Gazeta Transilvaniei, iulie 1903 (Anul 66, nr. 143-169)

1903-07-01 / nr. 143

REDACŢIUNTEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piatra mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena, la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Losner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VIL Erzsébet körút) PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o serie 20 bani Nr. 143. ^ Braşov, Luni-Marţi 1 (14) Iulie. ANUL LXVI. „gazeta“ iese în fiecare iji. Abonamente pentm Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pemru România şi străinătate • Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Demisiunea ministrului cehie. Foia oficială din Viena publica scrisorea autografă, prin care în aperatul primesce demisiunea ministrului pentru Boemia Dr. Rezek, mulţumindu-i pentru serviciile fidele, prestate cu devotament patriotic. Publicarea s’a făcut numai erî, deşi era mai de mult hotărît, că ministrul cehie, mai de voie bună şi mai de silă, se va retrage. Pausa cea mică, ce pare că a intervenit în desfășurarea crizei ungare, de-o parte prin pregătirile ce le face guvernul în comisiunea dietală a armatei, unde se desbat proiectele de lege depuse pe biroul camerei de cătră noul ministru de honvedt, general Kolozsvary, de altă parte prin procesul de limpeejire, ce se petrece în momentele de față în sinul estremilor din stânga, care va avea să decidă de la Kossuth, ori Barabas va rămână învingător pe teren. Este deci tocmai la timp să aruncăm o privire și asupra situației interiore din Austria. Caracteristica acestei situațiuni ni-o dă amintita scrisoare autografă împărâtescă. Ministrul Dr. Rezek a fost mijlocitor între guvern şi naţiunea celtică şi a făcut, de când e membru al cabinetului Koerber, mari servicii Cehilor, rămânând credincios causei lor. I-a şi succes a câştiga însemnate avantagii pentru poporul său, mai ales pe teren administrativ şi economic, şi se poate crice, că Dr. Rezek a veghiat în sânul guvernului şi a controlat tote faptele acestuia, ca, pe cât numai a fost cu putinţă să nu săvârşăscă nimic, ce ar fi prejudiţios drepturilor şi intereselor naţionale. De câte orî se ivea vr’un pericol, Dr. Rezek alerga la Praga și se consulta cu comitetul esecutiv al partidului cehie, el intorcându-se la postul său, se silea să câștige valoare dorințelor şi postulatelor naționale. După natura lucrului ministrul cehie trebuia să fie cumpătat și cu multă I consideraţiune şi faţă de politica I guvernului. Politica cehtică însă luase în timpul din urmă un caracter tot mai pronunţat radical, fiindcă, precum I seim, deputaţii cehi din Reichsrath se întărseră ărăşî la tactica lor obstrucţionistă. Atunci conducerea partidului cehie cerea prea mult deodată de la ministrul boem şi uitase un moment, că el era numai un miinistru-funcţionar, fost profesor şi consilier al ministerului de instrucţiune şi că nu putea face minuni. Totuşi i-a succes lui Rezek să aducă lucrurile acolo, încât Reichsrathul să fie amânat tocmai în acel moment, când obstrucţiunea celtică, din nou ivită pe scenă, provocase o mişcare în sinul celorlalte partide în scop de a forma o majoritate (cu Polonii) şi a începe o luptă energică şi decisivă contra obstrucţiunei. Deorece însă, în urma presiunei de la Praga, ministrul Rezek s’a fost intropus pentru pretensiunile radicale ale clubului cehie, după cari guvernul Koerber, pentru a scăpa de obstrucţiene, avea să acorde Cehilor cunoscutul minimum al concesiunilor naţionale reclamate de aceştia — a intrat în conflict cu politica lui Koerber, care ţintesce a nu se duşmăni nici cu Germanii şi aşa s’a vădut silit a-şî da demisiunea, mai ales că ajunse în prepus, că merge cu obstrucţiunea celtică. Foiie cehe ameninţă acum, că nu vor înceta cu obstrucţiunea păn’ ce nu va fi silit şi Koerber a se retrage. Clisa din Ungaria şi rasele ei vor contribui numai ca Cehii să nu se mai mulţumăscă cu un minimum, ci să pretindă mai mult. Vrând nevrând, tric ei, vor trebui să ne facă şi nouă concesiuni, cum au început să facă acum chiar şi kossuthiştilor. In cât pentru scrisorea autografă a împăratului cătră Dr. Koerber, foile cehice susţin, că crisa e I prin ea numai deocamdată pe vre-o 8—10 săptămâni amânată şi că după aceea ărăşî va isbucni. Aşa se presentă situaţiunea interoră din Austria şi nimeni nu va vifeza să afirme, că e mai puţin critică ca aceea a Ungariei. Dar aşa-i făcut dualismul, încât orîce sguduire dintr’o parte trebue se se resimtă şi în cealaltă şi nu de geaba ministrul de externe Goluchowski a trebuit să-şi amâne de trei ori plecarea sa în concediu de vară. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Eroul. De Gords.x. Prin furnicarul de omeni ce se adunase la târg, îşî făcea drum un moşneag. Sprâncenele îi erau încruntate, ochii-i priveau trist şi întrebător. Pe faţa lui pârlită şi lăbărţată o mirişte de peri cărunţi. Era îmbrăcat într’o manta militară şi pe piept îi strălucea crucea sf. George şi mai multe medalii.In locul piciorului stâng, perdut în resboiu, avea un picior greu de lemn, care se adâncea în zăpadă lăsând urme rotunde. Neguţătorii stabili îşi întorceau privirile, când zăriră pe acest bătrân şi slăbănog şi pe feţele lor puteai ceti o espresie de grije, de ciudă şi plictiselă. Bătrânul trecea pe dinaintea lor şi se îndrepta înspre locul, unde steteau căruţele ţăranilor. Acolo se opri înaintea unei căruţe şi întrebă, ca şi cum ar vrea să cumpere: — „Sunt bune gâscele ?“ — „Cea mai prima! Ia vede! Numai grăsime!“ Bătrânul luă o gâscă în mâna dreptă, o cântări ca un pricepător, o pipăi, o mirosi şi apoi dise deodată cătră ţăran: — „Ehei, ce mai gâsce erau şi prin Bulgaria! Ce mai slănină aveau!...“ — „Unde dici, că erau gâscele acelea ?“ — „In Bulgaria — dincolo de Balcani.... scli unde a fost răsboiul cu Turcii. Comandantul nostru era Escelenţa Sa, Generalul Skobelew....“— „Bine, bine“, răspunse ţăranul. „Am mai audit noi d’ald’astea, vorba e însă, că şi gâscele mele sunt bune.“ — „Vedî tu crucea asta?, replica invalidul, arătând cu degetul spre pieptul său. „Skobelew cu mâna lui mî-a pus’o aici.“ Muşchii din faţa veteranului svîcniau, ochii lui scăpărau și cu mândrie îșî dădu vechiul și mohorîtul său chipiu pe urechea stângă. — „Subofițer Migunow, — hurra! Cu propria lui mană..." — „Ia ascultă, dragul meu, să rămânem la gâscă“, răspunse țăranul indiferent. De-abia acuma văduse el, că n’are de a face cu un muşteriu ca lumea şi întorcându-şî privirea de la invalid, căuta cu ochii în mulţime un muşteriu adevărat. Migunow însă se înfierbânta din ce în ce mai mult. — „Căpitanul nostru Swanwits, îmi strigă la rândul său: Migunow, te-ai purtat ca un leu!.... și m’a sărutat...“ — „Ia dă-te la o parte... Nu vedî că stai în drumul oamenilor, cari vreau să cumpere?“ și l’a împins cu mâna la o parte. Veteranul nu se înfuria, dar văpaia ochilor lui se stinse. El aruncă o privire plină de reproș asupra țăranului și trăgându-șî chipiul pe ochi plecă de lângă căruță fără să mai dică un cuvânt. In târg era o învălmăşelă şi un sgomot asurditor. Șchiopătând prin gloata de omeni, îşî căuta pe cineva, care să-l asculte cum povestesce el retragerea sa din Iani-Zaphra. Turcii îl strîmtoraseră grozav şi el era în fruntea companiei. Ardea de dorul să găsească un suflet de om, cu care se pot vorbi despre diua cea mai mai frumosă a vieții sale, despre diua, când cel mai eroic general i-a dis lui: Eroii!... Dar nimeni nu voia să-l asculte, nimeni nu-l băga în seamn, nimeni nu-l întreba unde și-a perdut piciorul și pentru ce a căpătat crucea. Se simte atât de părăsit şi năcăjit, fiindcă nimeni nu-i dă nici o atenţiune. De câte orî a privit el în faţa morţii fără să-i fi fost frică! Acestor omeni însă le-e frică chiar şi când numai le vorbesc de moarte. O singură mângâiere mai are bietul om, mângâierea ce i-o dă consciința, că totă aceasta glotă este mai pe jos decât el. Ei n’au crucea sf. George pe piept nici nu o vor avea vre-odată. Ei nicî-odată nu vor pute fî — eroi. Și totuși se stinge de dorul să găseascâ o ființă omeneascâ, căreia să-i spună Cujus generis? Vorbind despre debutul noului deputat al Dobrei, în şedinţa de Miercuri a camerei ungare, „Drapelul“ din Lugoş face următorele întrebări: „...Am dori să scriu în numele cărui partid naţional român s’a presentat d-l Vlad în dietă, căci pănă acum cel puţin n’avem cunoscinţă despre esistenţa unui partid naţional român cu programul de la 1881... ciungărit. „Pănă acum cunoscem numai curente, cari tind spre schimbarea conduselor conferenţelor naţionale, dar n’avem cunoscinţă, că vre-unul din aceste curente să se fi închegat în partid naţional român. „Ori a vorbit d-l Vlad în numele partidului naţional creat pe basa programului de la 1881 — pănă acum singurul partid naţional al Românilor din ţările Coronei Satului Ştefan? — Şi atunci trebue să cerem negreşit, ca conducerea partidului să-şi lămurască poziţia sa faţă de d-l Vlad, care din proprie putere şi din voinţa alegătorilor săi de la Dobra a supus programul naţional de la 1881 unei grele şi fatale operaţiuni“... In dieta ungară se urmază desbaterea asupra programului ministrului-president. Aprope fiecare şedinţă îşî are sensaţia ei. In şedinţa de Sâmbătă independistul Olay Lajos a atacat violent dinastia. „Faţă cu fidelitatea naţiunei“, zise Olay, „dinastia de Habsburg s’a insuit totdeauna a ne ciunti constituţia, a ni-o confisca şi a face din noi o provincie. Guvernele maghiare n’au apărat nicî-odată interesele naţiunei, ci au fost slugi plecate ale Vienei“.•— Presidentul a chemat la ordine pe orator, independiştii însă l’au aplaudat. Olay continuând diseut că Viena nu vrea să lase a se întări Maghiarii în contra naţionalităților, fiindcă vrea să conteze pe naţionalități. — Interesant a fost şi discursul, ce l’a ţinut în şedinţa de Vineri I. Hock. Acesta făcuse parte din marele partid liberal guvernamental, din care însă a eşit acum şi s’a alăturat taberei, care e decisă a urma lupta pentru „postulatele naţionale“ în armată. El a atacat fracţiunea-Kossuth din partidul independist şi a ironisat-o cu succes, asămănându-o cu cloca, ce timp de două săptămâni stă minunat pe ouă, în săptămâna a treia însă sare din cuib și nu vrea să mai clocescă, dicând, că are să scotă puii în timp mai potrivit. Pentru săptămâna aceasta, s’au înscris la cuvânt Beöthy, Ugron, Bartha, Vazsonyi, toți antiguvernamentali şi obstrucţionişti. „Magyarország“ asigură, că 60—70 este numărul acelora, cari vor continua lupta pentru „postulatele naţionale". Conferenţa interparlamentară se va ţine în Viena în zilele de 24, 25 şi 26 August, în camera seniorilor. La conferenţă vor lua parte număroşi membri din România. Demisiunea ministrului ceh. Maj. Sa a primit demisiunea ministrului ceh Rezek. In autograful ce i l’a adresat împăratul, se dă espresie dorinţei de a conta şi pe viitor la serviciile lui. Cehii sunt indignaţi pentru căderea lui Rezek şi die, că guvernul nu-l mai pot considera de aci înainte ca neutral, deci vor lupta cu toate mijloacele admisibile contra lui. Deci Cehii vor face obstrucţiune contra proiectelor pactului şi contra nouei legi militare, confusia are să fie şi mai mare şi situaţia critică de aciî are să se repete în proporţii mult mai ameninţătore. Noua lege militară, „Reichsmehr“ din Viena spune, că noua lege militară va cere 175,000 recruţi şi 16,000 subofiţeri mai mult pentru contingentul de pace. Sporul întreg va fi de 87.900 omeni.