Gazeta Transilvaniei, martie 1910 (Anul 73, nr. 47-71)
1910-03-02 / nr. 47
RED ACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30 Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscrinte nu se retrimit. INSERATEi se priesc: Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : în Viena la M. Dukes Nacht, Kleinrich Schalek, Rudolf Mosse. — In Budapesta la Ekstein Bernât. Julius Leopold, Blockner I. Preţul inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. RECLAME pe pag. 8 a tir. 47. Braşov, Luni-Marţi 2 (15) Martie mp. LLXXIII Telefon Nr. 226. ZIARUL APARE IN AlenaMie pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 C. pe 6 luni 12 C. pe trei luni 6 C. Nrci de Dumineca: 4 C pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10. Nrci de Duminecă 8 fran. Se prenumără la toate oficiile poştale din lentru şi dinafară şi la domnii colectori. — Abonamente pentru BRAŞOV: ADMINISTRAŢIUNEA în PIAŢA MARE târgul anului Nr. 30, Stagiul I. pe an 20 C. pe şase luni — 10 Cor pe trei 1. 5 Cor. — fiecare zi.pg7? ! !r. Carol Lueger. Despre pregătirile în vederea înmormântării regretatului primar al Vienei ana primit cu posta de eri şi azi câteva rapoarte de la corespondenţii noştri. Reţinem din scrisorile t:iinise câteva amănunte nouă. Viena, 12 Martie. Pănă acum nu s-a întâmplat încă nici un caz ca o persoană civilă să fie înmormântată cu o astfel de mare pompă militară ca aceea, care s-a ordonat la înmormântarea primarului Lueger. Pe toate străzile pe unde va trece cortegiul funebru, vor fi aşezate trupe de infanterie, cavalerie şi artilerie. Sala unde se află catafalcul decedatului s-a deschis publicului ori la oarele 10. Pentru acest scop cele patru porţi ale primăriei au fost deschise şi înaintea lor s-a adunat o mulţime enormă. Poliţia, cu toate că este în număr foarte mare, abia poate menţine ordinea. Aglomeraţia este colosală. Publicul vizitează catafalcul în grupuri de câte 50—100 persoane. După ştirile, câştigate din isvor sigur, moştenitorul Austro-Ungariei, archiducele Francisc Ferdinand, işi va întrerupe călătoria şi se va întoarce la Viena spre a lua parte la funeraliile lui Lueger.*) Luni, când se va face înmormântarea, toate oficiile vor fi închise iar instanţele judecătoreşti nu vor ţine şedinţă. In numele Românilor va vorbi d-l Aurel Popovici, iar în numele clubului român, baronul Hormusachi. Din Bucovina a sosit o deputăţie compusă din 40 ţărani, români, ca să ia parte la solemnitatea înmormântării. Social-democraţii şi-au exprimat, printr-o deputăţie cătră clubul creştin-social *) După ştirile de astăzi ale ziarelor maghiare moştenitorul tronului nu va participa la înmormântare, fiind copii săi bolnavi de vărsat. El va fi reprezentat prin adjutantul său, locotenentcolonel Brosch. — N. Red. Mântuirea Ardealului. — Doi articoli. — I. Se pare, cit se reîntorc timpurile trecute, reinviază deprinderi şi obiceiuri de pe vremile Aprobatelor, când grofii şi nemeşii Ardealului se adunau la Aba Iulia, la sfat, să vadă cum să şi mai îngrădească privilegiile şi să şi susţină pe mai departe puterea. De astă-dată grofii şi rămăşiţele de nemeşi s-au adunat in oraşul săcuiesc, în Oşorheiul de pe Murăş, ca să discute şi să ia măsuri pentru mântuirea Ardealului. Lucrul este caracteristic pentru felul de gândire al „aristocraţiei“ ardelene şi merită să ne ocupăm mai de aproape cu el Groful Bethlen István, aflând că Ardealul e neglijat din partea guvernelor ungare şi a politicianilor din Ungaria, a convocat pe deputaţii şi politiciani ardeleni la o conferenţă în Oşorheiu, cu scopul, ca în preajma alegerilor, să discute planul acţiunii comune şi promovarea intereselor speciale ale Ardealului, cu alte cuvinte, să mântuie Ardealul de peire. La glasul chemător al grofului Bethlen István, s-au adunat la sfat în Oşorheiu, pe Vineri, în 11 i. c. următorii : Grofi : Bánffy Miklós, Bethlen Bálint, Toldalaghy László, Toldalaghy Tibor, Teleki Ferencz şi şi-a anunţat aderenţa groful Bánffy György. Fişpani şi alte mărimi : Kálay Ubul, Ugrón Gábor jun, foştii fişpani, Gál Sándor, prezidentul camerei, Dósy Zoltán, fost secretar de stat, Köllő Ignacz, vice-comite. Deputaţi: Bedőházi, Fenyvesi, Issekutz, Irsay, Pataky, Urmánczy etc. cum şi alte mărimi şi micimi. I-am însemnat aci pe toţi cei adunaţi in Oşorheiu, ca nepoţii şi strănepoţii noştri să ştie cine au fost mântuitorii Ardealului la începutul veacului al XX-lea şi să ştie, pe cine au să proslăvească Destui, că Bethlen István deschizând soborul, a spus că în trecut n-a fost uniformitate în procedeul deputaţilor şi politicianilor ardeleni, în ce priveşte reprezentarea intereselor ardelene. Aceasta a fost cauza principala, că interesele Ardealului au fost neglijate. Acum trebue să păşească cu toţii solidar şi uniform. Omul se aştepta, că adunarea aceasta grotească şi de nemeşnit va fi cuminţită în veacul nostru luminat şi va cerceta şi espune nevoile şi năcazurile adevărate ale popoarelor ardelene şi va căuta să deschidă căi şi isvoare nouă de progres şi bunăstare economică. Dar în loc de aceasta ce vedem, că au discutat şi hotărât cei adunaţi la Oşorheiu? Au hotărât, cum să-şi îngrădească — ca odinioară strămoşii — privilegiile, ce le au prin legea electorală de acum, grijind ca nu cumva să le scape prin o nouă lege electorală, alcătuită pe temeiuri largi, universale. Aceasta i-a preocupat în rândul întâiu, iar celelalte chestii economice au ajuns pe planul al doilea. Apelul, alcătuit de groful Bánffy Miklós, către publicul ardelean şi care a fost primit de conferenţă ne atestă aceasta. Apelul începe cu declaraţia, că conferenţă nu poate primi nici o condiţie generalizatoare, ca bază la lărgirea dreptului electoral, nici ştiinţa cetirii scrierii, nici chiar a cetiriiscrierii ungureşti, pentru că nici pe una din aceste nu o ţine de un semn al patriotismului şi al capabilităţii de alegător. Conferenţă declară, că ea voieşte să apere dominaţiunea nu numai a maghiarimii, ci şi a proprietăţii şi a culturii. A doua declaraţie e scurtă şi priveşte chestia de naţionalităţi. Grofii şi fişpanii de la Oşorheiu pretind, ca la toate dispoziţiile, ce au să se ia în această chestie, să se asculte întâiu părerile lor. In felul acesta vor grofii noştri să mântuiască şi fericească Ardealul. Căci pretenţiile lor, în ce priveşte chestia economică, sunt atinse numai pe scurt şi în general. Pozitivă e singură cererea, ca pentru mântuirea clasei de proprietari de mijloc (gentry!) să se înfiinţeze o bancă mare agrară. Da, o bancă de la care să se poată împrumuta scăpătaţii şi în direcţiunea şi în alte funcţii ale ei, retribuite cu tantieme grase, să ocupe loc tot ei. Oricine poate vedea, că cei adunaţi la Oşorheiu îşi urmăresc numai interesele lor. Nu-i doare capul nici de Ardeal, nici de poporul maghiar de aici, căci altcum pentru noua lege electorală nu s-ar declara contra chiar și scris cetitului unguresc. Noi asigurăm însă pe domnii de la Oșorheiu, că pe calea ce au apucat, nu vor ajunge la nimic. Drepturi largi poporului şi isvoare nouă de câştig pentru toţi, aceste vor duce la binestare şi fericire Ardealul şi patria întreagă. La adunarea din Murăş-Oşorheiu să potriveşte de minune cunoscutul proverb : S-au scremut munţii... Cum adunarea a ales o comisiune de 6, pentru lansarea apelului şi îndeplinirea altor agende necesare, în articolul de mâne vom arăta comisiei ucele necesităţi reale, ce ar fi de împlinit, ca popoarele ardelene in adevăr să apuce pe calea progresului si să se scuture de sărăcia ce i-a năpădit, mai mult din nepăsarea şi şovinismul descreerat al sistemelor de ocârmuire de pe vremuri. FOILETONUL »GAZ. TRANS.» Despre femei. Femeia urâtă. (Urmare.) Cum că sufleteşte o femeie urâtă trebuie să se deosebească neapărat de una frumoasă, aceasta n-ar putea-o nimeni afirma. Ştiinţa şi raţiunea nu stabilesc nimic într-această privinţă. S-ar părea chiar bifară o teorie, care ar consacra o asemenea ipoteză. Dar să nu ne grăbim încă a conchide. Multe lucruri par imposibile, absurde chiar, la prima lor vedere, dar privite mai deaproape, perd treptat acest caracter şi cu cât pătrundem mai adânc în intimitatea lor şi le pricepem mai bine firea, ei. Încap a căpăta contururi nouă şi neprevăzute, aspecte necunoscute, neobservate încă. Acesta e şi cazul nostru. Şi pentru a o dovedi, să ne raportăm la un fapt cunoscut de toată lumea. Cine nu ştie, că există o anumită categorie de boale fizice şi sufleteşti, a căror existenţă se relevează la exterior printr-o alterare mai mult sau mai puţin simţită a fizionomiei, aşa că de multe ori simpla înfăţişare a unei persoane ajunge, pentru a ghici boala, de care sufere ea? Apoi să fie numai o iluziune părerea, aşa de des exprimată şi de mulţi repetată, că ochii sunt oglinda sufletului? De înţeles să aibă însă acest aforism, dacă nu, că există un raport intim între starea lăuntrică a unui om şi între înfăţişarea sa exterioară, că adecă, una influenţează asupra celeilalte? Dar raportul acesta să fie el reciproc? Adecă să aibă şi exteriorul, calitatea de a influenţa, la rându i, asupra situaţiunii noastre lăuntrice? Credem că da, deşi lucrul pare a fi mai puţin dovedit. Şi o spunem aceasta mai ales cu privire la femei. Femeia, oricat ar fi mentalitatea ei, oricare ar fi condiţiunea ei socială, simte o nevoie irezistibilă de a se face plăcută. Această nevoie o simte ea faţă de toată lumea şi în tot momentul, nu numai în momente anumite şi faţă de o singură persoană, pe care o favorizează cu o atenţiune deosebită. Se admite în general, acest lucru cu privire la femeile cochete. Noi credem însă, că deosebire într-această privinţă nu există între femei. O femeie nu se întoarce niciodată mai nevoioasă acasă, mai mulţumită, mai veselă, decât atunci când a surprins, fie în stradă, fie în cercul, pe care l-a frecventat, câteva capete întorcându-se după ea, sau când i-a vibrat la ureche ecoul înnăbuşit al acelor exclamări discrete de admiraţiune, pe care frumuseţea îl smulge la fiecare pas şi pe care ea îl consideră ca cel mai preţios omagiu adus persoanei sale. Aceste omagii, venite adeseori de la necunoscuţi, dela persoane simple şi obscure, indiferente de altfel, femeia le preţueşte mai mult decât obişnuitele complimente şi amabilităţi, pe care e deprinsă a le auzi dela anumite persoane şi în anumite cercuri, a căror sinceritate poate fi suspectată cu drept cuvânt, căci rareori sunt smulse din inimă. Dar, dacă femeia frumoasă are adeseori ocaziunea să înregistreze asemenea succese şi să încerce asemenea senzaţiuni, aşa că dela un timp, ele încep să-i pară fireşti şi nu le mai acordă decât o importanţă secundară, cât de deosebită trebuie să ni se înfăţişeze situaţiunea unei femei mai puţin frumoase cu lipsită chiar cu desăvârşire de once atracţiuni fizice şi car© totuş a isbutit şi ea, vai! să captiveze atenţiunea cuiva. Un succes pentru aceasta şi mai ales un succes de felul acesta, nu se uită aşa de lesne ! E un triumf. El umple pentru mult timp viaţa ei sufleteasca, i-o înviorează, i-o încălzeşte şi îi dă un farmec şi o dulceaţă neînchipuită. »Aşadar pot şi eu să plac, îşi zice o asemenea femeie. Nu sunt aşa de respingătoare, de nesuferită, ca să nu se poată lipi nici un suflet de mine ! Şi dintr-acel moment, o schimbare radicală se operează în sufletul ei. Capătă alte plăceri, alte deprinderi. De unde pănă aci despreţuia toaletele şi nu da exteriorului ei decât atenţiunea strict necesară, pe care i-o acordă orice femeie ce se simte, iat-o devenind deodată extrem de simţitoare asupra acestor puncte, dând o importanţă, uneori chiar exagerată, la tot ce, în mod direct sau mai depărtat, poate avea un raport oarecare cu felul ei de a se prezenta în lume. Vieaţa — până aci obiect de supărări .