Gazeta Transilvaniei, iunie 1901 (Anul 64, nr. 120-144)

1901-06-01 / nr. 120

Schimbatu-a’a situaţiunea? Era de prevec­ut, că, după în­cheierea delegaţiunilor, după amâ­narea pănă la tomna a Reichsrath-u­­lui şi după punctuala reîncepere a desbaterilor din dieta ungară, cari­tate s’au petrecut fără a­ se ivi di­sonanţe superstore, ca în trecut, ofi­cioşii unguri vor jubila şi vor aduce şi mai mare tămâieri stăpânului lor actual. Bucuria lor, că maşinăria par­lamentară funcţionează urăşi aşa de prompt, îl face se vadă în Coloman Szell pe inscenatorul de căpetenie în acţiunea de sanare a parlamenta­rismului nu numai în Ungaria, ci chiar şi în Austria, afirmând, că el a influinţat şi asupra raporturilor atât de încordate şi încurcate de acolo, că sistemul seu şi metoda sa au fă­cut şcală în tota monarchia, aşa că în Austria s’a mai rărit şi tonul os­til, în care timp îndelungat s’au dis­cutat acolo raporturile cu Ungaria. Adevărat că, facându-se posibil în Austria funcţionarea regulată a parlamentului şi creându-se o pausă în luptele exacerbate dintre Cehi şi Germani, care pausă a mai primit o deosebită ilustraţiune şi prin că­lătoria monarchului în Boemia, gu­vernul Szeli se bucură de o situa­­ţiune mai favorabilă în cestiunea pactului şi a scăpat de­ocamdată de grijile cele mari ce-l cuprinsese, vă- zend dualismul în mare pericul. Acum ărăşî poate răsufla mai uşor câtva timp, dar atâta e tot ce poate invoca în favorul său. De-azi încolo totul este încă acoperit de vălul des al viito­rului, care n’a încetat a fi tot aşa de nesigur şi îngrijitor ca şi mai nainte. Face ataia cota oficioşilor jida­­no-maghiari în jurul politicei „neîn­trecute“ a ministrului-preşedinte Co­loman Szell. Ei se dau de-a tumba de însufleţiţi ce par a fi faţă cu pre­supusele ei succese pe tota linia. Pe ce se întemeiază însă în realitate extastarea lor ? Reuşit­a are ministru-preşedinte unguresc de-a convinge pe cei din Austria, că pre­­ponderanţa Ungariei în concertul dualist, bazată pe supremaţia şi pe despotismul naţional maghiar dină­untru, este o garanţă sigură pentru tăria şi esistenţa monarchiei? Reu­şit­a el are a face ca delegaţiunile să uşureze sarcinile cele grele, ce apasă popoarele acestor ţări, ori că a isbutit de-a afla cu concursul lui Koerber formula, prin care în cu­rând să se potă aplana toate diver­genţele, toate inimicițiile dintre po­poarele împărăției dualiste. Nimic din toate acestea. Ceea­ ce face să apară situațiunea într’o lu­mină mai prietinoasa este numai o îndreptare momentană în stările par­lamentare, care în fond nu însemna, decât împlinirea celei mai minimale condițiuni impuse de instituţiunile constituţionale. Printr’asta în fond nu s’a îndreptat nimic, nici scăderile sistemelor dominante şi ale dualis­mului în genere nu s’au delăturat. Dările cresc necontenit şi popora­­ţiunea a ajuns pe punctul ca să nu le mai pota suporta. In proporţiune cresc şi nemulţumirile de tot feliul, cresc şi poftele acelora, cari în mare parte le causeza prin egoismul fără de margini, îngâmfarea şi volni­­ciile lor. Cred Ungurii, cumva, că acum cu călătoria monarchului la Praga s’a resolvat cestiunea boemă şi nu mai au a se teme de urmările ei posibile? Cred ei, că, liniştindu-se pentru moment lucrurile în sînul naţiu­nilor din Austria, este în ajun de a se resolva acolo definitiv cestiunea naţionalităţilor şi a încetat de-acum periculul federalist, care de atâtea ori îi tulbură în somn? Nu sunt ei tocmai aşa de lesne crectătorî în politică. Dar îngâmfarea şovinistă îi ameţesce şi cutezanţa le cresce într’o măsură cu totul in­versă stărei reale, în care se află cu toate reformele, ce le-au introdus şi mai vor să le introducă. Un eveniment, o întorsătură ne­prevăzută pot să schimbe tot­ sce­năria de ac­i şi într’un asemenea moment se va vedea, ce este clădit pe fundament tare şi durabil şi ce nu. Călătoria împăratului în Boe­mia. Eri, în 12 i. c., împăratul şi-a făcut întrarea în Praga. Marţi încă se lucra cu iutela febrilă la decorarea aşa numitei via K­mmphalis, prin care avea să trecă cor­tegiul. S’au ridicat mai multe arcuri de triumf, emulând şi aici, firesce, Germanii cu Cehii. Germanii se folosiră la decoraţiuni de colorile împărătesei negru-galben, şi ca­sele Germanilor sunt pavoazate cu drapele şi stofe de decoraţie în colorile negru-gal­­ben. Acest fel esclusiv de decorare nu place celor de la „Narodni Listy“, cari ar fi dorit să se folosescă şi colorile boeme roşu alb. Foile germane susţin, că ici colo se vede şi „tricolorul slav“. Cu toată temperatura conciliantă, to­tuşi nu s’au putut evita diferite împunsă­turi între Cehi şi Germani din incidentul pregătirilor de primire. Astfel, se zice, că profesorii de la Universitatea germană au re­trimis invitările, ce le-au primit pentru inau­gurarea noului pod şi cari­ au fost tipărite numai în limba cehipă, cu observarea: „nu se poate înţelege“ (unverständlich). Se zice, că şi ordinea festivităţilor e compusă nu­mai în limba cehă. Mareşalul ţării prinţul Georg Lobko­­viitz a voitit să încunjure susceptibilităţile naţionale prin aceea, că invitările la serata dată de el le-a compus în limba francesă. împăratul şi Regele a luat cu sine, cum se asigură, o suită foarte numerosă şi strălucită. Numărul persoanelor, cari însoţesc pe monarch, se urcă la 340. Ca asemenea suită împăratul n’a călătorit nici­odatft. Interesante sunt datele, ce le aduce „N. fr. Presse“ cu privire la poporaţiunea din Praga. „Când împăratul a visit pentru prima oră capitala Boemiei, erau în Praga mai mulţi Germani, decât Cehi. Trei-(feci de ani mai târziu tocmai în ajunul călă­toriei a două-spre-decea a împăratului în Praga, s’a numărat deja în Praga 180,000 Cehi şi 30,000 Germani; în 1890, după (iece ani de regim al lui Taafife, şi un an înain­tea călătoriei împăratului la esposiţiă, erau deja numai 26,000, or acum să fie numai 17,000 Germani în Praga“. Numita faie­­floe, că văcrend prestaţiunile culturale ger­mane în Praga, omului îi vine să se îndo­­iesc ei puţin, dacă nu cumva la ultimul re­censământ în Praga s’a comis c erere în adunarea cifrelor. Cehii aplică aceasta schimbare în pro­porţia dintre ei şi Germani în timp de 30 de ani în Praga simplu aşa, că mai nainte parte mare a Cehilor erau şi lăsau a fi socotiţi ca Germani, ceea­ ce însă a încetat în urma puternicului proces de regenerare naţională. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Otrăvurile şi istoricul lor. — Fine. — Pentru suprimarea abusului, ce se făcea cu substanţele otrăvitore şi cu remediile secrete, s’a recurs la toate mijloace posibile. Voiu cita pe cele autentice: Legea în potriva otrăvurilor, fâcută sub republica romană pe la anul 300 a. Chr., Lex Cornelia, făcută două secole mai tare fiu: abolirea dreptului de asii în Engli­­tera şi revocarea dreptului de imunitate, de care se bucura clerul. Numai după o luptă îndelungată, Henric II a putut reuşi să im­pună şi clerului respectul legilor şi să pună în aplicare disposiţiunea ca pe viitor să nu se mai facă nici o deosebire între cler şi laici în pedepsirea acestor omoruri (I. S. Hochhorn, Alig. Gesch­chte der Cultur u. Literatur p. 328); ordonanţa din 1682 a re­gelui Louis XIV: Edit pour la punition des empoissonneurs, divins et autres. Aceasta ordonanţă este foarte importantă pentru că a servit de basă legislaţiunei ac­tuale. Ea ne mai arată estensiunea surprin­primjător de mare, ce au căpătat substan- ț­ţele otrăvitore, prin întrebuinţarea lor cu scop de a otrăvi. Vom cita istoricul cașurilor, cari au de­terminat facerea acestei ordonanţe. Sub regele Louis XIV, atunci când procesul marchisei de Brinvillier era abia­ terminat (16 iulie 1676) și când acesta abia își plătise crimele prin decapitare, începu o seriă cu totul altă de otrăviri*). Victimele acestei noue campanii criminale, judecate după numărul condamnaţilor ce au succedat, să fi fost foarte numeroase. Intr’ade­­ver, numai în anii 1679, 1680 şi 1682 şi numai pentru crime de otrăviri, curtea mar­ţială avu a pronunţa 226 de condamnări, dintre cari 138 asupra femeilor. Éta ce ne-au transmis scrierile con­timporane şi actele justiţiei de pe atunci asupra otrăvirilor şi a comerciului cu otră­vuri . Trei ani după esecutarea marchisei de Brinvillier, se aucii, în Paris, că multe personaje, din cele mai importante în re­gat, au fost arestate în urma unui decret. Se vorbea de farmece și de otrăvuri. Doamna de Sevigné scrise, relativ la acest subiect, *) Chapuis, Precis de Toxicologie, Paris, 1882. următorele: Ducesa de Bouillon ceru de la Voisin, ghicitoarea din acea epocă, să-i dea puţină otravă pentru a face să moră bă­trânul şi plicticosul ei bărbat, şi să-i facă farmece de dragoste pentru a lua în căsă­­torie un june pe care-l iubea. Acesta Voisin şi complicii ei numeau specialitatea lor Pulvere de succesiune. Voisin nu era singură, ci făcea parte dintr’o aso­­ciaţiune, în care erau Vanens, Salle Columbe, si Bachimont. Aceasta asociețiune vindea ar­senic, vitriol, sublimat corosiv, ori la cine le cerea, și mai cu seama femeilor, cari aveau zor de a deveni văduve. Pe lângă arta sca­matoriei, ei făceau călătorii mari pentru a desface marfa lor; cu un cuvânt, erau co­misionari de otrăvuri. Vanens mai cu samă umbla prin totă Germania şi Italia şi făcea drumurile de la Paris la Lille şi la Marsilia. Ei toţi au fost debitanţi de substanţe toxice, şi intrau mai întâi şi în toomeli asupra cri­melor, ce li­ se propunea să li­ se esecute. Comandele 19 primeau de la Laforist, Chape­­lain şi Beauregard. Aceste femei aveau clientela lor în lumea cea mai alasă. Clienţilor serioşi se vindea pur şi simplu f­earea sau pulverea, zăharul de cantaridă şi arsenicul destilat în suc de brusce. Credulilor, pe lângă sub­stanţele otrăvitore, li­ se făceau descântece, sfeştanii şi foc de surcele. Cât­va timp după arestarea lui Vanens şi Rachimont, s’a încarcerat şi la Bosse o femeie care se ocupa cu otrăvuri de 20 ani precum şi Vigoureux, femeea unui croitor, care făcea comerciu împreună cu Voisin. In mărturisirea făcută de Vigoureaux, în privința vrăjitoriei, se observă următorul pasagiu. Am învățat, cru ce dânsa, de la etatea de 9 ani, neoromansia și fisiognomia. Mi­sionarii mă persecutau la început în aceasta practică, dar având o pasiune de a da soco­­teala de arta mea monsegnorului Vicar, în timpul vacanței scaunului de Paris, n’am mai fost supărată de atunci. Ea nega tot timpul de a se fi servit pe profesiunea ei pentru a vătăma, dar nu tăgădui de a fi vândut praf de dragoste estras din ho­roscop, și de a fi indicat leacuri, căci toate aceste le făcea cu cuget curat. Cu toate acestea ea fu dovedită de a fi făcut negustorie cu praf de papaver, cu praf de diamant, şi în cele din urmă ea se decise a mărturisi totul şi a numi pe com­­plicii ei, printre cari se afla un Duce, un oare­care Trianon şi trei preoţi: Sage, Ma­riette şi Havat, toţi trei forţe dibaci în mâ­nuirea arsenicului şi a sublimatului corosiv. ANUL LXI­V. »gazeta« iese în flactre ji. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa ncare. Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA , Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.—Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena , la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VN­ Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 120. Braşov, Vineri 1 (14) Iunie. 1901. Interpelaţiă pentru „Gotterhalte“. In şedinţa de erl a dietei — prima după pausa, ce a urmat din causa delegaţiunilor — kossuthistul Rátk­ay László a adresat mi­nistrului-preşedinte Sselt şi ministrului de culte şi instrucţiune Wlassics o interpelaţie adevărat kossuthistă. Se scie, că cu oca­­siunea sărbărilor de gimnastică ale tineri­­mei şcolare, ce s’au ţinut la Rusaliile gre­goriane în Budapesta, musica militară a cântat imnul poporal „Gotterhalte“ atât la deschiderea, cât şi la închiderea sărbărilor. Aceasta din causă, că era de faţă şi archi­­ducele Iosif, împrejurarea aceasta­­ a scos deja atunci din ţâţîni pe kossuthiştii dela „Egyetértés“. Cântarea imnului a format acum obiect de interpelaţiă, pe care numitul deputat & adresat’o miniştrilor din cestiune. In moti­varea interpelării (zise, că imnul „Götter­­halte“ nu corespunde sentimentelor tinerimei maghiare­, au Ungurii imnul lor, care n’a fost creat la poruncă, cum a fost creat „Gotterhalte“, al cărui text se schimbă după naţionalităţi. Intrebat, dacă guvernul află, că „Gotterhalte“ concordază cu dem­nitatea naţiunei maghiare şi cu iubirea de patriă, ce formază basa crescerei tinerimei, şi dacă are de gând a­ se îngriji, ca ces­tiunea folosirii imnului maghiar să fie re­gulată prin lege? Ministru-preşedinte Szeli răspune când constată, că cântarea imnului „Gotter­halte“ s'a întâmplat şi de rândul acesta, ca tot­deauna, când cooperază musica militară. Ea e datore a cânta acest imn acolo, unde e de față vreunul din membrii casei dom­­nitoare. E o prază veche aceasta. Nu este în interesul nimănui a­ se lansa mereu anumite

Next