Gazeta Transilvaniei, aprilie 1907 (Anul 70, nr. 74-95)

1907-04-01 / nr. 74

I REDUCŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Ins­erate se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenf­eld & Eraeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op-S­elik Nachf., Anton Oppelik l­a Budapesta la A. V. G­olber­­ger, Ekstein Bernat, Iuliu Le­opold (UH Erzsébet-körút). Preţul Inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 8­ a o serie 20 bani. MIMIM ANUL LXX. „GAZETA“ iese în fiecare zi ACoipente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-ru­ de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 4­0 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ru­ de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciile poştale din întrn­şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 0 cor.­­v Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. nr. 74 Braşov, Duminecă 1 (14) Aprilie 1907. XXXXXXXX XXX xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx ABONA LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Aprilie st. v. 1907 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şese luni 12 coroane, pe trei luni 6 coroane pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şease luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poștale. A­DM­INIS TR­AŢI­UNEA. XXXXXXXX XXXXXXXX XXX XXXXX XXXXXXXX Nesuccesul lui Andrassy. (s) Ceea­ ce am prezis când am aflat că ministru de interne Andrassy are de gând a prezenta coroanei un pro­iect de lege, în care să se cuprindă garanţiile constituţiunei, s’a întâmplat. Monarhul a denegat aprobarea prea­labilă a acestui proiect de lege. Se supnise aceasta nu mult după audienţa ministrului la Viena, dar în cercurile coaliţiei se nega lucrul cu îndârjire. După plecarea ministrului în străină­tate „spre a-şi căuta de sănătate“ se ivi svonul din nou, dar coaliţia nega constant. Azi se vesteşte, că ministrul s’a bolnăvit de influenţă, că are să petreacă încă câtva timp în Italia şi poate se va şi retrage din postul său. Totodată se anunţă cu pozitivitate, că proiectului de lege despre garan­ţiile constituţiei i­ s’a refuzat înalta aprobare. Bine era dacă se întâmpla ase­menea şi cu proiectul de lege al lui Apponyi pe care-l desbate acum dieta şi care produce atâta amar şi înver­şunare în ţară, ba mai nainte şi cu multe alte proiecte de lege, cum e d.e­ legea despre virilism, arondarea cercurilor electorale etc., cari toate n’aveau alt scop decât a face din mi­norităţi majorităţi, a face stăpână rassa maghiară în toate unghiurile asupra celorlalte limbi din ţară des­­lănţuind astfel un sovenism turbat. Accentuăm din nou ce am mai zis când a fost vorba de garanţiile constituţiei, că cea mai bună şi mai sigură garanţă a constituţiei unei ţări este şi va fi în veci alipirea şi iubirea cătră ea a cetăţenilor. Acea­stă alipire şi iubire se poate ajunge întâi dacă în cadrul constituţiei vor încăpea toate popoarele şi limbile ţa­rei şi vor afla în ea toate deopotrivă scut pentru interesele scumpe şi sfinte ale limbei naţionalităţilor şi culturei lor, al doilea dacă pe baza constitu­ţiei se vor aduce numai legi drepte şi pentru toţi deopotrivă folositoare, dar pentru nimeni păgubitoare şi dacă toate aceste legi vor fi respec­tate necondiţionat de mic şi mare. Fără de aceste calităţi ale con­stituţiei şi a legilor aduse pe baza ei pot tot fi garanţii puse pe hârtie de Andrassy sau de altul, căci nu vor folosi nimic. Nimeni nu va sări în caz de pericol cu dragoste şi însufle­ţire în apărarea ei, ci cetăţenii se vor uita cu nepăsare, cum se nesocoteşte aceea constituţie. Se poate oare afirma pe con­ştiinţă că constituţia ungară are toate aceste însuşiri? Nici însuşi ministrul de interne n’ar îndrăzni să o afirme aceasta. Nu de garanţii ale constituţiei are dlară ţară lipsă, ci de o constitu­­ţiune mai bună, mai dreaptă mai co­­respunzatoare spiritului timpului, în care trăim. De ce să se mai creeze garanţii, să se ridice ziduri chinezeşti pentru o constituţie învechită, când să simte din toate părţile trebuinţa de o con­stituţie mai modernă, mai corespun­­zătoare cerinţelor timpului. Lipsa acestei constituţii trebue că a văzut-o şi simţit’o corana mai bine cu ocasiunea ultimelor svârcoliri ale coaliţiei, şi cu isprăvile ei faţă de cabinetul Tisza şi faţă de ministeriul Fejervary. Această lipsă vădită a unei con­stituţii mai corespunzătoare trebue că a îndemnat Coroana să numească ministeriul actual al coaliţiei numai ca guvern de tranziţie, cu problema de căptenie de a face reforma elec­torală pe baza votului universal. De ce umblă dara guvernul să rezolve alte chestiuni decât acele pen­tru cari s’a legat şi a fost numit? Nu cumva voieşte să se perpetueze ca ministeriu de tranziţie? Nici de aceasta nu ne-am mira. Ar fi numai cu­ o anomalie mai mult în guverna­rea ţării şi aderenţii coaliţiei ar avea mai mult timp să se aşeze şi să se afle acasă în scaunele tişpăneşti şi în alte sinecure patriotice. Coroana a judecat numai drept, dacă se va adeveri în definitiv că a denegat aprobarea sa unui proiect de lege, ce avea să împrejmuească cu ga­ranţii aceste stări anormale. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« i»i\\^\xv\\x>.\x.\\'v\\v':-.'v\\'v'.vv-\'v\\'v\v.'v\\'v'.\'v\\'v wwwwwv.w.wwwv* ev:-vv-v::vw ••v ws> Sărmanul Moţ. Din Munţii Apuseni, atât de bogaţi in aurul metalic şi in cel al idealismului, şi totuşi atât de nerăsplătitori pentru lo­cuitorii autohtoni, s’a îndreptat spre Blaj acuma-s câţi­va ani obijduitu! Moţ Petru Sturdza din Buninginea Abrudului. Ajuns acolo, el căuta pe cineva care să-i ştie face o scrisoare nemţească. Un prietin îl aduse la mine. Abia făcurăm bineţele, şi bărbatul acela de statură mijlocie bine legată, şi cu ochi focoşi sub sprâncenele stufoase în­cepu a-mi lua naţionalul cu o hotărâre care-ţi dădea să înţelegi îndată, că are la inimă o treabă, al cărui plan nu mai su­fere nici amânare, nici emendare. Indestulit­ă pe semne cu rezul­tatul anchetei, el scoase din straiţa veche de piele, ce­­ atârna pe coapsa stângă un vraf de hârtii şi începu să mi­ le comen­teze c’o poveste stranie, revoltătoare. * De-o vreme ’ncoace întreagă ceata slujbaşilor comunali şi mai înalţi s’a nă­pustit asupra bietului Român. Pe motive de nimica i­ s’au închis vre-o 12 capete de vită. După­ ce apoi n’a fost modru să plă­tească gloaba și cheltuielile ce ie statorise solgăbirăul ca »spese de întreţinere«, — după­ ce nu i­ se dase voie omului să şi nu­trească cu fân de al său vitele ’ochise, — i­ se licita fânul adunat gata, preţ de vre-o 70—80 de cară. Dacă a ’ndrăsnit apoi asu­pritul să înainteze pâră, numai şi-a sporit năcazul, căci dela judecătorie nici răspuns nu i-a venit, ci în schimb i­ s’a licitat şi turmuliţa de oi. Un protest la comitat a avut numai urmarea că l’a părăsit în mod ciudat şi advocatul, înconjurat de o haită sistematică de asupritori, bietul om a cercat mântuirea tot mai sus. Fusese odată, fără nici un re­zultat la Viena, apoi adresase o jalbă la Majestatea Sa, și o trimise prin Carol, Regele României, dar răspuns n’a primit. Din nou a plecat la Viena, unde i-a spus cineva să și dee plângerea ’n scris. Scrisoarea asta o cerea el acuma de la mine. Vocea Moţului, uneori plină de amă­răciune, ori tremurată de fiorul furiei înă­buşite, şi indignarea cu care îmi arătă bietul om actele, — tot atâtea începuturi de nădejdi deşerte, — avură asupra fra­gedului meu suflet de liceian o influenţă formidabilă. După ce o întrebare repeţită, că de ce nu se pune sub povaţa unui advocat bun român, iu repeţit respinsă c’o neînţe­leasă înverşunare, m’apucai să scriu jalba cătră împărăţie. Două zile întregi m’am muncit ca să pot trimite la »Kabinetskanzlei« plânsoarea sugestivă a sărmanului Moţ într’o formă cât mai bună. Şi azi îmi sună în urechi refrenul poveştii triste, pe care am aflat’o mai apoi atât de splendid cristalizată în »De Demult« Juvaerul-poezie a lui Goga, publicat în Nr. 3 din anul V al »Lucea­fărului« : „Luminate împărate! Scriem carte cu’ntristare Ne-au luat păşunea domnii, fără lege şi ’ntrebare... Ne mor vitele ’n ogradă şi ni-e jale nouă foarte Şi ’nălţate împărate, noi n’am vrea să facem [moarte Dar ne vrem moşia noastră, vrem şi pentru morţi [dreptate! Ale Innălţimii Taie sluji supuse şi plecate. Am trimes aceasta carte, şi precum ca să se ştie Scris-am­ eu popa Istrate în ziua de Sfânt-Ilie“. Parochiile gr. cat. din cele două pro­topopiate ale cercului administrativ Tarnád au ţinut în 7­­. e. n. o adunare de pro­testare. Protestele sunt iscălite de vre-o 1500 persoane şi s’au trimis dep. Maniu, ca să le tălmăcească în parlament. Adunări de protestare sârbeşti. In ziua de Buna Vestire s’a tinut prima adu Trecuse un an şi ceva după intâm­­plarea asta. Tocmai luasem bacalaureatul şi mă aflam acasă, făcându-mi planuri pen­tru vacanţa de vară şi pentru viaţă. Intr’o dimineaţă de lunie numai iată că-l văd din grădină pe moţul P. Sturdza intrând pe uşa curţii. Credeam că venise să târguiască ceva pe la noi, căci umblă mulţi moţi prin părţile acelea în afaceri de negoţ. Credeam mai departe, că va fi mai uşurat de năcazuri decât la prima noastră întâlnire, căci nu tocmai mult după trimiterea scrisorii la cancelaria de cabinet îmi dăduse de știre că în urma unei po­runci aspre dela cancelaria împărătească îşi recapătă o parte bună din avere. Dar îndată m’am văzut scos din cre­dinţa asta. lm­i povesti cum din nou s’au năpustit diregătoriile asupra averii sale. Mai întâi i-au închis iarăşi vitele, apoi i-au sechestrat nutreţul, iar dacă a îndrăznit să ceară dineriri ori să-şi ceară dreptatea la judecata din Bălgrad, i-au dărâmat lui şi fratelui său, casa ! Cetisem, auzisem, văzusem multe ne­dreptăţi, ce se fac poporului nostru, dar că să se dărâme casa omului în timp de pace, asta totuşi mi­ se părea atunci o pur­­cedere prea neeuropenească. — Pe atunci nu aveam de unde să. Adunări de protestare. In adunarea ţinută în Timişoara Marţi, dfctV.'.re care am raportat pe scurt, s’a vo­tat următoarea resoluţiune, care ni s’a trimis: »Considerând că şi poporul român din Ungaria, care împreună cu celelalte popoare conlocuitoare poartă sarcinile pen­tru susţinerea organismului şi întregităţii teritoriale a statului are drept la instruc­ţia şi cultura sa naţională română, are drept natural inalienabil a se folosi exclu­siv numai de limba sa naţională în insti­tutele sale de învăţământ şi în şcolile sale confesionale, deci pretindem abrogarea şi revocarea tuturor legilor şi ordinaţiunilor, cari întroduc limba maghiară în şcolile po­porale confesionale române şi protestăm­­contra întroducerei limbei maghiare în in­stitutele de învăţământ confesionale ro­mâne în paguba instrucţiunei elevului în­­ materialul de învăţământ şi considerăm­­ de o mare nedreptate introducerea limbei maghiare în şcolile poporale confesionale române. Considerând că poporul român pe baza autonomiei sale câştigată şi exerciată din timpuri vechi pe terenul instrucţiunei poporale şi a învăţământului mai înalt în­suşi a hotărât şi limba sa în şcolile sale poporale şi în institutele sale mai înalte de învăţământ, protestăm contra ştirbire acestui drept de autonomie prin proiectu de lege sus amintit şi pretindem să fie luat de la ordinea zilei. Considerând că şi poporul român poartă sarcinile statului, protestăm că din banii statului, în care se cuprind şi dările publice plătite de poporul român, se sus­ţin şi ajută numai instituţiunile culturale maghiare şi pretindem ca şi instituţiunile române să fie ajutate din partea statului ,în proporţia, în care concurge poporul ro­mân la budgetul statului. Adunarea poporală declară de ne­dreptate, că sub numirea de instituţiuni culturale de stat să privesc numai­nstitu­­ţiunile culturale maghiare, şi în ăst mod în parte şi pe banii poporului român se susţin numai instituţiunile culturale ma­ghiare. Considerând că şi poporul român contribue la dotarea funcţionarilor publici, pretindem ca pe teritoriul locuit şi de Ro­mâni să fie aplicaţi numai atari funcţio­nari, cari vorbesc şi limba română, ca să poată comunica cu poporul român în limba sa. Adunarea poporală mulţămeşte pre­laţilor români, pentru paşii făcuţi faţă de susnumitul proiect, şi îi roagă a face şi în viitor toţi paşii necesari pentru conser­varea curată a şcolilor române şi pentru apărarea autonomiei noastre pe terenul cultural, asigurându-i de alipirea şi spri­jinul nostru. Îi priveşte pe deputaţii dietali români din partidul naţionalităţilor de reprezen­tanţi adevăraţi ai poporului român din Ungaria şi îi asigură de încrederea sa, şi îi roagă ca şi în viitor, aşa precum au fă­cut în trecut, să apere drepturile politice şi culturale ale poporului român din Un­garia­.* Energice proteste au mai votat ur­mătoarele sinoade şi comitete parochiale : Sinoadele parochiale din Orşova, toracul mic, Gomlăuși, Reşiţa-montană şi Reşiţa- I română. *

Next