Gazeta Transilvaniei, august 1904 (Anul 67, nr. 169-192)

1904-08-01 / nr. 169

REDACŢIUNEA, Admin­straţinea şi Tipografia Braşov,piaţă mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich Schalek. A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VTI Erzsóbet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII. Nr. 169. Braşov, Duminecă 1 (14) August, „&AZETA“ iese în fle­­sai­e­ri, Abonamente pentru Austin iJagari. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-nul de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru Mânia şi străinătate Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară și la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare. Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe sase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. 1904. E secetă mare în ţară... E secetă mare în ţară, nu-i nu­treţ pentru vite, ca mâne nici ome­nii nu vor avea ce mânca, căci pâ­­nea, mămăliga, laptele, carnea, pană şi legumele s’au scumpit aşa de tare în cât pe lângă dările cele mari bieţii contribuabili abia o mai pot duce de pe o cai pe alta. Pe lângă seceta ce aduce scum­pirea cerealelor şi a mijloacelor de traiu, mai bântuie în ţară şi o cump­lită secetă în ce priveste luarea de mesuri bune şi priinciuse pentru a se uşura sartea clasei muncitoare şi a ţărănimei, care tot dă, fără de a lua în schimb ce şi cât i­ s’ar cuveni, apoi pentru a se aduce îmbunătăţiri în stările publice, prin introducerea unei administraţiunî bune şi nepăr­­tinitore. Numai într’o singură privinţă, numai pe un singur teren nu e se­cetă, ci din nenorocire cresce bolda plină de spini şi de neghină, înţele­gem terenul despotismului şi al pri­­gonirei de rassă, pe care în Ungaria se produc lucruri ne mai văcjute şi ne mai pomenite în statele, cari au pretenţia a fi numerate între cele civilisate. Sistemul de guvernare unguresc, care ne rfericesce“ acum de patru decenii, nu au pictut’o aduce nici măcar aşa departe, ea, după atâta timp, cel puţin poporul maghiar, care a fost considerat şi tractat în­tot­­deauna cu totul extra şi a­parte, se fie în partea sa cea mai mare mul­ţumit cu sortea sa şi se privescă cu speranţă şi încredere în viitor. Ce se mai cricem apoi de popoarele cu „limbă streină“, cari au fost în tot timpul tratate ca niste elemente ete­rogene, duşmane Ungariei şi Ma­ghiarilor? Ce au avut aceste popoare, cari de veacuri muncesc cu credinţă şi cu statornicie spre a brăzda şi cul­tiva agrul patriei lor, ce-au avut de la­ guvernanţii şi dela regimul ungu­resc de atâta timp? Ce s’a făcut pentru ele în privinţa politică, cultu­rală, socială şi economică? Nimic şi car’ nimic! Decă acuî aceste popóare sunt în posiţiune de a numi mii de şcole poporale pro­prietatea lor, la acesta regimul un­guresc n’a concurs cu nici un ban, cu nici un sprijin moral măcar. Decâ în deosebi noi Românii mai avem adî pe lângă miile de şcole încă un şir de asociaţiunî, reuniuni şi institute de cultura şi economice, aceasta nu avem de a-o datori decât muncei şi jertfelor noastre proprii. A fiice de esemplu, că aceasta am avea se-o mulţumim aşefiămintelor şi legilor întemeiate şi aduse de Ma­ghiari, ar fi într’atât forte greşit, întru cât acele aşeflăminte şi legi n’au fost aduse decât de sîla împre­jurărilor, spre a face posibilă guver­narea acestor feri, după­ ce desvol­­tarea naţionalităţilor pănă la 1868 nu putea fi dintr’odată întorsă cu funfiul în sus şi după­ ce, pe atunci cel puţin, era considerat ca fiind şi în interesul coroanei de a nu lăsa ca ■ mai mult decât jumătate din popo­­raţiunea regatului se nu fie împăr­tăşită de nici un scut. Cu toate acestea tot ce formeză posesiunea modestă naţională a po­­poarelor nemaghiare, e privit adî nu numai cu ochi răi de cătră cei dela stăpânire, ci încă şi ca o posesi­une câştigată în mod nelegitim, în prejudiţiul privilegiilor rassei dom­­nitoare. Şi pre când se simte mare secetă şi lipsă în tote ale traiului şi ale orânduielilor priincioase pentru mai buna desvoltare şi prosperare a naţionalităţilor din ţără, pe atunci se pune în lucrare un aparat de pri­gonire în contra instituţiunilor aces­tor popoare şi în contra sentimen­telor naţionale şi de solidaritate ale fiilor lor, care pot rivalisa făr’ de nici o sfială cu aparatul analog al guvernului moscovit. Ori deja se pot judeca în alt sens persecuţiunile din fidele ultime ? La Năsăud alegerea unui pro­fesor deplin calificat nu e aprobată de guvern, pentru­ că acest profesor s’a dovedit prea naţionalist pe când era student la universitate. Câteva minure mai departe, în oraşul Bis­triţă, un învăţător român, cetăţean pacinic şi modest, este ferit în închisore, pentru că a publicat o colecţie de anecdote poporale din Transilvania relativ la viaţa şi faptele lui Ştefan cel mare. Colo departe în Slovăci­e un locuitor slo­vac e osândit la închisore, fiind­că, cum se fu­ce, a pretins că Slovacii pot trăi în ţără şi în lume şi fără de limba maghiară ş. a. Cei­ ce nu pot încape de agita­torii închipuiţi mai bine şi-ar vedea de trăiră şi s’ar strădui să aducă un folos positiv ţării şi poporaţiunei sale prin introducerea de măsuri de îndreptare a stărei triste interiore politice, administrative şi economice şi prin propagarea bunei înţelegeri car’ nu a urei între cetăţeni — căci la din contră ne vom prăpădi cu şo­­vinişti cu tot! Convenţiunea comercială ger­mană română. Tratările între delegaţii germani şi români cu privire la încheierea convenţiunei comerciale între aceste două state, au fost amânate pentru 15 zile. In timpul acesta vor cere delegaţii germani instrucţiuni din Berlin în privinţa mai multor cestiunî, cari n’au putut fi resol­­vate în şedinţele comisiunei. acesta, Schönerer a scris primarului din Eger anunţându-i, că în timpul când va petrece împăratul în acest oraş, el (Schö­nerer) va renunţa la calitatea sa de ce­­tăţen de onoare al oraşului Eger. Toţi aşteptă acum cu mare încordare să vadă, ce răspuns va primi deputatul Schönerer de la primarul şi membrii consiliului co­munal din Eger. E semnificativ, că de mulţi ani încoace, cu ocasiunea zilei nas­cerei împăratului german, a aniversării bătăliei de la Sedan şi a fundării impe­riului german, Schönerer primeşte gratu­­laţiune de la aderenţii săi. Braşov, Bl Iulie v. Camera magnaţilor va ţine şe­dinţă Miercuri la 17, eventual Vineri la 19 August, la ordinea dilei fiind proiec­tele de lege, cari au trecut prin camera deputaţilor. Oprirea esportului de nutreţ. Etă textul ordinului ministerial prin care se opresce esportul de nutreţ. Pe baza hotărîrei consiliului de mi­niştri şi în înţelegere cu­ ministeriile inte­resate ces. şi reg. austriace, se opresce la toate granițele teritorului vamal austro­­ungar esportul de: porumb, raelas, ovăs, măzăriche, cartofi, napi de nutreț, a tot felul de plante de nutreț proaspet (verde) și uscat (fân, trifoiu), paie, tărâțe, lături, drojdii ș. a. Interdicerea întră în vigoare în diua când singuraticile oficii de vamă vor avea cunoscință despre oprire. Trans­porturile de nutreţ amintite, cari au fost încărcate pe trenuri sau vapoare înainte de 12 August 1904, pot trece prin sta­țiunile de graniță. — Budapesta 10 Au­gust 1904. Lukacs m. p. Hieronimyi m. p. Taliem m. p. Germanii din Silesia și 1­8 Au­gust. Merge vorba, că Germanii din Si­lesia au de gând a pune la cale o demon­­strațiune, îndreptată contra Monarchului în 18 August,­­fiua nascerei Maj. Sale. Con­ducătorii lor au convocat adecă pe diua aceasta la Troppau o mare adunare popo­rală germană, deci ei nu se vor îndelet­nici în clipa aceasta cu serbarea onomas­ticei Honarchului, şi se z­ice, că ar fi dat lozinca, ca Germanii să se reţină de la orî­ce manifestaţiuni de realitate. Toate aceste le-a pricinuit cestiunea claselor paralele slavice la şcolile din Troppau şi Teschen. Semn, că lupta germanismului contra slavismului a luat o direcţie ame­­ninţătore, căci nu mai vrea să scie de aceea, decă Cehii şi Polonii sunt în drept a cere acele clase paralele, ci pretind quand mêm­e ca Slavilor să nu li­ se facă nici o concesiune, fie ea justă orî nu. ziarul „Schwarz-Gelb“ critică aspru a­­ceasta atitudine a Germanilor, dicând între altele: „Monarchului, care a respectat aşa de mult sensibilitatea naţională a Ger­manilor, încât le-a împlinit în timpurile viforoase ale luptei în jurul ordonanţelor de limbă toate dorinţele ce le aveau pe ini­mă, acestui Monarch voiesc să-i mulţu­­mescă acum Germanii, demonstrând la ziua nascerei sale.“ Se pare însă, că în­­zadar se opintesce numita fete, de a în­demna pe Germani să-şi schimbe tactica lor. Germanii nu voiesc nici compromis, nici pace cu Slavii, ci ţintesc de-a dreptul la îngenunchiarea acestora. 5 Urmaşul lui Plehwe. Din Peters­burg se anunţă, că numirea lui Muraviem de ministru de interne poate fi considerată drept fapt împlinit. Cu toate aceste se menţine încă spirea privitoare la candida­tura guvern­orului din Kiew Ignatieff. Se dice, că Muraview ar fi pus ca condiţie organisarea guvernului după model eu­ropean. 5 Protectoratul Franţei. Spirea des­pre o schimbare, ce s’ar plănui în protec­toratul catolicilor din Orient în urma con­flictului dintre Franţa şi Vatican, nu se confirmă. Scaunul apostolic din Roma doresce a menţine încă status quo. Am­basadorul frances din Constantinopol a asigurat pe representantul Vaticanului, că protectoratul catolicilor rămâne şi pe viitor acelaşi. Drept dovadă se poate aduce faptul, că din însărcinarea guvernului frances consulii francesi din Beyruth şi Smirna au participat în uniformă de gală la înmormântarea a doi episcopî catolici în calitate de protectori ai catolicilor din Orient, Schönerer şi oraşul Eger. Se scie, că împăratul va călători în 15 i. e. n. la Marienbad. S’a luat în­­program cu ocasiunea acesta şi visitarea oraşului Eger din Boemia de cătră Maj. Sa. Audend de Români, îngrijiţi bine de păduri! (Exploatarea şi importanţa pădurilor). VII. Precum am promis în articolul trecut, vom aduce afii date cu privire la muncitorii tăietori*) şi la viaţa şi activitatea plutaşilor români. Asupra referinţelor muncitorilor din pădurea Tarcău, d-l Anania în prea interesantul d-sale studiu, care regretăm că nu e mai răspândit şi în broşuri uşor accesibile tuturor, ne dă următorele date: „Tăiatul arborilor se face cu toporul de regulă primăvara şi toamna, iar ierna, de oameni tocmiți cu diua pe echipe sau cu metrul cub, după împrejurări. Unui om i­ se plătesce 2 lei 50 banî pe «fit­er pen­tru metru cub 2 lei — 3 lei 50 banî, după cara se presintă greutatea lucrărei. Un om taie, scurtăză, plătesce și co­­jesce pe di '/2 arbore sau 1.5 metru cub. Transportul din pădure la rampă sau tej­ghea se face cu uluce (scocuri) uscate de ierna, sau de vară, ori cu tînjala cu boi. Transportul cu tînjala are loc orî unde panta părăului nu permite instalarea ulu­­cului uscat. Acest mod de estracțiune este cel mai greu și mai costisitor din toate. Tim­pul, când s’a transportat, s’a căutat să fie ierna cu zăpada abundantă pentru a fi mai ușor și se pot atîrna la o tînjală și 3 m3 de lemn, or valea fiind strimtă nu pot fi întrebuințate mai mult de 30 tîn­­jeli; decî decâ nu e zăpadă într’o ierna lung timp, rămâne lemnul nescos. Un metru cub se vine cam 1.5 lei scos cu tînjala. Metru cub transportat pe calea ferată de pădure 22 k­m. se vine la 2 lei 25 bani. Transportul cu căruţele este şi mai scump. Totuşî el se usitază pentru marfa aceea, ce nu sufere plutirea, cum este totă lemnăria de răşinose pentru re­*) Despre deosebirea la muncă între tăietorii de ocasiune şi cei de meserie şi esperimentaţî, d-1 P. Antonescu într’o conferinţă ţinută la societatea Progresul silvic din Bucurescî, ci­se că încercarea de a înlocui traversele de stejar la căile ferate române cu traverse de fag creose­­tate, s’a făcut întâi cu locuitori ordi­nari din satele vecine, cărora li­ se plătea 70—80 de bani pe di. Ei însă au trebuit înlăturaţi, căcî stricau mult material şi lucrau şi prea puţin, şi au fost înlocuiţi cu tăietori specialişti aduşi din Ungaria, cari câştigă câte 4—5 lei pe di. Lucră­tori specialişti români la exploatarea de păduri păn’ acum se găsesc numai între Moţii din Munţii apuseni, între Crişeni şi Maramureşeni, dar mai des se aduc şi în­­trebuinţăză Ruteni din Bucovina, Ungara şi Galiţia. Aceştia câştigă câte 3—4 co­rone pe di. Se duc des şi în România.

Next