Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1909 (Anul 72, nr. 1-23)

1909-01-14 / nr. 9

Stirii AOTîîTHEA., Uiiiiitnuua si TipotTifia Braşov, piaţa ssare ar. 30. TELEFON Mr. 226. Scrisori petranoace nu 8« primea». MfU&uscripte nu 0® retrimit,, inserat© primesc la AdminiotraţlMn» braşov (?i ia următoarele BIROURI de AMUSTURI : Xu Ylens la M. Dukes Naohf-, tfas. Auţenreid & Kmeric Les­­uer. Heinrich lehetlek, A. Op­­peiik Nachf.. Anton Oppelik. în BHdeoesta la A. V. Q-olber­­g;er. Hkatein Bernat. luliu Le­opold (VII Erzeébet-körut). Pratul Insortiunilor: o aerie ^Kimond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învo­ială. — RECLAME pe pagina 3-a o ««mo 20 bani. Nr. 9. 1909. ANUL LXXII Telefon: Nr. 226. BAIETA apare îb fiecare« i Aceaafflgttie pentru Attstrs-aimtj Pe un an 24 cor., v»- v»ee ht*» 12 cor., pe trei 1 asii 8 coff. i­rll ds Duminecă 4 cop» se »• Min România și sîîăikâftW. Pe un an 40 franci, pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 b­­­­rll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru­şi di­ afară şi la d-nii colectori. Momentul şeaua Braşov, Administraţiunea, Piaţa mart fckrgul Inului Nr. 30. Stagii X. Pe tm an 20 col. pe şase luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase lun! 12 cor., p* trei luni 6 cor. — Un exem plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cfifc şi inserţiunilf ar,T-* &e plăti înainte. Nouă declarări ale lui lusthc. Nu mai vreau să înceteze va­riantele despre declaraţiile ce le-ar fi făcut preşedintele camerei ungure lustic cu privire la naţionalităţile ne­maghiare şi la pacea ce el doreşte să se încheie cu ele. Acum să adauge la variantele cunoscute o nouă convorbire, ce se zice c’a avut’o lustr cu fişpanul co­mitatului Trencin Valeriu Smialkovski, ce s’a petrecut în culoarele camerei. Acest fişpan l’a agrăit pe lusth cu cuvintele : „V’am adus Excelenţă fe­­li­citările bravilor noştri Slovaci.“ lusthc să fi răspuns: „Nu numai de Slovaci avem lipsă ci de toate naţio­nalităţile. Ne-ar plăcea să putem conta pe toate. E o situaţie imposi­bilă, ca precând ne răsboim în con­tinuu cu Austriacii, să stăm tot deo­dată şi cu naţionalităţile mereu pe picior de răsboiu. Trebue să sfârşim odată cu aceasta, fiindcă desvoltarea şi întărirea noastră dinăuntru, numai aşa să poate garanta.“ „Nu e permis să tulburăm pe nime­nea în manifestarea cul­turei sale şi în întrebuinţarea limbei sale. Numai pe aceea pun greutate, ca statul maghiar să rămână unitar şi ca acela care are un rol în viaţa publică să vorbească ungureşte şi fiecare cetăţean să măr­turisească ţara de patria sa. Numai faţă de aceia ar trebui să se aducă o lege riguroasă, cari gravitează în afară. Când am desfăşurat acest pro­gram la Corpona înainte a şaizeci de mă ridice în slavă.“ Mai mulţi deputaţi ce s’aflau în jurul lui Justh să fi aplaudat cu­­panslavi, ei de bucurie erau p’aci să­vintele acestuia şi un ziarist maghiar spune că programul face impresiunea ca și cum ar fi un program de gu­vernare pentru viitor. După ce Justh a desminţit pănă acuma aproape toate vorbele ce i­ s’au atribuit că le-ar fi respirat la o oca­­ziune sau alta, să poate întâmpla să desmintă şi convorbirea din urmă ce se colportează în foile maghiare. După zicala că de unde nu e foc nu iese fum, trebue să admitem totuşi că Justic nutreşte unele idei mai inde­pendente de curentul actual şovinist apropiindu-se de vederile lui Ludovic Mocsary. Pănă acuma însă toate a­­cestea n’au decât o valoare acade­mică şi pot câştiga o insemnatete practică numai în momentul când lusth ar ajunge, cum se vorbeşte, să stea în fruntea unei opoziţii puternice ce s’ar face guvernului actual în ces­­tiunea băncei. înainte de a pleca la Viena unde astăzi a avut audienţă la Majestatea Sa, lusth a ţinut să declare că nu sunt adevărate cele ce s’au lăţit despre ameninţările lui; opoziţie nu trebue să facă când majoritatea este pentru banca independentă. Nu ştim dacă Eeselenţa nouă nouţă care se numeşte lustic, va fi impus în audienţa de azi mai mult Monarhului, decât celelalte Escelenţe din era „guvernului na­ţional“. In tot cazul nu credem să-l fi­­ putut spăria, căci bătrânul domnitor I a avut ocaziune ca în aceşti din ur­mă ani să se convingă pe deplin că mult temuţii ’­„tigrii din stânga“ de odinioară, del­a cari să trage şi lustri, nu prea au dinţi şi măsele ca să poată fi prea periculoşi, încât pentru noi, dacă e adevărat ce să tot spune despre buna înclinare a lui Iustic de a face pace cu naţionalităţile, i-am dori chiar ca el să fie designat ca viitor ministru-preşedinte şi nu nu­mai ministru de interne, cum au voit să-l facă hiperzeloşi imoderaţi din munţii Făgăraşului. Urmărirea pentru „Numărul Jurîci­tar“ al „Gazetei“. Pe ziua de eu, 25 ianuarie n. d-l Aurel Mureşianu, pro­prietarul foaiei noastre, a fost citat la tribunalul regesc de aici înaintea judelui, instructor, ca să fie ascultat la cererea procuraturei reg. din Târgu-Mu­reşului, cu privire la mai mulţi articoli din numărul jubilar al „Gazetei“, pentru care procurorul a ordonat cercetare r­enală. D nul Mureşianu fiind bolnav şi neputându-se prezenta, judele in­structor d-l Császár, a venit astăzi înainte de amiazi în locuinţa sa îm­preună cu un notar, ca să-l asculte. Procurorul a pornit cercetare pen­tru delict de agitaţie în contra mai multor articole şi scrisori semnate de autorii lor, precum şi contra mai mul­tor pasaje din diferitele părţi ale is­­tor­iului „Gazetei“. Dificultate sunt mai întâiu introducerea: „Cetitorilor salutare“, semnată de Aurel Mure­şianu, apoi scrisoarea adresată d-lui Munesianu de răposatul Mihail Co­­gălniceanu cu ocaziunea jubileului de 50 ani al Gazetei (1888), mai departe scrisoarea de felicitare a d-lui George Pop de Băseşti; scrisoarea de felici­tare a d-lui Vasile M. Cogălniceanu, publicist şi fost deputat în Bucureşti; Salutul Junimei din Bucovina subscris de preşedintele societăţii „Junimea“, Cornel Corneanu; cugetarea semnată de d­l Princise Hossu-Longin; arti­­colii scrişi de d-nii Partenie Cosma, Caius Brediceanu şi Dr. Cassiu Ma­­niu şi poeziile : „Rugăciune“ semnată de răposatul Traian H. Pop şi poe­zia de d-1 George Simu. In fine mai multe pasaje din istoric între cari unul din memorabila vorbire rostită de fericitul Timoteiu Cipariu la inau­gurarea „Asociaţiunei Transilvane“ în Noemvrie 1861 şi reprodus în numă­rul jubilar pe „Pagina dedicată Tine­­rimei române“, pasagiu­ privitor la limba românească. D-l Mureşianu a anunţat recurs în contra procedurei procurorului, care e lipsită de baza legală, deoarece în toţi articolii şi în toate pasagele difi­cultate, nu se face agitaţie, ci simplă istorie şi toate la­olalta nu au altă ţintă, decât a ilustra trecutul istoric, de 70 de ani de activitate a zia­rului naţional românesc „Gazeta Tran­silvaniei“. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« De ale lui moş BarM­ANU. (Urmare.) Asemenea avea şi socrul mic o ploscă mare umplută cu vin vechiu, ce o lăsa preotului. Preotul începe să­­ întrebe, de ce au venit, şi ce caută? Dacă între cei veniţi cu tinerii să afla un om mai hătru care să numeşte »vornicul« începe a spune, că ei sunt vânători, că a umblat de mai multe zile după o căprioară, care are părul ca de aur, ochi ca ai şoimului, dinţii ca măr­gelele înşirate, buzele mai roşii ca vişina, trup ca o leoaică, pieptul ca de gâscă, grumazi ca de lebedă, că astăzi am fost cu noroc, şi o aducem rănită de voinicul acesta, şi ca să nu ne mai fugă, ara voi să-i legăm pe amândoi la­olaltă, iar d-ta părinte să le ceteşti o slujbă de legare ca cu ajutorul lui Dumnezeu şi al d-tale să poată trece la taina căsătoriei. Preotul atunci îşi scotea protocolul de logodnă şi întreba pe ginerele : »Vreai d-ta să iai în căsătorie pe fata asta? »Dacă Dumnezeu şi oamenii vreau, vreau şi eu.« Şi aşa îl întreba de A ori, iar el răspunde cu »vreau«. Se adresează acum cătră fată : »Vreai să iai d-ta pe tânărul acesta în căsătorie?« fata nu zice nimic. »Vreai sau ba?« fata nu răspundea ci sta cu nasu în buchet; atunci preotul merge la ea, îi ia buchetul aşa, încât rămâne cu faţa des­chisă şi uitându se la ea o întreabă a treia oară. Atunci ea răspundea «vreau, vreau, vreau« de trei ori. Preotul în­treba apoi pe cei de faţă dacă s’au înţeles în privinţa zestrei, ca să poată petrece în protocolul de zestre atât ce are mirele cât şi ce capătă mireasa ca zestre. Acum mirele spune că are atâtea sute de oi, are doi cai de călărit, atâtea vite cornute, pământ Preotul le trecea pe toate în condică. Veni rândul la părinţii sau rudele fetei, care înşira zestrea fetei. Atâtea oi, atâtea vite, atâta moşie, salbă de atâţi sfanţi, o ladă mare de Braşov cu hainele ei anumite. Şi zes­trea fetei o petrecea preotul în condica lui. Aceasta formă »contractul« bunei învoiri sau »foaia de zestre« şi se petrecea de preot în protocolul luat, o iscăleau toţi cei presenţi şi aşa o legaliza preotul, iară la cerere le da şi copii de pe aceasta foaie de zestre. Venia acum rândul ploştilor Mai întâi închina şi trăgea una bună din plosca mirelui, preotul, apoi o da preotesei să închine şi ea, apoi trăgea alta din a mi­resei, şi aşa mergea pe rând închinând fiecare cum ştia mai frumos şi gratuia. începeau apoi a povesti, şi aşezându-se la masa popii scoteau din glugi caşcavale, pui fripţi, brânză şi colaci de umpleau masa,­­ gustau din ceea ce le puneau pe masă, bând rând pe rând din plosca mirelui şi a miresei şi după gustare îndată să sculau şi mulţămind porneau acasă lăsând masa preotului plină de bucate. Plosca cu vin asemenea rămânea acolo. Asta era logodna la popa. Mergând apoi la casa socrului mic, unde îi aşteptau­ lăutarii şi chemătorii, începea cheful şi jocul pănă despre ziuă. Cam după 3 săptămâni hotărau fa­cerea nuntei, de obiceiu în timpul de toamnă. Nunta îşi lua începutul de Vineri, după amiazi, când se tăia vaca sau boul , pentru nuntă. La această procedură tre- j buia să fie şi lăutarii sosiţi. Ei trebuiau­­ să zică din lăuţi să sune doba, să zăr- I năiască cobza, şi să cânte din gură. Femeile se aflau în treabă cu spăla- j tul măruntaielor de la boul sau vaca tăiată,­­ ca să pregătească din ele o tocană cât­­ ziua de eri, şi seara să o mănânce lucră- I torii, lucrătoarele şi bucătăresele. Tot Vi- ! neri veniau chiemătorii de li-se da instruc- |­ţiile de lipsă, pe cine să cheme în ziua I următoare la nuntă, li-se împărţia fiecărui mărănii sau cârpe colorate, pe cari le pu­neau la cai în partea dreaptă a frâului. Chişmători se alegeau 16—20 de inşi cari aveau caii cei mai frumoşi şi erau­­ cei mai buni călăreţi şi cei mai ţanţoşi ficiori. Aceştia începeau Vineri seara jo­curile, jucau Brâul şi Chindia iar pe la 9 ceasuri să duceau acasă, ca să vie Sâm­bătă dimineaţa călări pe caii lor, gătiţi cu hainele de sărbătoare şi înceţonaţi cu sal­samurile lor cele mai frumoase. Când so­­siau ca nişte zmei pe caii lor de soiu Do­brogean în cursa mare, duruia pământul sub potcoavele cailor. Sosiţi, feciorii ba­teau de 3 ori cu gârbacele lor în straşina de deasupra porţii şi strigau »bună dimi­neaţa, bună dimineaţa, bună dimineaţa*'. Atunci eşiau mirele şi căsenii din casă cu atâtea ploşti cu vin ars, câţi inşi erau şi mulţămind iarăşi cu »bună dimineaţa« le înmâniau fie­căruia câte-o ploscă cu cu­vintele »hai să fie de bine« şi câte un colac ce-i băgau în gluga cea nouă albă ca să le fie de merinde. Acum să împrăş­tia ceata călăreţilor. Doi câte doi pornesc prin sat, iar dacă să chema nuntaşi şi din alte sate, porneau câte 2 în satele a­­celea. Era o plăcere să vezi 20 - 30 de că­lăreţi pe caii aceia cari mâncau pământ, întrecându se unii cu alţii. Mai întâi mer­geau pe la marginea satelor câte 10—12 chilometri departe şi chemau nuntaşii cei mai depărtaţi. Mergeau cu caii tot în cursa mare şi din când în când chiuiau câte una zdravănă, pe câte un deal ca să facă lumea atentă că mâne e nunta. La casa ne­ cărui, care era de chiemat, se o­­prea înaintea casei, da în straşina pola- Negocierile dintre Austria şi România. »Neue Freie Presse« află din Bucureşti, că negocierile relativ la convenţiunea comer­cială cu România continuă la Bucureşti pe cale diplomatică intre reprezentanţii am­belor ţări. Negocierile au progresat, astfel că se poate spune, că nu mai există dife­renţe esenţiale. O divergenţă de păreri există asupra avantajelor excepţionale ce­rute de România, pentru exportul de carne de vite tăiate. Opiniile reprezentanţilor s au apropiat mult în ultimul timp şi se speră că în primele zile ale lunei viitoare con­venţiunea se va putea încheia, dacă nu se vor ivi alte dificultăţi în ultimele momente, cari în asemenea chestiuni sunt totdeauna cele mai critice. Dat fiind însă că ambele părţi doresc de a se încheia convenţiunea cât mai curând, se speră că în cel mult două săptămâni lucrurile se vor aranja. Chestiunea universităţii italiene din Viena, studenţimea germană din Viena a trimis Senatului academic şi partidului li­beral german un memoriu, prin care îşi manifestă nemulţumirea sa împotriva pro­iectului înfiinţărei facultăţii italiene la Viena. Studenţii germani spun, că atâta timp cât cerinţele proprii culturale încă n’au fost satisfăcute şi cât timp universi­tăţile germane din Viena nu sunt la înăl­ţimea lor, pănă atunci nu poate fi vorba de înfiinţarea unei universităţi italiene la Viena cu bani austriaci, în prejudiţiul cul­turei naţionale. »Berliner Tageblatt« află din Roma, că indispoziţiunea Italiei contra Austriei din cauza proiectului unei facultăţi de drept la Viena, a produs şi asupra guvernului german impresie destul de mare, căci Ger­mania vede în neîncrederea Italiei un mo­tiv de slăbire a triplei alianţe. De aceea Germania va căuta să mijlocească între Austria şi Italia. Corespondentul din Viena al ziarului »Berliner Tageblatt« anunţă, că cancelarul Bü­low a şi făcut demersuri in această privinţă pe lângă guvernul aus­triac, ca acesta să ia în considerare dorin­ţele Italiei. Socialiştii germani cer votul universal. Duminecă s’au ţinut în Berlin mai multe meetinguri social-democrate, în cari s’au luat rezoluţiuni în favoarea votului universal La eştre mai multe grupe voiau să meargă spre castelul regal, însă au fost împrăş­tiate de cătră poliţie, după­ ce au avut loc câteva încăerări.

Next