Gazeta Transilvaniei, februarie 1906 (Anul 69, nr. 24-46)

1906-02-01 / nr. 24

REMOŢIUNEA, iSffiiai sîrâţieea fi Tipsinfi Braşov, piaţa mare nr. 30. Soxisoxi­nalToncate nu .«« primesc. «iftnuacripto nn se r&tei&uiL INSERATE s» priiae2c Ia. Adml?iiAtrBJ­tnn’ itt Braşov si 1» urmatorale BIROURI de ANUNŢURI: In Vien«, la M. Dnkee NaehL, Smns. Augenfeld & Emeric Leo­­ner.. Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Naefef., Anton Oppelik. In Budapesta 3a A. Y.­­Gold­berger. Ekatein Bernat, Ink­a Leopold (VII Erfflebet-körnt). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și Învoială. — HECLAME pe pagina 8-a o seriă 20 bani ANUL LXIX. „SAFETA“ iese îaghars şi Abonamente peşin Ansno-Ussarie Pe un an 24 cor., pe şese lunî 12 cor., pe trei luni 6 cor. H-rlI de Dumb­BOI 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: P© un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenuneră la tote ofi­­ciele poştale din Intru şi din afără şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administratenta, Piaţa mare, Tfiigul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu duhul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. •*» Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserțiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 24, Braşov, Marți-Miercurî­­ (14) Februarie 11­ 06. Cum mai stăm cu răscoala valahă? Nu e aşa uşor a răspunde la în­trebarea de mai sus. Sunt mai bine de două luni, de când s’a dat alarma în foile maghiare, că Românii din Ardeal sunt în ajun de a se răscula în contra Maghiarilor. Semnalul l’au dat foile coaliţiei. Spaimă şi groaza intrase în oasele conlocuitorilor ma­ghiari, mai cu seama în ale acelora, cari trăesc presăraţi sporadic în ţi­nuturile locuite de Români. Ţipetele şi strigătele lor au pus in mişcare pe toţi păzitorii liniştei şi ordinei pu­blice. Guvernul însuşi a sărit se-i scape din ghiarele „cruciilor Valahi“. S’au dat cunoscutele ordine pentru a se trimite gendarmerie şi miliţie prin comunele românesci din Ardeal. Tot de-odată autorităţile administrative din comitatele bănuite au primit dela ministeriul de interne cele mai stricte porunci, ca se veghieze, se cerceteze şi se ia cele mai grabnice mesurî pentru întîmpinarea periculului. Până în ziua de astăzi n’am aţi­pit şi nu seim se se fi dat contra­­ordine, deşi s’a constatat cu prisos, că toate faimele despre răscoala valahă au fost născocite, de sigur nu cu in­­tenţiuni bune faţă cu noi Românii. Dela raportul comandantului gendar­­meriei, în care acesta arăta, că, deşi e linişte pretutindeni, s’ar cere totuși se se continue paza și posturile de gendarmi să nu fie retrase din co­munele, unde au fost trimise, dela acest raport incoace nu s’a mai publi­cat nimic în privința aceasta. Trebue să admitem deci, că, în ce privesce disposițiile luate pe temeiul mincinoa­­selor faime, nu s’a făcut încă nici o schimbare. Nu am aflat pănă acum nici mă­car ce anume scop au avut fiarele coaliţiunei cu răspândirea faimelor despre revoluţia valahă. Noi credem, că prin condamnabila lor manevră au intenţionat să blameze guvernul Fe­­jervary, care arătase veleităţi de de­­mocratizare prin lansarea votului uni­versal etc.; au voit se denunţe acţiu­nea lui în acelaş timp înaintea opi­­niunei publice maghiare şi înaintea curţii, dicând cu alte cuvinte: eră fructele politicei fejervariste; ea va contribui numai a mobilisa pe Valahi şi după ei pe celelalte naţionalităţi în contra Maghiarilor şi a integrităţii Ungariei. Apucături vechi machiave­lice, la cari se pricep aşa de bine toţi căpitanii din tabăra partidelor aliate. Fiind vorba de Români­e uşor de înţeles, că cu tot antagonismul dintre guvernamentalii şi oposiţionalii maghiari, ei s’au întîlnit şi aici în­­tr’un punct comun, ţintind în unire a terorisa pe Români, a câştiga un nou pretext, ca să împiedece pănă la extrem orî­ce conveniri şi întruniri ale lor. Nu puţin au conlucrat şi conlu­cra la acestă terorisare şoviniştii din Cluşiu­ şi e foarte probabil, că aceştia au avut chiar un­ rol principal în campania înscenată pentru a suspi­­ţiona şi calomnia patriotismul Ro­mânilor. Măsurile, ce le-a luat vice­­spanul comitatului Cojocna pentru a lega şi fereca poporul român din Câmpie, ca şi când s’ar fi proclamat starea de asediu, pot servi ca model ori și cărui regim absolutist. Aici co­munele române gem sub teroarea sol­­găbirâilor și a gendarmilor. Nu se pot aduna trei sau patru locuitori la un loc, nici la petreceri nevinovate, ca să nu se facă arătare contra lor la fisolgăbirău, or ceea­ ce se petrece de exemplu cu preotul, dascălul şi cu poporenii români din Bercheşiu, e aproa­­pe de neeretiut. Preotul şi învăţătorul din aceasta comună au fost sculaţi des de dimi­­naţă din somn în ziua de anul nou şi conduşi pe întunerec la postul de ţs­jjdarm­i, unde aveau să fie ascul­taţi, fiind­că ar fi ațîțat poporul în biserică contra Maghiarilor. Numeroși poporeni din sat au fost tîrîți noaptea la gendarmi, ca să li­ se facă intero­gatoriu. Și ce a causat aceasta prigonire? Pentru ce a fost infestat poporul din comună în ajunul marei sărbători? Etă ce s’a petrecut. Intr’una din sărbători preotul a comunicat credin­cioşilor ln biserică un ordin metropo­litan, prin care erau dojeniţi acaia dintre parochieni, cari, în paguba şco­­lei române confesionale, ceruseră în­fiinţarea in comună a unei şcole de stat. Preotul şi-a împlinit deci o în­doită datorie, faţă cu un ordin al au­torităţii superioare bisericesci şi faţă cu in­teresele de vieţă ale şcelei, de sub conducerea sa. „Aţîţarea în con­tra Maghiarilor“, a fost numai pre­text, spre a băga în belea pe preot, care nici n’a făcut amintire de Ma­ghiari. Ca totdeauna în asemeni caşuri, a jucat şi aici intriga şi laşitatea, or resultatul a fost, că tota afacerea s’a predat judelui de instrucţiune din Cileşiă, care la rândul lui a ordonat cercetare, în urma căreia cei acusaţî au fost din nou ascultaţi în 6 Febr. a. c., când apoi li­ s’a comunicat, că ac­tele vor fi trimise la Cluşiu­ şi că po­porenii cu preotul şi dascălul lor vor fi citaţi la tribunalul reg. de acolo. Şi câte nesăbuite persecutări de acestea nu se vor fi petrecând în Ar­deal, despre cari n’avem cunoscinţă. Era deci cum stăm cu „rescoala valahă“. Preoţii şi dascălii noştri dimpre­ună cu ţăranii români credincioşi na­­ţiunei lor, sunt terorisaţi şi prigoniţi, fiind­că îşi apără şcola şi limba cu mijloacele cele mai pacinice. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Surorile. De Alice Stein. Nu­ mai era nici un muşteriu în câr­ciumă. Cârciumăresa Ana Pavlovna spăla farfuriile şi paharele, și apoi le aseda pe masă ca să se usuce. Sonja lucra cu zor lângă ea, șter­­gându-le și cântând : „Frumoase tulipane, Frumoase garofițe — Unde ești tu dragul meu, Vino, ca să nu veștezesc !“ La ferestră sta Maruscia, sora cea mai mare. Ea cosea la rochia de mireasa a sorei sale. Espresiunea posomorită a feței ei drăguțe, o făcea să apară mai bătrână, decum era în realitate. Cu toate ca era pe înserate, totuși era neobosită și nu-șî mai ridica ochii de pe rochie. — Decă vei pleca, dragă, zlise Ana Pavlovna, cine va mai voi să vină în casa noastra, tătucă? Pe tine te iubesc toți! Maruscia nu e făcută ca să glumescă cu omeni străini. Se va simți lipsa ta, dragă ! Bătrâna ofta ușor. Maruscia se întoarse: »vorbe goale,­­ mamă! N’o vei pute ține. N’ai dat o ser- I bare, când el i-a cerut mâna ?» Cârciumărăsa nu răspunse nimic. — Mâne, mâne! își d­ise Sonja zâm­­bind. Vom danța. Eu și Fedor. — Maruscia se opri în cusut și privi lung pe sora ei. Sprâncenele i­ se încrun­tară și buzele i­ se strânseră. Ea resufla din greu, stăpânindu-și agitația de care era cuprinsă. — Bagă de seama să nu spargi Sti­clele, zise ea cu o voce rece. Mireasa lăsă munca și alergă la sora ei.­­ Vecji să fie totul bine. Mâne trebue să fiu cea mai frumosa. — Pentru ei ești întotdeuna așa. — Credi? Maruscio, mă iubesce de mult ? Fără să aștepte un răspuns, ea se întoarse spre mama ei. — Stii tu, el spune, că sunt cea mai frumoasa fată din sat; ei nu scie pe alta, care se fie mai milesa decât mine. Numai cu el n’am fost milesa. Dar așa a trebuit să fiu. — Aprinde luminările, Sonja! Nu pot să mai văd , o întrerupse Maruscia. — Cârciumăresa se duse la ferestră­­ și privi prin geamurile înghețate. — Grăbesce-te! zise ea cătră fiica ei. — Fedor este astăzi­ de gardă, z zise Sonja, alergând de la o masă la alta și aprinetând luminările. Ana Pavlovna deschise ușa, pentru­ ca să vadă deca sunt mușterii. Afară ningea. Numai cu mare greutate se puteau distinge câte­va figuri. — Vine inspectorul, esclamă Ana Pavlovna. Maruscia se ridică repede, își strînse lucrul și dispăru în camera de alături. Cârciumătăsa clătină din cap supărată. ■— Așa este ea! murmură. Sonja cuprinse talia mamei ei, dicând cu un ton lingușitor : Sunt veselă, că rămâne la tine. — Tu să fi rămas cu­ mine, dragă, răspunse mama ei. Fiica își întoarse capul cuprinsă de tristeță. Inspectorul întră urmat de doi ță­rani. El era un bărbat robust, în floarea vârstei și cu espresiune amicală a feții. El aruncă o privire cercetatoare în jurul său. — Ea nu este aici. Sergej, n’o văd nicăirî! strigă Sonja bine dispusă. — N’are acest obiceiu, răspunse el cu o voce liniştită, şi se aşeiză la o masă la care şedeau mai mulţi ţărani. Ana Pavlovna servea cu zor, pe când Sonja îşi aruncă o broboda pe cap şi a­­lerga afară, pentru­ ca să vadă unde e lo­godnicul ei. Incepu­ să ningă mai tare, fulgii de zăpadă cădeau deşi şi învăliră statura înaltă a Marusciei, care sta acum afară răzimată de casă. Sonja se preumbla încoce și încolo, fără să observe pe sora ei. Deodată ea alergă înaintea unui soldat, care o strînse în brațe cu tandreță. Ea se alipi de pieptul său și el o ținea în brațe, desmerdându-l ca pe un copil drăgălaş.­in întunerec şi în zăpada ce cădea amândoi apăreau ca o singură fiinţă. Ma­ruscia sta încă nemişcată, tremurând din când în când de frig şi cu privirea aţintită asupra părechei şi cu braţele încrucişate pănă, când audi că o chiamă masa. * * * Sora târdiu, când cârciuma era plină, cele trei femei aveau mult de lucru. Sonja, alerga dela o masă la alta. Rîsul ei vesel se audia când lângă cuptor unde şedeau I bătrânii, când lângă ferestră unde erau. I strînşî flăcăii şi fetele. Ea mereu era or- Chiar şi Românii din Basarabia şi din Macedonia sunt trataţi abiî mai cu cruţare de cătră guvernele lor! Braşov, 31 Ianuarie v. Alianţa sérbo-muntenegréná. »Foss. Zeitung« continuă se publice date intere­sante despre alianţa sârbo-muntenegrână. La 1 Octomvrie anul trecut a fost espe­­diat la Antivari primul transport de tunuri italienescî, la 12 Octomvrie al doi­­ilea transport de tunuri, cu totul 48 tu­nuri şi 50.000 cartuşe pentru infanterie. Toate aceste fără bani. Atunci Nichita a început negocieri nouă cu Serbia. Primul lucru al celor două state slave aliate a fost, că s’au distribuit în districtele Ple­­vlje, Senidse şi Pistrina 8000 de pusei, 5000 creştinilor şi 3000 Albanezilor moha­medani. înarmarea mohamedanilor ar fi îndreptată în contra aspiraţiunilor austro­­ungare în Albania, ilarul german întrebă, ce fel de contra-servicii face Muntenegrul Italiei. De ce nu va fi absolutism? Contele Teodor Batthany publică în »Magyaror­szág« un articol în care dice, că n’are să fie absolutism în Ungaria. Şi etă de ce: D-l conte dice, că dacă îşi vor ţine jură­mântul honvedii, gendarmii, funcţionarii de stat şi comitatenii, e peste putinţă să se introducă absolutismul în Ungaria. Nu vom tolera între noi trădători. Vom pune sub boicot social cârciumile, oţelurile, ca­fenelele, prăvăliile, decă vor da sălaş, mâncare sau beutură duşmanilor patriei, ori vor sta în relaţii de afaceri cu ei. Vom isgoni din viaţa noastră socială, împreună cu familiile lor, pe toţi aceia, cari vor lu­cra în contra constituţiei. Mai departe, de­­oarece Austria şi slugile sale voiesc să ştir­­beasca constituţia, libertatea nostra popo­rală, efectul legilor, vom declara boicotul faţă cu toate mărfurile austriace. Nici un filer pe mărfuri din Austria. Comercianții noştri să le retrimită, comandele făcute să le contramandeze, căci Maghiarul adevărat n’are să vîndă marfă austriacă...

Next