Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1910 (Anul 73, nr. 1-23)
1910-01-01 / nr. 1
SE!) ACŢIUNEA: V'iMsîraţiMei îl Tipqit&Si Scâssv, piaţa ivar*, ar. 33 TELEFON Nr. 298. Ksîigori aetraneata na a© primoso. )!GJort.scripte na ca r©t-?iiait.. înserate 5« primesc ia Adîtîinlfitrațîan* Srasov si 1«, armHt.oareiî* GiPSURI de ARUMTURI : izt Vi^na ia 11, Dukes Nacht'., Wua:. Aaa-on%kl & Resorie Losß$2. Heinrich Sohaiek. A. ONacht., Anton Oppelik. ?n Sudspeata la A. Y Golber££ d r. Ekerein Bemat luliu Leoopold (VII Erzsebet-könit Prețui Snsartlunilor, o serie vRisxond pa o coloană U Vani ^«DiDtra o publicare. Publicări a*sidies^ după tarifă și îovo. '.sa, - — REGLA MS pe pagina sa o «prie 20 bani. Nr. 1.—And LXXra. (Număr de Duminecă 1.) Telefon: Nr. 226. GAZETA apare îs ilsoare ii Aboaasiă&tansatri Antii-Ungini Pe un an 24 cor., o«» saaa la ■, 12 cor., pe troiiaar D oar B-ril do Duminosâ 4 cor m s ?f2tra St ItiIiilPO Fe un an 40 iîanci, pe s» Lan! 30 ir., pe ttc-j luni 10 ■? Krfi de Dumiri ..os 8 fr. ps cn. §® prennrnvtâ la tost« ut • Oîxle poştale îia întru şi 4, 1 afară şi In d- ni colectori, iteratul »vatra Braşov, Administraţia iss, Piaţa ,tais târgul Inului Nr. 30. etagîu L Fo un an 21 coîo, pe şase xum 10 cor., pa rtei luni fa coî Ou dunul acu. ,a . Pe un an 2 cor... pe case nul 12 cor., ț tr©ţ luni ft 60. — lin cseré pinr 10 bani. — At At abc-); mentole. cor si msei tiun i sânt a fie olă.' imsov, Vineri 1 (14) Ianuarie 1910. Alături cx-Iex. Nevotându-se pănă la sfârșitul anului budgetul pentru anul 1910 în dieta țârii, ţeara a întrat in ex-lex. Aceasta înseamnă pentru Cetăţeni întâi şi întâi că nu trebue să plătească dările la termin. Bine să vă însemnați : de plătit, tot trebue plătite dările, numai nu la termin. Să nu vă lăsaţi dar amăgiţi, ci ascultaţi aceste staturi ce Ie dă »Revista Economică«. in ce priveşte pe contribuabilii parlici^Uri, îndeosebi poporul nostru ţăran, şi a.şa cam greoi la plătirea contribuţiilor. dem ca este spre binele lui să nu îngrămădi prea multe restanţe de contribuţii. Expeikmţet# ultimilor ani " după încetarea ex-tex-ului organelecare au uzat, fără milă de cele mai pre mijloace pentru încassarea contricţiilor rămase neplătite vor d fost pentru uiţi o învăţătură amară. De aceea altetualii noştri, dela sate, şi organele noaie de publicitate îşi vor împlini numai d -itorinţa de luminători ai poporului, da‘‘1 vor îndemna pe acesta stăruitor, ca după putinţă să-şi achite şî în ex lex, toate contribuţiiie şi competinţeie datorite start»». ♦ Cu totul în altă situaţie se afla însă băncile şi alte instituţionale noastre. Printr’un procedeu de tot simplu al lor «Mexin poate ajunge indirect un promovător al intereselor noastre valturate. lată cum. Sub durata ex-lex-ului bănciie şi alte instituţii ale noastre supuse la contribuţiune să nu plătească nici un fel de contribuţii şi competinţe erariale , ci sumele, ce ar fi a se vărsa sub aceşti titli in cassele statului să le considere de la scadenţa lor ca depozit la institutul propriu, fructificându-se cu dobânda obicinuită la instituL După încetarea ex-tex-ului, capitalurile astfel adunate să se verse în contul contribuţiilor restante, iar dobânda lor sei se întrebuinţeze pentru un scop cultural sau filantropic româinesc. O mare banca românească a hotărât deja să facă așa. Dacă toate bănciie i-ar urma, s’ar putea aduna o sumă considerabilă, socotind că băncile noastre plătesc cam l */s mii. cor. dare la an. FOILETONUL »GAZ. TRAN*».« Lirice. De B. Tremfianu. Tu m-ai privit în clipa despărţirii, Că inima în piept tremurătoare, Mi se topea ca fulgul de zăpadă Privit de-o rază caldă de la soare. De zece ori şopteam: rămâi cu bine! Dar mânile stăteau încătuşate ; Simţeam în lunga-ţi strângere de mână diumul iubirei cum se sbate. * mei aleargă dorul te mire dar, că sbor, de scurtă nu e calea când e nebunul dor. jp de rouă-i stinge setea, e-i cină de ’mpărat... ;ea roman îşi pierde mintea un pustiu de sărutat! Voinţa Majestăţii Sale. La vremea sa, ziarele au dat un raport pănă-n amănunte cum a decurs audienţa lui Iustic, de la care se aştepta atât de mult, la Regele. Aceasta audienţă a fost, poate cel mai însemnat eveniment politic, din anul ce se închee cu ziua de azi. Raportul despre decursul audienţei n’a fost desminţit, ba, a fost chiar confirmat de evenimentele ce i-au urmat May. Sa nu mai face taină din voinţa sa. Credem a contribui mult la orientarea politică a publicului nostru, dând în traducere autentică acel raport despre audienţă. — »Gaz. Trans«. Maj. Sa (foarte afabil) : De mult nu am mai întâlnit; mai pe urmă când V-aţi prezentat înaintea mea, eraţi încă prezidentul camerei. V. Lukács mi-a spus tot, ce trebuia să ştiu înainte de a Vă asculta pe dv. 1. Justic : Aş dori să Vă fac cunoscut Maj. Voastre, cât de mult simte naţiunea necesitatea independenţei economice. Obţinându-o, ar urma o epocă de stabilitate. Despre terminul băncii naţionale o să ias acum vorba. Aşi dori să cunosc înainte de toate părerile Majestăţii Voastre în chestia băncii naţionale şi a independenţei I economice. Noi suntem veseli, că până şi un v^chiu 67-ist, ca Lgkâ •* %•-«. i 'îţlco «3,? -‘Ii;,«*.«*«*• DmuuUi mtţiUUaiU« Maj Sa (mirat): Eu nu ştiam aşa... Nu pot să nu recunosc şi eu dreptul Ungariei la independenţa economică, dar trebue să fiu împotriva separaţiunei economice, din motive practice, şi din consideraţii faţă de monarhie. Interesele Ungariei nu pretind banca naţională, iar interesele Monarhiei fără îndoială vor suferi pagubă. Pentru Ungaria ca şi pentru Austria este un bine: uniunea vamală şi banca comună. (Maj. Sa a înşirat, cu multă competinţâ, toate desavantajele independenţei economice.) 1. Justic : Dar Lukacs voia să ia în program independenţa economică... Maj. Sa: Nu se poate. — An»cetit vorbirea de pe urmă ale lui Wekerle. Nime n-ar fi putut vorbi mai convingător despre foloasele băncii comune. . *1'1 lusth: Majestate, din punctul de vedere al Ungariei, vorbirea aceia a fost nepatriotică Maj. Sa: Vă rog să continuați negocierile cu Lukács. Poate o să cădeţi de acord în chestia reformei electorale. Ilustri: După cele auzite nu mai poate avea nici un înţeles continuarea negocierilor. Dacă guvernul nu ia în program, eschizâind orice îndoială, banca naţională, se poate crea o pace pe un timp oarecare, adevărat, dar ea va fi din nou tulburată. (Maj. Sa şi-a esprimat apoi părerile de rău că nu s-a putut face o înţelegere, deoarece personalitatea lui lusth i-e smpatică — şi a întins lui lusth la despărţire, amândouă mânile. lusth a plecat emoţionat.) I. Rodina. Crăciunul în tabără. 1. La Piatră. Şi dacă de lângă tine o miie vor cădea, şi dela dreapta ta zece mii vor peri, — cu toate astea de tine nu se vor apropia — Ps. XCI. v. 7. — Auziţi! Ascultaţi ! Plecaţi-vă genunchii înaintea mâniei din cer ! Răsune clopotele de aramă în lung glas tânguitor, în vers de jale, da îngropare, de despărţire! Răsune buciumul din vale ’n munte şi din munte ’n vale, să învie morţii, şi să se înarmeze cei vii; plângă stâncile bătrâne în lung oftat dureros, şi tremure încheieturile negrului pământ, căci mânia lui Dumnezeu Savaot peste el s’a întins.... »Arunca-voi peste voi foamete, şi »cumplite ani,oale sălbatice, şi moarte »nâpraznică şi prin ascuţiş de sabie vei »trece. Arme voi aduce peste tine şi peorire. Eu ! Dumnezeu am grăit acestea ! Un murmur lung, şi înnecat în lacrimi urmă acestor cuvinte, rostite de preotul bătrân ca Avram şi alb ca vârful muntelui, vecinic acoperit da zăpadă sclipitoare. Din depărtarea azurie, lung şi fioros răsuna bubuitul tunurilor, cutremurător de munţi şi de inimi. Părea că în aceste bubuituri înfiorătoare răsună urgia dumnezeiască. »Eu Dumnezeul vostru am grăit acestea«. . »Şi se vor pustii altarele voastre »şi voi zdrobi icoanele voastre, şi prin sabie voi trece pe răniţii voştri, — înaintea »Idolilor voştri«. Departe printre strâmtorile munţilor, din văi adânci, strigăte şi răcnete răsunau, prin vuetul tobelor şi pocnirile puştilor. Pe întreaga vale în jos clocotea o cumplită vâjelie, ca de un vifor de foc şi pucioasă. Ici colo, pe fruntea împădurită a dealurilor, în toiul serii geroase, mari vâlvătăi de foc se ridicau spre ceriu, unde luna se îmbrăca în sânge, şi steiere îngălbeau de cele ce vedeau între oameni, şi oamenii îngălbeneau de cele ce auziau din gura bătrânului profet, resunând în văile îndepărtate, cu tainice glăsuiri cotropitoare. In tremur de inimă ascultau cetirea bătrânului profet, care înaintea bisericii, cu cipul gol, cetia necontenit din cartea cărţilor : »Auzi pământule! Iată primejdie voi aduce peste popor. Rodul gândurilor sale, căci de sfaturile mele n-au ascultat, şi legea mea au urît!« Doamne nu ne lăsa, — murmura mulţimea, iar din depărtare uria înfiorător glasul de tun şi suflete e se cutremurau. Părintele Simion deschide iar cartea, — şi continuă : — »Fiii voştri înspăimântaţi au căzut prin colţurile stradelor, ca fiarele cedrului în cursa vânătorului, căci a ajuns mânia Domnului Dumnezeu!« Şi iar ţipete groaznice şi vâlvătae , focuri înroşesc ceriul din depărtare, — ia pe curmătură tot vin mereu cară, săni cu femei, copi şi moşnegi. Toţi, cari câi vin numai de părintele Simion întreabă de bătrânul proroc, da mântuitorul atâtor suflete nevinovate. Jur-împrejur cu dealuri împidurate este satul Piatra, cu casele sala rare, sămânate parcă prin p durea de pruni şi pomi a întinselor grădini. Pe acest sa Din Ungaria. Noul prim-ministru, contele Ruen Hedeervary a făcut aceste însemnate declaraţii în Aţa unui gazetar : »Realizarea misiunei mele are să păzească cu grije hotarele constituţionalismului şi legalităţii. Voi pune la fiecare resort un ministru, şi voi alege cei mai de seamă i oameni. Toate acestea, sper să le isprăvesc i .S0jiV ~ J^rlamentul de acum «•«.; vern va fi să disof s pâriatnâTirui are acu di j şî să-şi asigure, în alegeri, o majoritate, cu sprijinul căreia să restabilească armonia între naţiune şi Domnitor. Spre acest scop voi da un program, care să mulţumească pe cei de jos şi să poată fi primit de cei de sus!« Ori după prânz, Hédervary a avut o lungă convorbire cu Tisza. Un succes al Românilor din Bucovina La Câmpulung s-a întâmplat zilele acestea un eveniment, care poate avea urmări serioase. — Până acum limba administraţiei era cea germană. Zilele trecute au avut loc alegerile comunale şi la constituirea noului conziliu comunal, un consilier român a propus excluderea limbei germane din desbateri şi administraţia comunei şi înlocuirea ei cu cea română. Cu toate protestările consilierilor evrei și germani, propunerea a fost acceptată. Mai cu seamă consilierul comunal Calos- cer a protestat în contra acestei hotărâri , sub cuvânt, că se lovește de articolul 19 Este pentru prima oară când o comună din Bucovina se ridică în contra I limitei germane. Germanii văd în această hotărâre începutul unei lupte, în care germanii sunt hotărâţi să facă uz de toate mijloacele. Pentru români hotărârea de 10 Dec. prezintă o deosebită importanţă. Din România. In urma hotărârei luate de muncitori în o mare adunare generală de a se constitui în partid politic. Constrgnerea Dobrogeanu lucrează cu asiduitate la întocmirea programului noului partid socialist, program, care se va desbate în congresul de la începutul lunei Februarie. ~ ocaziunea serbărilor Crăciunului, primăria capitalei a împărţit ajutoare in sumă de douăzeci de mii de lei si anume : 10 mii în bani şi cinci sute mii kgr. lemne. Nicolae Iorga: Cuvinte adevărate. ...N-ajung vorbe de laudă pe buză: o uriaşă operă trebue pornită. Sentimentul naţional trebue să ajungă o mare realitate activă. El trebue să se prefacă intr-o luminoasă conştiinţă, generală şi permanentă. ___cnnsfii.fid idem, cum*»*-?. sistemul. El nu poate să aibă altă basă decât afirmaţia noastră exlusivă în hotarele pământului nostru strămoşesc. Hotarele dintre neamm nu sunt doar o întâmplare. Fiecare colţ de Ţinut pe care-l avem astăzi, fără să fi arătat că şi merităm această moştenire, poartă semne de mari lupte îndărătnice, de îndelungate jertfe sângeroase. Fiecare palmac de pământ pierdut a fost plâns cu multe lacrămi, din ochii cari nu mai sunt. Presenţa noastră aici e o necesitate morală, o imperioasă datorie a noastră faţă de noi, de trecutul şi viitorul nostru, faţă de civilizaţie şi de istorie. Ea e încheiarea logică a unui proces de veacuri, care cere a fi prelungit în etern, potrivit cu dreptul divin de existenţă a neamurilor.