Gazeta Transilvaniei, decembrie 1901 (Anul 64, nr. 266-287)

1901-12-01 / nr. 266

Perspective absolutiste. De când m­inistru-preşedinte Koer­ber a făcut declaraţia sa, prin care spunea, că, daci partidele din parla­ment nu se vor pune pe lucru şi nu vor face cu putinţă guvernului de a corespunde necesităţilor statului, poate urma mai mult decât disolva­­rea camerei, poate urma chiar sista­rea constituţiunei, de atunci d­atele nu vorbesc decât de fantoma abso­lutismului. Unii iau lucrul mai în serios, alţii sunt de părere, că ameninţarea lui Koerber cu absolutismul este nu­mai o tactică şi are de scop a spă­­ria pe oposanţî şi a-i face se ţină seama mai mult de aceea ce pretinde guvernul ca neapărat în interesul statului. Organul Cehilor tineri „Narodni Listy“ erice, că Cehilor nu li-e frică de sistarea constituţiei şi adauge: „Nu prin forţă, nici prin nimicirea constituţiei va putea fi salvat acest imperiu, ci numai şi numai prin îm­bunătăţirea constituţiei în spiritul dreptăţii faţă cu toate popoarele. In semnul acesta numai va putea învinge guvernul, nu înse printr’o reacţiune militar­ă-birocratică germ­ani satere. Cehii, dice „Hilas Naroda“ sunt oţeliţî contra unor furtuni, ca aceea, cu care ameninţă Koerber; ei au arătat bunăvoinţă pe basa actualei constituţiuni, pe care tot­deuna au considerat-o numai ca provisorică, de aceea pot privi liniştit în viitor, fără a­ se îngriji de urmări la cas când ar fi nimicit parlamentul. Piarele partidelor germane din stânga se arată mult mai îngrijate de ceea ce s’ar putea întempla. Ina­­fară de pangermani, cari discută de­clarația lui Koerber cu indiferență și par a aștepta chiar cu oarecare bucurie introducerea absolutismului pus în perspectivă, celelalte partide protestează, fie­care în felul ei, în con­tra ideei unei lovituri de stat. Lui Koerber nu-i este numai de a face se se voteze budgetul, ci lucrul de căpetenie pentru el e dis­cutarea și resolvarea de cătră par­lament a proiectelor pactului cu Un­garia. Nu poate fi decât natural, deci în aceste împrejurări cercurile politice din Ungaria urmăresc cu încordată atenţiune cele ce se petrec în Austria. Seim, că nu numai odată s’a pronunţat în dieta ungară, că Un­garia pretinde, ca în Austria se se susţină constituţia şi parlamentaris­mul, o pretinde în interesul chiar al dualismului şi al monarchiei. Mai multe catare din Austria au esprimat vise părerea, că Koerber numai în urma unei presiuni din partea ungureasca a pus în vedere posibilitatea unei sistări a consti­tuţiei. Aceste foi cred, că guvernul ungar spereză a dobândi mai iute condiţiile stabilite pentru pact de la un guvern austriac absolutist, decât dela „Reichsrath”. Oficioşii ungurescî combat acesta părere, susţinând, că Szell nu s’a gândit nici la cea mai mică pre­siune asupra guvernului Koerber, ci stă pe lângă ceea­ ce a declarat de repeţite­ orî, că vrea soluţiunea pac­tului pe cale parlamentară. Presiunea, care pretinde grab­­nica clarificare a lucrurilor derivă înse mai mult din situaţiunea mo­narchiei faţă cu străinătatea. Se apro­­pie terminul pentru încheierea tra­tatelor cu statele streine. Statele străine nici că sciu încă cu cine vor ave se le încheie, cu un guvern comun austro-ungar, ori deosebit cu fie­care din cele doue state ale monarchiei , eventual cu unul, în care domneste absolutismul fără constituţie, şi cu altul, unde e în flare absolutismul constitu­ţional ? Cestiunea pactului, în loc de a­ se resolva, se încurcă din ce în ce mai mult. In dieta ungară Rakovszky István a interpelat în şedinţa de eri în cestiurtea abusurilor administrative. La desbaterea asupra cassierielor comitatense ia cuvântul Fridin Imre, apărând proiectul pe­­motiv, că prin acesta se uşurază comitatele de multă muncă. Baló Mihály combate proiec­tul, fiind­că prin acesta se mutilază autono­mia comitatelor. Szell Kalman enunţă, că proiectul nu tinde la mutilarea autonomiei, ci la înlăturarea neregularităţilor în admi­nistraţia banilor publici. (Aplause). In cu­rând va presanta dietei întraga reformă administrativă, care va cuprinde 14 proiecte, şi anume: Despre comunele mici, despre comunele mari, despre oraşele cu consiliu regulat şi despre oraşele cu municipalitate independentă, despre capitală, despre co­­mitate, despre scaunele orfanale, despre poliţie, despre higiena publică, despre prag­matica de serviciu, despre afacerile disci­­plinare şi despre responsabilităţi. (Aplause şi strigăte de Éljen). Autonomia o va res­pecta. Comitatele şi de acuma înainte vor putea retusa contribuţiile nevotate şi recru­ţii (Éljen). Szederkényi vorbesce contra. Dieta primesce proiectul cu majoritate. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. 28 Noemvrie. — Fine. — Tunurile bubuiau în mod înfricoşător, or soldaţii români înfruntau cu bărbăţie lo­viturile duşmanilor. însuşi Domnitorul însufleţit de un cu­­ragiu antic se espune, merge în mijlocul trupelor, spre a­ le îmbărbăta la luptă, unde primesce în faţă bombele turcesci, or altă dată, după însu­şi mărturia Suveranului, aceste bombe „sburau, suflând şi şuerând deasupra capului meu, încât nici nu mai sciam din­cotro veneau“. In aceste două chile de 30, 31 August cât a ţinut lupta, au pierit numai în rân­durile armatei române 2000 de soldaţi şi 50 de oficeri. Ţarul Alesandru recunoaste printr’o scrisoare dela 5/17 Septemvrie, că soldaţii români au dovedit „un courage héroique“ , de aceea „désirant consacrer le souvenir de cette confraternité d’armes“ deruesce Domnitorului nostru ordinul Sf. George, clasa III. Bravura oştenilor Români a fost încununată şi în cele­lalte lupte de isbanlii atât de strălucite încât au provocat admi­raţia neţărmurită a Marelui duce Nicolae, care mărturisia Domnitorului nostru, la 18 Noemvrie. ....„Jai toujours ótóheureux de reoon­­naitre la bravoure et Ies solide* quabtés militaires de l’armée Roumaine.... et le sou­venir de notre fraternité d’armes me res­­tera infiuiment préoieux. „Le suocâs de Rahova appartient tout entier aux armes Roumaines .... Je m’as- 80oie, bien cordialement, â ia satisfaction, que vous pouvez óprouver, comme Souve­­rain et comme Chef Supréme d’une armée â la quelle Vous avez donné tant de soins... Je trouve moi-méme nne trés grande satis­faction â voir si hautement apprécié Vos mórites militaires“. (Am fost tot-déuna fe­­rioit de a recunósoe bravura şi solidele ca­­lită\I militare ale armatei române şi amin­tirea fraternităţii nóstre de arme îmi va rémáné infinit de preţi0să. Succesul dela Rahova aparţine întreg armelor române. Eu mă asociez din inimă la satisfacţiunea, ce puteţi simţi, ca Suveran şi şef suprem al unei armate, căreia i-aţi dat atâta îngri­jire... Eu însu­mi găsesc o foarte mare sa­­tisfac­ţiune.... văc­ând apreciate atât de mult meritele voastre militare­. Cu toate aceste biruinţe parţiale, Plevna cea îngrozitore spre care erau concentrate min­tea și inima Domnitorului nostru, rămâne încă neclintită, deși era asediată de mai multe luni de eh"6* Prințul Carol hotărî pentru cjiua de 28 Noemvrie, să facă o su­premă încordare. Acest moment decisiv cade tocmai în ceasul, în care Osman-Pașa avea de gând să pârăsească Plevna, din pricină, că isprăvise provisiile, încercând să-și protească drumul prin chiar mijlocul trupelor aliate. Decât armata lui Coman- Paşa este isbită în faţă, în momentul por­­nirei din Plevna, de corpul grenadirilor ruşi, ei în coasta îi cădeau glonţele solda­ţilor români. Domnitorul apoi ordonă tru­pelor române să dea un puternic asalt, in care soldaţii noştri desfăşurară şi de astă­­dată o vitejie de adevăraţi eroi, espunân­du-şi braţele şi piepturile glonţelor vrăş­maşe cu o admirabilă uitare de sine. Ce e dreptul, în urma acestui eroic asalt, Turcii ridicară steagul alb, în­­jiua neuitată de 28 Noemvrie, la un-spre-crece ceasuri și un sfert, căci Osman-Paşa fusese rănit. Atunci Domnitorul nostru întră în Plevne, în mij­­locul entusiasmului nedescris şi a strigăte­lor nesfîrșite de­­ ura­ scoase cu putere din piepturile trupelor sale biruitoare. Prinţul Carol apoi se duce la viteazul Osman- Paşa, care se afla într’o trăsura sub es­corta călăraşilor români şi-l felicită pentru „eroica lui apărare“. Acum 40.000 priso­­nier, printre cari 10 paşale, 128 de ofiţeri superiori, 2000 ofiţeri inferiori, 77 tunuri, multe arme şi drapele erau în mânile tru­pelor aliate. Ast­fel Plevna, acest Termo­­pyle modern, căciu definitiv, mulţumită în mare parte virtuţilor militare ce caracteri­­sau atât ostea română, cât şi pe Suveranul Ţării. Pressa din lumea întregă ridica în slava ceriului eroismul armatei române, ce se distinsese într’un mod atât de strâlucit. Er Țarul Alexandru al II-lea felicită tele­grafic pe Domnitorul nostru „de la briliante ANUL LXIV. „Gazeta“ iese in Metre ai. Almente pentru Austro-ulgaria. Pe un an 24 cor., pe s0ae luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe 20 de luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­ciale poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Araamentul pentru Braşo? Administraţiunea, Piaţa mere. Târgul Inului Nr. 80, etasiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. RE­DICŢIUNEA, raministraţiunlea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.—Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Am­ministraţiune în Braşov şi la urm­ătorele BIROURI de ANUNŢURI: în Vioria , la N. Dukes Nachf., Nnx. Augenfeld & Emeric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. G­old­­berger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erz­sebet-körút). PREJUL INSERJIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fa și învoială. — RECLAME pe pagina 8­ a o seriă 20 bani. Nr. 286. Braşov, Sâmbătă ! (14) Decemvrie. 1901. Din senatul român, în şedinţa dela 26 Noemvrie v. a Se­natului s’a pus la ordinea zilei discuţiunea rdfportsului la Mesagiu. S’a dat mai întâii­ cetire proiectul­ui de răspuns prin d-1 Polizu- Micşunescu. Au vorbit apoi d-l Dr. Bălti­­neanu pentru proiect, Ştefănescu contra, Va­lerian Ursian pentru şi în fine general Manu contra proiectului. D. Manu a făcut apologia partidului conservator şi făcu în­tre altele un lung istoric al situaţiunei fi­nanciare în ultimii ani, apoi critica situaţia financiară actuală a tesaurului public şi a diferitelor administraţii, cari nu-şî fac da­toria, şi se declară în fine, contra adresei şi contra guvernului.; în şedinţa de la 27 Noemvrie v. a luat cuvântul cel dintâi, preşedintele consiliului de miniştri Dim. Sturdza. Examinând ces­tiunea financiară espune programul finan­ciar al guvernului şi declară, că partidul liberal n’a venit la putere, ca să facă tre­burile sale, ci treburile ţării. Bună­starea finanţelor atârnă de progresul însuşi al statului român. Declară, că formula guver­nului este, ca constituţiunea să nu fie schimbată, decât numai când interesele ţării o vor cere, în fine spune, că partidul li­beral a venit la putere prin necesitatea si­tuaţiunei. D. P. Grădişteanu vorbesce pentru proiect. Aduce mulţumire ministrului in­­strucţiunei pentru înfiinţarea şcolelor pro­fesionale. D. G. D. Ballade, ministru de finanţe, spune, că ara credinţa, că situaţiunea fi­nanciară se îndrept­eza pe un teren solid şi după cum stau acum lucrurile se poate spera la un sigur echilibriu budgetar. Spune, că până la finele lui Octomvrie a. c. s’au incassat 126 milioane şi speră, că pănă la Aprilie anul viitor se vor incassa 223 milioane, încheie cu declaraţia, că toţi tre­­bue să-şi dea mâna pentru a îndrepta situa­ţiunea. Discuţia se închide, răspunsul se ia în consideraţie şi se face cetirea răspunsu­lui pe paragraf­, votându-se primul para­graf fără discuţiune. La paragraful al doi­lea P. S. S. Metropolitului-Primat ia cuvân­­tul şi esprimă în numele confraţilor săi mulţumiri Suveranului şi guvernului pentru solicitudinea, pe care o arată bisericei. Se votază apoi şi ceilalţi paragrafi. în şedinţa dela 28 Noemvrie v. se pune în discuţie convenţia comercială dintre Ro­mânia şi Turcia. Prospectele politicei de maghiarizare în Ungaria. (F­i n e.) Cum că teritoriul de limbă român, atât de compact în Ungaria de sud şi Ardeal, tinde în cele mai multe locuri întregul po­por, afară de câţi­va proprietari, funcţio­nari şi alţi câţi­va maghiari importaţi, este românesc, este forte foarte îndepărtat de a deveni maghiar, acesta o scie ori­cine, care a avut ocasiune să arunce o singură pri­vire în raporturile de acolo. Măsurile aspre ale guvernului şi trufia personală a celor mai mulţi funcţionari şi proprietari ma­ghiari împing poporul formal în braţele „României iredente“. Se înţelege, că cifrele

Next