Gazeta Transilvaniei, februarie 1906 (Anul 69, nr. 24-46)

1906-02-01 / nr. 24

GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 24.—1906. Pagina 2. Crisa ungară. Audienţele lui Fejervary. Ministrul preşedinte Fejervary a fost primit Sâmbătă în audienţă de Maj. Sa. Nu s’a decis nimic nici în acesta audienţa asupra propunerei ministrului preşedinte de a se disolva dieta. Se dice, că Monar­­chul s’ar decide forte greu a disolva dieta fără a ordona alegeri noue. Se crede, că Fejervary, care s’a reîn­tors Sâmbătă la Budapesta, adi­orî mâne va merge din nou la Viena. Disolvarea dietei. In cercurile bine orientate din Buda­pesta se afirmă cu t­otă hotărîrea, că gu­vernul a decis definitiv asupra disolvărei dietei. Disolvarea ar urma pe de 15, ora 16 Februarie. Cestiunea disolvărei a format obiect de discuţie într’o conferenţă confidenţială a partidului independist, la care au parti­cipat mai mulţi conducători şi din alte partide. S’a lansat părerea, că guvernul ar veni cu disolvarea numai ca printr’asta acei conducători, cari au făcut mişcarea de manifestare de pană acum, se fie despoia­ţi prin disolvare de posibilitatea de a di­rigui mai departe resistenţa naţională. Du­pă disolvarea nu i-ar mai apăra imunitatea Contra lor s’ar pute da ordine de arestare Adunările poporale de protestare ar fi oprite pretutindeni şi contra încercărilor de a­ se ţine ast­fel de adunări, ar interve­ni gendarmeria şi miliţia. Faţă cu eventualităţile acestea parti­dul independist a decis, că decă camera ar fi amânată seu închisă, acesta se se ia simplu spre scire; decă însă camera ar fi disolvată, să declare disolvarea de ilegală şi se n’o ia spre scire. In caşul acesta se prevede, că camera ar fi disolvată cu forţa, s’ar ajunge însă totuşi scopul, căci imuni­tatea rămâne neviolată şi s’ar pute conti­nua organisarea resistenţei în comitate. Planurile guvernului. Ziarul „M. 11.“ scrie, că unul din pla­nurile guvernului Fejervary ar fi, ca după disolvarea dietei să se facă imediat încer­cări nouă de împăcare, şi încă pe basa, ca guvernarea să fie luată de un cabinet de transiţie cu totul independent de orî­ce partid. Acest guvern de transiţie ar crea un program, care s’ar sili să aducă în ar­monie dorinţele Maghiarilor cu punctul de vedere al Coronei şi pe basa acesta gu­vernul de transiţie să ordone şi să facă alegeri noue. Decă şi acăstă încercare de pace s’ar zădărnici, ar veni la rend alt plan. Planul acesta pornesce din faptul, că guvernul aus-­ triac a presentat deja camerei proiectul despre votul universal, care însă nu prea poate conta să fie primit în parlament. în­dată ce guvernul austriac și împăratul vor fi siguri de acesta, proiectul despre votul universal ar fi octro­at pe basa­­­­lul 14. In legătură cu acesta guvernul ungar ar pune la cale o agitaţie uriaşă în Unga­ria în interesul votului universal şi în sen­sul acesta s’ar prescrie alegeri nouă. Dela aceste alegeri se aşteptă un succes, căci cel puţin guvernul ar avă la spate o respectabilă minoritate, care după o nouă alegere ar deveni majoritate, mărită de vorbe vesele şi de priviri amicale. Fedor se afla în mijlocul camerei celei mari şi o prindea ori de câte ori trecea pe lângă el. Inspectorul apucă pe Maruscia, când se alia lângă el. — Ce e Mauriscia? Tu nu vreai să te măriţi? Dumnedeu voesce, ca bărbatul şi femeia să se iubăscă. Ei, ce dicî ? Sora ta mai mică se mărită. Tu vei duce-o bine la mine. Ţăranii îşi bat femeile. Ei, tu mă cunosc­. El o privi cu ochi rugători şi dulci. Maruscia își plecă capul. Astfel el nu ob­servă pe faţa ei o espresiune de profundă tristeţă: »Nu voiţi părăsi acum pe mama — ea este singură, nu-ţî făgăduesce nimic Serge, nu voi­ lua pe altul«. Ea se desfăcu­ din mânile lui şi plecă. Soldatul îşi luă rămas bun de la logodnica sa. El era de gardă, şi venise să-şi î­a rămas bun de la Sonja. Un flăcău începu­ să cânte din har­­monică şi densul începu­: — Maruscia ! pentru­ ce ochii tăi sunt atât de întunecaţi? Nu vreai să joci? Esce tristă, haide şi uită tot! Fata luă brațul lui Sergei, îşi închise ochii şi începu­ se joce, pe când pe buzele ei se ivi un zîmbet uşor şi misterios. Sonja alerga între fie­care danţ pe la mese servind vin şi bere, mângâind din când în când şi pe mama ei, care sta pe gânduri din causă, că fiica sa era în prejma măritişului. Acesta era ultima soră înaintea fim­­ţei! Sonja se gândia la acestă zi tremu­rând de fericire, pe când Ana Pavlovna cu duioşie, ăl Marusoia cu groza. Acum ea nu era să-l mai vadă, în fie­care zni. Imposibilitatea unei astfel de vieţi ea o simţea din ce în ce tot mai lă­murit şi o durere grozavă îi strîngea pieptul.­ Inspectorul privea faţa ei palidă şi obosită, şi apoi rugă pe cei presenţi s­ă plece. Nimeni însă nu-l ascultă. Atunci inspectorul stinse luminările şi părăsi cu amicii săi cârciuma plină de fum şi de sgomot. Ţăranii mai bătrâni îl urmară. Uşa deschisă lăsă să între gerul aspru de uină aducând aminte tinerilor înfierbântaţi dru­mul cel lung, pe care-l aveau până acasă. Marea temniţă din fund se desprindea posomorită şi ameninţătore din drumurile acoperite de zăpadă, pe care mergeau a­­cum flăcăii conversând. (Va urma.) Adunarea extraordinară a universităţii săsesci In şedinţa de Sâmbătă, 10 Februarie a adunării extraordinare a universităţii săsesci, ţinută la Sibiiu, s-a primit textul unui contract încheiat cu o societate din Budapesta pentru a da în exploatare pă­durile fundului regesc. Preţul vânzării e de 10 milioane corone, ce se vor plăti în timp de 40 ani în rate de câte 125.000 cor. la fie­care semestru. Din acăstă sumă se vor cheltui anual 114.000 corone pentru scopuri şcolare, şi anume 68.400 pentru şcolile săsesc!, şi 45.600 pentru şcolile românesc! şi ungu­resc! în măsură egală. lită după »S. D. T.« cum se împarte suma de 45.600 co­rone. 1) Pentru gimnasiul ev. ref. »Kun« din Orăştie 14.000 corone. 2) Pentru scopuri şcolare ale comu­nităţilor ev. ref. din Sibiiu, Sebeş, Sighi­­şora câte 1.200 cor., la­olaltă 3.600 co­rone. 3) Pentru şcola normală rom. cat din Sibiiu şi Sighişoara câte 800 cor., la­olaltă 1.600 cor. 4) Pentru ajutorarea a patru stu­denţi universitari, care îşî vor alege ca specialitate limba şi literatura maghiară şi sunt originari din vre-o comună a fos­tului fond regesc, 4 burse , 900 cor. La­olaltă 3.600 cor. 5) Consistoriului archidiecesan gr. or. din Sibiiu: a) Pentru gimnasiul gr. or. din Braşov 7000 cor., b) Pentru ajutorarea şcolilor din fostul „fund regesc“ 13.800 cor., la­olaltă 20.800 cor. 6) Pentru scopuri şcolare comunită­ţii gr. cat. din Sibiiu 1.500 cor., din Do­haim 500 cor., la­olaltă 2.000 cor. La desbaterea generală ce s’a des­chis asupra proiectului acestuia, a luat cu­vântul în numele Românilor d. Dr. Liviu Lemenyi, declarând, că împărţirea sumei destinată pentru scopuri culturale este nedrăptă, de oare­ce Saşii, care şi mai na­inte au primit sprijin atât de îmbelşugat, acum sunt ajutoraţi ărăşî in măsură mare, or Românii primesc numai atât, cât şi Maghiarii, cari se află în număr prea ne­însemnat pe teritoriul fondului regesc. D-l Lemenyi n’a făcut însă nici o contra propunere, ci îşi esprimă mulţumită pen­tru suma dedicată scelei române. îiî Sub titlul »Noua dotaţiune naţio­nală«, »S. D. T.« apreciază transacţiunea în prim articol, scriind între altele : »Astădî în sesiunea estraordinară a universităţii săsesc! şi a celor 7 judi s’a încheiat vândarea pădurilor celor şăpte judi unei societăţi mari unguresc!, care va preface acele mari contingente de pă­dure, — din norocire pururea renovabile — în numărar. Preţul cumpărării face rotund dece milioane, cari se vor plăti în timp de 40 de ani în 80 rate de câte 125.000 cor. Din venitul acesta nou şi mare, tot ce nu se va întrebuinţa pentru acoperirea Cheltuelilor anteriore şi curente, său nu se va depune ca stoc de capital pentru timpul ce va urma după acei 40 ani con­tractuali, se va da fără scădere pentru scopuri şcolare. Nu mai puţin de 114.000 corone se vor da anual pentru şcolile fos­tului fond regesc, din­­care sumă 68.400 coroane şcolilor noastre săsesc­, în prima linie şcolilor secundare şi preparandiilor, restul, afară de cele 4 burse, de cari se vor împărtăşi şi Saşii — îl vor primi şco­lile maghiare şi române. Cum că n’a putut se fie o firmă să­­săscă, care să ia şi esecute marea afacere, este o picătură amară în paharul bucuriei, şi că nu întraga sumă a averii originar­­minte esclusiv săsesc!, poate să vie în pro­fitul culturei săsesc!, este un fapt, pe care trebue se-l considerăm calmutabil şi deja de o generaţie şi mai bine avem datoria a ne obic­nui cu acăstă ideie. Şi decă ve­chea rană acum ne ustură­­răşî mai tare, să ne alinăm durerea cu consideraţiunea că şi la naţiunile celelalte, cărora li­ s’a dat parte din averea săsăscă, acăstă parte servesce acelaşi scop al culturei nobile umanitare«. * Abia s’a publicat hotărîrea universi­tăţii săsesce despre vândarea pădurilor, şi foile unguresc! au şi început a critica modul de procedere d­l ocasiunea vândării pe 40 de an! a pădurilor. »Budapesti Hír­lap« găsesce că s’a dat în condiţiunî prea avantagioase acăstă întreprindere firmei „Fraţii Groedel“ respective societăţii în­temeiate de ei. Numita fete întrăbă, decă firma fraţilor Groedel prin manipulările ei din Maramureş şi-a câştigat atâta încre­dere, în­cât autorităţile abătându-se de la usul de pană acuma cu eschiderea licita­ţiei publice să dea aşa dicând cadou avere de milioane acestei firme? »B. H. nu crede că guvernul va aproba acestă vândare. In fine se jalnesce, că în timpul acesta lip­sit de controlul parlamentar, se pot pe­trece multe, cari n'ar trebui să fie admise. Cronica externă. Conferenţă marocană. Ultimele tele­grame sosite din Algeciras spun, că ches­tiunea organisaţiunei poliţiei în Maroc pro­vocă mari divergenţe în sînul conferenţei. Vederile generale denotă cel mai mare pe­simism, mai ales în urma declaraţiunei contelui Tattenbach, delegatul Germaniei, care ar fi dis, că o înţelegere imediată a­­supra acestei chestiuni este absolut impo­sibilă. Pe de altă parte se afirmă din is­­vor sigur, că delegaţii francezi şi germani au cădut de acord în privinţa menţinerii statului quo în Maroc, cu oare­cari modifi­­caţiuni, cari intereseză mai ales naţiunile representate la conferenţă. Acelaşi isvor spune, că delegaţii marocani sunt forte mâhniţi, că nici una din propunerile lor n’a fost luată în consideraţiune, aşa că ei au aerul de a asista ca simpli spectatori, când se tratăză de sartea ţerii lor. In Rusia se pare că tot nu s’au cal­mat încă spiritele. La Riga s’a aruncat o bombă într’un restaurant. Atentatorii au fost lucrători din uzinele Newski, care au vrut prin acăsta a-şî răsbuna pe »banda năgră«, care duce o campanie violentă în­­potriva clasei muncitorilor. Tot din Riga sosesc scris, că ţăranii din împrejurimile Tuktum-ului s’au revol­tat şi înarmaţi cu pase­ şi revolvere au atacat pe proprietarii şi arendaşii din acea regiune. Dintre marii proprietari au fost asasinaţi 9 inşî de cătră ţăranii răsculaţi. Svonurî de demisiune a cabinetului sârb. Din Belgrad se depeşăză, că acolo s’a răspândit svonul despre dimisiunea imi­nentă a guvernului. Acest svon a provo­cat sensaţiune în toate cercurile. Căuşele dimisiunei ar fi obstrucţiunea înverşunată şi imposibilitatea, în care se află guvernul de a resolvi conflictul cu Austro-Ungaria. După o ultimă scrie insă guvernul Stoicinovici a isbutit a trece în Scupştină convenţiile comerciale. Un glas energic bulgăresc. ziarul din Sofia „Now Welt“ ocupându-se de de­­claraţiunile ministrului de comerciu con­tele Auersperg, făcute în »Reichsrath« cu privire la conflictul sârbesc, «zice între al­tele, că trasele despre bunăvoinţa monar­­chiei faţă cu Serbia şi Bulgaria au fost nu­mai o manta spre a acoperi teama de pro­­tecţionismul tarifelor autonome ale aces­tor tări. In secolul XX nu mai există bună­­voinţă în­­chestii comerciale, ci numai drep­turi şi interese. Ar fi timpul, ca Austro- Ungaria să ajungă odată la convingerea, că la negocieri nu poate fi vorba de bună­voinţă, ci numai de contravenţi egali. Aus­­tro-Ungaria n’are nici un interes de a perde debuşeul sârb seu bulgar, pe cât timp sunt alte state, ca rivalii a aşteptă să o înlocuască, fără să vră a scăpa apoi din mână acest debuşeu. Firesce aceste state nu cu­ceresc prin bunăvoinţă — ci prin conce­siuni reciproce. Scrisore din Bucuresc. (Cor­esp. part­a „Gaz. Trans.“) — 30 Ianuarie 1906. Se anunţa acum în chip oficial, că M. S. Regele, deşi restabilit pe deplin, to­tuşi la sfatul medicilor va pleca în străi­nătate, îndată după închiderea sesiunei ordinare a corpurilor legiuitoare, adecă la 15 Februarie st. v. după cum prevede con­stituţia. Până acum însă nu se scie în mod positiv în ce localitate a Italiei va petrece Suveranul nostru. Unii afirmă, că M. Sa se va duce la Bordighera, şi alţii spun că se va duce la Palermo, în Sicilia, împreună cu M. S. Regina. Mai multe diare italiene sosite aici anunţă, că comi­tetul esposiţiei internaţionale din Milan, va invita pe Suveranii noştri să ia parte la deschiderea acelei exposiţiuni, cu care ocasiune se vor întâlni­ cu Regele şi Re­gina Italiei.­­ Diarele italiene vorbind despre regele Carol dau expresie simpatiei lor pentru poporul român-frate. — Opinia publică de la noi este viu alarmată, şi cu drept cuvânt, de uneltirile Grecilor domiciliaţi în ţară —­ dintre cari unii sunt cetăţeni români, cari sprijinesc cu fapta şi cu cuvântul acţiunea bandelor grecesci din Macedonia. Într’un consiliu de miniştri, ce s’a ţinut alaltăerî, s'a ho­­tărît expulsarea a mai multor Greci frun­taşi din capitală dovediţi în urma cerce­tărilor poliţiei, că fac parte din comitetul societăţii grecesce de propagandă »Elenis­­mos.­ Cu toate că agitaţia în contra Gre­cilor cresce, totuşi aceştia continuă cu obrăsnicia lor. Multor cafegii şi cârciumari greci din capitală şi din provincie li­ s’a pus in vedere, să depărteze de pe păreţii localurilor lor portretele bandiţilor greci, dintre cari multe sunt revoltatore, — to­tuşi ei nu vor să asculte. Din causa acăsta se nasc dese scandaluri. Astfel asără s’au întâmplat două mari scandaluri. Cel din­­tâi ei ia berăria grecului Salatos din Calea Rahovei, unde la ordinul antreprenorului orch­estra a cântat vre-o 15 cântece gre­cesc­, între cari şi imnul naţional grec. Mai mulţi macedoneni protestară cu ener­gie. Se iscă un scandal, care nu putu­ fi potolit până când Grecul antreprenor, de frică, a dat ordin să nu se mai cânte cân­tece grecesce.

Next