Gazeta Transilvaniei, august 1904 (Anul 67, nr. 169-192)
1904-08-01 / nr. 169
REDACŢIUNEA, Adminstraţinea şi Tipografia Braşov,piaţă mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek. A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VTI Erzsóbet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII. Nr. 169. Braşov, Duminecă 1 (14) August, „&AZETA“ iese în flesaieri, Abonamente pentru Austin iJagari. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-nul de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru Mânia şi străinătate Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară și la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare. Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe sase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. 1904. E secetă mare în ţară... E secetă mare în ţară, nu-i nutreţ pentru vite, ca mâne nici omenii nu vor avea ce mânca, căci pânea, mămăliga, laptele, carnea, pană şi legumele s’au scumpit aşa de tare în cât pe lângă dările cele mari bieţii contribuabili abia o mai pot duce de pe o cai pe alta. Pe lângă seceta ce aduce scumpirea cerealelor şi a mijloacelor de traiu, mai bântuie în ţară şi o cumplită secetă în ce priveste luarea de mesuri bune şi priinciuse pentru a se uşura sartea clasei muncitoare şi a ţărănimei, care tot dă, fără de a lua în schimb ce şi cât i s’ar cuveni, apoi pentru a se aduce îmbunătăţiri în stările publice, prin introducerea unei administraţiunî bune şi nepărtinitore. Numai într’o singură privinţă, numai pe un singur teren nu e secetă, ci din nenorocire cresce bolda plină de spini şi de neghină, înţelegem terenul despotismului şi al prigonirei de rassă, pe care în Ungaria se produc lucruri ne mai văcjute şi ne mai pomenite în statele, cari au pretenţia a fi numerate între cele civilisate. Sistemul de guvernare unguresc, care ne rfericesce“ acum de patru decenii, nu au pictut’o aduce nici măcar aşa departe, ea, după atâta timp, cel puţin poporul maghiar, care a fost considerat şi tractat întotdeauna cu totul extra şi aparte, se fie în partea sa cea mai mare mulţumit cu sortea sa şi se privescă cu speranţă şi încredere în viitor. Ce se mai cricem apoi de popoarele cu „limbă streină“, cari au fost în tot timpul tratate ca niste elemente eterogene, duşmane Ungariei şi Maghiarilor? Ce au avut aceste popoare, cari de veacuri muncesc cu credinţă şi cu statornicie spre a brăzda şi cultiva agrul patriei lor, ce-au avut de la guvernanţii şi dela regimul unguresc de atâta timp? Ce s’a făcut pentru ele în privinţa politică, culturală, socială şi economică? Nimic şi car’ nimic! Decă acuî aceste popóare sunt în posiţiune de a numi mii de şcole poporale proprietatea lor, la acesta regimul unguresc n’a concurs cu nici un ban, cu nici un sprijin moral măcar. Decâ în deosebi noi Românii mai avem adî pe lângă miile de şcole încă un şir de asociaţiunî, reuniuni şi institute de cultura şi economice, aceasta nu avem de a-o datori decât muncei şi jertfelor noastre proprii. A fiice de esemplu, că aceasta am avea se-o mulţumim aşefiămintelor şi legilor întemeiate şi aduse de Maghiari, ar fi într’atât forte greşit, întru cât acele aşeflăminte şi legi n’au fost aduse decât de sîla împrejurărilor, spre a face posibilă guvernarea acestor feri, după ce desvoltarea naţionalităţilor pănă la 1868 nu putea fi dintr’odată întorsă cu funfiul în sus şi după ce, pe atunci cel puţin, era considerat ca fiind şi în interesul coroanei de a nu lăsa ca ■ mai mult decât jumătate din poporaţiunea regatului se nu fie împărtăşită de nici un scut. Cu toate acestea tot ce formeză posesiunea modestă naţională a popoarelor nemaghiare, e privit adî nu numai cu ochi răi de cătră cei dela stăpânire, ci încă şi ca o posesiune câştigată în mod nelegitim, în prejudiţiul privilegiilor rassei domnitoare. Şi pre când se simte mare secetă şi lipsă în tote ale traiului şi ale orânduielilor priincioase pentru mai buna desvoltare şi prosperare a naţionalităţilor din ţără, pe atunci se pune în lucrare un aparat de prigonire în contra instituţiunilor acestor popoare şi în contra sentimentelor naţionale şi de solidaritate ale fiilor lor, care pot rivalisa făr’ de nici o sfială cu aparatul analog al guvernului moscovit. Ori deja se pot judeca în alt sens persecuţiunile din fidele ultime ? La Năsăud alegerea unui profesor deplin calificat nu e aprobată de guvern, pentru că acest profesor s’a dovedit prea naţionalist pe când era student la universitate. Câteva minure mai departe, în oraşul Bistriţă, un învăţător român, cetăţean pacinic şi modest, este ferit în închisore, pentru că a publicat o colecţie de anecdote poporale din Transilvania relativ la viaţa şi faptele lui Ştefan cel mare. Colo departe în Slovăcie un locuitor slovac e osândit la închisore, fiindcă, cum se fuce, a pretins că Slovacii pot trăi în ţără şi în lume şi fără de limba maghiară ş. a. Cei ce nu pot încape de agitatorii închipuiţi mai bine şi-ar vedea de trăiră şi s’ar strădui să aducă un folos positiv ţării şi poporaţiunei sale prin introducerea de măsuri de îndreptare a stărei triste interiore politice, administrative şi economice şi prin propagarea bunei înţelegeri car’ nu a urei între cetăţeni — căci la din contră ne vom prăpădi cu şovinişti cu tot! Convenţiunea comercială germană română. Tratările între delegaţii germani şi români cu privire la încheierea convenţiunei comerciale între aceste două state, au fost amânate pentru 15 zile. In timpul acesta vor cere delegaţii germani instrucţiuni din Berlin în privinţa mai multor cestiunî, cari n’au putut fi resolvate în şedinţele comisiunei. acesta, Schönerer a scris primarului din Eger anunţându-i, că în timpul când va petrece împăratul în acest oraş, el (Schönerer) va renunţa la calitatea sa de cetăţen de onoare al oraşului Eger. Toţi aşteptă acum cu mare încordare să vadă, ce răspuns va primi deputatul Schönerer de la primarul şi membrii consiliului comunal din Eger. E semnificativ, că de mulţi ani încoace, cu ocasiunea zilei nascerei împăratului german, a aniversării bătăliei de la Sedan şi a fundării imperiului german, Schönerer primeşte gratulaţiune de la aderenţii săi. Braşov, Bl Iulie v. Camera magnaţilor va ţine şedinţă Miercuri la 17, eventual Vineri la 19 August, la ordinea dilei fiind proiectele de lege, cari au trecut prin camera deputaţilor. Oprirea esportului de nutreţ. Etă textul ordinului ministerial prin care se opresce esportul de nutreţ. Pe baza hotărîrei consiliului de miniştri şi în înţelegere cu ministeriile interesate ces. şi reg. austriace, se opresce la toate granițele teritorului vamal austroungar esportul de: porumb, raelas, ovăs, măzăriche, cartofi, napi de nutreț, a tot felul de plante de nutreț proaspet (verde) și uscat (fân, trifoiu), paie, tărâțe, lături, drojdii ș. a. Interdicerea întră în vigoare în diua când singuraticile oficii de vamă vor avea cunoscință despre oprire. Transporturile de nutreţ amintite, cari au fost încărcate pe trenuri sau vapoare înainte de 12 August 1904, pot trece prin stațiunile de graniță. — Budapesta 10 August 1904. Lukacs m. p. Hieronimyi m. p. Taliem m. p. Germanii din Silesia și 18 August. Merge vorba, că Germanii din Silesia au de gând a pune la cale o demonstrațiune, îndreptată contra Monarchului în 18 August,fiua nascerei Maj. Sale. Conducătorii lor au convocat adecă pe diua aceasta la Troppau o mare adunare poporală germană, deci ei nu se vor îndeletnici în clipa aceasta cu serbarea onomasticei Honarchului, şi se zice, că ar fi dat lozinca, ca Germanii să se reţină de la orîce manifestaţiuni de realitate. Toate aceste le-a pricinuit cestiunea claselor paralele slavice la şcolile din Troppau şi Teschen. Semn, că lupta germanismului contra slavismului a luat o direcţie ameninţătore, căci nu mai vrea să scie de aceea, decă Cehii şi Polonii sunt în drept a cere acele clase paralele, ci pretind quand même ca Slavilor să nu li se facă nici o concesiune, fie ea justă orî nu. ziarul „Schwarz-Gelb“ critică aspru aceasta atitudine a Germanilor, dicând între altele: „Monarchului, care a respectat aşa de mult sensibilitatea naţională a Germanilor, încât le-a împlinit în timpurile viforoase ale luptei în jurul ordonanţelor de limbă toate dorinţele ce le aveau pe inimă, acestui Monarch voiesc să-i mulţumescă acum Germanii, demonstrând la ziua nascerei sale.“ Se pare însă, că înzadar se opintesce numita fete, de a îndemna pe Germani să-şi schimbe tactica lor. Germanii nu voiesc nici compromis, nici pace cu Slavii, ci ţintesc de-a dreptul la îngenunchiarea acestora. 5 Urmaşul lui Plehwe. Din Petersburg se anunţă, că numirea lui Muraviem de ministru de interne poate fi considerată drept fapt împlinit. Cu toate aceste se menţine încă spirea privitoare la candidatura guvernorului din Kiew Ignatieff. Se dice, că Muraview ar fi pus ca condiţie organisarea guvernului după model european. 5 Protectoratul Franţei. Spirea despre o schimbare, ce s’ar plănui în protectoratul catolicilor din Orient în urma conflictului dintre Franţa şi Vatican, nu se confirmă. Scaunul apostolic din Roma doresce a menţine încă status quo. Ambasadorul frances din Constantinopol a asigurat pe representantul Vaticanului, că protectoratul catolicilor rămâne şi pe viitor acelaşi. Drept dovadă se poate aduce faptul, că din însărcinarea guvernului frances consulii francesi din Beyruth şi Smirna au participat în uniformă de gală la înmormântarea a doi episcopî catolici în calitate de protectori ai catolicilor din Orient, Schönerer şi oraşul Eger. Se scie, că împăratul va călători în 15 i. e. n. la Marienbad. S’a luat înprogram cu ocasiunea acesta şi visitarea oraşului Eger din Boemia de cătră Maj. Sa. Audend de Români, îngrijiţi bine de păduri! (Exploatarea şi importanţa pădurilor). VII. Precum am promis în articolul trecut, vom aduce afii date cu privire la muncitorii tăietori*) şi la viaţa şi activitatea plutaşilor români. Asupra referinţelor muncitorilor din pădurea Tarcău, d-l Anania în prea interesantul d-sale studiu, care regretăm că nu e mai răspândit şi în broşuri uşor accesibile tuturor, ne dă următorele date: „Tăiatul arborilor se face cu toporul de regulă primăvara şi toamna, iar ierna, de oameni tocmiți cu diua pe echipe sau cu metrul cub, după împrejurări. Unui om i se plătesce 2 lei 50 banî pe «fiter pentru metru cub 2 lei — 3 lei 50 banî, după cara se presintă greutatea lucrărei. Un om taie, scurtăză, plătesce și cojesce pe di '/2 arbore sau 1.5 metru cub. Transportul din pădure la rampă sau tejghea se face cu uluce (scocuri) uscate de ierna, sau de vară, ori cu tînjala cu boi. Transportul cu tînjala are loc orî unde panta părăului nu permite instalarea ulucului uscat. Acest mod de estracțiune este cel mai greu și mai costisitor din toate. Timpul, când s’a transportat, s’a căutat să fie ierna cu zăpada abundantă pentru a fi mai ușor și se pot atîrna la o tînjală și 3 m3 de lemn, or valea fiind strimtă nu pot fi întrebuințate mai mult de 30 tînjeli; decî decâ nu e zăpadă într’o ierna lung timp, rămâne lemnul nescos. Un metru cub se vine cam 1.5 lei scos cu tînjala. Metru cub transportat pe calea ferată de pădure 22 km. se vine la 2 lei 25 bani. Transportul cu căruţele este şi mai scump. Totuşî el se usitază pentru marfa aceea, ce nu sufere plutirea, cum este totă lemnăria de răşinose pentru re*) Despre deosebirea la muncă între tăietorii de ocasiune şi cei de meserie şi esperimentaţî, d-1 P. Antonescu într’o conferinţă ţinută la societatea Progresul silvic din Bucurescî, cise că încercarea de a înlocui traversele de stejar la căile ferate române cu traverse de fag creosetate, s’a făcut întâi cu locuitori ordinari din satele vecine, cărora li se plătea 70—80 de bani pe di. Ei însă au trebuit înlăturaţi, căcî stricau mult material şi lucrau şi prea puţin, şi au fost înlocuiţi cu tăietori specialişti aduşi din Ungaria, cari câştigă câte 4—5 lei pe di. Lucrători specialişti români la exploatarea de păduri păn’ acum se găsesc numai între Moţii din Munţii apuseni, între Crişeni şi Maramureşeni, dar mai des se aduc şi întrebuinţăză Ruteni din Bucovina, Ungara şi Galiţia. Aceştia câştigă câte 3—4 corone pe di. Se duc des şi în România.