Gazeta Transilvaniei, iulie 1904 (Anul 67, nr. 143-168)

1904-07-01 / nr. 143

RED ACŢIUNEA, I Administraţi­unea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich Schalek, A. Op­ Selik Nachf., Anton Oppelik.­ a Budapesta la A. Y. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII. „gazeta“ iese în fie­ci­e iji. Abonamente pentru Austr­o-­­Marii. Pe un an 24 cor., pe şăse luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fii, pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Tfiigul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. Nr. 143. Braşov, Miercuri-Joi 1 (14) Iulie. 1904. ABONA­M LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie st. v. 1904 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii ţarei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 corone, pe şase luni 12 corone, pe trei luni 6 corone, pe o lună 2 corone. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. ADMINISTRAŢIUNEA. l-au scormonit şi pe Croaţi. . Nu ştim, deca presupunerile, că angajarea Rusiei în resboiul din Asia estremă şi nenorocul campaniei, ce a purtat-o până acuma în contra Japonesilor, vor contribui, ca liniș­­tea și pacea în sudul Europei se se consolideze, ne mai având în cine se răzimi mai ales elementele tur­bulente din Peninsula balcanică; nu seim, cjicem, deca acésta presupu­nere se adeveresce. Stăm fată din contră în partea de miad­ă­ cji a continentului nostru, dela Marea Adriatică pănă la Marea Negra, cu nisce apariţiuni, cari se­­m­enă mai mult a reînviare, decât a amorţire a unor vechi pasiuni, ce numai în interesul păcii şi a bunei înţelegeri între ţări şi popoare nu poate fi. E vorba aici de mişcarea şi de nemulţumirile Italienilor din Tirolul sudic şi ale Croaţilor din regatul tri­­unit. Lăsăm la o parte cele ce se petrec în Peninsula balcanică şi rămânem la monarchia nostră, al căreia cuvânt în adever apasă astăzi­ paate mai greu în cumpăna diplomatică de la Bosfor, decât înainte de conflictul ruso-ja­­pones. E interesant, că şi în centrele monarchiei dualiste, în Viena şi Bu­dapesta constelaţia actuală în urma resboiului amintit pare a fi ridicat diapasonul politicianilor militanţi în mod considerabil. Cu mai mult aplomb şi cu mai multă îndrăsnelă se opereza în ambele centre şi pe încetul pare a se pregăti ceva ce mirosă de departe a răfuială. Croaţii, cari au avut tot­deauna bună atingere şi cu Maghiarii şi cu cei de sub stăgul negru-galben, dau semne şi ei, că sunt prea gata a înţelege rostul situaţiunei generale politice în monarchie şi în afară de ea. Dar Croaţii afară de acesta apar­ţin nu numai „conglomeratului de comitate“, ce­­ forneză după cuisa lui Banffy ţara lor, ci prin legătura „cniriei“ şi conglomeratului de po­poare al Ungariei, ce este cu atâta isteţime, ca se nu ce­cem înţelep­ciune, dirigiat de bărbaţii de stat din Budapesta. De unde urmeza, că încercările „titanice“ pentru înjghe­barea statului utopic unitar-naţional se fac simţite prin repercusiune, or­ice colo şi de-a dreptul, în urma hi­­perzelului şovinist al guvernanţilor unguri, şi la Croaţi. Mai mult i-a scormonit pe Croaţi obstrucţiunea maghiară cu postula­tele ei relative la naţionalizarea ar­matei comune, şi „concesiunile“ do­bândite şi înscrise în programul gu­vernului Tisza vin­a şi aduce rudele lor, cari nu pot surprinde pe nici un om cunoscător al istoriei şi al împrejurărilor. Caşul cel mai nou de la Cinci­­biserici cu elevii croaţi din şcola de cădeţi a honvezilor, cari au refuzat a cânta imnul unguresc, şi demon­­straţiunile cu ocasiunea sosirei aces­tor elevi în Agram, sunt o viuă ilus­­traţiune a faptului, că Croaţii, de­parte de a lăsa să fie intimidaţi, îşi ridică a­jî fruntea mai cutezător de­cât altă­dată. Procesiunea, ce au făcut-e stu­denţii croaţi, ducând în cârcă pe elevii-cadeţi cu pricina, în jurul sta­­tuei lui Jellachcî, e mai mult decât o sburdălnicie juvenilă, este un semn, că Croaţii sunt hotărîţî de a se o­­pune cu mâni şi cu piciore inştiin­­ţelor de a maghiariza armata co­mună, e o dovadă, că sunt încura­jaţi în oposiţiunea lor şi de cătră cercurile influente austriace. Forte ne îndoim deca în astfel de împrejurări a fost oportună scor­monirea din nou a cestiunei croate în dietă şi tratarea ei cu dispreţ de cătră fostul ministru-preşedinte Ban­ffy, deodată cu cestiunea naţionali­tăţilor din Transilvania şi Ungaria. N’ar fi trebuit să uite foştii şi ac­tualii guvernanţi maghiari, că Croaţii cu tot „conglomeratul lor de corni­tate“ n’au încetat de a avea prietini şi sprijinitori mari la curtea din Viena. rale ale poporaţiunei grăniţerescî. Cele 9500 şi mai bine de familii împădurite, cari locuesc în 94 de­­Taune şi constitue Comunitatea de avere, aşteptă cu dor să ajungă în fruntea administraţiunei acestei averi un bărbat, care să fie consolit de drepturile grăniţerlor, să cunoscă bine dorinţele lor şi să se inspire numai de adevăratele lor interese, luptând cu abnegare de sine pentru delăturarea tuturor relelor, ce s’au ivit în anii din urmă în organismul instituţiunei lor. Interesul grăniţerilor pretinde, ca viitorul lor president se fie cre­dincios apărător al drepturilor lor■ şi întru­cât aceste au fost atinse sau călcate prin viclene uneltiri, se stăruiască cu tot sufletul pentru o restitutio in integrum a lor. Grăniţerilor, ce este al Grăniţe­rilor! Cu acesta devisă să alerge fie­care la adunarea din Caransebeş şi toţi cu bun sfat şi cu bună înţele­gere să alega pe bărbatul chiemat a cârmui naia Comunităţi! de avere, aşa ca s’ajungă nevătămată şi ne­­neslăbită la limanul de toţi dorit spre binele grăniţerilor şi al neamu­lui. Fie, ca prin votul de Sâmbătă se*invinga causa sfintei dreptăţi! Adunare în Caransebeş. Alegere de president al Comunităţii de avere. Pe­­jiuia de Sâmbătă în 16 Iulie st. n. la orele 11 a. m. e convocată adunarea generală estra-ordm­ară a Co­munităţii de avere a fostului reg. conf. romano-banatic Nr. 13, pentru alegerea presidentului Comunităţii de avere, post devenit vacant prin moar­tea fostului preşident Hie Curescu. Convocarea e făcută de actua­lul vice-preşedinte al amintitei Co­munităţi de avere P. Dragalina, în baza unui ordin al comisarului gu­­vernial C. Pogány şi pe temeiul art. 12 din statute. Este deci un act de cea mai mare importanţă pentru Românii grăniţerî din Bănat a ceea ce se va săvîrşi Sâmbătă. Dela bărbatul, care va întruni votmile membrilor Co­munităţii de avere pentru greul şi plin de răspundere post de president, atîrnă poate în cea mai mare parte ca viitoarea desvoltare a acestei ins­­tituţiunî să ia o direcţiune priinciosă şi fericită pentru interesele cultu­ Braşov, 30 Iunie v. Demonstraţiuni anti-maghiare în Agram. Alaltăerî, când au venit la Agram elevii croaţi de la şcolla de cădeţi din Cinei-bisericî, ei au fost primiţi in mod demonstrativ. Studenţii universitari i-au întîmpinat şi salutat la gară în corpore. Intre strigări de „Ji­io“ şi cântând imnul naţional croat, cortegiul a pornit spre oraş. Pe piaţa Jelacicî cortegiul s-a oprit, or studenţii au ridicat pe umerii lor pe elevii cădeţi şi i-au purtat de mai multe ori în jurul monumentului lui Jelacicî. Se audiră strigăte contra Maghiarilor. Parte din de­monstranţi au traversat apoi oraşul între strigări şi cântări sgoraotese. Manifestaţia a durat până la miedul nopţii, când po­liţia a împrăşciat tumultul, şi s’a făcut linişte. Episcopul Bubiei şi panslavis­mul. Episcopul Bubici din Caşovia a dat o pastorală în care vorbeşte despre emigrarea Slovacilor în America şi despre panslavism. Emigrările au luat proporţii aşa de mari, încât comune întregi sunt ade fără locu­itori. Pericolul adeverat însă îl vede epis­copul şovinist în împrejurarea, că Slovacii emigraţi în America „se aruncă acolo în braţele panslavismului, care le învenineză sufletul cu învăţături periculose“. Esposiţia Societăţii Agrare. Duminecă dimineţa s’a deschis cu tota solemnitatea esposiţiunea, pe care Societatea Agrară a marilor proprietari a organizat-o în capitală română. După sfinţirea apei de către vicarul sf. Metropolit din Bucuresc, P. S. Nifon preşedintele Societăţii d-l Ştefan Greceanu, a adresat asistenţilor între cari se aflau şi miniştrii Stoicescu, Sp. Haret şi Porum­­baru, următorele cuvinte: Domnilor miniştri! Onorată adunare! Se petrece astăzi în ţara nostră un mare eveniment naţional. Agricultura nostră cu derivatele ei îşi cere recunoscerea locului ce i­ se cu­vine, îşi reclamă rolul său în Societatea Română. Suntem adunaţi aci din toate unghiu­rile patriei noastre, ca să sărbătorim pute­rea de vieţă a muncei pământului şi să ne dăm bine sema cum mănusa şi frumoasa nostră Românie propăşesce falnic sub dom­nia marelui Carol I şi a dinastiei sale prin puterea plugului şi prin puterea minera­lelor ei, căci şi una şi alta fac bogăţia bine­cuvântatului nostru pământ, din ele se nasc celelalte nenumărate industrii. De când am început cu dinadinsul să mai împuţinăm vechiul mod de exploa­tare al pământului prin crescere de turme de vite, sunt acum 70 de ani. Acesta s’a petrecut sub al doilea domn român după era fanarioţilor şi anume sub Alexandru Dimitrie Ghica Voevod, la anul 1834 De­cemvrie, când s’a înfiinţat în Bucurescî pentru prima era o societate de agricul­tură, al cărei president era atunci marele vornic Mihalache Ghica, adecă chiar fra­tele lui Vodă. De atunci dor părinţii noş­tri chiar de la începutul renascerii drep­turilor noastre, s’au gândit să înfiinţeze o societate­ de agricultură. Aceea a fost prima manifestaţie a lor şi şi-au luat plugul ca emblemă pentru acesta şi a durat astfel pănă am avut Domniile în pace. S’ar pute răspunde, că am mers prea încet spre progres, dar să nu ui­tăm, că ne lipseau şi legile pentru înaintare şi sciinţa pentru o bună plugărie pănă ni s’au liberat şi pământul şi braţele munci­­toare. Am mers încet încet într’adevâr, şi plugul nostru, care pe atunci era de lemn greoiu d’abia se mişca cu 6 şi 8 boi, as­tădî a devenit nu numai de fier subţire şi uşor şi poate umbla cu 2 cai, dar el scapără de neastîmpăr şi progresezi în­miit nu numai cu ajutorul vitelor trăgă­­toare, dar cum vedeţi aci chiar în incinta Exposiţiei, am sosit pănă la plugul cu aburi, care pătrunde rărunchii cejei pă­mântului şi brazdeză ca şi cum ar sbura sau ca şi cum l’ar mâna geniul acela fi­gurat de noi d’asupra acestui palat în fuga a 4­emei. Aşa­dar să sperăm cu toții, că în di­­lele binecuvântate de Dumneczeu ale Di­nastiei noastre domnitoare, vom vedea chiar şi toate apele noastre canalisate, pentru­ ca câmpiile toate de la munte pănă la Dunăre să potă fructifica mai cu belşug, folosin­­du-se câteşî­n rîurile pe care le înfăţişăm în vederea d-v prin basinul central al apelor, pe cari le varsă geniul Carpaţilor in câmpiile noastre pănă la vestita şi ma­­jestosa Dunăre. Societatea noastra agrară este fericită să vă vadă bine-veniţi din toate unghiurile României aci după a ei invitare, prin poarta nostră ţărănascâ, pentru­ ca să sărbătorim frăţesce împreună cu toţi în satul acesta nou, împrovisat în câteva­­file în scop de a­ ne arăta unii altora, proprietari mari şi proprietari mici, rudele scoase de noi prin iscusinţă şi prin sudore, căci unii cu alţii trăim şi toţi muncitori ai pământului sun­tem. Toţi câţi producem şi facem să pro­ducă rudele de Dumnezeu bine­cuvântate câte împodobesc acest­ vast câmp cu toate colibele sau pavilioanele de aci, începând de la acel Regat minunat înfrumseţat de neîntrecutul în sciinţă şi hărnicie d-l I. Kalinderu, unde păreţii toţi numai cu produsele pământului sunt îmbrăcaţi şi visitând pănă la cel mai mic din pavilioa­nele cari împreună contribuesc a înfrum­­seţa exposiţia, acestea aduc folosul de a ne spune cât e de­ mare şi bogată, mun­­citoare şi iscusită populaţia satelor noastre, de şi încă puţin cunoscătoare a mijloacelor de îmbogăţire şi de instruire. Salutăm dear venirea d-vdstră cu fră­ţie şi dragoste şi urăm ca să trăescă toate cuibuleţele pănă la cele mai mici şi mai ascunse ale patriei noastre, căci la toate am făcut apel să se întrunască astăzi­ aici și cu mândrie pe toate le vedem venite de la representanții puterii pănă la colibă, pentru­ ca cu iubire să se bucure cu noi.

Next