Gazeta Transilvaniei, aprilie 1907 (Anul 70, nr. 74-95)
1907-04-01 / nr. 74
I REDUCŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Eraeric Leaner, Heinrich Schalek, A. Op-Selik Nachf., Anton Oppelik la Budapesta la A. V. Golberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (UH Erzsébet-körút). Preţul Inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 8 a o serie 20 bani. MIMIM ANUL LXX. „GAZETA“ iese în fiecare zi ACoipente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-ru de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ru de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întrnşi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 0 cor.v Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. nr. 74 Braşov, Duminecă 1 (14) Aprilie 1907. XXXXXXXX XXX xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx ABONA LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Aprilie st. v. 1907 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şese luni 12 coroane, pe trei luni 6 coroane pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şease luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poștale. ADMINIS TRAŢIUNEA. XXXXXXXX XXXXXXXX XXX XXXXX XXXXXXXX Nesuccesul lui Andrassy. (s) Ceea ce am prezis când am aflat că ministru de interne Andrassy are de gând a prezenta coroanei un proiect de lege, în care să se cuprindă garanţiile constituţiunei, s’a întâmplat. Monarhul a denegat aprobarea prealabilă a acestui proiect de lege. Se supnise aceasta nu mult după audienţa ministrului la Viena, dar în cercurile coaliţiei se nega lucrul cu îndârjire. După plecarea ministrului în străinătate „spre a-şi căuta de sănătate“ se ivi svonul din nou, dar coaliţia nega constant. Azi se vesteşte, că ministrul s’a bolnăvit de influenţă, că are să petreacă încă câtva timp în Italia şi poate se va şi retrage din postul său. Totodată se anunţă cu pozitivitate, că proiectului de lege despre garanţiile constituţiei i s’a refuzat înalta aprobare. Bine era dacă se întâmpla asemenea şi cu proiectul de lege al lui Apponyi pe care-l desbate acum dieta şi care produce atâta amar şi înverşunare în ţară, ba mai nainte şi cu multe alte proiecte de lege, cum e d.e legea despre virilism, arondarea cercurilor electorale etc., cari toate n’aveau alt scop decât a face din minorităţi majorităţi, a face stăpână rassa maghiară în toate unghiurile asupra celorlalte limbi din ţară deslănţuind astfel un sovenism turbat. Accentuăm din nou ce am mai zis când a fost vorba de garanţiile constituţiei, că cea mai bună şi mai sigură garanţă a constituţiei unei ţări este şi va fi în veci alipirea şi iubirea cătră ea a cetăţenilor. Această alipire şi iubire se poate ajunge întâi dacă în cadrul constituţiei vor încăpea toate popoarele şi limbile ţarei şi vor afla în ea toate deopotrivă scut pentru interesele scumpe şi sfinte ale limbei naţionalităţilor şi culturei lor, al doilea dacă pe baza constituţiei se vor aduce numai legi drepte şi pentru toţi deopotrivă folositoare, dar pentru nimeni păgubitoare şi dacă toate aceste legi vor fi respectate necondiţionat de mic şi mare. Fără de aceste calităţi ale constituţiei şi a legilor aduse pe baza ei pot tot fi garanţii puse pe hârtie de Andrassy sau de altul, căci nu vor folosi nimic. Nimeni nu va sări în caz de pericol cu dragoste şi însufleţire în apărarea ei, ci cetăţenii se vor uita cu nepăsare, cum se nesocoteşte aceea constituţie. Se poate oare afirma pe conştiinţă că constituţia ungară are toate aceste însuşiri? Nici însuşi ministrul de interne n’ar îndrăzni să o afirme aceasta. Nu de garanţii ale constituţiei are dlară ţară lipsă, ci de o constituţiune mai bună, mai dreaptă mai corespunzatoare spiritului timpului, în care trăim. De ce să se mai creeze garanţii, să se ridice ziduri chinezeşti pentru o constituţie învechită, când să simte din toate părţile trebuinţa de o constituţie mai modernă, mai corespunzătoare cerinţelor timpului. Lipsa acestei constituţii trebue că a văzut-o şi simţit’o corana mai bine cu ocasiunea ultimelor svârcoliri ale coaliţiei, şi cu isprăvile ei faţă de cabinetul Tisza şi faţă de ministeriul Fejervary. Această lipsă vădită a unei constituţii mai corespunzătoare trebue că a îndemnat Coroana să numească ministeriul actual al coaliţiei numai ca guvern de tranziţie, cu problema de căptenie de a face reforma electorală pe baza votului universal. De ce umblă dara guvernul să rezolve alte chestiuni decât acele pentru cari s’a legat şi a fost numit? Nu cumva voieşte să se perpetueze ca ministeriu de tranziţie? Nici de aceasta nu ne-am mira. Ar fi numai cu o anomalie mai mult în guvernarea ţării şi aderenţii coaliţiei ar avea mai mult timp să se aşeze şi să se afle acasă în scaunele tişpăneşti şi în alte sinecure patriotice. Coroana a judecat numai drept, dacă se va adeveri în definitiv că a denegat aprobarea sa unui proiect de lege, ce avea să împrejmuească cu garanţii aceste stări anormale. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« i»i\\^\xv\\x>.\x.\\'v\\v':-.'v\\'v'.vv-\'v\\'v\v.'v\\'v'.\'v\\'v wwwwwv.w.wwwv* ev:-vv-v::vw ••v ws> Sărmanul Moţ. Din Munţii Apuseni, atât de bogaţi in aurul metalic şi in cel al idealismului, şi totuşi atât de nerăsplătitori pentru locuitorii autohtoni, s’a îndreptat spre Blaj acuma-s câţiva ani obijduitu! Moţ Petru Sturdza din Buninginea Abrudului. Ajuns acolo, el căuta pe cineva care să-i ştie face o scrisoare nemţească. Un prietin îl aduse la mine. Abia făcurăm bineţele, şi bărbatul acela de statură mijlocie bine legată, şi cu ochi focoşi sub sprâncenele stufoase începu a-mi lua naţionalul cu o hotărâre care-ţi dădea să înţelegi îndată, că are la inimă o treabă, al cărui plan nu mai sufere nici amânare, nici emendare. Indestulită pe semne cu rezultatul anchetei, el scoase din straiţa veche de piele, ce atârna pe coapsa stângă un vraf de hârtii şi începu să mi le comenteze c’o poveste stranie, revoltătoare. * De-o vreme ’ncoace întreagă ceata slujbaşilor comunali şi mai înalţi s’a năpustit asupra bietului Român. Pe motive de nimica i s’au închis vre-o 12 capete de vită. După ce apoi n’a fost modru să plătească gloaba și cheltuielile ce ie statorise solgăbirăul ca »spese de întreţinere«, — după ce nu i se dase voie omului să şi nutrească cu fân de al său vitele ’ochise, — i se licita fânul adunat gata, preţ de vre-o 70—80 de cară. Dacă a ’ndrăsnit apoi asupritul să înainteze pâră, numai şi-a sporit năcazul, căci dela judecătorie nici răspuns nu i-a venit, ci în schimb i s’a licitat şi turmuliţa de oi. Un protest la comitat a avut numai urmarea că l’a părăsit în mod ciudat şi advocatul, înconjurat de o haită sistematică de asupritori, bietul om a cercat mântuirea tot mai sus. Fusese odată, fără nici un rezultat la Viena, apoi adresase o jalbă la Majestatea Sa, și o trimise prin Carol, Regele României, dar răspuns n’a primit. Din nou a plecat la Viena, unde i-a spus cineva să și dee plângerea ’n scris. Scrisoarea asta o cerea el acuma de la mine. Vocea Moţului, uneori plină de amărăciune, ori tremurată de fiorul furiei înăbuşite, şi indignarea cu care îmi arătă bietul om actele, — tot atâtea începuturi de nădejdi deşerte, — avură asupra fragedului meu suflet de liceian o influenţă formidabilă. După ce o întrebare repeţită, că de ce nu se pune sub povaţa unui advocat bun român, iu repeţit respinsă c’o neînţeleasă înverşunare, m’apucai să scriu jalba cătră împărăţie. Două zile întregi m’am muncit ca să pot trimite la »Kabinetskanzlei« plânsoarea sugestivă a sărmanului Moţ într’o formă cât mai bună. Şi azi îmi sună în urechi refrenul poveştii triste, pe care am aflat’o mai apoi atât de splendid cristalizată în »De Demult« Juvaerul-poezie a lui Goga, publicat în Nr. 3 din anul V al »Luceafărului« : „Luminate împărate! Scriem carte cu’ntristare Ne-au luat păşunea domnii, fără lege şi ’ntrebare... Ne mor vitele ’n ogradă şi ni-e jale nouă foarte Şi ’nălţate împărate, noi n’am vrea să facem [moarte Dar ne vrem moşia noastră, vrem şi pentru morţi [dreptate! Ale Innălţimii Taie sluji supuse şi plecate. Am trimes aceasta carte, şi precum ca să se ştie Scris-am eu popa Istrate în ziua de Sfânt-Ilie“. Parochiile gr. cat. din cele două protopopiate ale cercului administrativ Tarnád au ţinut în 7. e. n. o adunare de protestare. Protestele sunt iscălite de vre-o 1500 persoane şi s’au trimis dep. Maniu, ca să le tălmăcească în parlament. Adunări de protestare sârbeşti. In ziua de Buna Vestire s’a tinut prima adu Trecuse un an şi ceva după intâmplarea asta. Tocmai luasem bacalaureatul şi mă aflam acasă, făcându-mi planuri pentru vacanţa de vară şi pentru viaţă. Intr’o dimineaţă de lunie numai iată că-l văd din grădină pe moţul P. Sturdza intrând pe uşa curţii. Credeam că venise să târguiască ceva pe la noi, căci umblă mulţi moţi prin părţile acelea în afaceri de negoţ. Credeam mai departe, că va fi mai uşurat de năcazuri decât la prima noastră întâlnire, căci nu tocmai mult după trimiterea scrisorii la cancelaria de cabinet îmi dăduse de știre că în urma unei porunci aspre dela cancelaria împărătească îşi recapătă o parte bună din avere. Dar îndată m’am văzut scos din credinţa asta. lmi povesti cum din nou s’au năpustit diregătoriile asupra averii sale. Mai întâi i-au închis iarăşi vitele, apoi i-au sechestrat nutreţul, iar dacă a îndrăznit să ceară dineriri ori să-şi ceară dreptatea la judecata din Bălgrad, i-au dărâmat lui şi fratelui său, casa ! Cetisem, auzisem, văzusem multe nedreptăţi, ce se fac poporului nostru, dar că să se dărâme casa omului în timp de pace, asta totuşi mi se părea atunci o purcedere prea neeuropenească. — Pe atunci nu aveam de unde să. Adunări de protestare. In adunarea ţinută în Timişoara Marţi, dfctV.'.re care am raportat pe scurt, s’a votat următoarea resoluţiune, care ni s’a trimis: »Considerând că şi poporul român din Ungaria, care împreună cu celelalte popoare conlocuitoare poartă sarcinile pentru susţinerea organismului şi întregităţii teritoriale a statului are drept la instrucţia şi cultura sa naţională română, are drept natural inalienabil a se folosi exclusiv numai de limba sa naţională în institutele sale de învăţământ şi în şcolile sale confesionale, deci pretindem abrogarea şi revocarea tuturor legilor şi ordinaţiunilor, cari întroduc limba maghiară în şcolile poporale confesionale române şi protestămcontra întroducerei limbei maghiare în institutele de învăţământ confesionale române în paguba instrucţiunei elevului în materialul de învăţământ şi considerăm de o mare nedreptate introducerea limbei maghiare în şcolile poporale confesionale române. Considerând că poporul român pe baza autonomiei sale câştigată şi exerciată din timpuri vechi pe terenul instrucţiunei poporale şi a învăţământului mai înalt însuşi a hotărât şi limba sa în şcolile sale poporale şi în institutele sale mai înalte de învăţământ, protestăm contra ştirbire acestui drept de autonomie prin proiectu de lege sus amintit şi pretindem să fie luat de la ordinea zilei. Considerând că şi poporul român poartă sarcinile statului, protestăm că din banii statului, în care se cuprind şi dările publice plătite de poporul român, se susţin şi ajută numai instituţiunile culturale maghiare şi pretindem ca şi instituţiunile române să fie ajutate din partea statului ,în proporţia, în care concurge poporul român la budgetul statului. Adunarea poporală declară de nedreptate, că sub numirea de instituţiuni culturale de stat să privesc numainstituţiunile culturale maghiare, şi în ăst mod în parte şi pe banii poporului român se susţin numai instituţiunile culturale maghiare. Considerând că şi poporul român contribue la dotarea funcţionarilor publici, pretindem ca pe teritoriul locuit şi de Români să fie aplicaţi numai atari funcţionari, cari vorbesc şi limba română, ca să poată comunica cu poporul român în limba sa. Adunarea poporală mulţămeşte prelaţilor români, pentru paşii făcuţi faţă de susnumitul proiect, şi îi roagă a face şi în viitor toţi paşii necesari pentru conservarea curată a şcolilor române şi pentru apărarea autonomiei noastre pe terenul cultural, asigurându-i de alipirea şi sprijinul nostru. Îi priveşte pe deputaţii dietali români din partidul naţionalităţilor de reprezentanţi adevăraţi ai poporului român din Ungaria şi îi asigură de încrederea sa, şi îi roagă ca şi în viitor, aşa precum au făcut în trecut, să apere drepturile politice şi culturale ale poporului român din Ungaria.* Energice proteste au mai votat următoarele sinoade şi comitete parochiale : Sinoadele parochiale din Orşova, toracul mic, Gomlăuși, Reşiţa-montană şi Reşiţa- I română. *