Gazeta Transilvaniei, iunie 1902 (Anul 65, nr. 120-142)
1902-06-01 / nr. 120
REDACŢIUNEA , iar Msunimea şi Tipografia arssoif, piaţa mare ar. 30. Scrisori nefirancate nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE te primesc la Administraţiuna în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena ; la N. Dukes Nachf., Nux, Augenfeld & Einerichrgsner, Heinrich Schalek, A. Oppolik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Goldîberger. Ekstein Bernat, Iulius Leopold (VII Erzsebet-körut). 1 PREȚUL INSERȚII! NILOR: I o seria garmond pe o coloana ■ 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. ANUL LXV. Nr. im. Braşov, Sâmbătă (14) Iunie. „GAZETA“ iese în Metre fii. Abonamente pentru Austro-l Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul Domn Brno Administraţiunea, Piaţa Craie. Târgul Inului Nr. 80, etasm I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. 1902. Spionii lui Wiassics. Sistemul de spionare organisat de ministrul de culte şi instrucţiune publica Wiassics faţă cu şcollele noastre confesionale, a ajuns la punctul seu de culminare. Nu mai pot bieţii profesori români se-şî petrecă acei liniştit nici măcar la un maial şcolar. Uneltele chrămate şi nechiămate ale politicei de desnaţionalisare, se vîră printre lume cu gândul preconceput de a descoperi comploturi în contra naţiunei maghiare, şi urmarea este, că toate le văd întors, toate le văd în colori ostile, tot ce li se năzăresce ei raportază hahamului dela Pesta, şi beleaua e gata. Firesce, că la un maial şcolar românesc se vorbesce românesce, se cântă românesce şi mic şi mare îşi petrece cu inimă curată, fără de a bănui nimic, fără nici un alt gând şi o altă tendinţă, decât a-şî petrece şi a se recrea, cum face totă lumea şi cum se face în totă lumea. Aşa s’a întâmplat şi la maialul din celele trecute al şcolarilor dela gimnasiul din Blaşiu. Dar spionii neastâmperaţî ai lui Wlassics, cu gândul mereu la comploturi, în fantasia lor aprinsă de ura fanatică, ce-i conduce, au privit la acest maial ca la un caleidoscop plin de culori anti-maghiare, şi ceea ce au prins ei cu urechia, cântecele şcolarilor ce le-au auţit răsunând ici colo ca semne ale veseliei lor, li s’au părut tot atâtea cântece duşmane statului maghiar. Se ’nţelege, că în disposiţia lor aţâţată sufletesca spionii au văcjut şi au aucjit şi lucruri, ce n’au esistat. Scornitura, că studenţii dela gimnasiul superior ar fi mers la maial cu steguri naţionale române şi că ar fi cântat cântece duşmane statului, nu s’a putut zămisli, decât în fantasia lor turburată de ura naţională. Ne mirăm, că Wlassics nu vede ce nedemn şi umilitor este pentru el, ca ministru, se se ocupe de flecăriile unor denunţianţi descreeraţî. Aşa şi în caşul de faţă — dacă se va adeveri scriea, ce-o aduc unele foi şoviniste — ministrul instrucţiunei publice n’a avut alt lucru, decât a orândui cercetare disciplinară, contra corpului profesoral dela gimnasiul superior din Blasiîi, pentru nisce bârfituri ale unor turburători de profesiune a liniştei dintre popoarele patriei. S’a mai vestit, că s’au tras în cercetare penală trei studenţi din clasa a VIII, pentru că ar fi purtat insemne tricolore. Eră şi vre-o arătare trasă de per pentru nimica. Le e uşor denunţianţilor de-a califica ori şi ceva „contrar statului“, dar cei ce au luat în serios bârfelile acestora, au rămas încă pănă acuma totdeuna datori cu dovada. După informaţiile noastre, e constatat pănă acum numai, că profesorii gimnasialî din Blasifi au fost citaţi la solgăbiroul de-acolo dar au declarat, că acusarea ce li se face e nefundată şi că ei nu se simt obligaţi a da seama în cestiunea de faţă, decât superiorităţii lor, Metropolitului. Mai e constatat, că Blaşiul a fost inundat cu gendarul. Oricum ar fi, e clar şi învederat, că cel ce caută cârja cu luminarea, o şi găsesce când îi trebue. E trist însă, dăcă ministrul școlelor nu se sfiesce a precede astfel! 30 de voturi. In 5 Mai și 1900 sinodul eparchial al Aradului a ales pe protosincelul Vasile Mangra vicar episcopesc la Oradea-Mare cu 30 de voturi. Mai ’nainte cu un an fusese ales răposatul episcop Goldiş tot cu 30 de voturi şi se scie, cum călugărul Mangra cu soţii sei, călcând peste principiile naţionaliste, se făcuseră atunci luntre şi punte spre a scote cu orice preţ din urnă pe Iosif Goldiş. Erisinodul eparchial electoral a ales tot cu 30 de voturi pe vicarul Vasile Mangra episcop al diecesei Aradului. Ce coincidenţă! Uiceam la 1900: „Trei-ctecî şi trei-ctecî! Se fie ore acesta numai o coincidenţă întâmplătore, ori că ea esprimă mai mult, confirmând o stare de lucruri, ce se învîrte în jurul unora şi aceloraşi persoane?“ Astăzi nimeni nu mai poate sta la îndoelă, că de fapt la Arad toate s’au petrecut şi se petrec în sinul însoţirii, representate prin cele 30 voturi, ce şî-a luat nascere la 1899 cu ocasiunea alegerii episcopului Goldiş. Resultatul de erî al scrutiniului marchază numai continuarea pornirei de-atunci. Conform statutului organic candidatul, care întrunesce majoritate şi numai de un vot, este ales episcop Numărul 30 a fost şi acum cu noroc pentru Vasilie Mangra. Constatând însă acesta, oricât de de obiectivi şi nepărtinitori am fi, nu putem să nu accentuăm, că numărul 30, în împrejurările date, mai indică şi divisarea diecesei în două tabere, care deja în cei trei ani din urmă a dat resultate destul de triste şi îngrijitore. Că acastă divisiune nu s’a putut repara nici de rândul acesta şi că cei 60 membrii ai sinodului şi-au stat faţă în faţă tot cu aceeaşi animositate, ca şi înainte cu trei ani, toate acestea, pe lângă alte consideraţiuni, fac, ca şi asupra alegerei de erî să planeze un nor posomorit. Dorinţele noastre se ridică peste orîce consideraţiunî de persoane şi împrejurări, şi în momentul acesta, la înălţimea marilor interese ale diecesei Aradului şi ale bisericei române greco-orientale. De aceea dorim din suflet, ca soluţiunea finală a enigmei numărului 30 să fie mai favorabilă causei bisericei şi a naţiunei, decât cum ar justifica temerile, ce le-a deşteptat în tot Românul bine simţitor acel nor posomorit, ce s’a arătat pe culmile Bihorului ! Alegerea din Arad. Pănă a putea aduce amănunte despre decursul sinodului electoral, dăm aici urmatoarea scurtă informaţiune: Alegerea s’a făcut pe lângă o vină intceresare. Ea s’a început dimineţa la ora 9 printr’un serviciu divin oficiat de Metropolitul Meţianu, asistat de archimandritul Hamsea, vicarul Mangra şi protosincelul I. Pop. După liturghie Metropolitul a ţinut o cuvântare mai lungă, recomandând membrilor Sinodului electoral dragoste şi solidaritate. In numele Sinodului a răspuns N. Oncu. Protosincelul Ignatie Pop a declarat, că nu candideză. După acesta s’a început votarea. S’au dat 57 voturi. Mangra a căpătat 30, Hamsea 26 voturi ; 1 vot s’a dat pentru Ig. Pop. Metropolitul a împărtăşit Sinodului resultatul votării la ora 123 4. Mangra a ţinut apoi o vorbire. Cehii obstrucţionist!. Telegrame din Viena anunţă, că situaţiunea în Austria se înrăutăţesce din ce în ce mai mult. Tinerii-cehî vreau să continue oposiţiunea lor în contra impozitului pe biletele de căi ferate, fiindcă ministru-preşedinte Koerber nu vrea să scie nimic de condiţiile stabilite de Cehi. Condiţiile acestea le tăinuesc, ce-i drept, şi pănă acum nu s’a audit nimic positiv asupra lor, decât că Cehii pretind dela guvern garanţii politice şi economice mai mari. Se anunţă, că ministrul ceh Rezek şî-a dat demisiunea din causa atitudinei intrasigente a Cehilor. Kezek îşî motiveză demisiunea cu aceea, că posiţiunea sa în cabinet e imposibilă în urma atitudinei conaţionalilor săi. De altmintrelea tratările cu Cehii continuă. Din causă, că nu sunt prospecte pentru o clarificare grabnică a situaţiunei, nu se scie nici aceea, când se vaconvoca dieta boemă. Situaţiunea o încurcă şi mai mult împrejurarea, că prinţul Ferdinand Lobkovitz, referentul comisiunei din camera seniorilor, a declarat, că nu-şî poate împlini funcţia în sesiunea aceasta, „Naţionalităţile“. Sub acest titlu d-l Barta Miklós scrie un prim articol în ziarul „Erk“ din Cluşiu, în care spune buchile, verde şi fără încunjur, tuturor naţionalităţilor „trădătore de patrie“. Etă conclusiunea d-lui Bartha: „Timpul discuţiunilor pe hârtie a trecut. Legislaţia şi guvernul trebue să între apum pe terenul acţiunei. De trei-cecî de anî discutăm fără resultat. In loc să lucrăm, am raţionat. Aceia, pe cari dreptatea, echitatea, egala tratare i-a putut câştiga, nî-au devenit fraţi. Intr’aceea s’au înmulţit „sălbatecii“, cari aseda mine sub liniştea şi unitatea Ungariei. Unde? In biserici, şcoli, bănci, presă şi întruniri sociale. A sosit timpul, să apucăm cestiunea de carne (!). Se intrăm pe terenul acţiunei şi să smulgem uneltele din mânile minerilor.“ Se vedem. Acţiunea Rusiei. Sub titlul acesta „Cronica“ din Bucuresci scrie următorele: „Redactorii ziarului panrusist „Pravoslamnii Vostok“ şi au ajuns scopul pentru care au creat acest organ. Grupul diplomaţilor de sub şefia lui Mansuroff, corniţele Ignatiei Golenişceff-Cutuzoff a biruit. Noul ambasador al Rusiei va fi un ortodox în înţelesul muscălesc. Un lucru însă credem bine a pune în evidenţă : s’a spus, că excelenţa sa d-1 de Fonton a fost disgraţiat pentru singurul motiv, că e de religiunea protestantă; apoi deca ar fi aşa, s’ar putea să mai rămâe tare şi mare în sinodul rusesc d-1 Sabler, locţiitor de prim-procuror al sinodului ortodox, căcî d-1 Sabler e asemenea protestant şi încă un fervent protestant? Ortodoxia n’a fost şi nu este decât o armă politică în mânile Rusiei. Acesta este adevărul. Prin urmare, décá se înlocuesce d-1 Fonton, décá avem visita prinţului Urusoff, se înţelegem, că este vorba de schimbarea politicei rusesce sau mai drept de o companie mai energică dictată de interese politice, cari deci ne pot scăpa pentru moment, le vom cunosce în curând. Rusia revine la politica veche a prinţului Urusoff şi a d-lui Hitrovo“. Noul cabinet frances şi „Liga pentru drepturile omului“. Liga „pour la défense des droits de l’homme" din Paris, cunoscută din agitaţia sa nesăbuită în favorul lui Dreyfus, a trimis o adresă noului cabinet frances, din care luăm următoarele: „Comitetul central al Ligei pentru apărarea drepturilor omului şi cetăţenului, esprimă satisfacţiunea sa profundă, ce i-a causat-o numirea, ca membri ai ai noului cabinet, a d-lor Combes şi Chaumié, senatori, Trouillot şi Doumergue, deputaţi, toţi patru membri ai diferitelor secţiuni ale Ligei.... Comitetul central trimite celor patru colegi espresiunea sinceră a urărilor şi a încrederei sale.“ Eră deci patru miniştri membrii, ai sindicatului, creat anume pe timpul afacerei Dreyfus, cu scop de a rehabilita pe un trădător. Cabinetul Waldeck-Rousseau era supranumit de naţionalişti „Cabinetul Dreyfus“. Nu ştim ce calificativ îi vor da actualului cabinet, în care şed deja patru membri amici Evreilor, francmasonilor, şi duşmani religiunii şi adevăratelor aspiraţiuni ale naţiunei francese. Este interesantă însă constatarea făcută de Drumont, în numărul dela 9 Iunie a ziarului său, că din cabinetul retras, Waldeck, Monis, Lanessan, Caillaux —fuseseră odinioră elevi congreganişti şi totuşi au năpăstuit congregaţiunile. De aceleaşi idei este animat şi actualul preşedinte al consiliului, deşi mai mulţi ani defile a purtat reverenda nu numai ca seminarist, adecă elev, ci și ca profesor. D-1 Combes a fost profesor la colegiul. Asompționiștilor și a scris o tesă asupra s. Toma de Aquino, semnată cu numele : Li abbé Combes. Banffy teoreticianul. — Fine. — Se vede din cele de mai sus, că în toate statele, — căcî atî toate statele Europei tind a deveni state naţionale, sau au devenit deja atari, — „idea naţională“ este dominantă. Din punctul de vedere al hegemoniei rassei maghiare, în interesul înjghebării statului maghiar naţional, este necesar, ca noi toţi să fim pătrunşi de „ideea naţională“. Acela, care e bun patriot, şi care vrea să resolve în mod favorabil problema întemeiării statului național maghiar unitar, pătruns de Videana-