaţi alături plângem, plângi candidă, blândă vestală, Din lacrimi liniştea sporesce, şi-a fi târfiu pricepi ce’nsemnă, Vremea brînduşelor nu-i moarta şi poate soarele de tomnă nu-i mirare, că comentarele pressei esterne pun deja în vedere alătura­rea Italiei la dupla alianţă şi intra­rea Angliei în alianţa cu Germania şi Austro-Ungaria. Tratatul de alianţă al Italiei cu puterile centrale mai e valabil pănă în Mai 1903. De­ocamdată nu este dar iminentă schimbarea constela­­țiunei, ce se precfice. Cu toate astea amicii triplei alianțe stăruie a con­vinge pe Italieni, că prin alăturarea lor la alianța franceso-ruseasca, vor compromite numai garanțiile păcii, căci aceasta alăturare „ar însemna răsboiul.“ Cvotă și delegațiune. Ministru­preşedinte Coloman Szell a presentat în şe­dinţa de orl a camerei ungare o propunere, prin care cere alegerea unei comisiuni de 16 (10 membrii din cam­era deputaţilor şi 6 din cam­era magnaţilor) pentru stabilirea cvotei la cheltuelile comune.­­ In urma acestei propuneri camera va alege în una din proximele şedinţe comisiunea pentru cvotă. Tot aşa va face camera magnaţilor. Dar propunerea lui Coloman Szeli mai ri­dică puţin vălul de pe paşti, ce i-a făcut guvernul austriac faţă cu „Reichsrath“-ul. Comisiunea pentru cvotă — ofice­a foaie unguresca — se va întruni în decursul lu­­nei Aprilie. De-odată cu aceasta se va în­truni probabil și delegațiunea. Autonomia catolică. Comisiunea de 12 a Congresului pentru autonomia ca­tolică a primit alaltăerî raportul comisiu­­nei de trei asupra tratărilor, ce le-a avut cu guvernul şi cu membrii corpului epis­­copesc. Cu ocasiunea acesta s’a distribuit exposeul guvernului, care face cunoscut punctul său de privire şi al cărui conţinut — se efice — a produs cele mai mari ne­mulţumiri. Slovacii şi alegerile. Oficioasele un­­guresci aduc spirea, că „Slovacii naţiona­lişti“ din comitatul Turoţ au avut în 8­­. c. o conferenţă în Turoţ-St.­Mărtin, în care ar fi decis să renunţe la atitudinea lor pa­sivă de pănă acum şi sâ participe în cam­pania electorală. Ei, se cfice, vor pune can­didaţi naţionali în douâ cerouri electorale din comitatul Turot. — Soirite oficioaselor mirosa a scornitură. Concesiuni Cehilor. Din Viena se anunță, că între concesiunile, ce le-a făcut guvernul Koerber Cehilor, s’ar afla și îm­plinirea unei vechi dorințe a lor, anume: un archiduce se petrece permanent în Praga. Se crede, că acest archiduce ar fi Otto. Situaţia parlamentară austriacă devine par­­că încetul cu încetul ură şi nor­mală. Camera deputaţilor a început alaltă­­eri desbaterea proiectului contingentului de recruţi, aşa­dar a întrat în lucrarea par­lamentară seriosâ. Ministru-preşedinte Koerber a invitat la sine pe conducătorii partidelor germane şi se afice, că li-a comunicat resultatul la care a ajuns cu Cehii. Reorganisarea comitetului macedonean şi a societăţilor de tir. Se stie, că fostul prim-ministru, gene­ralul Petroff, a dat câte­va bobălnace co­­mitetului, prin ordinele sale de­ a desfiinţa societăţile de tir. Faţă de acestă îndrăsnală a lui Petroff comitetul a convocat un mee­ting lăsând următorul apel: Iubiţi concetăţeni! „Evenimente grave se vor petrece, şi „în acest timp puternicii noştri caută sâ „distrugă societăţile naţionale, care au pus „basa statului bulgar. „In tot-deuna şi peste tot locul chestia „naţională a putut conta pe sprijinul sferi­­„lor înalte. Ast-fel s’a petrecut în tata lu-S’o ’nduioşa sâ-ţi încunune fruntea cu mândra lui betală. E de prisos să insistăm asupra aces­tor versuri. Cei, cari sunt In­ stare sâ simtă fiorii poesiei, i-au simțit de bună seama ce­tind strofele 4pe cari le-am reprodus. Po­etul ne dă aici unul dintre gingașele sale pastele. In oolorl prăfuite — o pulbere, care pare a fi puleasa de pe stamina de crin și stânjinei — el picteazâ un interior de fată bătrână. Dor Anghel nu-i un pic­tor de miniaturi, el nu se opreşte la nici una din sutele de figurine de porţelan şi de spiţuri, cari se strîng pe a fi ce merge în casa unei fete îmbătrânite, ci insistă numai asupra celor trei puncte, cari fac sufletul acestui interior: fata cea­­şubredă şi cele două tovarăşe ale ei, oglinda şi flo­rile: oglinda „obosită“, pare făcută ca să redea feţe rumene şi vesele, trebue să în­chege în sticla sa de ani de­­fire o figură tristă, palidă.... tot mai tristă, tot mai pa­lidă din­­fi­re merge, — şi florile culese în zori de fir cu rouă pe ele, dar cari in­trând în odaia aceasta, se ofilesc şi fac ca între cei patru păreţi să stărească vecinic acel miros greu, supărător al unui mă­­nunchiu de trandafir, pe cari după bal îl aduc fetele acasă veştejit. Şi între troenele de flori, pe care su­

Next