Gazeta Transilvaniei, august 1909 (Anul 72, nr. 166-187)

1909-08-01 / nr. 166

! O nouă îndrumare economică? Un răspuns a Revistei Economia 2. 1. Un articol, apărut în „G. Tr.“ Nrci 86—88 din incidentul infiinţărei „Luminei“ din Sibiiu şi a „Plugaru­lui“ din Blaj, intitulat: „O nouă în­drumare economică?“ (sub semnul întrebărei), „Revista Economică“, or­ganul celor 94 bănci aliate în „Solida­ritatea“, il taxează de o aspră şi ne­meritată critică a băncilor şi conzi­­storiilor noastre, şi apoi trece la per­sonalităţi şi gratifică pe autorul, dân­­du-i titlul de „teoretician“, pe care nu l poate satisface nimeni, deşi ar­­ticolii mei nu vizau nici persoane, nici anume instituţiuni. Voiu lăsa deci autorului R. E. cuvântul, să-şi apere patronii, cum a crezut dânsul mai bine. »E clar doară pentru ori ce om cu scaun de judecată, că băncile nu pot să facă minuni şi nu pot să satisfacă toate dorinţele absurde ale unor oameni, cari n’au tăcut în viaţa lor decât teorii, fără să încerce măcar odată a-şi validita vre­una din imensul lor număr. Intre aceşti oameni fără îndoială, îmbătaţi de teorii, îl socotim şi pe d-l­a Ion de pe Văcarea*. Acest domn, sigur nu a încercat să-şi va­­liditeze vre­una din salvatoarele sale teorii«. Observ în treacăt că la per­sonalităţi nu mă voiu dimite şi îndată ce este vorba de a bănui intenţiunea cuiva este greu de discutat. Dar să trec la cele susţinute mai sus, înfiinţarea celor 2 nouă institu­­ţiuni în centrele confesionale princi­pale Sibiiu şi Blaj, şi cu caracter pur confesional, faţă de băncile şi insti­tutele de până aci, la cari confesiu­nea nu era oficios declarată, îmi adu­cea aminte de povestea „Anteriului lui Arvinte“, care şi tăia poalele de la anteriu, ca să lungească mânecile şi reducea din mâneci, ca să lungească poalele, şi am arătat pericolul de a detrage capitalurile băncilor celor mici în lavorul celor de la centru, unde atâtea avantaje directe pot fi în joc. Că întrebarea mea a prins, şi a nimerit cuiul drept în cap, o dove­desc cele 5 numere ale „Revistei eco­nomice“, care caută să desvinovăţească şi să-şi apere pe patronii săi. Critica mea a venit la timpul oportun, faţă de numărul excesiv de 150 bănci, în­fiinţate cele mai inuite faţă de nici un rost public, nu pentru reducerea dobânzilor şi ieftinirea banilor, şi pen­tru a-i procura vre­unei întreprinderi româneşti, de ori­ce natură, agricul­tură, industrie, comerciu, creditul şi mijloacele necesare de desvoltare, ci cu deosebire pentru a da asalt micei proprietăţi rurale ţărăneşti. Astfel ve­dem între susţinătoarele „Rev. E.“ 3 Agricole, 3 Bănci ale Poporului, 2 Case de păstrare vecine, abia un deal le desparte — apoi în târ­gurile şi sa­tele mai măricele, existând câte 2 şi 3 bănci româneşti, cu aceeaşi menire şi acelaşi scop — şi luând aceeaşi­­dobândă.­­ Autorul răspunsului din „Rev. Ec.“­­ la pagina 259 însuşi zice textual: »De la un timp încoace am combătut şi noi fără cruţare, curentul ce s’a pornit şi continuă în scopul înfiinţărei băncilor, chiar şi în sate (oraşe româneşti câte sunt ?). Am arătat că acest curent nu poate fi priincios desvoltărei noastre eco­­nomico-financiare, şi că din contră, îl con­siderăm de-a dreptul primejdios«. »Am accentuat adesea­ ori că prin I »Solidaritatea« şi prin o politică econo­­­­mică-financiară sănătoasă şi cumpănită,­­ băncile existente pot să facă un serviciu­­ real economiei noastre naţionale (vezi efec­tul celor 20 de pe Ţara Oltului) şi că nu ar fi tot aşa, dacă numărul băncilor s’ar sporî şi pe mai departe în proporţia de până acum, pentru că în acest caz ele ar putea să devină, în loc de binefacere , o cala­mitate«. Dar ce am zis eu? Răspunzânzând la întrebarea, care este rezultatul înfiinţărei celor 150 de bănci ce le avem, am trebuit să con­stat trista experienţă, că a înfiinţa la I bănci şi de a fi membru în direcţiune I a 2—3 institute, ori agentul lor, este bine pentru iniţiatori, şi poate o ocupa­ţiune foarte productivă. Insă cum stăm cu îndrumarea poporului în ale eco­nomiei naţionale? Ion de pe Văcarea REO ACŢIUNEA, MinistratiTO ti Tipmte Brasov. piaţa mare as. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nelTanoatfl nu se primesc. Manuscripte nu se retried r«gerate primesc la Administraţi«He Sfrsov si la Turnătoarei* BIROURI d» AMUMTURI , în Visna ia M. Duftes ii schi. J^ua. Aucrentold & Emeric Lea­ner, Heinrich Schaiek, A­­r­­­nelik Nachf., Anton Orpelik. In Budapesta la A V Golber­­ger. EketeinBernat, Tuliu Le­opo.id (VTT Erssébet-körut Prețul inaertiunilor: o serie jgarmond pe o coloană li bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă $i h­.ro.­­ fală. — RECLAME pe pac na­­ 8-a o serie 20 hivni. Nr. 166. ANUL LXXII. Telefon: Nr. 220. GAZETA apare în flaaare il llauamante jeiiia Ausuo-Vaiarl? Pe un an 24 cor., n* şaa© Im*.. 12 cor., pe trei­­ ml 8 cor. N-rll de Dumbneoi 4 car. pe ee ?eatm loaasia il iliiliitsti. Pe un an 40 franci, pe sase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr K-rll de Dumbnepe 8 fr. pa an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştal© din întru şi din afară şi la d-nii colectori. itomnutil pawn Braşov. Adm­inistraţiunea. Piaţa mare târgul Inului Nr. 80, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase­­luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 8 cor. — Un esem plar 10 bani. — Atât abona­­mentele, cât şi inserţiunile de plăti Înainte. Sâmbătă 1 (14) August 1909. «­OILETONUL »GAZ. TRANS.« Alesandru de Mocsonyi. Amintiri şi aprecieri de Dr. Valeriu Bmnisce. 11. (Urmare.) Timp oportun! Ce va se zică aceasta?! Parcă il aud pe fericitul Dimandi Manole: — Toate ne-au luat Ungurii, de-am rămas numai *) în cămaşă și... (subpanta­­loni) și nici acum să nu mergem?! Să aş­­teptăm pân’ce vom fi în., pielea goală? — Nu mai aşteptăm! răspundeam noi în cor. — Acum mergem când noi voim! Când ne vor chema de sus­, nu mai voim noi. Atunci la celebra conferenţă din 1902 am văzut prima dată pe Mocsonyi »viu«. Erau chiar trei, fericiţii Alexandru, Eu­genii, şi vărul lor Zeno. Când în preajma conferinţei, umblase idolul nostru, Dr. Vasile Lucaciu, cu ideea a-i aranja lui Mocsonyi un conduct de torţe, că a revenit în politică, am stat ne­dumeriţi. Dar când s’a pornit lupta contra lui Mocsonyi nu mai puteam de bucurie. Şi când, în fine, a reuşit conferenţă să »trântească« pe Mocsonyi, eram atât de fericiţi, par’că ne-am fi văzut visul împli­nit cu ochii. Nu uit scena, că venind după votare la hotelul Neum­ehrer şi trecând pe coridor văd în o cameră pe D-na Elena Hossu- Longin, fiica venerabilului nostru Pop de Băseşti, cu... ochii plânşi Admirat­or sincer al acestei doamne, prezidenta harnicilor noastre femei dela Hunedoara, n’am putut în expansiunea fericită a sufletului, să nu mă opresc şi să întreb, că în aceste oare de mare învingere naţională, cum poate plânge chiar fiica unuia din viceprezidenţii noului comitet naţional »omogen«. Presu­puneam că i­ s-a întâmplat o mare neno­rocire. Ştergându-şi lacrămile din ochi îmi răspunse această ilustră doamnă: — Numai pe Sandra (Alex Mocsonyi) îl avem noi şi nici pe acesta nu-l ştiu preţui Românii. Am rămas încremenit. Lacrămile tot­deauna m’au înduioşat. Dar aceste lacrimi tot nu le-am putut înţelege. Mai târziu apoi, desmetecindu-mă cu încetul, de multe ori m-am gândit la a­­ceste lacrimi sfinte. Ilustra doamnă simţise, în acele mo­mente agitate, ceea ce noi cam târziu am început a înţelege. Şi va mai trece binişor timp, până când vom înţelege pe deplin toate. Mocsonyi ne-a premers în cugetare şi judecată atât de departe, încât noi, cei­­ce încă n’am scuturat toate rămăşiţele iobăgiei seculare din măduva oaselor noastre, vom mai trebui să facem o lungă cale de înălţare, până ce vom ajunge a stăpâni pe deplin acea cugetare şi ju­decată. Revenindu-mi in mausoleul delaFoeni durerosul rol a-mi lua rămas bun în nu­mele poporului român dela­­astrul ce a­­pune« n’a fost frază de ocazie, ci un ade­văr, pe care l-am resimţit în toate fibrele sufletului, când am rostit vorbele. »Prin Alexandru Mocsonyi s’a cris­talizat conştiinţa naţională a poporului, s’au lămurit aspiraţiile noastre culturale, economice şi politice, s’a statornicit po­­­­ziţia, ce ne revine ca popor egal îndrep­tăţit în legăturile de stat, din cari facem parte constitutivă. „Cu agerime de profet, a stabilit a­­cele adevăruri, dela cari nu se pot abate implacabilele legi ale evoluţiunei.­­ »Şi dacă n’a fost înţeles şi urmat de contimporanii săi, atât in tabăra potrivni­­­­că lui, cât şi uneori în tabără, căreia şi-a­­ dedicat toată agerimea minţii sale, căl- i dura inim­ei sale şi granitul caracterului său, n’are să ne mire şi să ne neliniştească, căci Alesandru Mocsonyi n’a fost acea lumânare, care luminează din momentul ce se aprinde şi încetează a lumina în momentul ce se stânge, ci acel astru ce răsare îndepărtatele zări ale universului şi apune încă înainte de ce ar putea să a­­jungă lumina lui strălucitoare pe globul nostru, doritor de lumină. »Superba imagine, din viaţa univer­sului, pe care a fixat o Eminescu în splen­didul vers: Icoana stelei ce-a murit încet pe cer se stie. Eră, pe când nu s’a zărit, _______Azi o vedem, şi nu e.__________________ »Pe când era, nu ajunse încă lumina să pătrundă în toate straturile societăţii noastre; acum de-abia, când nu mai este, se desface grandiositatea astrului înaintea ochilor noştri, devenind lumina lui: steaua conducătoare a vieţii noastre naţionale«. III. Fruntaşii bănăţeni, al căror gros a ţinut încă neclintit pe lângă Alex. Mo­csonyi în decursul campaniei »memoran­­diste«, observând sever atitudinea expec­­tantă, care şi-a impus-o Mocsonyi după ce conferenţa din 1892 a rostit acel fatal »fără amânare«, au decis, în vara anului 1893, fondarea unui ziar naţional cotidian *) Sub această, metaforă— proprie fericitului fruntaş de la Braşov — înţelege biserica şi şcoala. Dr. V. Br. Pressa germană despre medicii ma­ghiari­­Invitările ce le-au adresat medicii maghiari colegilor lor din Germania pen­tru congresul internaţional medical, ce se va ţinea în Septemvrie a. c. în Budapesta, au indispus în măsură mare pe medicii germani. »Frankfurter Zeitung« relevă tonul necuviincios al medicilor şi al presei ma­ghiare condamnând în acelaş timp dispe­ratele lor opintiri pentru crearea unei Ungarii »unitare« artificiale. Medicii ger­mani, zice »Fr. Ztg.«, nu pot aproba ten­dinţa de maghiarizare a numelor de loca­lităţi cunoscute în geografie sub nume germane. E ridicul de a pretinde dela me­dicii străini, ca savanţi străini să înveţe geografia de pe­­globul hungariec. In fond ignorarea numelor de loca­lităţi, ce nu s’au numit nici odată ungu­reşte la popoarele ce locuesc, e mai mult ridicul decât supărăcios. Din toate aceste reese câtă pripă pun Maghiarii ca să tragă o văpsea »naţională« statului lor artificial. Din cele premerse, zice acelaş ziar, mai reese şi aceea că Maghiarii nu cu­nosc urbanitatea internaţională. Dacă Ger­manii ar fi invitat pe medicii francezi la un congres internaţional în Germania, ei n’ar fi întrebuinţat pentru localităţi ca Köln, Mainz, München etc. decât expresiunile geografice cunoscute Francezilor : Cologne, Mayence şi Munich. Ziarul din Frankfurt încheie zicând că Maghiarii nu ştiu să se poarte cuviincios cu invitaţii ce îi­ aşteaptă. De aceea e probabil, că aceştia nici nu vor merge la congresul dela Budapesta, află la aceste instituţiuni să asiste la con­gres, unde vor forma o secţie separată,­­ demonstrând astfel că dânşi nu se solida- I rizează cu medicii din România. Vom vedea! Maghiarizarea şcolilor româneşti. Co­misiunea administrativă a comitatului Hu­­nedorii a luat hotărârea să închidă şcolile gr. or. române din comunele Bulzeşti şi Câmpuri prefăcându-se în şcoli comunale de stat. Motivul, care a îndemnat comisiu­­nea administrativă în urma propunerei inspectorului regesc, a fost că în ambele comune numărul copiilor obligaţi la şcoală este de 560 şi numai 36 de şcolari au loc în şcoală. Cam greu de crezut! O desmu­lţire. Simtoficiosul »Rel. Ér­tesítő« desminte ştirea, că comitetul con­gresului internaţional al medicilor din Budapesta ar fi intervenit pe lângă direc­ţiile căilor ferate şi serviciului sanitar să se ia măsuri ca toţi medicii români ce se ! Alegătorii din Gârnecia contra dep. SeghiesCU- Ziarul »Lupta« publică o scri­­soare deschisă a alegătorilor români din Carnecea, comuna natală a dep. Seghiescu. Aceşti alegători se plâng contra deputa­tului lor şi roagă pe deputaţii naţionalişti să vină în satul lor şi să ţină o adunare populară, pentru a dovedi că chiar în co­muna sa natală Seghiescu a perdut toate simpatiile. Scrisoarea e iscălită de 110 ale­gători români. Înarmările Bulgariei- Ziarul sârbesc »Politica« anunţă că Bulgaria se pregă­teşte pentru invadarea Macedoniei în caz când Turcia ar declara război Greciei. In garnizoanele din sudul Bulgariei se fac pregătiri de răsboiu. Comitagii cumpără arme cu miile. Se trimit arme şi muniţii la depozitele de arme de la frontieră spre a le distribui Bulgarilor din Macedonia. Spania cere Marocului Indemnizaţie de războiu. Ziarul »Daily Telegraph« află din Madrid, că guvernul spaniol persistă faţă de Sultanul Muley Hafid în cererea sa relativ la indemnizația de război. In caz dacă Sultanul ar refuza să îndeplinească cererea guvernului spaniol, trupele span I niole vor ocupa localitățile Teutan și Zelan.

Next