Gazeta Transilvaniei, aprilie 1902 (Anul 65, nr. 74-94)

1902-04-02 / nr. 74

Pagina 2. Fraţilor studenţi, asiguraţi libertatea de consecinţă şi domnia spiritului de jus­tiţie printre popoare! Faceţi, ca se se dea fie­căruia, ce i­ se cuvine. Proclamaţi dreptul fie­căruia de a simţi şi a vorbi cum îi dictăză inima, dar nu cum îi poruncesce netoleranţa sau mai un sciu care stăpânitor şovinist, şi atunci Corda fratres nu va mai fi ideal, cum e adî, ci va fi o realitate scumpă, realitate atât de visată, pentru care luptăm şi care va rămâne în istoria omenirei cel mai înalt titlu de glorie pentru tinerimea univer­sitară. Ne salutăm, încă odată, floare­a na­­ţiunei italiene, vă salutăm şi facem rugi fierbinţi pentru isbândirea idealului „Corda fratres“, pentru progresul naţiunei mume, a cărei espresie sunteţi. Trăiesc­ studenţii italieni şi scumpa lor patrie! * Ministrul instruct publice al Româ­niei a adresat d-lui Naşi următorea tele­gramă : Exc. Sale ministrul instrucţiunei publice, Roma. In momentul când tineretul italian fraterniseaza cu cel român, rog pe Exce­lenţa Vostră să binevoescă a primi espre­­sia recunoscinţei României pentru căldu­­roasa primire, pe care o întâmpină tinerii noştri compatrioţi în cetatea eternă, capi­tala ţărei, care a fost leagănul rassei lor. Ministerul instrucţiunei publice al României Spiru C. Hard. Sâmbătă la ora 8 şi 40 m. sera, a sosit în Bucuresc, cu trenul de Vorcio­­rova delegaţia studenţilor români, cari au luat parte la congresul „Corda Fratres“ din Roma. La ora 7 seara studenţii s’au întrunit în faţa Universităţei şi de acolo au por­nit în frunte cu musica italiană, la gara de Nord, pentru a-i primi. Fi-va pace în Africa-de-Sud? întrebarea aceasta sboră din gură ’n gură. Ziua de 12 Aprilie a fost pentru An­glia extraordinar de agitată. In toate cer­curile poporațiunei se afirma cu cea mai mare hotărîre, că pacea e încheiată și spe­ranțele de pace erau nutrite prin sciiî so­site din toate părțile. Din Portsmouth s’a anunțat, că primarul a provocat pe cei presenți la o serbare, se golesc­ paharele pentru pace. Din Dover se vestise, că Roberts a anunțat printr’o telegramă sfâr­­șitul răsboiului. Cu sutele sosiau la minis­­teriul de résboiu telegrame, întrebând, ce e cu pacea? Ministrul de résboiu a răs­­puns seara, că scirile despre încheierea păcii vi au temeiu. Scriea despre sosirea neaşteptată a Regelui încă se esplică în sens pacînic. Tote diarele englese scriu cu bucurie des­pre probabilitatea păcii. Alaltăerî s’a ţinut un consiliu de mi­niştri, nu se scie însă nimic positiv despre resultatul lui. Se dice, că ar fi isbucnit crisă ministerială şi că Chamberlain ar fi declarat, că demisioneză. Asupra condiţiilor de pace circulă fel de fel de scris. Unii die, că Burii ar fi gata să renunţe la independenţă în schimbul unei autonomii interne, alţii spun, că Burii ar renunţa la propriul stindard, dar nu ar recunoasce stindardul engles, alţii die­­răşi, că Burii ar fi aplecaţi să între în confederaţia sud-africană a colo­niilor englese sub suzeranitatea Angliei. Delegaţii buri din Utrecht au declarat, că pacea nu se va încheia pănă când En­­glesii nu vor primi şi pe Burii din Europa în tractările asupra ei. Pe când se vorbesc acestea, Anglia se pregătesce de purtarea mai departe a răsboiului în timpul iernii. Trupe noue au fost pornite spre Africa-de-Sud, altele vor pleca zilele viitoare, și anume: 7000 infan­terie, 1000 artilerie, artilerie, 7000 yeo­­manii și 5000 trupe coloniale. GAZETA TRANSILVANIEI. Turburările din Belgia. Mişcarea revoluţionară a socialiştilor belgieni a luat caracter serios. Demonstra­ţia despre care am vorbit în numărul tre­cut s’a repetat în 10 Aprilie, degenerând într’o adevărată revoluţie sângerosă. Lupte teribile s’au dat între poliţie şi mulţime, mai cu samă înaintea­­ Casei Poporului (local de întrunire al socialiştilor). S’au schimbat glonţe de revolver. Luptele uci­­gătore au durat trei ore. Prin spitale zac mai mult de 100 persoane. Răniţii au fost transportaţi de trăsurile Crucei Roşii. S’a constatat, că ziarul socialist „Po­porul“ a distribuit trei mii de revolvere socialiștilor, or fabrica de arme de la An­vers a distribuit 17,000 de revolvere. * O telegramă din Bruxella spune, că în noaptea tulburărilor familia contelui Me­rode a trebuit să se baricadeze în palatul ei, apărându-se contra loviturilor de pietrii. Poporul scotea pietrile din pavagiul stra­­delor şi bombarda cu ele case şi biserici. Unii s’au încercat chiar să incendieze pa­­laturile. * Vineri spre Sâmbătă noaptea s’au în­tâmplat în Bruxella adevărate lupte între armată şi socialişti. In trei strade princi­pale socialiştii au ridicat baricade, pe care armata numai cu mare greutate a putut să le cucerească. A fost rănit şi deputatul socialist Delbastee. * Din Liege se anunţă, că Vineri noap­tea 2000 de demonstranţi au cutrierat stra­dele manifestând pentru sufragiul univer­sal. Alţi 1000 de oameni li­ s’au alăturat şi s’au dus la Casa Poporului, unde mai mulţi oratori au ţinut discursuri aţîţătore în contra guvernului. Poliţia intervenind, s’a produs o mare învălmăşală, cu care ocasiune mai mulţi omeni fură răniţi Demonstraţii în stil mare au fost şi în Gent. * Se dice, că regele Leopold a sfătuit consiliul de miniştri să primască sufragiul universal, guvernul însă se opune, decis fiind a recurge la mijloacele cele mai ex­­treme, teresare pentru căuşele noastre româ­nesc­. Despre organisarea, reorganisarea sau reactivarea clubului comitatens, eu nu am făcut nici o amintire. După desluşirile date de presidiu, constatându-se, că aproape jumătate din cei presenţi la şedinţă s’au fost depărtat, ei din cei rămaşi mulţi steteau în piciore ca să plece şi, după­ ce doi din cei de faţă susţineau părerea presidiului, că sun­tem prea puţini pentru a lua conclus, am convenit cu toţii, ca să se convoace la o consfătuire toţi fruntaşii români de aici şi pentru pregătirea programei de lucrare în acestă consfătuire presidiul să se înţelegă cu mai mulţi domni designaţi de cătră cei de faţă. Acastă adunare apoi, eventual, are să alegă şi comisiunea contemplată de mine. Observ, că despre o nelucrare, sau despre acuse grave la adresa clubului nostru comitatens, eu n’am audit nici un cuvânt şi nici nu s’a discutat despre acesta. A fost vorba despre unele caşuri, despre cari au vorbit domnii amintiţi mai sus, acele însă s’au referit absolut numai la afacerile comunale, esprimându-se do­rinţa, ca representanţii comunali români în viitor să se întrepună cu mai multă stăruinţă în favorul intereselor poporaţiu­nei române. Drept caşuri speciale s’au amintit frcsarea taxelor pentru locul ce-l ocupă vîndătorii, zarafii etc. în piaţă şi afacerea cu apaductul, care a nemulţumit o parte a poporaţiunei din Şcheia. La desele solicitări ale d-lui profe­sor N. Bogdan, cu care mă întîmpina unde numai mă întâlnea, de a argita şi eu convocarea persoanelor designate, ca să scap de d-sa i-am răspuns, că vom fi con­vocaţi în curând. De cuvintele anume, cari le voiu fi folosit, nu-mi aduc aminte, pen­­tru­ că n’am purtat nici un diar în astă privinţă şi nu mi-am închipuit, că pentru asemenea lucru voia fi chemat în public, ca martor din partea d-sale, A. P. Petrescu. Ni­ se trimit spre publicare ur­m­­ăto­re­le : Onorată Redacţiune! La scrisarea d-lui prof. N. Bogdan din Braşov, apărută în „Trib. Pop.“ din Arad, încă dela 9 curent am trimis numi­tului diar o desluşire cu rugarea, ca să­ o publice într’unul din numerii cei mai de apropo, ceea­ ce pănă astăzi nu s’a în­tâmplat. Pentru informarea publicului nostru, din localitate, Vă rog să bine­voiţi a pu­blica respunsul din cestiune alăturat aici, în colonele preţuitului d­v. diar. Braşov, 14 Aprilie 1902. Cu deosebită stimă A. P. Petrescu. Braşov, 27 Martie 1902. 9 Aprilie In n­rii 46 şi 56 ai „Trib. Pop.“ d-l profesor N. Bogdan se provocă la mine direct şi indirect, privitor la o consfătuire confidenţială, ce s’a ţinut aici în Braşov., Deşi eu sunt de părere, că ast­fel de cestiuni de caracter confidenţial nu este permis a fi trase şi discutate în public, totuşi fiind­că deja s’a făcut atâta svon şi s’a alarmat publicul român cu afacerile noastre pur locale, de aici, mă simt obli­gat a da, la diferitele provocări ale numi­tului domn, următorele desluşiri: Este adevărat, că la întrunirea noas­­tră din 11 Nov. a. tr. în decursul unei convorbiri confidenţiale, după terminarea ordinei de zi, am propus alegerea unei comisiuni, care se afle mijloacele prin carî s’ar pute delătura unele scăderi, relevate de părintele Sfetea şi d-1 T. Cristan la adresa representanţilor dela comună, mai ales însă să studieze cum s’ar pută să fie atraşi cât mai mulţi de a­ se o­cu­pa de afacerile nostre locale, convenind rmfi­crea şi documentând în genere mai multă in­ f Prepositul Teodor Kövary. Din Oradea-mare ne vine scrrea, că ve­nerabilul preposit al capitolului episcopesc, Teodor Kövary a repausat în 11 Aprilie seara. Nonagenarul .­preposit avea în tim­pul din urmă indisposiţii, însă cu toate acestea îşi îndeplinia datoriile exact şi chiar în dimineţa zilei, în care şi-a dat sufletul, fusese la catedrală, unde a asistat la sf. liturghie. Dăm din biografia repausatului ur­mătorele : S’a născut în comuna Portelec, co­mitatul Sătmariu, la 10 Martie 1819. Fa­milia lui venise în Sătmariul din Chioar, din care causă fu supranumită pe unguresce Kövary, adecă Chioreanu. Gimnasiul şi filosofia, după împărţirea de atunci, le-a absolvit în Oradea-mare, cr teologia la universitatea din Budapesta, ca bursier al seminarului central. La 1848 fii hirotonit ca preot celibe şi numit profesor la gim­nasiul din Beiuş. La 1861 fii numit director al gim­­nasiului, care funcţiune a purtat-o pănă la 1876, când se mută la Oradea, unde cu câţî­va ani înainte fusese numit cano­nic. La 1879 fu numit inspector al şcole­­lor diecesare şi preşedinte al­­tribunalului matrimonial. Peste un an şi-ar fi serbat jubileul de diamant al hirotonirei sale. Repausatul avea mulţi veneratori şi foşti elevi în toate colţurile locuite de Ro­mâni, şi chiar zilele acestea avurăm oca­siune a audi câte­va amănunte despre bunătatea inimei defunctului de la un ve­nerabil preot din Săcele, care înainte cu patru-deci şi atâţia ani, fiind în clasa VIII în Beiuş a fost în gazdă la Teodor Kövary. Fie-i ţărîna uşoră! Nr. 74—1902. Mascagni în Bucurescî. Vineri dimineţa, la orele 11, d-1 Pietro Mascagni s’a dus la Palat şi s’a înscris în registre, or la orele 2 p. m., dimpreună cu d-1 Cazzavillan, a visitat acasă pe d-1 Spiru Haret, ministrul cultelor şi instruc­ţiunei publice. D-1 Mascagni s-a întreţinut aproape o jumătate de oră cu d-l Haret, care, la plecare, a comunicat celebrului maestru, că M. S. Regele i-a acordat medalia „Bene- Merenti“ clasa I. D-1 Mascagni a mulţumit d-lui mi­nistru pentru distincţiunea făcută. Vineri seara cu trenul de 5 şi 55, d-1 Mascagni a­­părăsit Capitala, ducându-se la Budapesta, unde va da un concert la Teatrul Operei de acolo. La gară se afla colonia italiană în corpore, un număr în­semnat de studenţi universitari, precum şi lume forte multă, care veniseră spre a sa­luta pe marele maestru şi a­­­ura călăto­rie bună. In momentul când trenul se punea în mişcare, d-l Mascagni a eşit la fereastra vagonului­ lu­s şi fluturând batista, a zis în românescă : — Mulţumesc! Şi la revedere! Tot publicul, răspundându-i cu ba­tistele, a strigat atunci: — Trăiască Mascagni! înainte de a părăsi ţera, maestrul Mascagni a trimis reginei Elisabeta, la Neuwied, următorea telegramă: Majestăţei Sale Regina României, Neuwied. Rog pe Majestatea Vostră să bine­­voiască a agrea omagiul smerit al unui admirator devotat, care, primit în chip strălucit la Bucurescî, a fost mâhnit, că n’a putut depune la picioarele Carmen- Sylvei expresia devotamentului şi mulţu­mirilor sale. In numele artei italiane, al cărei re­­presentant a fost sărbătorit aşa de căldu­ros, în numele Poesiei, îndrăsnesc a tri­mite însu­şî sufletului României, Augustei Sale Muse şi Regine, întregul tribut al piosului respect, ce­ea sole se inspire. Pietro Mascagni. SOIRILE DILEI. —­1 (14) Aprilie. „Corda Fratres“. Primim la redacţie o broşură scrisă în limba italiană editată de direcţiunea secţiei române şi semnată de Lucian Bolcaş, vice-preşedintele socie­tăţii „Corda Fratres“. Broşura portă titlul: „Appello ai membri e a tutti gli amici della federazione degli studenti a propo­­sito delle dichiarazione, che Sua Eccellenza Giulio Wlassics, Ministro dell’ istruzione d’ Ungheria, fece al parlamento di Buda­pest nella seduta del 12 Marzoa.­­ Ape­lul publică cunoscuta interpelaţie a lui Sebess Dénes şi răspunsul ministrului Wlassics şi face apel la studenţii italieni să apere interesele ameninţate ale fede­­raţiunei „Corda Fratres“, care este înfiin­ţată pentru scopuri umanitare şi nicidecum politice. Apelul a fost distribuit zflele aces­tea printre studenţii italieni în 2000 de exemplare. Societatea „Ioan Popasu“ a studen­ţilor de la gimnasiul şi şcola comercială gr. or. română din Braşov, a ţinut er­, o şedinţă festivă cu programul anunţat deja de noi. Preşedintele societăţii, d-l M. Jantesi, în discursul seu de deschidere a schiţat­ pe scurt activitatea lui Ioan Popasu. Or­chestra şi cu deosebire corul studenţilor, acesta din urmă, sub conducerea d-lui pro­fesor de musică Gr. Dima, a secerat multe aplause. Corul a trebuit să cedeze înde­lungatelor aplause şi să ne mai delecteze cu o cântare. Disertaţiunile d-lor Tr. Sco­­robeţ şi N. Olar­iu au fost ascultate cu atenţiune şi onorate cu aplause, de ase­menea şi declamaţiunea d-lui Niţescu, cr anecdota lui Speranţă „Jidanul călare“ predată de d-l Vine. Dîmboiu, a plăcut atât de mult, încât publicul l-a aclamat şi a cerut să vină din nou la tribună. D-1 Dîmboiu, la insistenţele publicului, a mai

Next