Gazeta Transilvaniei, decembrie 1909 (Anul 72, nr. 259-283)
1909-12-01 / nr. 259
SED ACŢIUNEA, iiMistratimsa ii Tfgotnli SffMT, piaţa marss ne. 80. TELEFON Nr. 226. Scrisori nerranoftto nu se primesc. Jf.jmascr*?t« nu s© ^etîâîait» ; a ? e r a t e gi*» priîr.QOo ia Adminiatrwțîwf.s Iresov !?i lo. următoarele BIPQURI tip ANUNȚURI: în V'QfU» iu M. Dukes NactoL N'Câ» A 3Kemeid £fc Emeric Lecaer, Heinrich Schalek. A. O- pe..ik .Nfti.hf., Anton Onpelik. In Bniofipoeta ia A, V Golberg©r, Skstoin-Bernat. Iuliu Leopo.-d (VII Erasébet-körut Prețul inperţiunilor: o seriefarum rid pe o coloana Ii bani peafcra o publica-o. Publicări mei dosi» după tarifă 31 invo labă- - SEVLaMK pe pagina 8-a o sene 20 bani. ANUL LXXII Tslsfon, Nr. 226. isov, Limi-Iarţi 1 (14) Decemvrie GAZETA apare mnagiar? -Atesamente pestru Anstic-Unm. Pe un an 24 cor., da s.d3« te 12 cor., pe trei I m!8 oo¥ N rlI de Dumbaci 4 cor» pe ert Pentru somoala si siiiisimi. Pe un an 40 trancî, pe saia«» luni 20 fr., pe trei luni 10 ir îi-rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate off oiile poştale din întru şi du afară şi la d-nii colectori. AWMmentul ppntru Braşov: AdministraţSunssi, Piaţa iaay« fcârgul Inului Nr. ,K. erugxtt I. Pe un an 20 cor*, pe șase luni 10 cor., pe trei ;m.i e o«»r Cu dusul acasă . Pe un an 20 cor., pe șase luni 12 cor., t*. trei luni 8 cor. — Un esem pi ar 10 bani. — Atât abona mentele, cât și insorțiuni* 1 \ 8\:nt a se plăti lin signal de alarmă. Având în fata noastră un caz grav, care amenință a se generaliza, dăm în fruntea ziarului corespondenţa de mai la vale. Onor. Redacţiune ! Ne este încă în vie memorie atacul sau mai bine zis atentatul cutezat, ce s’a fost îndreptat în contra şcoalelor aşa numite ,grăniţăreşti“ din comitatul Făgăraşului, mai anul trecut, când comisiunea administrativă, sub conducerea celui mai şovinist fişpan, pe care lam avut vreo dată, a fost decretat peste noapte limba maghiară ca limbă de propunere pentru toate obiectele de învăţământ din acele şcoale. Ne este însă cunoscută laudabila energie şi forţele unanime şi desperate depuse de conducătorii naturali ai acestor şcoale, in frunte cu deputatul Dr. Şerban, pentru ca să obţină de la ministru revocarea acestei nelegale disposiţiuni, rămânând, ca numai patru obiecte să se propună şi în limba maghiară. Se vede însă că propunerea în limba română, a celorlalte studii este un spin în ochii şovinistelor autorităţi şcolare din comitatul nostru. Căci acestea folosindu-se de micimea de suflet a unor învăţători, totuşi a adus lucrul acolo, că în şcoalele graniţăreşti, să se propună şi alte obiecte în limba maghiară. Ba iu unele şcoale, cum e de pildă cea din Viştea vii, nu se mai propune absolut nimic româneşte. Chiar şi în şcoalele româneşti confesionale, cari au întregire dela stat, încă se încetăţeneşte aşa pe neobservate acelaş mod păgubitor şi primejdios de instrucţiune. Un caz recent, foarte caracteristic s’a petrecut acum cu şcoala graniţărească din comuna Scorei. Inspectorul regesc, mereu a stăruit, ca la aceasta şcoală să se sistemizeze un al treilea post didactic, care să se întregească cu o învăţătoare. Eforia şcolară s’a întrunit şi a decis sistemizarea postului al 3-lea, l-a financiarizat, a stabilit condiţiunile de concurs, toate cu înţelesul inspectoratului regesc. Apoi textul concursului aprobat şi de inspectorul regesc, l-a trimis, dimpreună cu taxa de publicare şi la foaia oficioasă din Budapesta. Terminul de concurs pentru învăţătoare este fixat pe 10 Decemvrie e. n. Dar ce să vezi ? In zilele acestea administraţia foaiei oficioase din Budapesta remite eforiei şcolare din Scorei, taxa de publicare, cu observarea că concursul, retractat fiind, nu se poate publica. Adecă , inspectorul regesc a regretat aprobarea dată textului de concurs, aşa precum l’a statorit eforia şcolară, şi la 23 Noemvrie l’a desaprobat, apoi Iară ştirea eforiei şcolare, a sistat publicarea concursului în textul prim aprobat şi de eforie şi de d-sa, şi va fi dispus să publice concursul în textul ticluit numai de d-sa. Făr-’ că ce scopuri urmăreşte prin aceasta, uşor e de prevăzut. Eforia şcolară însă trebue să-şi facă datorinţa, aşa precum i-o marchează legea şi interesele şcoalei din Scorei, nu după poftele şoviniste ale nu ştim cui. Şi aceasta cu atât mai vârtos, cu cât ne este cunoscut, că inspectorul regesc pregăteşte o asemenea soarte şi altor şcoale grăniţareşti, precum e cea din Copăcel, şi unele confesionale. Iar în faţa acestor stări de lucruri triste, dureroase, păgubitoare şi cangrenoase, să ne întrebăm în cel mai înalt tenor: unde sunt şi ce fac cei doi capi confesionali ai şcoalelor confesionale din comitatul Făgăraşului, vicarul şi protopopul Făgăraşului? E de ajuns, că fac numai vizitaţiuni „canonice“, cât de dese, ca să ronţăie de pe parochii pauşale de călătorie şi diurne grase, pentru ca la urma urmelor să constate numai atât, că cutare preoteasă n-a şters de prav arhiva parochială, şi pentru acest păcat, nu preoteasa ci popa să fie citat în cancelaria din centru, ca să fie pedepsit. Unde sunt „conducătorii“ poporului, cei cari prin ziaristică mereu s-au lăudat ei înşişi pe sine, că stau şi se pun în fruntea tuturor acţiunilor pentru binele românesc. Pentru ce tac toţi, şi cu ei tace şi poporul câlmăcit de ei, şi nu-şi ridică glasul contra mizeriilor nesăbuite, zilnice, cari se fac de cătr satrapii şovinismului bietelor noastre şcoale, şi învăţători? Pentru ce nu se ridică toţi ca unul şi unul ca toţi şi să meargă — chiar şi în dubietatea rezultatului — cu jalbele îndreptăţite pănă la ministru ? Şi mai pe sus de toate unde este şi ce face în astfel de cazuri, lăudatul nostru alişpan român, care niciodată n-are tăria de convingere nici curagiul unui bărbat, să apere şi cea mai clară, mai dreaptă, mai legală şi mai simplă cauză din punct de vedere românesc, ci toate le subcrie şi executează cu punctualitatea unui automat, în care băgând taxa prescrisă, îţi oferă obiectul fără nici un scrupul. Pentru aceea au iubitat, la alegerea dânsului, toţi Românii din comitat, ca astăzi să-l vedem un instrument docil, cu capul plecat, în mânile unui băiat, ajuns în capul comitatului nostru?... De sub Degoiu, Decemvrie 1909. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« ...Şi nu mai sunt nici flori, nici doine. Molatici fulgii de zăpadă Se lasă ’ncet, tot mai cu teamă, De parcă se sfiesc să cadă. Ci tu-mi răsai frumoasă ’n minte, Şi parcă iar e primăvară Şi iar e cântec şi lumină Şi fluturi albi şi flori pe-afară. (Budapesta.) 1. Costa. Amintiri despre Dr. Augustin Bunea. Bucureşti, Dec. 1909. Au trecut în vară 17 ani de când am cunoscut întâia oară pe regretatul canonic Bunea. Plecând în vara anului 1892 la băile Sângeorgiului de lângă Năsăud, cu colegul d. T. Speranţă, şăgalnicul anecdotist, ne-am fost oprit pentru o zi de Duminecă în Blaj. Voiam să vedem şi pe mitropolitul de atunc , nemuritorul Lancez, care şi-a eternizat numele prin întemeiarea Institutului de băieţi, ce poartă numele lui, în Blaj. Ne prezentăm la reşedinţă, unde ne întâmpină un bărbat în puterea vârstei, bine legat, frumos, de statură mijlocie, cu înfăţişare mândră : un cap de studiu, o frunte senină, de sub care străluceau nişte ochi de o neobişnuită lumină fosforică, un nas roman — ca întreaga-i figură, buze rumene de fată mare, o gură regulată, o barbă blondă, plină, tăiată scurt, un trup mlădios ca şi tras prin inel, — în sfârşit întreg bărbatul acesta parcă era unul dintre acele modele desăvârşite, după cari sculptorii de talent obicinuesc a-şi fasona capo d’operile lor. Acest om ideal ne împune şi mai mult cu prea curata şi prea frumoasa lui reverendă. — »Ce doriţi, domnilor, Vă rog?«— răsună glasul lui armonios, simpatic, întovărăşit de un fin surâs amestecat, cu seriozitatea omului ce ţi se impune de la întâia clipită. Suntem profesori din Bucureşti. V. Gr. B.. T. Sp... şi trecând pe la Blaj, ne- am oprit dorind să vedem pe I. P. S. Sa ! mitropolitul«. . »Secretarul Dr. Bunea ! — Ne întinde deodată amândouă marile plăcut emoţionat, căci ne cunoştea după nume şi după lucrări mai de mult — »Regret, domnilor, că de astă dată n-o să vă pot împlini această dorinţă justificinta ad-voastră, deoarece Excelenţa Sa este cam morbos ; dar în schimb o să am plăcerea a Vă arăta lunuri vrednice de văzut, ce le avem aci în castelul mitropolitan, ca şi în alte tocuri în Blaj !« Şi cu multă bunăvoinţă şi afabilitate ne conduse, ne arătă şi ne explică totul în castel, în capela şi în clădirea de la poarta curţii metropolitane... Ne invitase şi la masă, ceea ce n-am putut să primim căci promisesem mai înainte distinsului nostru coleg, profesorului Ioan F. Negruţiu Am stat atunci de vorbă cu distinsul nostru Cicerone mai bine de o oră, în care timp am putut observa pe omul superior în toate privinţele. Ne-am despărţit, regretând cel puţin eu, că a sburat prea repede timpul, în care mă fermeca tânărul secretar metropolitan. Au trecut 14 ani la mijloc în cari nu ne mai văzuserăm. Prin August sau Septemvrie 1906 în una din zilele frumoase ne aflam cu soţia la expoziţia noastră generală la Filaret, pe una din terasele de sub palatul artelor, de unde se desfăşura o privelişte încântătoare privitorului peste întregul teritor ocupat de expoziţie. Printre nenumăraţii vizitatori, cari valuri-valuri se miscau înspre noi—eram un grup de cunoscuţi—zărim iarăş mândra figură a lui Bunea, puţin schimbată, dar tot impunătoare Nu credeam ochilor, mai ales că auzisem despre dânsul că ar fi plecat în Italia. Dar mândrul bărbat se apropie de noi, veni drept la mine, exprimându-şi bucuria că ne revedem după 15 ani şi admiraţia expoziţiei române, încredinţându ne că priveliştea e mai frumoasă , decât la Milano, unde în acelaş timp era o expoziţie... L’am admirat şi atunci pentru marile sale calităţi, dar mai ales pentru entuziasmul cu care vorbia despre es-i poziţie ca despre cel mai important fenomen cultural al neamului românesc întreg, care ne va rdica prestigiul înaintea străinilor, arătându-le marea putere de viaţă şi tendinţa neobosită cătră progresul general. Şi luminoşii lui ochi străluciau mai tare şi vocea lui sonoră vibra mai armonios şi întreaga lui fiinţă avea par’că ceva divin în sine... Şi pe unde trecea, lumea ce-i întâlnia, îl privia cu mirare, petrecându-l cu ochii, până-i perdea din vedere... Dar prilejul de a-l fi cunoscut bine după toate laturile, l’am avut în vara anului 1908, când am petrecut împreuna o lună de zile la băile din Basna, (în Transilvania). Acolo eram aproape toată ziua împreună, la masă, la plimbare,de multeori la baie, la basm, căci canonicul Bunea pa cât era de savant, pe atât era de familiar şi de democrat, umblând, conversând şi glumind cu fiecare din societatea românească, pe care am fost adunat’o în: IV. Pentru fondul jubilar al „gazetei“ am primit ca mulţumită de la d-l Dr Liviu de Leményi din Sibiiu 4 cor. O veste de la Club. »Keleti Értesítő« află că membrii partidului naţionalităţilor vor veni la începutul săptămânei viitoare la Budapesta pentru a discuta atitudinea lor în timpul crizei. Partidul naţionalităţilor speră că in desfăşurarea lucrurilor se poate aştepta la împlinirea cel puţin în parte a aspiraţiilor sale. Naţionalităţile consideră actualul guvern ca provizoriu şi după părerea lor orice rezolvire politică are ca primă misiune să reguleze chestia naţionalităţilor. In această privinţă cele mai mari speranţe sunt legate de un cabinet Khuen- Hedervary, pentru că acesta va face probabil un loc mai larg naţionalităţilor în administraţie. Deputatul Mihail Polit scrie în ziarul său, că nu este exclusă o cooperare a lui Khuen-Hedervary cu Iusth, pentru că ambii au declarat în dese rânduri că trebue încheiată pacea cu naţionalităţile şi că interesele Ungariei cer rezolvirea chestiei naţionalităţilor. Un ziar românesc din provincie scrie azi că e de aşteptat ca in cazul când va veni la putere un regim Khuen-Hedervary să fie numiţi şi obergespani români. Iuliu Iustic a cerut aceasta în diverse rânduri şi legea cu privire la naţionalităţi prescrie în mod clar că în comitatele unde majoritatea populaţiei e românească să fie numiţi cât mai mulţi funcţionari români. Ziarul „Ludove Noviny* despre România. Din Pojun ni se scrie: In anul trecut de Duminecă ziarul »Ludove Noviny« publică un raport frumos despre sărbările înaugurărei palatului »Tribunei«, aducând elogii pressei româneşti. Se menţionează îndeosebi că duioasa şi entusiasta primire ce s-a făcut deputatului Hodza. In acelaş număr vedem reproduse din »Gaz. Transilvaniei« întreaga corespondenţă, ce a-ţi publicat-o despre sărbarea dela Skalicza şi despre acţiunea Cehi, iar întreprinsă în favorul copiilor slovaci. — Ooresp.