Gazeta Transilvaniei, aprilie 1902 (Anul 65, nr. 74-94)
1902-04-02 / nr. 74
! Cine a spart solidaritatea? ... v Aşa ejişii tribuniştî au pretins aşadar la conferenţa din 1892 se se voteze nominal asupra propunerei lor ca „memorandul se de presentat fără amânare“. Ei au mai adaus la aceasta propunere, făcută în şedinţa secretă a comisiunei, încă şi declararea categorică, că orî ce ar decide comisiunea, ei vor pretinde votare nominală asupra ei în conferenţa publică. In decursul desbaterei s’au ridicat voci, cari au arătat marele inconvenient al unei astfel de procederi. Dintre acestea vom releva părerea directorului „Gazetei Transilvaniei“, care va pune în lumina adevărată şi învinuirile, ce i le fac contrarii sei. Densul a cis între altele: „...Este absurd şi numai a ne gândi, că am pute întreprinde un pas ca acela al adresărei la coronă fără ca se fim pe deplin înţeleşi noi între noi... Cei ce prin pretensiunea de a se face votare nominală într’o cestiune ca acesta, provocă desbinarea, iau cea mai gravă răspundere asupră-le înaintea naţiunei. Trebue să preferim mai bine a lua cu totul dela ordineafilei afacerea memoriului, decât ca din causa lui să se producă neînţelegeri în partid“... „...Problema nostră de căpetenie este de a ne concentra şi organiza înăuntru cu ajutorul unei conduceri înţelepte şi omogene, din sînul căreia se fie stîrpită polemida zizaniilor şi a intrigelor“... („G. T.“Nr 77 din 1892). In fine propuse, ca după ce în cestiunea memoriului se impune cea mai strînsă solidaritate, conferența său se revină asupra hotărîrei primitive dela 1887*) sau, deca nu se va pute stabili o înțelegere, cestiunea să se aducă înaintea unei nouă conferențe, care să fie de cu vreme pregătită pentru a putea delibera în deplină cunoscinţă de cauză. Dermatadorii grupului nu erau de loc preocupaţi de grija ce urmări poate ave pasul pripit, pentru care însistau atât de mult. Pregătire, chibzuire, abnegare pentru a nu periclita marile interese ale bunei înţelegeri între fraţi toate acestea erau pentru ei nimicuri, „mărunţişuri vanitose“. Ceea ce-i preocupa era de-a pune capăt cu un minut mai eurend acelei solidarităţi „plictisitoare“ care, deca esia învingătore şi la conferenţa din 1892, ar fi luat grupului totă răsuflarea şi i-ar fi făcut cu totul imposibil de a se ilustra în fruntea partidului cu cunoscutele sale nechibşuinţe. Propunerea lui E. Brote pentru „neamânata aşternere“ a cărrat în comisiunea de 40. Avea să urmeze deci ca cei rămaşi în minoritate se cera a se vota din nou asupra propunerei lor în conferenţa publică. Nimeni în conferenţă n’a fost în principiu contra memoriului. Numai asupra timpului şî a modului de procedere au fost divergenţe de opiniunî, însă divergenţe de mare însemnătate, căci nu era permis a se face cerere la un astfel de pas, fiind-că el avea de scop a aduce o uşurare, un folos ore-care poporului asuprit, nu însă a agrava şi mai mult situaţiunea lui politică. Cu toate acestea, având în vedere tactica urmată de consorţiul Slavica-Brote-Lucaciu-Coroianu, o votare demonstrativă în şedinţa plenară şi publică ar fi fost exploatată de acest consorţiu pentru a pune în evidenţă realitatea oamenilor, cari „nu şi-au întors faţa dinspre Viena“, faţă cu nereală purtare a pretinşilor antidinastici, kossuthişti şi rusofili, încă şi mai mult decât s’a întâmplat, după ce la propunerea plină de tact a d-lui Dr. A. Mocsonyi votarea nominală cerută de „tribuniştî“ s’a făcut într’o şedinţă secretă a delegaţilor conferenţei. Ca să nu se cufunde „Tribuna“ cu „grup“ cu tot, era hotărît în sfatul acestuia să se provoce scisiunea pe faţă în partid. Deca acâstă scisiune a fost împiedecată şi indefinitiv ne-am ales numai cu o scisiune în comitetul partidului, causa este bunul simţ naţional şi abnegarea acelora, cari sunt învinuiţi, că ar fi călcat solidaritatea. Delegaţiunile austro-ungare sunt convocate pe dina de 6 Mai, în Budapesta. * Hotărîrea conferenţei dela 1887 de a se aduce la cunoscinţă coronei motivele cele adevărate ale atitudinei poporului român faţi cu alegerile dietale, prin cari motive să se combată denundările şi calomniările inimicilor cansei noastre. REDACŢIUNEA, Aftministraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE •6 primesc la Administraţiune In Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena: la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek. A. Oppelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gkildberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifa şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 74. Braşov, Luni-Marţi 2 (15) Aprilie. ANUL LXV. „SAZETA“ iese în Metreţi. ibonamente pantru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Atronamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa n.ere. Târgul Inurui Nr. 30, etajeia I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 8 luni 12 p., pe trei luni 6 coroane. — Un esempial 10 bani. — Atât abonamentele cât și insertiunile sunt a se plăti Înainte. 1902. Politica Balcanică. Se telegrafeză din Viena. Contele Bülow, cancelarul imperiului german, a avut lungi intrevederi, întâiă cu împăratul Francisc Iosif și apoi cu contele Goluchowski, ministrul de externe al Austro-Ungariei. In convorbirile ce au avut loc cu acesta ocasie, s’a discutat pe larg cestiunea balcanică şi atitudinea marilor Puteri în caşul unor eventuale turburări în Balcani. Cancelarul Bülow a declarat, între altele, că Germania are totă încrederea în acţiunea şi atitudinea Austriei în ce priveste politica balcanică. Nota Bulgariei cătră marile Puteri. In Sofia circulă svonul, că guvernul bulgar a adreset marilor Puteri o notă prin care protestă în contra confirmării Mr. Firmilian, ca episcop la Veskueb, relevând totdeodată, că acestă numire a produs o escitaţiune în populaţiunea bulgară din Macedonia. Tererea bulgară din Macedonia. „Kölnische Zeitung“ află din Constantinopol, că o adevărată terore domnesce printre populaţiunea musulmană din Macedonia de Sud, în urma asasinărei a trei Turci şi a unui copil de cătră o câtă de revoluţionari bulgari. Sunt temeri seriose, ca populaţiunea turcă să nu se dedea la acte de represalii contra Bulgarilor. Dela congresul studenţesc din Roma. Discursul d-lui Orănescu. Tînărul student al universităţii din Bucurescu, Orănescu, care deja s’a distins şi pe terenul diaristicei în direcţiune naţională, oferindu-ne astfel un binefăcător contrast faţă cu mulţi dintre colegii săi, pe cari în recentul trecut îi atinsese vântul veştejitor al cosmopolitismului, ca delegat al studenţimei române a justificat pe deplin speranţele legate de densul încă de pe timpul, când era elev al liceului real din Brăila. Sră în traducere frumosul discurs, pe care d-l Olănescu la pronunţat la congresul societăţii „Corda Fratres“ în limba francesă. Domnilor şi scumpi colegi! Am venit de pe ţărmurile Dunărei, din văile şi colinele Carpaţilor, noi cari suntem de-asemenea urmaşi glorioşilor voştri străbuni. Am venit să vă aducem cele mai frumoase flori, cari cresc pe câmpiile românesc!, simţămintele dragostei frăţescî, care n’a încetat şi nu va înceta nicî-odată de a palpita pe acestă insulă latină, care trăesce încă şi va trăi pururea, la porţile Orientului, in mijlocul unui Ocean, a unui mosaic de popăre străine. Am venit să ne împrospătăm sufletele în sfântul altar, care ne-a dat viaţa, în sfânta Italie. Am venit se ne închinăm înaintea urmelor măreţului său trecut, fiindcă el e şi al nostru. Am venit să îmbrăţişăm acest pământ frământat cu sângele şi oasele strămoşilor voştri şi ale strămoşilor noştri. Am venit să salutăm gloria presentă, pe tine popor italian, pe voi, fraţi şi colegi italieni, pe representanţii sanctuarelor civilisaţiei, diamant strălucit al coroanei măreţiei scumpei voistre patrii şi a scumpei noastre mame. Am venit să vă salutăm aici, în centrul latinităţei, la luminile celui mai puternic sore, care a strălucit vreodată printre civilisaţiile trecute şi presente. Să vă salutăm în numele studenţilor universitari români, în numele acelui tineret, care represintă sentimentele şi năsuinţele unui neam. Prin glasul nostru nu grăesce o ţeră, ci un popor întreg, şi nu numai vouă fraţilor şi colegi, dar unui popor întreg, fiindcă voi sunteţi espresia cea mai elocventă a naţiunei italiene. Ai noştri ne-au petrecut la plecare cu urale, şi cu lacrimi în ochi v’au trimis frăţesca lor salutare. Erau lacrimile unei blânde iubiri a unui popor, în sufletul căruia consciinţa originei sale este încă vie, nici mai mare, nici mai mică decât odinidră, fiindcă printre veacuri el n’a fost decât unul şi pururea acelaşi impunător prin credinţa şi puternica-i convingere, vrednic prin manifestările sale civilisate. In aceste clipe, poporul carpatic, în vibraţiunea cugetării lui, însoţesce pe fiii sei veniţi să vă aducă înflăcăratele lor cuvinte de iubire. Noi avem aci fericirea de a ne adăpa la isvoarele bunătăţei mamei noastre, ei sufer de nostalgia îndepărtărei, gândindu-se la sorta ce i-a smuls de la sânul mamei lor. Dar fii mândră, mamă gloriosă, fiindcă fiii tei au fost vrednici şi viteze sentinele a menirei ce le-ai dat. Valurile duşmane nu i-au nimicit, ei stau necontenit acolo, unde i-ai aşedat, şi după ce — în trecutul veacurilor întunecate de valurile barbare — ei au apărat două civilisaţii, cea romană şi cea bizantină, cu jertfa sângelui lor Occidentului timpul de a-şî completa civilisaţia lui, şi adî încă, în mijlocul durerilor ce le turbură sufletele, ei îşi urmeză menirea de factori ai civilisaţiei şi ai păcei. Şi cum ar face ore altfel, decât tine, mamă înţeleptă? Şi care altul călăuza lor, decă nu faptele tale? Sufletul tău, Italia, trăesce pe ţermurele Dunărei şi în văile Carpaţilor. Limba ta răsună acolo în ecourile durerilor, în legi şi obiceiuri, în tot ce alcătuesce esenţa specifică, quitesenţa unei naţiuni. Tu trăescî, precum trăesc părinţii în fiii lor. Şi decă este aşa, cine s’ar pute mira de faptul, că noi Românii venim aci şi vibrând în extasul fericirei, vă spunem: „Fraţilor, am supt vieţă dela acelaşi sîn, şi dela acelaşi sîn voim se luăm seva întări tore". Cui am pute deschide pre inimile nóstre dacă nu vouă, surorilor nóstre latine, al căror sprijin ne-a fost atât de des aşa de folositor în vremurile de grea cumpănă ? Şi aşa va fi întotdeauna, fiindcă latinitatea e un copac, ale cărui rădăcini pătrund adânc, şi dacă o rădăcină e atinsă, întregul copac se vestejesce şi foile sale tremură lovite de durere. Consciinţa latină a fost unică; unic a fost şi idealul ei: integritatea idealităţii sale, a manifestaţiilor sale intelectuale. Latinitatea a fost dreptă, ea n’a împilat popoare, ea n’a ridicat principiul forţei mai presusde acela al dreptăţii. Generoasa alma mater a culturei n’a iluminat ea are toate căile cu flacăra-i vecinie vie? Istoria omenirei e dovada acestui adevăr pentru acei, cari nu vor să-l vadă, sau cari s’ar încumeta să-l tagâduescu. Noi suntem o scântee din aceasta flacără, scântee devenită adî o flacără, o candelă, care lucesce la porțile întunecosului Orient. Tu, sfântă Italie, ai aprins acastă candelă şi ea va arde atâta timp, cât va străluci lumina ta. Adî, noi, vestalele misiunei ce ne-ai dat-o tu, am venit să luăm de la sanctuarul tău forţa pentru mărirea flacărei. Dacă am putea smulge o clipă soarele ce strălucesce pe cerul tău, vecînică Italie, şi să-l ducem pe întinsul Orientului! Vom pleca de aci scăldaţi de razele strălucitului vostru sare, şi mergând în ţara nostră vom împodobi ţinuturile române cu strălucirea voistră. Vom duce cu noi un pumn din acestă ţărînă d’aurită de vechile glorii. Vom arunca-o pe ţarinele române, pentru ca suflarea vântului s’o ducă în toate colţurile unde se află un suflet românesc, pentru ca să tresară de fericire. Vă mulţumim, iubiţi fraţi, de simpatia cu care ne-aţî primit printre voi. Sufletele noastre sunt pline de bucurie şi fericire de frăţâsca primire, ce ne-aţî făcut erî. Vă mulţumim şi aducem salutările studenţilor români Asociaţiei Corda Fratres. Idealul ei de frăţie, pe care-l arată cuvântul fratres, e pentru noi cea mai mare recomandaţie şi titlul cel mai convingător la aderarea şi dragostea nostră, căci cu toţii voim frăţia. Frăţie între popoare, pentru desvoltarea pacînică a tuturor, spre a atinge acea perfecţiune, acel ideal numai, despre care Excelenţa Sa ministrul Naşi ne vorbea ace dimineţă cu atâta căldură şi entusiasm. Dar în acelaşi timp nu uitaţi, colegi şi fraţi studenţi, că fraternitatea nu se poate isbândi decât acolo, unde există justiţia şi spiritul de toleranţă. Cu asupriri şi siluiri de consciinţă, cuvântul frăţie e o pângărire. De aceea chestiile naţionale nu trebue se vă înspăimânte. Ele sunt tocmai cea mai dreapta cale cătră idealul Corda fratres.