Gazeta Transilvaniei, iulie 1904 (Anul 67, nr. 143-168)
1904-07-01 / nr. 143
RED ACŢIUNEA, I Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek, A. Op Selik Nachf., Anton Oppelik. a Budapesta la A. Y. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII. „gazeta“ iese în fiecie iji. Abonamente pentru Austro-Marii. Pe un an 24 cor., pe şăse luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fii, pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Tfiigul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. Nr. 143. Braşov, Miercuri-Joi 1 (14) Iulie. 1904. ABONAM LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie st. v. 1904 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii ţarei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 corone, pe şase luni 12 corone, pe trei luni 6 corone, pe o lună 2 corone. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. ADMINISTRAŢIUNEA. l-au scormonit şi pe Croaţi. . Nu ştim, deca presupunerile, că angajarea Rusiei în resboiul din Asia estremă şi nenorocul campaniei, ce a purtat-o până acuma în contra Japonesilor, vor contribui, ca liniștea și pacea în sudul Europei se se consolideze, ne mai având în cine se răzimi mai ales elementele turbulente din Peninsula balcanică; nu seim, cjicem, deca acésta presupunere se adeveresce. Stăm fată din contră în partea de miadă cji a continentului nostru, dela Marea Adriatică pănă la Marea Negra, cu nisce apariţiuni, cari semenă mai mult a reînviare, decât a amorţire a unor vechi pasiuni, ce numai în interesul păcii şi a bunei înţelegeri între ţări şi popoare nu poate fi. E vorba aici de mişcarea şi de nemulţumirile Italienilor din Tirolul sudic şi ale Croaţilor din regatul triunit. Lăsăm la o parte cele ce se petrec în Peninsula balcanică şi rămânem la monarchia nostră, al căreia cuvânt în adever apasă astăzi paate mai greu în cumpăna diplomatică de la Bosfor, decât înainte de conflictul ruso-japones. E interesant, că şi în centrele monarchiei dualiste, în Viena şi Budapesta constelaţia actuală în urma resboiului amintit pare a fi ridicat diapasonul politicianilor militanţi în mod considerabil. Cu mai mult aplomb şi cu mai multă îndrăsnelă se opereza în ambele centre şi pe încetul pare a se pregăti ceva ce mirosă de departe a răfuială. Croaţii, cari au avut totdeauna bună atingere şi cu Maghiarii şi cu cei de sub stăgul negru-galben, dau semne şi ei, că sunt prea gata a înţelege rostul situaţiunei generale politice în monarchie şi în afară de ea. Dar Croaţii afară de acesta aparţin nu numai „conglomeratului de comitate“, ce forneză după cuisa lui Banffy ţara lor, ci prin legătura „cniriei“ şi conglomeratului de popoare al Ungariei, ce este cu atâta isteţime, ca se nu cecem înţelepciune, dirigiat de bărbaţii de stat din Budapesta. De unde urmeza, că încercările „titanice“ pentru înjghebarea statului utopic unitar-naţional se fac simţite prin repercusiune, orice colo şi de-a dreptul, în urma hiperzelului şovinist al guvernanţilor unguri, şi la Croaţi. Mai mult i-a scormonit pe Croaţi obstrucţiunea maghiară cu postulatele ei relative la naţionalizarea armatei comune, şi „concesiunile“ dobândite şi înscrise în programul guvernului Tisza vina şi aduce rudele lor, cari nu pot surprinde pe nici un om cunoscător al istoriei şi al împrejurărilor. Caşul cel mai nou de la Cincibiserici cu elevii croaţi din şcola de cădeţi a honvezilor, cari au refuzat a cânta imnul unguresc, şi demonstraţiunile cu ocasiunea sosirei acestor elevi în Agram, sunt o viuă ilustraţiune a faptului, că Croaţii, departe de a lăsa să fie intimidaţi, îşi ridică ajî fruntea mai cutezător decât altădată. Procesiunea, ce au făcut-e studenţii croaţi, ducând în cârcă pe elevii-cadeţi cu pricina, în jurul statuei lui Jellachcî, e mai mult decât o sburdălnicie juvenilă, este un semn, că Croaţii sunt hotărîţî de a se opune cu mâni şi cu piciore inştiinţelor de a maghiariza armata comună, e o dovadă, că sunt încurajaţi în oposiţiunea lor şi de cătră cercurile influente austriace. Forte ne îndoim deca în astfel de împrejurări a fost oportună scormonirea din nou a cestiunei croate în dietă şi tratarea ei cu dispreţ de cătră fostul ministru-preşedinte Banffy, deodată cu cestiunea naţionalităţilor din Transilvania şi Ungaria. N’ar fi trebuit să uite foştii şi actualii guvernanţi maghiari, că Croaţii cu tot „conglomeratul lor de cornitate“ n’au încetat de a avea prietini şi sprijinitori mari la curtea din Viena. rale ale poporaţiunei grăniţerescî. Cele 9500 şi mai bine de familii împădurite, cari locuesc în 94 deTaune şi constitue Comunitatea de avere, aşteptă cu dor să ajungă în fruntea administraţiunei acestei averi un bărbat, care să fie consolit de drepturile grăniţerlor, să cunoscă bine dorinţele lor şi să se inspire numai de adevăratele lor interese, luptând cu abnegare de sine pentru delăturarea tuturor relelor, ce s’au ivit în anii din urmă în organismul instituţiunei lor. Interesul grăniţerilor pretinde, ca viitorul lor president se fie credincios apărător al drepturilor lor■ şi întrucât aceste au fost atinse sau călcate prin viclene uneltiri, se stăruiască cu tot sufletul pentru o restitutio in integrum a lor. Grăniţerilor, ce este al Grăniţerilor! Cu acesta devisă să alerge fiecare la adunarea din Caransebeş şi toţi cu bun sfat şi cu bună înţelegere să alega pe bărbatul chiemat a cârmui naia Comunităţi! de avere, aşa ca s’ajungă nevătămată şi neneslăbită la limanul de toţi dorit spre binele grăniţerilor şi al neamului. Fie, ca prin votul de Sâmbătă se*invinga causa sfintei dreptăţi! Adunare în Caransebeş. Alegere de president al Comunităţii de avere. Pejiuia de Sâmbătă în 16 Iulie st. n. la orele 11 a. m. e convocată adunarea generală estra-ordmară a Comunităţii de avere a fostului reg. conf. romano-banatic Nr. 13, pentru alegerea presidentului Comunităţii de avere, post devenit vacant prin moartea fostului preşident Hie Curescu. Convocarea e făcută de actualul vice-preşedinte al amintitei Comunităţi de avere P. Dragalina, în baza unui ordin al comisarului guvernial C. Pogány şi pe temeiul art. 12 din statute. Este deci un act de cea mai mare importanţă pentru Românii grăniţerî din Bănat a ceea ce se va săvîrşi Sâmbătă. Dela bărbatul, care va întruni votmile membrilor Comunităţii de avere pentru greul şi plin de răspundere post de president, atîrnă poate în cea mai mare parte ca viitoarea desvoltare a acestei instituţiunî să ia o direcţiune priinciosă şi fericită pentru interesele cultu Braşov, 30 Iunie v. Demonstraţiuni anti-maghiare în Agram. Alaltăerî, când au venit la Agram elevii croaţi de la şcolla de cădeţi din Cinei-bisericî, ei au fost primiţi in mod demonstrativ. Studenţii universitari i-au întîmpinat şi salutat la gară în corpore. Intre strigări de „Jiio“ şi cântând imnul naţional croat, cortegiul a pornit spre oraş. Pe piaţa Jelacicî cortegiul s-a oprit, or studenţii au ridicat pe umerii lor pe elevii cădeţi şi i-au purtat de mai multe ori în jurul monumentului lui Jelacicî. Se audiră strigăte contra Maghiarilor. Parte din demonstranţi au traversat apoi oraşul între strigări şi cântări sgoraotese. Manifestaţia a durat până la miedul nopţii, când poliţia a împrăşciat tumultul, şi s’a făcut linişte. Episcopul Bubiei şi panslavismul. Episcopul Bubici din Caşovia a dat o pastorală în care vorbeşte despre emigrarea Slovacilor în America şi despre panslavism. Emigrările au luat proporţii aşa de mari, încât comune întregi sunt ade fără locuitori. Pericolul adeverat însă îl vede episcopul şovinist în împrejurarea, că Slovacii emigraţi în America „se aruncă acolo în braţele panslavismului, care le învenineză sufletul cu învăţături periculose“. Esposiţia Societăţii Agrare. Duminecă dimineţa s’a deschis cu tota solemnitatea esposiţiunea, pe care Societatea Agrară a marilor proprietari a organizat-o în capitală română. După sfinţirea apei de către vicarul sf. Metropolit din Bucuresc, P. S. Nifon preşedintele Societăţii d-l Ştefan Greceanu, a adresat asistenţilor între cari se aflau şi miniştrii Stoicescu, Sp. Haret şi Porumbaru, următorele cuvinte: Domnilor miniştri! Onorată adunare! Se petrece astăzi în ţara nostră un mare eveniment naţional. Agricultura nostră cu derivatele ei îşi cere recunoscerea locului ce i se cuvine, îşi reclamă rolul său în Societatea Română. Suntem adunaţi aci din toate unghiurile patriei noastre, ca să sărbătorim puterea de vieţă a muncei pământului şi să ne dăm bine sema cum mănusa şi frumoasa nostră Românie propăşesce falnic sub domnia marelui Carol I şi a dinastiei sale prin puterea plugului şi prin puterea mineralelor ei, căci şi una şi alta fac bogăţia binecuvântatului nostru pământ, din ele se nasc celelalte nenumărate industrii. De când am început cu dinadinsul să mai împuţinăm vechiul mod de exploatare al pământului prin crescere de turme de vite, sunt acum 70 de ani. Acesta s’a petrecut sub al doilea domn român după era fanarioţilor şi anume sub Alexandru Dimitrie Ghica Voevod, la anul 1834 Decemvrie, când s’a înfiinţat în Bucurescî pentru prima era o societate de agricultură, al cărei president era atunci marele vornic Mihalache Ghica, adecă chiar fratele lui Vodă. De atunci dor părinţii noştri chiar de la începutul renascerii drepturilor noastre, s’au gândit să înfiinţeze o societate de agricultură. Aceea a fost prima manifestaţie a lor şi şi-au luat plugul ca emblemă pentru acesta şi a durat astfel pănă am avut Domniile în pace. S’ar pute răspunde, că am mers prea încet spre progres, dar să nu uităm, că ne lipseau şi legile pentru înaintare şi sciinţa pentru o bună plugărie pănă ni s’au liberat şi pământul şi braţele muncitoare. Am mers încet încet într’adevâr, şi plugul nostru, care pe atunci era de lemn greoiu d’abia se mişca cu 6 şi 8 boi, astădî a devenit nu numai de fier subţire şi uşor şi poate umbla cu 2 cai, dar el scapără de neastîmpăr şi progresezi înmiit nu numai cu ajutorul vitelor trăgătoare, dar cum vedeţi aci chiar în incinta Exposiţiei, am sosit pănă la plugul cu aburi, care pătrunde rărunchii cejei pământului şi brazdeză ca şi cum ar sbura sau ca şi cum l’ar mâna geniul acela figurat de noi d’asupra acestui palat în fuga a 4emei. Aşadar să sperăm cu toții, că în dilele binecuvântate de Dumneczeu ale Dinastiei noastre domnitoare, vom vedea chiar şi toate apele noastre canalisate, pentru ca câmpiile toate de la munte pănă la Dunăre să potă fructifica mai cu belşug, folosindu-se câteşîn rîurile pe care le înfăţişăm în vederea d-v prin basinul central al apelor, pe cari le varsă geniul Carpaţilor in câmpiile noastre pănă la vestita şi majestosa Dunăre. Societatea noastra agrară este fericită să vă vadă bine-veniţi din toate unghiurile României aci după a ei invitare, prin poarta nostră ţărănascâ, pentru ca să sărbătorim frăţesce împreună cu toţi în satul acesta nou, împrovisat în câtevafile în scop de a ne arăta unii altora, proprietari mari şi proprietari mici, rudele scoase de noi prin iscusinţă şi prin sudore, căci unii cu alţii trăim şi toţi muncitori ai pământului suntem. Toţi câţi producem şi facem să producă rudele de Dumnezeu binecuvântate câte împodobesc acest vast câmp cu toate colibele sau pavilioanele de aci, începând de la acel Regat minunat înfrumseţat de neîntrecutul în sciinţă şi hărnicie d-l I. Kalinderu, unde păreţii toţi numai cu produsele pământului sunt îmbrăcaţi şi visitând pănă la cel mai mic din pavilioanele cari împreună contribuesc a înfrumseţa exposiţia, acestea aduc folosul de a ne spune cât e de mare şi bogată, muncitoare şi iscusită populaţia satelor noastre, de şi încă puţin cunoscătoare a mijloacelor de îmbogăţire şi de instruire. Salutăm dear venirea d-vdstră cu frăţie şi dragoste şi urăm ca să trăescă toate cuibuleţele pănă la cele mai mici şi mai ascunse ale patriei noastre, căci la toate am făcut apel să se întrunască astăzi aici și cu mândrie pe toate le vedem venite de la representanții puterii pănă la colibă, pentru ca cu iubire să se bucure cu noi.