Gazeta Transilvaniei, mai 1906 (Anul 69, nr. 96-119)

1906-05-02 / nr. 96

&EÎACŢIUNEA, iii iistrtţlimeiţi Tipognai Br&şov, piaţa mare ar. 30. Svzia ori neb&ncat» si’; si 5 primesc. ifasanscripts nn se xetxi%z&. INSERATE «© pifimesc ia A0rr*În 5*tr*tUtn& îfc Braşov 51 ia următoreii? 81RGURI as ANUNŢURI: în ViSRg: la M. Bttkos 2sr*obî,, Hxnr. Au.gsnteid & ISinsric Lsssaex., Heinxicb. Sokaiek. A. Opp©lik jNaekf., Â&ion OppBiik. Ia Sudasesîa i& Af y. öoldb®rgsr. jSksuein Bexnat, îuliia I»«opoid (Vn JSrsiebet-körot). PREȚUL «SERTIUSILOR : o savi® sarzaonă pe o colonă 10 'bani’pestxu o publica?®, ?iv b ii cari mai dese trapă tanisti fiivolaiți. — iU&CjLiuM.K pe ■pajjiîia -3-a o senâ 20 baai ANUL LXIX. ,.Dâzstâ" iese în «scare tiataamente pennt Ansro-nagans Pe an an 21 cor., pe şese ioni 12 cor., pe trei luni 6 cor. H-rii de Dumineci 4 cor. pe an. Pfifiîin Borâia și străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 ft., pe trei luni 10 iz. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumera la toate o£L- dele poştale din Intru și din afară și la d-mi colectori. Atomera! pentru Brasov Administrațiunea, Piața mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul in casa: Pe un an 20 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. ..» Un esemplar 10 bani. — Atât abonamenteifi cât şi inserţiunila sunt a se plăti Înainte. Nr. 88. Braşov, Luni-Marţi 2 (15) Marft 1906. Împăratul Wilhelm şi coaliţia. Déci a mai trebuit o dovadă că independiştilor unguri li s’a suit la cap ultima victorie electorală, ea este cu prisos dată de atitudinea ce o observă de un timp incoce pressa maghiară independistă în discuţiunea asupra însemnătăţii visitei împăratului german la Viena pentru monarchie şi alianţa ei cu Germania. A vedea foi mari maghiare, ce aparţin partidului astăzii la putere, pronunţându-se de-odată în mod nefavorabil, ba chiar ostil faţă cu vii ,tarea visită a împăratului Wilhelm şi faţă cu tripla alianţă, este ceva neaşteptat şi în contradicţie cu politica ungurescă de pănă acuma. S’ar pare, că acesta politică, care aproape de o jumătate de secol şî-a căutat şi şi-a găsit un razim în politica prusiană, şî-ar fi pierdut deodată tot rostul. Cum şi de ce? Cine nu-şi aduce aminte cât de I extasiaţî erau înainte cu câţî va ani ! Maghiarii, în urma visitei împăratului Wilhelm la Budapesta şi a faimosu- lui său toast, atât de măgulitor pentru ei? Cum deodată împăratul ger- Lijian ajijuns să fie privit, cum scrie [ „Egyetértés“, de partea covârşitore a ► naţiunei maghiare ca inimicul ei? ! Cum s’a făcut, ca tripla alianţă se nu I mai întîmpine la Maghiari sprijin mor ral, după cum afirmă „Budapesti Hir- I lap ?“ Ce s’a petrecut, ca tocmai acum când au ajuns la putere aderenții exdictatorului exilat Ludovic Kossuth, care a conlucrat bărbătesce la țăsătura de intrigi contra Austriei pe la 1859 cu Italienii, ei mai târefiu la 1866 cu Prusianii și Italienii, să se răceasca aşa de mult relaţiunile cu Prusienii şi cu regele lor şi prietinia groasa de mai nainte se se transforme în duşmănie? Răspundem : Nimic de însămnătate mai mare. Obicinuiţi a fi copiii răsfăţaţi ai constelaţiei politice, create de tripla alianţă, cei din coaliţie au credut, că drept recompensă pentru serviciile aduse de Maghiari politicei bissmarkiane, începând cu formarea legiunei lui Klapka, împăratul Wilhelm se va întrepune, ca ei să potă dobândi limba de comandă maghiară. Au uitat însă Maghiarii, cum prea adesea o fac, să ţină samă cum se cade de tote împrejurările şi de toţi factorii, au dispreţuit importanţa Austriei şi au ignorat însăşi situaţiunea lor, care prin resultatele politicei de maghiarizare a sdruncinat încrederea străinătăţii în propria lor forţă şi dibăcie. Cum au şi putut aştepta ei, ca împăratul Wilhelm să desconsidere tote momentele reale ale situaţiei şi se risce o astfel de intervenire, ce ar fi compromis cu desăvîrşire interesele alianţei sale cu monarchia habsburgică ? Dar coaliţia a aşteptat cu toate astea să-i sară intr’ajutor Germania şi împăratul ei şi fiindcă n’a făcut’o s’au supărat şi s’au bosumflat, cr tot ce au scris foile germane în timpul crisei în anul trecut despre conflictul I dintre coaliţie şi coronă, a fost int terpretat din parte-Iea drept purtare duşmănoşii faţă cu Ungurii şi Ungaria. Acesta este esplicarea de ce acum foile independiste se silesc a presenta visita împăratului Wilhelm la Viena ca având un ascuţiş în contra Ungariei şi fiind menită a dovedi simpatie şi amiciţie numai pentru Austria. Pe când cei de la „Egyetértés“ pledază chiar pentru a se declara răsboiu triplei alianţe de cătră independişti în delegaţiune, „Budapesti Hírlap“, care representă mai mult vederile guvernului, a şi început a bate în retragere, îndată ce a primit scriea, că ambasadorul Germaniei din Viena, contele Wedel, a făcut o visită ministrului preşedinte Wekerle, care s’a aflat dilele aceste în Viena. Firesce, că un astfel de eveniment a trebuit să facă „mare sensaţie în lumea diplomatică“ şi numita foaie nu ştie cum se umfle mai mult importanţa lui. Cu câteva zile înainte încă organul coaliţiei scriea, că din crisa trecută Ungurii au tras învăţătura, că „hotărârile lor nu pot fi influinţate prin scene şi toaste grandioase ci numai prin marile interese naţionale“, or astăzi după visita lui Wedel la Wekerle arată că, deşi după toastul grandios al lui Wilhelm din palatul de la Buda a urmat asuprirea Ungariei prin tariful vamal german, apoi încheiarea tratatului de vamă şi comercial cu un guvern unguresc ilegal şi hulirea coaliţiei prin pressa germană, totuşi ei, cei din coaliţie, n’au uitat vestitul toast şi împăratul Wilhelm ar fi în Budapesta şi acum deca ar face o săritură pănă acolo, încât pentru persona sa, om popular și oaste totdeauna bine vădut. Cu alte cuvinte, sunt gata să se împace, fiindcă nici nu prea au încă trăit. Ce-o se facă eroii coaliției cu tote că trăiesc în Ilusia, că se bucură de simpatia lumei întregi, deca nu vor mai avea nici un sprijin in Germania, care adi este cu totul isolată în Europa? încât pentru slăbiciunea ce pare a fi capătat’o cei dela „Egyetértés“ de a se alia cu naţiunile latine, ne temem să nu fie productul unei ilusiunî şi mai mari, de cât a fost ilusiunea, ce şi-au făcut’o despre intervenirea Germanilor în favorul limbei de comandă maghiare. »Daca aşadar coroana va îngădui aducerea unei legi, prin care nici un nemaghiar şi nici un cetăţean, care stă pe alta casă şi nu pe cea a statului naţional maghiar al lui Kossuth-Polonyi, nu va fi admis în parlament, atunci coroana va trebui se se împace şi cu aceea, ca dieta ungară să se apropie cu paşi repedi de idealul koşutist. Acest ideal desigur nu-l vor ajunge, dar la cât sbucium şi la câte sguduiri şi pericole nu va fi supus statul, deca forţele puternice latente oprite de a coopera în legislaţiune, se vor manifesta pe altă cale?« Saşii în partidul constituţional. Un oficios maghiar anunţă, că presidentul clubului deputaţilor saşi a încunosciinţat într’o scrisoare calduroasa pe presidentul partidului constituţional, ministrul de agricultură Daranyi, că deputaţii saşi întră în partidul constituţional dictat. In afacerea recruţilor guvernul a decis deja, anume: reserviştii de întregire vor fi concediaţi la 30 iunie din serviciu. O parte a recruţilor vor întră în serviciu la 1 August. Guvernul intenţioneză a asenta pe recruţii din 1905 în Iulie şi a i chema sub steag la 1 August. Recrutarea pe 1906 se va face în Octomvrie şi recruţii îşi vor începe serviciul la 1 Decemvrie. »Fides Hungarica«. »D. Z.« din Viena se ocupă sub titlul de mai sus cu cunoscutele declaraţiuni ale lui Polonyi asupra reformei electorale, într’un articol trimis din Budapesta de cătră un german din Ungaria. In acest articol se cuprinde si următorul pasagiu : Maghiarii si tripla alianţa. In timpul crisei ungare s’a svonit, că împăratul Wilhelm ar fi influenţat la Viena în sensul de a nu se acorda comanda maghiară Svonul se menţine cu toate desminţirile date. Cu ''casiunea anunţărei • vizitei împăratului Wilhelm la Viena, organul principal al kosutiştilor „Egyetértés“ a relevat Dumineca trecută într’un articol indisposiţia Maghiarilor împotriva politicei germane. La acest articol răspunde „Kölnische Zeitung“, organ autorizat în afaceri externe, accentuând din nou, că Germania nu se amestecă în chestiile interne ale monarchiei vecine. La acest articol „Egyetértés“ din 12 Mai, răspunde în termini destul de energici. Reproducem din acest răspuns urmatoarele: «Pe noi nu ne emoţioneză regretele şi hipocrisia diacului »K. Ztg.) şi noi pănă în ziua deastădî suntem de părere, că vizita la Viena a împăratului Wilhelm II poate să fie imbucuratoare pentru rege şi pentru Austria, dar Ungaria nici nu se bucură de acesta vizită, nici nu se simte onorată prin ea. Oricum, împăratul Wilhelm, cu toate desminţirile oficioase germane, ne-a fost duşman atunci, când ne luptam pentru drepturile noastre naţionale, or noi suntem animaţi de sentimentele ostile cele mai sincere şi adevărate faţă cu densul, ori cu ce devize ar merge la Viena, încă şi mai mult. Pe noi nu ne va mai induce în eroare chiar decă va repeta preamărirea Sighetului şi a lui Zrinyi, căci cunoscem adevărata valoare a cuvintelor şi asigurărilor lui prietenesc şi pe noi — nu ne va mai trage pe sforâ. Scieam noi bine, că în monarchie Un- garia era sprijinul triplei alianţe şi o sciea şi împăratul Wilhelm. Şi dăcă cu toate acestea s’a întors împotriva noastră, atunci când pentru prima oara şi poate pentru ultima oră am fi avut nevoie de prietenia lui, să nu mai aştepte de la noi, ca să ne înhamăm şi pe mai departe înaintea carului triumfal al marei puteri germane. Ori cât ar desminţi pressa germană sau partea aceea a pressei maghiare, care I mai râde la resturile vechiului libera- I lism, grosul naţiunei maghiare s’a scârbit şi are ură faţă de alianţa germană, or , partidul independist, daca are simţ de onoare, I va da expresiune în formă potrivită aces- tor sentimente atât în parlament, cât şi în delegaţiunî şi cu orice ocasiune, când va putea s’o facă aceasta. Naţiunei maghiare, decă vre să existe în răsăritul Europei, nu-i este permis să susţină raporturi de alianţă nici cu Slavii, nici cu Germanii. Căci şi unii şi alţii ne sunt duşmani şi alianţa nostra ar fi alianţa mielului cu lupul. Slavii şi Germanii întotd’auna au fost pionerii reacţiunei şi ai suprimărei libertăţii, pe când poporele latine au purtat întotd’auna drapelul libertăţii. Să facem o reprivire asupra secolelor şi să întrebăm istoria, ore n’a cădat întotd’una un blăstăm asupra națiunilor, ce s’au aliat cu Germanii, și n’a fost un blăstăm și osândă în fie-care caz pentru tota lumea, de câte ori Germanii au triumfat asupra popoarelor latine? Ungaria, decă vrea să traescci, trebue se între în alianța Halo-franco-engleză, căci alianța aceasta este, care nu numai că luptă pentru scopuri universale umanitare, dar ea este cea mai corespunctătoare intereselor noastre naționale. In Austria încă fiecare partid şi naţionalitate este adversar alianţei germane, şi trebue să-i fie adversar, fiindcă puţinteii Germani austriaci enervaţi spiritualicesce şi istoviţi materialicesce, numai prin alianţa aceasta germană sunt capabili a şi menţine supremaţia. împăratul Wilhelm II o scie aceasta şi tocmai de aceea el se consideră nu numai ca împărat al Germaniei, ci ca şef al tuturor Germanilor din Europa, or guvernul austriac şi diplomaţia austriacă mai curând stau în serviciul lui, decât în al lui Francisc Iosif. După evenimentele ultimelor luni înţelegem, că acum Wilhelm II se duce la Viena şi că acolo vrea să strîngă şi mai tare prietenia cu Austro-Ungaria. După izolarea în care a ajuns Germania în urma politicei trufaşe, egoiste şi perfide a împăratului său manifestate faţă cu Italia, Anglia şi Franţa, împăratul Wilhelm Unici nu poate face altceva, decât ca în mijlocul unor mari serbări militare, bubuit de tunuri şi sunet de tobe, să îmbrăţişeze monarchia la pieptul său, căci oricât de sfârşită şi slabă şi ridicolă ar fi monarchia noastră, totuşi are câteva sute de mii de soldaţi, cari i-ar prinde bine împăratului Wilhelm. Declarăm însă dinainte şi împăratul Wilhelm o va vedea acesta când îi va fi mai penibil, că la primirea din Viena naţiunea maghiară n’a fost de faţă şi că naţiunea maghiară nu cu bucurie prea mare ia notă, că regele nostru îmbrăţişază la pieptul seu pe unul din duşmanii cei mai mari ai naţiunei maghiare. Foiie germane reproduc cu mare bucurie articolul de mai dăunădî din »Fremdenblatt« în care se dice, că împăratul german aduce cu sine întărirea alianţei; noi însă dicem, că împăratul Wilhelm poate să fie aliatul regelui Francisc Iosif, naţiunea maghiară însă stă departe de aceasta alianţă. In articolul nostru din rîndul trecut, care a provocat sensaţie atât de penibilă în pressa germană, am relevat, şi relevăm şi astăzi, că naţiunea maghiară trebue se iesa din alianţa germană şi să se alăture la Italia şi împreună cu acesta la alianţa franco-engleză. Despre adevăratele sentimente ale Germaniei ne-am convins din pressa germană şi nu ne vom convinge din frasere şforăitore, pe cari împăratul Wilhelm II probabil le va rosti la Viena despre Maghiari.... Articolul se încheie cu declaraţiunea categorică, că Maghiarii vor eşi din alianţă şi pe ministrul de externe îi vor sili să apere şi interesele lor, nu numai ale dinastiei. Noul ministru preşedinte al Austriei. După 14 zile de discusiune şi conferenţe cu diferitele cluburi parlamentare, noul ministru preşedinte prinţul Hohenlohe poate dice, că îşî va inaugura debutul pe banca ministerială cu oarecare speranță de reușită întru resolvirea problemelor, ce-l așteptă. Este vorba înainte de toate de a în-