Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1909 (Anul 72, nr. 1-23)
1909-01-14 / nr. 9
Stirii AOTîîTHEA., Uiiiiitnuua si TipotTifia Braşov, piaţa ssare ar. 30. TELEFON Mr. 226. Scrisori petranoace nu 8« primea». MfU&uscripte nu 0® retrimit,, inserat© primesc la AdminiotraţlMn» braşov (?i ia următoarele BIROURI de AMUSTURI : Xu Ylens la M. Dukes Naohf-, tfas. Auţenreid & Kmeric Lesuer. Heinrich lehetlek, A. Oppeiik Nachf.. Anton Oppelik. în BHdeoesta la A. V. Q-olberg;er. Hkatein Bernat. luliu Leopold (VII Erzeébet-körut). Pratul Insortiunilor: o aerie ^Kimond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o ««mo 20 bani. Nr. 9. 1909. ANUL LXXII Telefon: Nr. 226. BAIETA apare îb fiecare« i Aceaafflgttie pentru Attstrs-aimtj Pe un an 24 cor., v»- v»ee ht*» 12 cor., pe trei 1 asii 8 coff. irll ds Duminecă 4 cop» se »• Min România și sîîăikâftW. Pe un an 40 franci, pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 brll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întruşi di afară şi la d-nii colectori. Momentul şeaua Braşov, Administraţiunea, Piaţa mart fckrgul Inului Nr. 30. Stagii X. Pe tm an 20 col. pe şase luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase lun! 12 cor., p* trei luni 6 cor. — Un exem plar 10 bani. — Atât abonamentele, cfifc şi inserţiunilf ar,T-* &e plăti înainte. Nouă declarări ale lui lusthc. Nu mai vreau să înceteze variantele despre declaraţiile ce le-ar fi făcut preşedintele camerei ungure lustic cu privire la naţionalităţile nemaghiare şi la pacea ce el doreşte să se încheie cu ele. Acum să adauge la variantele cunoscute o nouă convorbire, ce se zice c’a avut’o lustr cu fişpanul comitatului Trencin Valeriu Smialkovski, ce s’a petrecut în culoarele camerei. Acest fişpan l’a agrăit pe lusth cu cuvintele : „V’am adus Excelenţă felicitările bravilor noştri Slovaci.“ lusthc să fi răspuns: „Nu numai de Slovaci avem lipsă ci de toate naţionalităţile. Ne-ar plăcea să putem conta pe toate. E o situaţie imposibilă, ca precând ne răsboim în continuu cu Austriacii, să stăm tot deodată şi cu naţionalităţile mereu pe picior de răsboiu. Trebue să sfârşim odată cu aceasta, fiindcă desvoltarea şi întărirea noastră dinăuntru, numai aşa să poate garanta.“ „Nu e permis să tulburăm pe nimenea în manifestarea culturei sale şi în întrebuinţarea limbei sale. Numai pe aceea pun greutate, ca statul maghiar să rămână unitar şi ca acela care are un rol în viaţa publică să vorbească ungureşte şi fiecare cetăţean să mărturisească ţara de patria sa. Numai faţă de aceia ar trebui să se aducă o lege riguroasă, cari gravitează în afară. Când am desfăşurat acest program la Corpona înainte a şaizeci de mă ridice în slavă.“ Mai mulţi deputaţi ce s’aflau în jurul lui Justh să fi aplaudat cupanslavi, ei de bucurie erau p’aci săvintele acestuia şi un ziarist maghiar spune că programul face impresiunea ca și cum ar fi un program de guvernare pentru viitor. După ce Justh a desminţit pănă acuma aproape toate vorbele ce i s’au atribuit că le-ar fi respirat la o ocaziune sau alta, să poate întâmpla să desmintă şi convorbirea din urmă ce se colportează în foile maghiare. După zicala că de unde nu e foc nu iese fum, trebue să admitem totuşi că Justic nutreşte unele idei mai independente de curentul actual şovinist apropiindu-se de vederile lui Ludovic Mocsary. Pănă acuma însă toate acestea n’au decât o valoare academică şi pot câştiga o insemnatete practică numai în momentul când lusth ar ajunge, cum se vorbeşte, să stea în fruntea unei opoziţii puternice ce s’ar face guvernului actual în cestiunea băncei. înainte de a pleca la Viena unde astăzi a avut audienţă la Majestatea Sa, lusth a ţinut să declare că nu sunt adevărate cele ce s’au lăţit despre ameninţările lui; opoziţie nu trebue să facă când majoritatea este pentru banca independentă. Nu ştim dacă Eeselenţa nouă nouţă care se numeşte lustic, va fi impus în audienţa de azi mai mult Monarhului, decât celelalte Escelenţe din era „guvernului naţional“. In tot cazul nu credem să-l fi putut spăria, căci bătrânul domnitor I a avut ocaziune ca în aceşti din urmă ani să se convingă pe deplin că mult temuţii ’„tigrii din stânga“ de odinioară, dela cari să trage şi lustri, nu prea au dinţi şi măsele ca să poată fi prea periculoşi, încât pentru noi, dacă e adevărat ce să tot spune despre buna înclinare a lui Iustic de a face pace cu naţionalităţile, i-am dori chiar ca el să fie designat ca viitor ministru-preşedinte şi nu numai ministru de interne, cum au voit să-l facă hiperzeloşi imoderaţi din munţii Făgăraşului. Urmărirea pentru „Numărul Jurîcitar“ al „Gazetei“. Pe ziua de eu, 25 ianuarie n. d-l Aurel Mureşianu, proprietarul foaiei noastre, a fost citat la tribunalul regesc de aici înaintea judelui, instructor, ca să fie ascultat la cererea procuraturei reg. din Târgu-Mureşului, cu privire la mai mulţi articoli din numărul jubilar al „Gazetei“, pentru care procurorul a ordonat cercetare renală. D nul Mureşianu fiind bolnav şi neputându-se prezenta, judele instructor d-l Császár, a venit astăzi înainte de amiazi în locuinţa sa împreună cu un notar, ca să-l asculte. Procurorul a pornit cercetare pentru delict de agitaţie în contra mai multor articole şi scrisori semnate de autorii lor, precum şi contra mai multor pasaje din diferitele părţi ale istoriului „Gazetei“. Dificultate sunt mai întâiu introducerea: „Cetitorilor salutare“, semnată de Aurel Mureşianu, apoi scrisoarea adresată d-lui Munesianu de răposatul Mihail Cogălniceanu cu ocaziunea jubileului de 50 ani al Gazetei (1888), mai departe scrisoarea de felicitare a d-lui George Pop de Băseşti; scrisoarea de felicitare a d-lui Vasile M. Cogălniceanu, publicist şi fost deputat în Bucureşti; Salutul Junimei din Bucovina subscris de preşedintele societăţii „Junimea“, Cornel Corneanu; cugetarea semnată de dl Princise Hossu-Longin; articolii scrişi de d-nii Partenie Cosma, Caius Brediceanu şi Dr. Cassiu Maniu şi poeziile : „Rugăciune“ semnată de răposatul Traian H. Pop şi poezia de d-1 George Simu. In fine mai multe pasaje din istoric între cari unul din memorabila vorbire rostită de fericitul Timoteiu Cipariu la inaugurarea „Asociaţiunei Transilvane“ în Noemvrie 1861 şi reprodus în numărul jubilar pe „Pagina dedicată Tinerimei române“, pasagiu privitor la limba românească. D-l Mureşianu a anunţat recurs în contra procedurei procurorului, care e lipsită de baza legală, deoarece în toţi articolii şi în toate pasagele dificultate, nu se face agitaţie, ci simplă istorie şi toate laolalta nu au altă ţintă, decât a ilustra trecutul istoric, de 70 de ani de activitate a ziarului naţional românesc „Gazeta Transilvaniei“. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« De ale lui moş BarMANU. (Urmare.) Asemenea avea şi socrul mic o ploscă mare umplută cu vin vechiu, ce o lăsa preotului. Preotul începe să întrebe, de ce au venit, şi ce caută? Dacă între cei veniţi cu tinerii să afla un om mai hătru care să numeşte »vornicul« începe a spune, că ei sunt vânători, că a umblat de mai multe zile după o căprioară, care are părul ca de aur, ochi ca ai şoimului, dinţii ca mărgelele înşirate, buzele mai roşii ca vişina, trup ca o leoaică, pieptul ca de gâscă, grumazi ca de lebedă, că astăzi am fost cu noroc, şi o aducem rănită de voinicul acesta, şi ca să nu ne mai fugă, ara voi să-i legăm pe amândoi laolaltă, iar d-ta părinte să le ceteşti o slujbă de legare ca cu ajutorul lui Dumnezeu şi al d-tale să poată trece la taina căsătoriei. Preotul atunci îşi scotea protocolul de logodnă şi întreba pe ginerele : »Vreai d-ta să iai în căsătorie pe fata asta? »Dacă Dumnezeu şi oamenii vreau, vreau şi eu.« Şi aşa îl întreba de A ori, iar el răspunde cu »vreau«. Se adresează acum cătră fată : »Vreai să iai d-ta pe tânărul acesta în căsătorie?« fata nu zice nimic. »Vreai sau ba?« fata nu răspundea ci sta cu nasu în buchet; atunci preotul merge la ea, îi ia buchetul aşa, încât rămâne cu faţa deschisă şi uitându se la ea o întreabă a treia oară. Atunci ea răspundea «vreau, vreau, vreau« de trei ori. Preotul întreba apoi pe cei de faţă dacă s’au înţeles în privinţa zestrei, ca să poată petrece în protocolul de zestre atât ce are mirele cât şi ce capătă mireasa ca zestre. Acum mirele spune că are atâtea sute de oi, are doi cai de călărit, atâtea vite cornute, pământ Preotul le trecea pe toate în condică. Veni rândul la părinţii sau rudele fetei, care înşira zestrea fetei. Atâtea oi, atâtea vite, atâta moşie, salbă de atâţi sfanţi, o ladă mare de Braşov cu hainele ei anumite. Şi zestrea fetei o petrecea preotul în condica lui. Aceasta formă »contractul« bunei învoiri sau »foaia de zestre« şi se petrecea de preot în protocolul luat, o iscăleau toţi cei presenţi şi aşa o legaliza preotul, iară la cerere le da şi copii de pe aceasta foaie de zestre. Venia acum rândul ploştilor Mai întâi închina şi trăgea una bună din plosca mirelui, preotul, apoi o da preotesei să închine şi ea, apoi trăgea alta din a miresei, şi aşa mergea pe rând închinând fiecare cum ştia mai frumos şi gratuia. începeau apoi a povesti, şi aşezându-se la masa popii scoteau din glugi caşcavale, pui fripţi, brânză şi colaci de umpleau masa, gustau din ceea ce le puneau pe masă, bând rând pe rând din plosca mirelui şi a miresei şi după gustare îndată să sculau şi mulţămind porneau acasă lăsând masa preotului plină de bucate. Plosca cu vin asemenea rămânea acolo. Asta era logodna la popa. Mergând apoi la casa socrului mic, unde îi aşteptau lăutarii şi chemătorii, începea cheful şi jocul pănă despre ziuă. Cam după 3 săptămâni hotărau facerea nuntei, de obiceiu în timpul de toamnă. Nunta îşi lua începutul de Vineri, după amiazi, când se tăia vaca sau boul , pentru nuntă. La această procedură tre- j buia să fie şi lăutarii sosiţi. Ei trebuiau să zică din lăuţi să sune doba, să zăr- I năiască cobza, şi să cânte din gură. Femeile se aflau în treabă cu spăla- j tul măruntaielor de la boul sau vaca tăiată, ca să pregătească din ele o tocană cât ziua de eri, şi seara să o mănânce lucră- I torii, lucrătoarele şi bucătăresele. Tot Vi- ! neri veniau chiemătorii de li-se da instruc- |ţiile de lipsă, pe cine să cheme în ziua I următoare la nuntă, li-se împărţia fiecărui mărănii sau cârpe colorate, pe cari le puneau la cai în partea dreaptă a frâului. Chişmători se alegeau 16—20 de inşi cari aveau caii cei mai frumoşi şi erau cei mai buni călăreţi şi cei mai ţanţoşi ficiori. Aceştia începeau Vineri seara jocurile, jucau Brâul şi Chindia iar pe la 9 ceasuri să duceau acasă, ca să vie Sâmbătă dimineaţa călări pe caii lor, gătiţi cu hainele de sărbătoare şi înceţonaţi cu salsamurile lor cele mai frumoase. Când sosiau ca nişte zmei pe caii lor de soiu Dobrogean în cursa mare, duruia pământul sub potcoavele cailor. Sosiţi, feciorii bateau de 3 ori cu gârbacele lor în straşina de deasupra porţii şi strigau »bună dimineaţa, bună dimineaţa, bună dimineaţa*'. Atunci eşiau mirele şi căsenii din casă cu atâtea ploşti cu vin ars, câţi inşi erau şi mulţămind iarăşi cu »bună dimineaţa« le înmâniau fiecăruia câte-o ploscă cu cuvintele »hai să fie de bine« şi câte un colac ce-i băgau în gluga cea nouă albă ca să le fie de merinde. Acum să împrăştia ceata călăreţilor. Doi câte doi pornesc prin sat, iar dacă să chema nuntaşi şi din alte sate, porneau câte 2 în satele acelea. Era o plăcere să vezi 20 - 30 de călăreţi pe caii aceia cari mâncau pământ, întrecându se unii cu alţii. Mai întâi mergeau pe la marginea satelor câte 10—12 chilometri departe şi chemau nuntaşii cei mai depărtaţi. Mergeau cu caii tot în cursa mare şi din când în când chiuiau câte una zdravănă, pe câte un deal ca să facă lumea atentă că mâne e nunta. La casa ne cărui, care era de chiemat, se oprea înaintea casei, da în straşina pola- Negocierile dintre Austria şi România. »Neue Freie Presse« află din Bucureşti, că negocierile relativ la convenţiunea comercială cu România continuă la Bucureşti pe cale diplomatică intre reprezentanţii ambelor ţări. Negocierile au progresat, astfel că se poate spune, că nu mai există diferenţe esenţiale. O divergenţă de păreri există asupra avantajelor excepţionale cerute de România, pentru exportul de carne de vite tăiate. Opiniile reprezentanţilor s au apropiat mult în ultimul timp şi se speră că în primele zile ale lunei viitoare convenţiunea se va putea încheia, dacă nu se vor ivi alte dificultăţi în ultimele momente, cari în asemenea chestiuni sunt totdeauna cele mai critice. Dat fiind însă că ambele părţi doresc de a se încheia convenţiunea cât mai curând, se speră că în cel mult două săptămâni lucrurile se vor aranja. Chestiunea universităţii italiene din Viena, studenţimea germană din Viena a trimis Senatului academic şi partidului liberal german un memoriu, prin care îşi manifestă nemulţumirea sa împotriva proiectului înfiinţărei facultăţii italiene la Viena. Studenţii germani spun, că atâta timp cât cerinţele proprii culturale încă n’au fost satisfăcute şi cât timp universităţile germane din Viena nu sunt la înălţimea lor, pănă atunci nu poate fi vorba de înfiinţarea unei universităţi italiene la Viena cu bani austriaci, în prejudiţiul culturei naţionale. »Berliner Tageblatt« află din Roma, că indispoziţiunea Italiei contra Austriei din cauza proiectului unei facultăţi de drept la Viena, a produs şi asupra guvernului german impresie destul de mare, căci Germania vede în neîncrederea Italiei un motiv de slăbire a triplei alianţe. De aceea Germania va căuta să mijlocească între Austria şi Italia. Corespondentul din Viena al ziarului »Berliner Tageblatt« anunţă, că cancelarul Bülow a şi făcut demersuri in această privinţă pe lângă guvernul austriac, ca acesta să ia în considerare dorinţele Italiei. Socialiştii germani cer votul universal. Duminecă s’au ţinut în Berlin mai multe meetinguri social-democrate, în cari s’au luat rezoluţiuni în favoarea votului universal La eştre mai multe grupe voiau să meargă spre castelul regal, însă au fost împrăştiate de cătră poliţie, după ce au avut loc câteva încăerări.