Gazeta Transilvaniei, decembrie 1909 (Anul 72, nr. 259-283)

1909-12-01 / nr. 259

SED ACŢIUNEA, iiMistratimsa ii Tfgotnli SffMT, piaţa marss ne. 80. TELEFON Nr. 226. Scrisori nerranoftto nu se primesc. Jf.jmascr*?t« nu s© ^etîâîait» ; a ? e r a t e gi*» priîr.QOo ia Adminiatrwțîwf.s Iresov !?i lo. următoarele BIPQURI tip ANUNȚURI: în V'QfU» iu M. Dukes NactoL N'Câ» A­ 3Kemeid £fc Emeric Lec­­aer, Heinrich Schalek. A. O- pe..ik .Nfti­.hf., Anton Onpelik. In Bniofipoeta ia A, V Golber­­g©r, Skst­oin-Bernat­. Iuliu Le­opo.-d (VII Erasébet-körut Prețul inperţiunilor: o serie­­farum rid pe o coloana Ii bani peafcra o publica-o. Publicări mei dosi» după tarifă 31 invo­ labă- - SEVLaMK pe pagina 8-a o sene 20 bani. ANUL LXXII Tslsfon, Nr. 226. isov, Limi-Iarţi 1 (14) Decemvrie GAZETA apare mnagi­ar? -A­­tesamente pestru Anstic-Unm. Pe un an 24 cor., da s.d3« te 12 cor., pe trei I m!­8 oo¥ N­ rlI de Dumb­aci 4 cor» pe ert Pentru somoala si siiiisimi. Pe un an 40 trancî, pe saia«» luni 20 fr., pe trei luni 10 ir îi-rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate off oiile poştale din întru şi du afară şi la d-nii colectori. AWMmentul ppntru Braşov: AdministraţSunssi, Piaţa iaay« fcârgul Inului Nr. ,­K­. er­ugxtt I. Pe un an 20 cor*, pe șase luni 10 cor., pe trei ;m.i e o«»r Cu dusul acasă . Pe un an 20 cor., pe șase luni 12 cor., t*. trei luni 8 cor. — Un esem pi ar 10 bani. — At­ât abona mentele, cât și insorțiuni* 1 \ 8\:nt a se plăti lin signal de alarmă. Având în fata noastră un caz grav, care a­­menință a se generaliza, dăm în fruntea ziarului corespondenţa de mai la vale. Onor. Redacţiune ! Ne este încă în vie memorie ata­cul sau mai bine zis atentatul cute­zat, ce s’a fost îndreptat în contra şcoalelor aşa numite ,grăniţăreşti“ din comitatul Făgăraşului, mai anul trecut, când comisiunea administra­tivă, sub conducerea celui mai şovi­­nist fişpan, pe care lam avut vre­o dată, a fost decretat peste noapte limba maghiară ca limbă de propu­nere pentru toate obiectele de învă­ţământ din acele şcoale. Ne este însă cunoscută laudabila energie şi forţele unanime şi despe­rate depuse de conducătorii naturali ai acestor şcoale, in frunte cu depu­tatul Dr. Şerban, pentru ca să obţină de la ministru revocarea acestei nele­gale disposiţiuni, rămânând, ca nu­mai patru obiecte să se propună şi în limba maghiară. Se vede însă că propunerea în limba română, a celorlalte studii este un spin în ochii şovinistelor autori­tăţi şcolare din comitatul nostru. Căci acestea folosindu-se de micimea de suflet a unor învăţători, totuşi a adus lucrul acolo, că în şcoalele graniţă­­reşti, să se propună şi alte obiecte în limba maghiară. Ba iu unele şcoale, cum e de pildă cea din Viştea vii, nu se mai propune absolut nimic ro­mâneşte. Chiar şi în şcoalele româneşti con­fesionale, cari au întregire dela stat, încă se încetăţeneşte aşa pe neobser­vate acelaş mod păgubitor şi primej­dios de instrucţiune. Un caz recent, foarte caracteris­tic s’a petrecut acum cu şcoala gra­­niţărească din comuna Scorei. Inspectorul regesc, mereu a stă­ruit, ca la aceasta şcoală să se siste­­­mizeze un al treilea post didactic,­­ care să se întregească cu o învă­­­­ţătoare. Eforia şcolară s’a întrunit şi a decis sistemizarea postului al 3-lea, l-a financiarizat, a stabilit condiţiunile de concurs, toate cu înţelesul inspec­toratului regesc. Apoi textul concur­sului aprobat şi de inspectorul re­gesc, l-a trimis, dimpreună cu taxa de publicare şi la foaia oficioasă din Budapesta. Terminul de concurs pentru în­văţătoare este fixat pe 10 Decemvrie e. n. Dar ce să vezi ? In zilele acestea administraţia foaiei oficioase din Budapesta remite eforiei şcolare din Scorei, taxa de publicare, cu observarea că concur­sul, retractat fiind, nu se poate pu­blica. Adecă , inspectorul regesc a re­gretat aprobarea dată textului de con­curs, aşa precum l’a statorit eforia şcolară, şi la 23 Noemvrie l’a desa­­probat, apoi Iară ştirea eforiei şco­lare, a sistat publicarea concursului în textul prim aprobat şi de eforie şi de d-sa, şi va fi dispus să publice concursul în textul ticluit numai de d-sa. Făr-’ că ce scopuri urmăreşte prin aceasta, uşor e de prevăzut. Efo­ria şcolară însă trebue să-şi facă da­­torinţa, aşa precum i-o marchează le­gea şi interesele şcoalei din Scorei, nu după poftele şoviniste ale nu ştim cui. Şi aceasta cu atât mai vârtos, cu cât ne este cunoscut, că inspec­torul regesc pregăteşte o asemenea soarte şi altor şcoale grăniţareşti, precum e cea din Copăcel, şi unele confesionale. Iar în faţa acestor stări de lu­cruri triste, dureroase, păgubitoare şi cangrenoase, să ne întrebăm în cel mai înalt tenor: unde sunt şi ce fac cei doi capi confesionali ai şcoalelor confesionale din comitatul Făgăra­şului, vicarul şi protopopul Făgăra­şului? E de ajuns, că fac numai vi­­zitaţiuni „canonice“, cât de dese, ca să ronţăie de pe parochii pauşale de călătorie şi diurne grase, pentru ca la urma urmelor să constate numai atât, că cutare preoteasă n-a şters de prav arhiva parochială, şi pentru a­­cest păcat, nu preoteasa ci popa să fie citat în cancelaria din centru, ca să fie pedepsit. Unde sunt „conducătorii“ popo­rului, cei cari prin ziaristică mereu s-au lăudat ei înşişi pe sine, că stau şi se pun în fruntea tuturor acţiu­nilor pentru binele românesc. Pentru ce tac toţi, şi cu ei tace şi poporul câlmăcit de ei, şi nu-şi ridică glasul contra mizeriilor nesăbuite, zilnice, cari se fac de căt­r satrapii şovinis­mului bietelor noastre şcoale, şi în­văţători? Pentru ce nu se ridică toţi ca unul şi unul ca toţi şi să meargă — chiar şi în dubietatea rezultatului — cu jalbele îndreptăţite pănă la ministru ? Şi mai pe sus de toate unde este şi ce face în astfel de cazuri, lăudatul nostru alişpan român, care niciodată n-are tăria de convingere nici curagiul unui bărbat, să apere şi cea mai clară, mai dreaptă, mai le­gală şi mai simplă cauză din punct de vedere românesc, ci toate le sub­­crie şi executează cu punctualitatea unui automat, în care băgând taxa prescrisă, îţi oferă obiectul fără nici un scrupul. Pentru aceea au iubitat, la alegerea dânsului, toţi Românii din comitat, ca astăzi să-l vedem un in­strument docil, cu capul plecat, în mânile unui băiat, ajuns în capul co­mitatului nostru?... De sub Degoiu, Decemvrie 1909. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« ...Şi nu mai sunt nici flori, nici doine. Molatici fulgii de zăpadă Se lasă ’ncet, tot mai cu teamă, De par­că se sfiesc să cadă. Ci tu-mi răsai frumoasă ’n minte, Şi par­că iar e primăvară Şi iar e cântec şi lumină Şi fluturi albi şi flori pe-afară. (Budapesta.) 1. Costa. Amintiri despre Dr. Augustin Bunea. Bucureşti, Dec. 1909. Au trecut în vară 17 ani de când am cunoscut întâia oară pe regretatul ca­nonic Bunea. Plecând în vara anului 1892 la băile Sângeorgiului de lângă Năsăud, cu colegul d. T. Speranţă, şăgalnicul anec­­dotist, ne-am fost oprit pentru o zi de Duminecă în Blaj. Voiam să vedem şi pe mitropolitul de atunc , nemuritorul L­an­cez, care şi-a eternizat numele prin înte­­meiarea Institutului de băieţi, ce poartă­­ numele lui, în Blaj. Ne prezentăm la re­şedinţă, unde ne întâmpină un bărbat în puterea vârstei, bine legat, frumos, de sta­tură mijlocie, cu înfăţişare mândră : un cap de studiu, o frunte senină, de sub care străluceau nişte ochi de o neobiş­nuită lumină fosforică, un nas roman — ca întreaga-i figură, buze rumene de fată mare, o gură regulată, o barbă blondă, plină, tăiată scurt, un trup mlădios ca şi tras prin inel, — în sfârşit întreg bărba­­tul acesta par­că era unul dintre acele modele desăvârşite, după cari sculptorii de talent obicinuesc a-şi fasona capo d’o­­perile lor. Acest om ideal ne împune şi mai mult cu prea curata şi prea frumoasa lui reverendă. — »Ce doriţi, domnilor, Vă rog?«— răsună glasul lui armonios, simpatic, în­tovărăşit de un fin surâs amestecat, cu seriozitatea omului ce ţi­ se impune de la întâia clipită. Suntem profesori din Bucureşti. V. Gr. B.. T. Sp... şi trecând pe la Blaj, ne-­­ am oprit dorind să vedem pe I. P. S. Sa ! mitropolitul«. . »Secretarul Dr. Bunea !­ — Ne­­ întinde deodată amândouă marile plăcut emoţionat, căci ne cunoştea după nume şi­­ după lucrări mai de mult­ — »Regret, domnilor, că de astă dată­­ n-o să vă pot împlini această dorinţă ju­­­­stificinta ad-voastră, deoarece Excelenţa Sa este cam morbos ; dar în schimb o să am plăcerea a Vă arăta lunuri vrednice de văzut, ce le avem­ aci în castelul mitropo­litan, ca şi în alte tocuri în Blaj !« Şi cu multă bunăvoinţă şi afabilitate ne con­duse, ne arătă şi ne explică totul în cas­tel, în capela şi în clădirea de la poarta curţii metropolitane... Ne invitase şi la masă, ceea ce n-am putut să primim căci promisesem mai înainte distinsului nostru coleg, profesorului Ioan F. Negruţiu Am stat atunci de vorbă cu dis­tinsul nostru Cicerone mai bine de o oră, în care timp am putut observa pe omul superior în toate privinţele. Ne-am des­părţit, regretând cel puţin eu, că a sburat prea repede timpul, în care mă fermeca tânărul secretar metropolitan. Au trecut 14 ani la mijloc în cari nu ne mai văzuserăm. Prin August sau Septemvrie 1906 în una din zilele fru­moase ne aflam cu soţia la expoziţia noa­stră generală la Filaret, pe una din tera­sele de sub palatul artelor, de unde se desfăşura o privelişte încântătoare privi­torului peste întregul teritor ocupat de expoziţie. Printre nenumăraţii vizitatori, cari valuri-valuri se miscau în­spre noi—eram un grup de cunoscuţi—zărim iarăş mân­dra figură a lui Bunea, puţin schimbată, dar tot impunătoare Nu credeam ochilor, mai ales că auzisem despre dânsul că ar fi plecat în Italia. Dar mândrul bărbat se apropie de noi, veni drept la mine, expri­­mându-şi bucuria că ne revedem după 15 ani şi admiraţia expoziţiei române, încredin­­ţându ne că priveliştea e mai frumoasă , decât la Milan­o, unde în acelaş timp era o expoziţie... L’am admirat şi atunci pen­tru marile sale calităţi, dar mai ales pen­tru entuziasmul cu care vorbia despre es-­i poziţie ca despre cel mai important feno­­­­men cultural al neamului românesc întreg,­­ care ne va r­dica prestigiul înaintea străi­­­­nilor, arătându-le marea putere de viaţă­­ şi tendinţa neobosită cătră progresul ge­­­­neral. Şi luminoşii lui ochi străluciau mai­­ tare şi vocea lui sonoră vibra mai armo­nios şi întreaga lui fiinţă avea par’că ceva divin în sine... Şi pe unde trecea, lumea ce-i întâlnia, îl privia cu mirare, petre­­cându-l cu ochii, până-i perdea din ve­dere... Dar prilejul de a-l fi cunoscut bine după toate laturile, l’am avut în vara a­­nului 1908, când am petrecut împreuna o lună de zile la băile din Basna, (în Tran­silvania). Acolo eram aproape toată ziua împreună, la masă, la plimbare,de multe­­ori la baie, la basm­, căci canonicul Bunea pa cât era de savant, pe atât era de fa­­miliar şi de democrat, umblând, conver­­sând şi glumind cu fiecare din societatea românească, pe care am fost adunat’o în:­ IV. Pentru fondul jubilar al „gazetei“ am primit ca mulţumită de la d-l Dr Liviu de Leményi din Sibiiu 4 cor. O veste de la Club. »Keleti Értesítő« află că membrii partidului naţionalităţilor vor veni la începutul săptămânei viitoare la Budapesta pentru a discuta atitudinea lor în timpul crizei. Partidul naţionalităţilor speră că in desfăşurarea lucrurilor se poate aştepta la împlinirea cel puţin în parte a aspira­ţiilor sale. Naţionalităţile consideră actualul gu­vern ca provizoriu şi după părerea lor ori­ce rezolvire politică are ca primă misiune să reguleze chestia naţionalităţilor. In această privinţă cele mai mari speranţe sunt legate de un cabinet Khuen- Hedervary, pentru că acesta va face proba­bil un loc mai larg naţionalităţilor în ad­ministraţie. Deputatul Mihail Polit scrie în ziarul său, că nu este exclusă o cooperare a lui Khuen-Hedervary cu Iusth, pentru că ambii au declarat în dese rânduri că trebue în­cheiată pacea cu naţionalităţile şi că inte­resele Ungariei cer rezolvirea chestiei na­ţionalităţilor. Un ziar românesc din provincie scrie azi că e de aşteptat ca in cazul când va veni la putere un regim Khuen-Hedervary să fie numiţi şi obergespani români. Iuliu Iustic a cerut aceasta în diverse rânduri şi legea cu privire la naţionalităţi prescrie în mod clar că în comitatele unde majo­ritatea populaţiei e românească să fie nu­miţi cât mai mulţi funcţionari români. Ziarul „Ludove Noviny* despre Ro­mânia. Din Pojun ni se scrie: In a­nul tre­cut de Duminecă ziarul »Ludove Noviny« publică un raport frumos despre sărbările înaugurărei palatului »Tribunei«, aducând elogii pressei româneşti. Se menţionează îndeosebi că duioasa şi entusiasta primire ce s-a făcut deputatului Hodza. In acelaş număr vedem reproduse din »Gaz. Transilvaniei« întreaga cores­pondenţă, ce a-ţi publicat-o despre sărba­­­rea dela Skalicza şi despre acţiunea Cehi, iar întreprinsă în favorul copiilor slo­vaci. — Ooresp.

Next