Gazeta Transilvaniei, decembrie 1908 (Anul 71, nr. 266-287)

1908-12-02 / nr. 266

REDACŢIUNEA, Administraţi­ea ii Tipografia Braşov, piaţa mars ar. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori netro noace nu 00 primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţi««» Braşov şi la urmatoarele BIROURI de ANUNŢURI: în Vlenm la M. Dukes Nachf., Nux. Angonfeld & Smerio Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Golber­­g și­ Kkatein Bernat, Iuliu Le­opold (VII Krasébet-körút). Preţul Insorţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 8-a o eerie ft) bani. ANUL LXXI. Telefon: Nr. 226. b GAZETA apere în fiaciire .— AloaaiBite peatru Ausîro-UagBîi Pe un an 24 cor., n- ^ase lo, i 12 cor., pe trei 1 ni 6 eor. M-rli de Dumineci 4 tor, pe a. Mn Eimân­a­ti ziralsiiiiL. Pe un an 10 franci, pe șase luni 20 ir., pe trei luni 10 tr. N-rlI de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. ito­fflMitil pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare tărgul Inului Nr. 80. etagii I. Pe un an 20 cor«» pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile pi ae plăti înainte. Nr. 266. Braşov, Luni-Marţi 2 (15) Decemvrie. 1908. Coaliţia nu vrea să moară. In destăinuirile ce le-a făcut Polonyi asupra învoielei cu Coroana dela 1906 — despre cari am vorbit în numărul trecut al foaiei noastre— se relevează între altele şi un moment caracteristic pentru spectacolul cel oferă astăzi bălăbănelile dintre parti­dele coaliţiei în camera ungară. Vor­bind de punctul doi al învoielei din 1906, prin care se obligă guvernul coaliţiei de a vota indemnitatea şi contingentul normal de recruţi pentru anii 1905 şi 1906, Polonyi zise: „Punc­tul acesta e foarte important. El do­vedeşte că la început nu s’a dat gu­vernului o durată atât de lungă şi că atunci s’a avut în vedere numai un timp foarte scurt de transiţie“. Ei bine, guvernarea „marelui“ ministeriu, cum s’a numit, a durat deja cel pu­ţin încă odată pe atâta cât a fost prevăzută, şi a sosit momentul când în cele din urmă s’au sleit toate mijloa­­cele de a mai prelungi viaţa vestitu­­lui cabinet al coaliţiei. De acum zilele îi sunt numărate. Convingerea despre aceasta a produs profunda nelinişte şi nervositate, ce domneşte în sânul m­ajorităţei parlamentare şi al parti­delor din care se compune. „Coaliţia îşi vede moartea apro­­piindu-se şi ar vrea cu or­i­ce chip să-şi mai lungească viaţa. Aceasta o face să fie nervoasă, pripită, nechib­zuită, ba aproape copilăroasă. N’ajută însă nimic. Dacă e să meargă după voinţa grupurilor încăpăţînate din par­tidul independist, sfârşitul trebue să vină. Acest sentiment a agravat însă situaţia, căci acum pe când încă e în viaţă pacientul s’a început cearta pentru moştenirea lui. Cine va fi în viitor majoritatea? Aceasta este ma­rea cestiune care pune partidele politice în mişcare. Conducătorii ar vrea ca toate să rămână aşa cum au fost. Ei vor să dea coaliţiei prin fuziune o mai mare solidaritate, în speranţa de a putea astfel conserva stabilitatea regimului actual pe mulţi ani înainte. Şi pe când conducătorii îşi dau si­linţa a face aceasta fuziune, coali­ţia stă să se destrame cu totul. Fie­care clică umblă să-şi asigure viito­rul. Şi nu cu acţiuni în parlament, ci afară de parlament. Deoarece mai cu­rând sau mai târziu, totuşi trebue să vină nouăle alegeri, partidele coaliţiei se încearcă de a se asigura deja de pe acuma de alegători şi scot iarăşi la iveală vechile devize“. Aşa prezentă starea de lu­cruri actuală în sânul coaliţiei „Neues Pester Journal“ şi observările acestei foi sunt nimerite, ba încă sunt făcute cu prea multă cruţare Ca dovadă că toate aspiraţiile în sânul partidului independist, cari până acum au putut fi ţinute în frâu, au isbucnit şi cer împlinirea lor, numita foaie citează cu drept cuvânt faptul, că Geza Po­lonyi crede iarăşi sosit timpul pentru atac şi că el a şi întâmpinat din partea stângei estreme aplause făţişe şi mai mult încă ascunse. Omul care a fost dat afară din guvern, fiindcă s’a ridicat contra lui grava acuzare că s’a folosit de mij­loace imorale pentru ca să se îmbo­găţească şi să ajungă la putere, este azi din nou aplaudat şi îmbrăţişat de ortacii săi de odinioară. Bine opinează dar toţi cei ce sunt de părere, că a­­cesta este semnul cel mai vădit al decadenţei coaliţiei, care trebue să aducă după sine totala ei distrugere. In două şedinţe consecutive ale camerei ungare s’au sufevat cele mai grele probleme ce are să le rezolve coaliţia , reforma electorală şi cestiu­­nea băncei. Polonyi, scormonind spre marea părere de rău a lui Andrassy punctele învoielei dela 1906, şi, ca unul din principalii actori la aceasta învoială, constatând cum s’a înţeles şi s’a intenţionat atunci introducerea votului universal, a documentat in mod neîndoios, că s’a avut în ve­dere numai votul universal, egal şi secret, care era înscris şi în programul independiştilor, iar nici prin gând nu i-a trecut nimănui siste­mul pluralităţei. In şedinţa următoare a camerei, deputaţii Hollo, Gal şi Oka­­licsanyi, au stăruit morţiş că trebue să se creeze banca independentă ungară. Şi în punctul acesta, Andrassy este parte adversă, şi a declarat de re­­peţite ori că el şi cu partidul lui con­stituţional, în nici o Împrejurare nu vor fi pentru banca independistă. An­drassy le-a spus independiştilor, că nu poate lua asupră şi răspunderea pentru înfiinţarea unei bănci indepen­dente ungare, că partidul independist având majoritatea poate să ia gu­vernul şi, folosindu-se de mâna liberă ce o are în cestiunea băncei, poate să înfiinţeze banca independentă ungară. Atunci însă Andrassy şi cu partidul său se vor da la o parte, dar la o fuziune, care ar presupune aderarea partidului constituţional la banca in­dependentă ungară, Andrassy nu va consimţi nici­odată. Sunt dar destul de mari diver­genţele între partidele coaliţiei şi din cauza aceasta fuziunea cu anevoie se va putea face, ci nu va rămânea de­cât ca partidul lui Kossuth să ia sin­gur frânele guvernului şi să caute a rezolva acele grele probleme. O­ri cine cunoaşte cât de cât ce va să zică azi partidul lui Kossuth îşi poate închipui cam ce are să urmeze în­­tr’un asemenea caz, tratatului de comerciu şi să înceteze cu boicotul. Guvernul turcesc a răspuns că a dat­ îndrumările necesare oficiilor vamale şi că va face totul spre a pune capăt boicotului. Guvernul austro-ungar a re­plicat, că dacă nu şi-ar împlini îndatoririle recunoscute de ea, Turcia va avea să stea bună pentru toate pagubele materiale cau­zate de boicot. Fiind­că — zice comunica­tul mai departe —după declararea guvernu­lui turcesc şi răspunsul nostru, nu mai există o divergenţă principială. Guvernul austro-ungar pentru a da o dovadă de amicabilă prevenire se declară gata de a relua negocierile cu Poarta, cari pănă acum au fost întrerupte. Ambasadorul Pallavici­­ni a primit deci instrucţiuni corespun­­zătoare. De aici rezultă, că dr. Aerenthal a preferit de a nu mai aştepta pănă va în­ceta boicotul, faţă cu care toate măsurile guvernului turcesc au rămas neputincioase şi s’a hotărât ca pe baza unei înţelegeri principiare fictive asupra cestiunei boicotu­­lu­i să continue negocierile cu Poarta pentru a ajunge la o deplină înţelegere politică şi economică. Poate­ că şi cei dela Berlin l’au sfătuit să proceadă astfel, căci prin declaraţiunea pripită că nu va relua negocierile cu Turcia pănă când nu va înceta boicotul cu Poarta, de fapt ofi­ciul nostru de externe ajunsese într’un corn de capră. Vom vedea acum ce va aduce ediţia a doua a negocierilor, cari s-au reînceput Sâmbăta, când marchizul Pallavicini a anunţat că va face Duminecă o vizită marelui vizir spre a-i face o co­municare importantă. Programul de muncă al dietei. Preşe­dintele Justh în înţelegere cu prim-mini­­strul Wekerle au luat hotărârea că înainte de vacanţele Crăciunului dieta să ia în desbatere după votarea legei financiare numai proiectul privitor la aranjamentul provizor al relaţiunilor comerciale şi de circulaţiune cu străinătatea. Vacanţele Cră­ciunului vor ţinea până la 18 ian.a n. Reluarea negocierilor cu Turcia. Am­basadorul austro-ungar Fallavicini a pri­mit dela br. Aehrenthal nouă instrucţiuni. Un comunicat oficios spune, că guvernul austro-ungar, spre a face sfârşit boicotu­lui, s’a adresat Turciei cerând ca să-şi în­­drepteze atitudinea după dispoziţiunile Ameliorarea situaţiunii internaţionale. »Politische Korrespondenz« află din izvor competent, că în urma răspunsului Austro- Ucrainei la ultima notă rusească, situaţia pare a fi fost ameliorată. Nu mai există nici o divergenţă între cele două guverne: ultimele dificultăţi au fost înlăturate din cauza atitudinei conciliatoare a Austro- Ungariei. Se speră acum, că rezultatul fi­nal va fi considerabil. In ori­ce caz, ten­siunea din zilele trecute s’a micşorat con­siderabil. Probabil că ambasadorul Austro­­-Ungariei d-1 Berchtold, va pleca în curând în concediu de Crăciun. d­in Maramureş. 9 m­. Şcoalele. Deşi în cursul vremii s’a adaos, s’a reparat câte ceva, aşezământul şcoalelor a rămas cum l’a pus M. Pavel. Avem 51 de şcoale cu 46 dascăli şi un ţăran. N’au şcoli Românii din Ocna-şugătag şi Ocna-Slatinei unde proporţia între Români şi Unguri­e 2­­ 3. Dascăli cvalificaţi erau 36. Invăţă­­tori-cantori a fost 6. Mai e un popă-das­­căl. 4 dascăli au absolvat preparandie de stat, 2 sunt romano-catolici. (Aşa pretinde patriotismul). Coruri sunt 1, biblioteci şco­lare 1. Le-a înfiinţat dascălul harnic Po­­povici din Crăceşti. Avem 11147 copii în­scrişi la şcolile confesionale , 3963 în şcoala repetiţională şi 750 înscrişi la stat. Pe şcoală se vin 230 copii şi 80 în şcoala de Dumineca. Statul plănueşte înfiinţarea a 150 de şcoale. Noi am putea înfiinţa şi susţinea şcolile noastre trebuincioase — dar lipseşte simţul datoriei. Pe la 1865­­ 66 dascălul îşi primea plata de 300 fi. De atunci nu s’a schimbat în bine chestiunea plăţii învăţătorilor As­tăzi suntem siliţi să cerşim ajutorul sta­tului. Deoparte pentrucă poporul s’a pier­dut încrederea în şcoalele confesionale, de altă parte lipsesc directorii. Dascălii cântă »Osana« lui Apponyi. Starea lor le era umilitoare. Precum şcoala era consi­derată „ancilla“ bisericei, astfel şi das­călul era socotit de slugă a popii. Preoţii IV. Viaţa economică d­ in cele economice Maramureşul a moştenit o bună stare pe urma unor pri­vilegii seculare. Nemeşii erau contrari li­berărei iobagilor. După 1848 iobăgia în Maramureş a încetat numai de formă Ne­­având vite cu ce lucra pământul — l’au pierdut şi au rămas iobagi şi pe mai de­parte, au rămas »zilerc«. Duhul vremei a făcut să înceteze numai dispunerea necon­diţionată asupra lor, iar umanismul a sta­­torit învoială între »jupâni« şi »zileri«. Boerii se mărgineau la administrarea moşiei. Economia o conduceau după re­­ceptele din bătrâni. De înai­i­­e era frică şi de legile noi le era groază. Când s’a luat catastrul au dat pui şi oană inginerilor, ca să pună în »cărţile funduare« moşia lor pe »composesorat«. Au crezut, că vor scăpa de dare. La dăj­­dii nu erau învăţaţi, mai puţin la stabili­rea dreptului de a dispune asupra bunului lor neîmpiedecaţi de legi. Legea silvanis­­tică nici când nu s’a esecutat, poporul a preţuit mai mult »caprele«, ca pădurile. Nici nu aveau preţ. Iar mai târziu în con­curenţă cu statul nu s’au putut ridica pre­ţul pădurilor de fag. Pădurile de stejar le-au pustiit mai nainte de a întră în vi­goare legea silvanistică. Se vindeau de stâlpi la telegraf, la drumul de fer etc. In economia câmpului erau două mu­tări: ţarina şi imaşul. Odată din sus de sat era imaş, în alt an din jos de sat. In ăst mod hodineau pământul. Imaşul era dat pradă Evreilor pentru gâşte. In timpul din urmă, ca să împiedice folosinţa ne­dreaptă a Evreilor au declarat întreg ho­tarul de ţarină. Vine rândul congregaţiei, ca să întărească hotărârea comunelor.­­ Isvorul principal de câştig sunt vi­tele. Oile nu aduc mult câştig, dar pentru gunoirea pământului sunt­ indispensabile. Vitele cornute nu sunt de soiu bun şi nu aduc venitul ce l’ar merita prăsirea lor îngrijită şi jertfele aduse pentru pâşunat. Păşunile sunt mai ales în cercul elec­toral al Ocnei - şugătag unde poporul e stăpân pe casa sa , comunale, ori ale com­­posesoratului. Composesoratele sunt pădurile şi pă­şunile nemeşeşti administrate şi folosite în comun. Sunt administrate după lege specială. Au president, vicepreşident, cassar etc. Pentru conducerea afacerilor financiare şi administrare internă se pot face regu­lamente, cari însă până azi nu s’au făcut. Cei mai populari preşidenţi sunt: Dr. loan nu s’au interesat de şcoală. Ţăranul con­servativ nu s’a putut convinge despre bi­nele ce-i aduca şcoala. Administraţia nu s’a interesat, ca copiii înscrişi să cerceteze şcoala. Absenţele arătate de dascăl popa nu Ie iscălea. Iată mântuitorul poporului! l’a scăpat de gloabă. Când popa, dascălul şi administraţia îşi împlinea datorinţa, ţăranii îşi întorceau mânia contra dască­lului »care îi globeşte«. Popa era slab să-l apere şi dascălul era silit să părăsăsească de nevoie postul său. Pe câte unul l’au legat de cai şi aşa l’au espediat din sat. Pe altul l’au pus la examen cu copii. S’au adunat primarul, gornicii şi curatorii şi au împărţit contracte, ţiduri, soroace la copii. Copiii nu le-au înţeles, ori nu le-au putut citi. I-au dat drumul dascălului: »Să ne arăţi la gloabă şti, dar a învăţa copiii nu! Soartea dascălului era supusă capriţiului poporului. Cu plata avea asemenea neplă­ceri. De nu dădeau primarului 5—6 fi. de o păreche de »cistrie« nu-şi primeau plata la timp. In şcoală mijloacele şi instrumen­tele de învăţământ lipseau. Şi mai ales cărţile cele româneşti. Părinţii şi senatul scolastic nu-şi băteau capul. Şi nici nu ştiu de unde le procura. In Gherla au mu­rit de mult cei ce scriau cărţi. Iar Gherla pentru noi e alfa şi omega culturei ro­mâneşti.

Next