Gazeta Transilvaniei, august 1909 (Anul 72, nr. 166-187)
1909-08-01 / nr. 166
! O nouă îndrumare economică? Un răspuns a Revistei Economia 2. 1. Un articol, apărut în „G. Tr.“ Nrci 86—88 din incidentul infiinţărei „Luminei“ din Sibiiu şi a „Plugarului“ din Blaj, intitulat: „O nouă îndrumare economică?“ (sub semnul întrebărei), „Revista Economică“, organul celor 94 bănci aliate în „Solidaritatea“, il taxează de o aspră şi nemeritată critică a băncilor şi conzistoriilor noastre, şi apoi trece la personalităţi şi gratifică pe autorul, dându-i titlul de „teoretician“, pe care nu l poate satisface nimeni, deşi articolii mei nu vizau nici persoane, nici anume instituţiuni. Voiu lăsa deci autorului R. E. cuvântul, să-şi apere patronii, cum a crezut dânsul mai bine. »E clar doară pentru ori ce om cu scaun de judecată, că băncile nu pot să facă minuni şi nu pot să satisfacă toate dorinţele absurde ale unor oameni, cari n’au tăcut în viaţa lor decât teorii, fără să încerce măcar odată a-şi validita vreuna din imensul lor număr. Intre aceşti oameni fără îndoială, îmbătaţi de teorii, îl socotim şi pe d-la Ion de pe Văcarea*. Acest domn, sigur nu a încercat să-şi validiteze vreuna din salvatoarele sale teorii«. Observ în treacăt că la personalităţi nu mă voiu dimite şi îndată ce este vorba de a bănui intenţiunea cuiva este greu de discutat. Dar să trec la cele susţinute mai sus, înfiinţarea celor 2 nouă instituţiuni în centrele confesionale principale Sibiiu şi Blaj, şi cu caracter pur confesional, faţă de băncile şi institutele de până aci, la cari confesiunea nu era oficios declarată, îmi aducea aminte de povestea „Anteriului lui Arvinte“, care şi tăia poalele de la anteriu, ca să lungească mânecile şi reducea din mâneci, ca să lungească poalele, şi am arătat pericolul de a detrage capitalurile băncilor celor mici în lavorul celor de la centru, unde atâtea avantaje directe pot fi în joc. Că întrebarea mea a prins, şi a nimerit cuiul drept în cap, o dovedesc cele 5 numere ale „Revistei economice“, care caută să desvinovăţească şi să-şi apere pe patronii săi. Critica mea a venit la timpul oportun, faţă de numărul excesiv de 150 bănci, înfiinţate cele mai inuite faţă de nici un rost public, nu pentru reducerea dobânzilor şi ieftinirea banilor, şi pentru a-i procura vreunei întreprinderi româneşti, de orice natură, agricultură, industrie, comerciu, creditul şi mijloacele necesare de desvoltare, ci cu deosebire pentru a da asalt micei proprietăţi rurale ţărăneşti. Astfel vedem între susţinătoarele „Rev. E.“ 3 Agricole, 3 Bănci ale Poporului, 2 Case de păstrare vecine, abia un deal le desparte — apoi în târgurile şi satele mai măricele, existând câte 2 şi 3 bănci româneşti, cu aceeaşi menire şi acelaşi scop — şi luând aceeaşidobândă. Autorul răspunsului din „Rev. Ec.“ la pagina 259 însuşi zice textual: »De la un timp încoace am combătut şi noi fără cruţare, curentul ce s’a pornit şi continuă în scopul înfiinţărei băncilor, chiar şi în sate (oraşe româneşti câte sunt ?). Am arătat că acest curent nu poate fi priincios desvoltărei noastre economico-financiare, şi că din contră, îl considerăm de-a dreptul primejdios«. »Am accentuat adesea ori că prin I »Solidaritatea« şi prin o politică economică-financiară sănătoasă şi cumpănită, băncile existente pot să facă un serviciu real economiei noastre naţionale (vezi efectul celor 20 de pe Ţara Oltului) şi că nu ar fi tot aşa, dacă numărul băncilor s’ar sporî şi pe mai departe în proporţia de până acum, pentru că în acest caz ele ar putea să devină, în loc de binefacere , o calamitate«. Dar ce am zis eu? Răspunzânzând la întrebarea, care este rezultatul înfiinţărei celor 150 de bănci ce le avem, am trebuit să constat trista experienţă, că a înfiinţa la I bănci şi de a fi membru în direcţiune I a 2—3 institute, ori agentul lor, este bine pentru iniţiatori, şi poate o ocupaţiune foarte productivă. Insă cum stăm cu îndrumarea poporului în ale economiei naţionale? Ion de pe Văcarea REO ACŢIUNEA, MinistratiTO ti Tipmte Brasov. piaţa mare as. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nelTanoatfl nu se primesc. Manuscripte nu se retried r«gerate primesc la Administraţi«He Sfrsov si la Turnătoarei* BIROURI d» AMUMTURI , în Visna ia M. Duftes ii schi. J^ua. Aucrentold & Emeric Leaner, Heinrich Schaiek, Arnelik Nachf., Anton Orpelik. In Budapesta la A V Golberger. EketeinBernat, Tuliu Leopo.id (VTT Erssébet-körut Prețul inaertiunilor: o serie jgarmond pe o coloană li bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă $i h.ro. fală. — RECLAME pe pac na 8-a o serie 20 hivni. Nr. 166. ANUL LXXII. Telefon: Nr. 220. GAZETA apare în flaaare il llauamante jeiiia Ausuo-Vaiarl? Pe un an 24 cor., n* şaa© Im*.. 12 cor., pe trei ml 8 cor. N-rll de Dumbneoi 4 car. pe ee ?eatm loaasia il iliiliitsti. Pe un an 40 franci, pe sase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr K-rll de Dumbnepe 8 fr. pa an. Se prenumeră la toate oficiile poştal© din întru şi din afară şi la d-nii colectori. itomnutil pawn Braşov. Administraţiunea. Piaţa mare târgul Inului Nr. 80, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şaseluni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 8 cor. — Un esem plar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile de plăti Înainte. Sâmbătă 1 (14) August 1909. «OILETONUL »GAZ. TRANS.« Alesandru de Mocsonyi. Amintiri şi aprecieri de Dr. Valeriu Bmnisce. 11. (Urmare.) Timp oportun! Ce va se zică aceasta?! Parcă il aud pe fericitul Dimandi Manole: — Toate ne-au luat Ungurii, de-am rămas numai *) în cămaşă și... (subpantaloni) și nici acum să nu mergem?! Să aşteptăm pân’ce vom fi în., pielea goală? — Nu mai aşteptăm! răspundeam noi în cor. — Acum mergem când noi voim! Când ne vor chema de sus, nu mai voim noi. Atunci la celebra conferenţă din 1902 am văzut prima dată pe Mocsonyi »viu«. Erau chiar trei, fericiţii Alexandru, Eugenii, şi vărul lor Zeno. Când în preajma conferinţei, umblase idolul nostru, Dr. Vasile Lucaciu, cu ideea a-i aranja lui Mocsonyi un conduct de torţe, că a revenit în politică, am stat nedumeriţi. Dar când s’a pornit lupta contra lui Mocsonyi nu mai puteam de bucurie. Şi când, în fine, a reuşit conferenţă să »trântească« pe Mocsonyi, eram atât de fericiţi, par’că ne-am fi văzut visul împlinit cu ochii. Nu uit scena, că venind după votare la hotelul Neumehrer şi trecând pe coridor văd în o cameră pe D-na Elena Hossu- Longin, fiica venerabilului nostru Pop de Băseşti, cu... ochii plânşi Admirator sincer al acestei doamne, prezidenta harnicilor noastre femei dela Hunedoara, n’am putut în expansiunea fericită a sufletului, să nu mă opresc şi să întreb, că în aceste oare de mare învingere naţională, cum poate plânge chiar fiica unuia din viceprezidenţii noului comitet naţional »omogen«. Presupuneam că i s-a întâmplat o mare nenorocire. Ştergându-şi lacrămile din ochi îmi răspunse această ilustră doamnă: — Numai pe Sandra (Alex Mocsonyi) îl avem noi şi nici pe acesta nu-l ştiu preţui Românii. Am rămas încremenit. Lacrămile totdeauna m’au înduioşat. Dar aceste lacrimi tot nu le-am putut înţelege. Mai târziu apoi, desmetecindu-mă cu încetul, de multe ori m-am gândit la aceste lacrimi sfinte. Ilustra doamnă simţise, în acele momente agitate, ceea ce noi cam târziu am început a înţelege. Şi va mai trece binişor timp, până când vom înţelege pe deplin toate. Mocsonyi ne-a premers în cugetare şi judecată atât de departe, încât noi, ceice încă n’am scuturat toate rămăşiţele iobăgiei seculare din măduva oaselor noastre, vom mai trebui să facem o lungă cale de înălţare, până ce vom ajunge a stăpâni pe deplin acea cugetare şi judecată. Revenindu-mi in mausoleul delaFoeni durerosul rol a-mi lua rămas bun în numele poporului român delaastrul ce apune« n’a fost frază de ocazie, ci un adevăr, pe care l-am resimţit în toate fibrele sufletului, când am rostit vorbele. »Prin Alexandru Mocsonyi s’a cristalizat conştiinţa naţională a poporului, s’au lămurit aspiraţiile noastre culturale, economice şi politice, s’a statornicit poziţia, ce ne revine ca popor egal îndreptăţit în legăturile de stat, din cari facem parte constitutivă. „Cu agerime de profet, a stabilit acele adevăruri, dela cari nu se pot abate implacabilele legi ale evoluţiunei. »Şi dacă n’a fost înţeles şi urmat de contimporanii săi, atât in tabăra potrivnică lui, cât şi uneori în tabără, căreia şi-a dedicat toată agerimea minţii sale, căl- i dura inimei sale şi granitul caracterului său, n’are să ne mire şi să ne neliniştească, căci Alesandru Mocsonyi n’a fost acea lumânare, care luminează din momentul ce se aprinde şi încetează a lumina în momentul ce se stânge, ci acel astru ce răsare îndepărtatele zări ale universului şi apune încă înainte de ce ar putea să ajungă lumina lui strălucitoare pe globul nostru, doritor de lumină. »Superba imagine, din viaţa universului, pe care a fixat o Eminescu în splendidul vers: Icoana stelei ce-a murit încet pe cer se stie. Eră, pe când nu s’a zărit, _______Azi o vedem, şi nu e.__________________ »Pe când era, nu ajunse încă lumina să pătrundă în toate straturile societăţii noastre; acum de-abia, când nu mai este, se desface grandiositatea astrului înaintea ochilor noştri, devenind lumina lui: steaua conducătoare a vieţii noastre naţionale«. III. Fruntaşii bănăţeni, al căror gros a ţinut încă neclintit pe lângă Alex. Mocsonyi în decursul campaniei »memorandiste«, observând sever atitudinea expectantă, care şi-a impus-o Mocsonyi după ce conferenţa din 1892 a rostit acel fatal »fără amânare«, au decis, în vara anului 1893, fondarea unui ziar naţional cotidian *) Sub această, metaforă— proprie fericitului fruntaş de la Braşov — înţelege biserica şi şcoala. Dr. V. Br. Pressa germană despre medicii maghiariInvitările ce le-au adresat medicii maghiari colegilor lor din Germania pentru congresul internaţional medical, ce se va ţinea în Septemvrie a. c. în Budapesta, au indispus în măsură mare pe medicii germani. »Frankfurter Zeitung« relevă tonul necuviincios al medicilor şi al presei maghiare condamnând în acelaş timp disperatele lor opintiri pentru crearea unei Ungarii »unitare« artificiale. Medicii germani, zice »Fr. Ztg.«, nu pot aproba tendinţa de maghiarizare a numelor de localităţi cunoscute în geografie sub nume germane. E ridicul de a pretinde dela medicii străini, ca savanţi străini să înveţe geografia de peglobul hungariec. In fond ignorarea numelor de localităţi, ce nu s’au numit nici odată ungureşte la popoarele ce locuesc, e mai mult ridicul decât supărăcios. Din toate aceste reese câtă pripă pun Maghiarii ca să tragă o văpsea »naţională« statului lor artificial. Din cele premerse, zice acelaş ziar, mai reese şi aceea că Maghiarii nu cunosc urbanitatea internaţională. Dacă Germanii ar fi invitat pe medicii francezi la un congres internaţional în Germania, ei n’ar fi întrebuinţat pentru localităţi ca Köln, Mainz, München etc. decât expresiunile geografice cunoscute Francezilor : Cologne, Mayence şi Munich. Ziarul din Frankfurt încheie zicând că Maghiarii nu ştiu să se poarte cuviincios cu invitaţii ce îi aşteaptă. De aceea e probabil, că aceştia nici nu vor merge la congresul dela Budapesta, află la aceste instituţiuni să asiste la congres, unde vor forma o secţie separată, demonstrând astfel că dânşi nu se solida- I rizează cu medicii din România. Vom vedea! Maghiarizarea şcolilor româneşti. Comisiunea administrativă a comitatului Hunedorii a luat hotărârea să închidă şcolile gr. or. române din comunele Bulzeşti şi Câmpuri prefăcându-se în şcoli comunale de stat. Motivul, care a îndemnat comisiunea administrativă în urma propunerei inspectorului regesc, a fost că în ambele comune numărul copiilor obligaţi la şcoală este de 560 şi numai 36 de şcolari au loc în şcoală. Cam greu de crezut! O desmulţire. Simtoficiosul »Rel. Értesítő« desminte ştirea, că comitetul congresului internaţional al medicilor din Budapesta ar fi intervenit pe lângă direcţiile căilor ferate şi serviciului sanitar să se ia măsuri ca toţi medicii români ce se ! Alegătorii din Gârnecia contra dep. SeghiesCU- Ziarul »Lupta« publică o scrisoare deschisă a alegătorilor români din Carnecea, comuna natală a dep. Seghiescu. Aceşti alegători se plâng contra deputatului lor şi roagă pe deputaţii naţionalişti să vină în satul lor şi să ţină o adunare populară, pentru a dovedi că chiar în comuna sa natală Seghiescu a perdut toate simpatiile. Scrisoarea e iscălită de 110 alegători români. Înarmările Bulgariei- Ziarul sârbesc »Politica« anunţă că Bulgaria se pregăteşte pentru invadarea Macedoniei în caz când Turcia ar declara război Greciei. In garnizoanele din sudul Bulgariei se fac pregătiri de răsboiu. Comitagii cumpără arme cu miile. Se trimit arme şi muniţii la depozitele de arme de la frontieră spre a le distribui Bulgarilor din Macedonia. Spania cere Marocului Indemnizaţie de războiu. Ziarul »Daily Telegraph« află din Madrid, că guvernul spaniol persistă faţă de Sultanul Muley Hafid în cererea sa relativ la indemnizația de război. In caz dacă Sultanul ar refuza să îndeplinească cererea guvernului spaniol, trupele span I niole vor ocupa localitățile Teutan și Zelan.