Gazeta Transilvaniei, iulie 1908 (Anul 71, nr. 143-168)

1908-07-01 / nr. 143

^Quaboha** LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie st. v. 1908 se deschide nou abonament pe cvartalul trei al anului, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şase luni 12 coroane, pe trei luni 6 coroane, pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şease luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. AD MINIS TR A ŢIU NE A. Un nou soare,v ii. Şurubul principal al sistemei de esploatcţiune era ţinerea vitelor. Ţăranul ţinea vitele de muncă şi folos, nu atât în folosul său propriu, ca să muncească şi câştige mai mult cu ele, ci mai mult în favorul arendaşului şi proprietarului. In loc de aavea păşune şi fânul gratis de la proprietar şi arendaş pentru ele, căci le foloseau ambii de ele, şi ţăranul să aibă şi venitele lor accesorii pentru îngrijirea lor şi risicul împreunatcu ele şi la o astfel de tovărăşie. Că vite multe şi bune sunt un semn neîndoios de progres şi bunăstare al locuitorilor şi moşiei, şi o sporire a forţelor ei de producţiune — cine -şi bate capul cu aşa ceva. Nutreţul ţăranul să şi-l cultive singur dacă îi trebueşte, şi el să-şi gunoiască şi îngraşe pământul său propriu, fiindcă are mai puţin, şi este mai rău muncit, mai buruienos şi mai puţin productiv, fiind muncit totdeauna în urmă şi în rele condiţiuni ori la timp nepotrivit. Acesta era reflexul filosofic al politicianilor şi cultivatorilor noştri mari şi mijlocii. In practică însă era alta : ţăranul nu ţinea vitele atât în folosul său cât al arândaşului şi proprietarului, şi era robit cu ele vara şi iarna din causa lor ca iluste de bunăstare. Vitele îi robiau şi braţele sale, căci era dator să dea cât cere deaproapele şi patronul său ori făcea ori nu făcea, căci vitele ei nu le putea duce pe altă moşie la păşune la o depărtare de 3—4 poştie, şi să le aibă sara acasă să le mulgă ori până în jug. Nu era o raritate ca cu una cu alta să fie constrâns de nevoi să dea câte 50—60 lei de cap de vită mare pe an, şi să aibă două învoeli una dela Sf. George la Sf. Dumitru şi alta de iarnă dela Sf. Dumitru la sf. George. Mare parte din transporturile de cereale la gară, schele, oraşe şi târguri se făceau în contul acestor păşuni de iarnă. Deosebit apoi erau gloabele pentru pretinsele pagube prin scăparea vitelor în semănături ori neînvoite pe ogoare, mirişti. Ţăranul n’avea unde le scoate vara la păşune din bătătura sa, n’avea nici cu ce să le ţină iarna decât cu paie şi coceni. Cu cât vitele locuitorilor erau mai slabe şi mai ticăloase, cu atât afacerile arendaşului mergeau mai bine şi el avea lipsă de mai puţine cheltuieli. Arendaşul ’şi ’ muncia totdeauna moşia la timp şi în bune condiţiuni, deşi nu avea nici vite, nici unelte proprii — ţăranul care le avea şi întreţinea pe ale sale spese pe ambele şi muncea totdeauna în urmă, şi prost, şi nu se mai putea scăpa niciodată de datorii. El a muncit cu vitele şi cu braţele oamenilor săi toată vara, şi toamna la Sf. Dumitru el era mai râu înglodat în datorii de cât era la Florii sau la Sf. Gheorge. Acum după votarea legei despre înfiinţarea islazurlor comunale, lege votată cu consimţemântul ambelor partide istorice, s-a ivit un nou soare la arizont şi pentru ţăranul din România. Nimic nu este mai sigur şi se poate plăti mai uşor decât islazul pentru vite. Din cauza climei uscate şi secetoase se poate ca pe alocurea pe pământul secătuit de cultura rapace de cereale, înţelenirea sau iierbarea cu plante de ceva valoare va merge cam greu, dar este în interesul proprietarului cât şi al statului, ca să-i ajute ca acolo să şi le înfiinţeze pe cale artificială prin sămănatul de erburi vivace, cari să reziste şi la secetă, şi atunci spesele se vor urca cu alte 60—70 lei la hectar. Poate că şi cheia adoptată de 4 vite mari la hectar este greşită prea mult faţă de clima aridă. Dar calculând taxa de 25—30 lei de vită mare pe an — în 10—15 ani comunele vor putea rescumpăra pământul şi achita şi eventualele spese de îngazonat sămănatul artificial cu ierburi. In realitate ţăranul plătea până aci ia bani muncă, şi transporturi, daruri şi angarare mult mai mult. Ar trebui ca guvernul să caute, ca la înfiinţarea islazurilor, ţăranii să nu mai fie exploataţi cu apă, cu adăpătorile, trecătorile şi drumurile la apă pe drumurile şi şoselele publice. Achitate acestea încă s’ar putea expropria surpăturile cele multe dela dealuri şi munte în favorul comunelor rurale pentru a fi împădurite în favorul comunei ca venit comunal. Cu legea votată este un început bun şi sănătos, şi de aci înainte se va putea vorbi şi de o creştere raţională a vitelor şi la ţăranul din România. Prin izlazurile comunale ţăranul va fi pus la adăpost de multe şicane şi împilări dinpartea arendaşilor şi proprietarilor. Prin ele săteanul din România începe a deveni ţăran de sine stătător, căci ţinerea şi creşterea vitelor cu ale sale mijloace proprii, este izvorul devenit cel mai principal şi mai nimerit pentru el. Dacă vinde un hectolitru ori o chilă, două de grâu ori porumb, el nu face mare treabă, fiind silit de nevoe de a le vinde la cârciumarul sau grânarul din satul său ori dela târgul din apropiere, de obiceiu mult mai ieftin, decât se vinde cu vagonul la Brăila, şi până acolo grâul lui trece prin 3—4 mâni şi aceia îi iau beneficiul muncei sale. Dacă el vinde o vită mare ori două el le vinde direct fără intermediari şi se foloseşte sub toate raporturile. Dr. G. M. NOU partid sârbesc. Ziarele maghiare înregistrează ştirea că comitetul executiv al noului partid sârbesc, a stabilit definitiv, în conferenţa sa ţinută în Becskerek, programul, care va fi supus spre aprobare unei mari întruniri poporale, care se va ţinea în curând în Chichinda-mare. Conform programului stabilit noul partid doreşte executarea deplină a principiilor depuse în legea de naţionalităţi. Partidul recunoaşte drepturile limbei maghiare în justiţie, legislaţie, administraţie şi armată, întrucât acestea nu se împotrivesc cu legile naturale şi cu principiile depuse în legea naţionalităţilor. Partidul va lupta contra maghiarizării forţate, precum şi contra exploatării politice şi economice a majorităţii poporaţiunei din ţară. Va pretinde democratizarea puterii de stat şi spre ajungerea acesteia democratizarea cât mai repede a legislaţiei prin introducerea I votului universal, secret. Spre realizarea I principiilor sale, va căuta să între în legături cu celelalte naţionalităţi din ţară. Alegerea patriarhului sârbesc. Administratorul metropoliei din Carloviţ, a avut Sâmbătă o convorbire cu ministrul-preşe- I dinte, Wekerle, în cestiunea alegerei noul lui patriarh.^Se anunţă, acum, că senatul [ bisericesc mitropolitan, de a cărui compe- I tinţă se ţine designarea zilei congresului bisericesc, va fi conchemat în 14 iulie. Terminul întrunirei congresului bisericesc, care va alege pe noul patriarh, se zice, ar fi fost fixat pe 24 Iulie. La aceasta alegere va lua parte şi ministrul de justiţie Dr. Günther, în calitate de comisar regesc. Protestul oraşelor germane din Boemia în contra supremaţiei cehe. In Boemia sunt la ordinea zilei iarăşi lupte vehemente între Cehi şi Germani. Pe eri au fost convocate în 35 oraşe germane întruniri poporale pentru a protesta în contra extinderei în măsură tot mai mare a limbei cehe în oficiile administrative şi în contra preferării funcţionarilor germani în funcţiunile publice. In aceste adunări se vor vota moţiuni, prin cari se va decreta lupta pe toată linia în contra Cehilor. Linişte în Sârbia. Din Belgrad se anunţă, că ştirile răspândite în străinătate despre pretinse disordine în Sârbia sunt absolut false. In toată ţara domneşte liniştea cea mai perfectă. Se aşteaptă cu siguranţă rezolvirea favorabilă a crizei ministerială. Din izvor competent se declară în mod formal că regele este departe de a gândi să abzică. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« *.\\V\V\V.\V.\V. .V.W -V X -v V.-V-V V-V.'C-V -V -V 0 escursie pe Postovar. De S. Tamba. E o zi de toată frumseţa. Câteva pale întârziate pe tavanul naturii fug săgetate de suliţele dătătorului de lumină. Elegantele rândunele spintecă văzduhul par’ c’ar fi crainicii zoriţi ai unor veşti grabnice şi neaşteptate, iar turlele de tinichea ale bisericei Sf. Nicolae şi ale capelei din Groaveri trag cu ochiul şi râd înfundat gâdilite de privirile înfocate ale cerescului Făt-frumos. Totul surâde şi se bucură în aerul proaspăt al dimineţei, numai biserica neagră şi Tâmpa stau îngândurate. Cea dintâi parca-şi toarce din nou firul vieţei de pe vremea ademenitoare a tinereţii, cea de a doua îşi cloceşte gândurile viitorului trecând mai întâi in revistă tempestăţile pe cari le-a înfruntat milenii dearândul, ocrotind pe cei din preajma ei, cam drept mulţămită i-au bătut un cui în moalele capului, — chipu s’o apere de urgia cerului, pe ea a cărei existenţă de mii de ani dovedeşte de ajuns, că n’are nevoie de ocrotirea nimănuia, afară de a Celui din a cărui voinţă s’a înălţat din scoarţa pământului. Câte n’ar şti să ne spună din vremurile apuse, dac’ar avea glas martorul acesta uriaș, cu lumea dintr’un ceas !... El ne-ar destăinui trecutul, noi i-am deslega viitorul... Dar să plecăm, că ne-apucă căldura. Prin Scheiu trecem repede cu trăsura. După sărbătorile Paștilor, cu obiceiurile sale frumoase, nu mai e nimic aici ce te-ar atrage şi te-ar îndemna să-ţi poposeşti ochiul. Din contră. Cu toată graba noastră însă, am avut destulă vreme, ca într’o stradă strâmtă, strâmtată încă şi de-o altă căruţă, să încasăm »bineţele« neaşteptate ale unei femei, căreia roata trăsurii îi ştersese spoiala de pe casă, încărcaţi c’un »vagon de cataroaie«, deşi mergeam numai c’o trăsură, mânăm repede înainte, mulţumiţi c’am scăpat atât de uşor, cu toate că nu noi purtam vina. Uruitul zdravăn şi înaintarea repede a trăsurii n’a putut înăbuşi însă o bună distanţă de care mânia bietei femei, care, — din vorbele-i iuţi ca ardeiul, ce i le-am putut desluşi, — avea ce avea cu »vâna gâtului« bietului nostru vizitiu, căci tot de partea aceasta gingaşă a trupului îşi ascuţia briciul guriţei neobosite. In sfârşit aerul înviorător al pădurii, în care sosim, dă altă direcţiune gândurilor, ştergând urma micii neplăceri avute, precum şi groaza ce mi s’a sălăşluit în suflet la gândul unui foc în această parte a Braşovului — lăsată cu totului tot în grija Celui de sus—unde casele îţi fac impresia că fiecare se pitula în umbra şi adăpostul celeilalte, aşa stau de grămădire. Nu-i deajuns că-s strâmtorate de dealurile din dreapta şi din stânga, se mai strâmtorează şi ele unele pe altele. Un foc în această parte ar face scrum sute de case în câteva minute. Aici nici viaţa oamenilor nu-i sigură la un caz de foc. Ce-ar zice oare stăpânii oraşului acestuia, care e şi al Românilor, dacă ne-am lua îndrăsneala să-i întrebăm, ce-au făcut păn’ acum pentru asigurarea avutului şi vieţii oamenilor din această parte a oraşului?... Oare cum se cheltueşte atâta bănet pentru espropieri în centrul oraşului cu scopul, de a lărgi şi alinea străzile, nu s’ar putea face ceva şi aici, mai ales că aici casele mi-s de piatră ca 'n oraş, ci de lemn, care la un caz de foc în vreme de vară, arde ca chibritul?... Dar— pardon ! — am uitat că ’n partea aceasta locuesc mimai »Valahi“ — un motiv destul de puternic, care să zădărnicească orice »bunăvoinţă«... La mori ne dăm jos din trăsură şi după ce-i reamintim birjarului »vâna gâtului« dându-i-o ’n grije bună la reîntoarcere, începem să urcăm apostoleşte Oabănul, străjuiţi în dreapta de piepturile puternice de stâncă ale dealurilor, iar în stânga de stâncile dârze atât de romantice — numite »Petrile lui Solomon«, împodobite ici-colea cu câte-un brădui trufaş, par’ c’ar fi tot atâtea paratonere. După un urcuş scurt, ademeniţi de umbra şi taina pădurii, părăsim drumul larg, boieresc şi o cotim haiduceşte pe poteca din dreapta. Cale mai scurtă şi mai răcoroasă. Paserile svâcnesc ca’npuşcate de dinaintea noastră alarmând pădurea. Soarele furişat printre crengile copacilor stropeşte pete de aur pe covorul de pe jos. In marginea Poienii un viteaz de la Pănade ne aţine calea. In faţa noastră la mai multe sute de paşi, un rând de soldaţi de scândură vopsită albastru, ţinta. ANUL LXXI. Telefon: Nr. 226. GAZETA apare în fiecare zi Abonamente neutra Anstio-Dnî&ns. Pe un an 24 cor., pe şase lnna 12 cor., pe trei tom 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe en. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul neutru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 80, e tagra I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA: Adminstriţia şi Tipografia Stagov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nebanoate nu a© primesc. Manuscriset© nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţti de Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Vlena la M. Dukes Nachf.. Nur. Augenteld & Emerie Leaner, Heinrich Schalek. A. Oppelik Nachf.. Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. G-olberger. Ekstein Bern at. Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). Prețul Ir.serțiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o serie 20 bani. Nr. 143 Braşov, Luni-Marți 1 (14) Iulie, 1908.