Gazeta Transilvaniei, martie 1910 (Anul 73, nr. 47-71)

1910-03-02 / nr. 47

­­RED ACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30 Scrisori nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscrinte nu se re­­trimit. INSERATEi se pri­esc: Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : în Viena la M. Dukes Nacht, Kleinrich Scha­­lek, Rudolf Mosse. — In Bu­dapesta la Ekstein Bernât. Julius Leopold, Blockner I. Preţul inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. RECLAME pe pag. 8­ a tir. 47. Braşov, Luni-Marţi 2 (15) Martie mp. L­LX­XIII Telefon Nr. 226. ZIARUL APARE IN Alen­aMie pentru­ Austro-Ungaria: Pe un an 24 C. pe 6 luni 12 C. pe trei luni 6 C. Nrci de Dumineca: 4 C pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10. Nrci de Duminecă 8 fr­­­an. Se prenumără la toate ofi­ciile poştale din lentru şi dinafară şi la domnii colec­tori. — Abonamente pentru BRAŞOV: ADMINISTRA­­ŢIUNEA în PIAŢA­ MARE târgul anului Nr. 30, Stagiul I. pe an 20 C. pe şase luni — 10 Cor pe trei 1. 5 Cor. — fiecare zi.pg7? ! !­­r. Carol Lueger. Despre pregătirile în vederea înmor­mântării regretat­ului primar al Vienei ana primit cu posta de eri şi azi câteva ra­­poarte de la corespondenţii noştri. Reţinem din scrisorile t:­iinise câteva amănunte nouă. Viena, 12 Martie­­. Pănă acum nu s-a întâmplat încă nici un caz ca o persoană civilă să fie înmor­mântată cu o astfel de mare pompă mili­tară ca aceea, care s-a ordonat la înmor­mântarea primarului Lueger. Pe toate străzile pe unde va trece cortegiul fune­bru, vor fi aşezate trupe de infanterie, cavalerie şi artilerie. Sala unde se află catafalcul deceda­tului s-a deschis publicului ori la oarele 10. Pentru acest scop cele patru porţi ale primăriei au fost deschise şi înaintea lor s-a adunat o mulţime enormă. Poliţia, cu toate că este în număr foarte mare, abia poate menţine ordinea. Aglomeraţia este colosală. Publicul vizitează catafalcul în grupuri de câte 50—100 persoane. După ştirile, câştigate din isvor sigur, moştenitorul Austro-Ungariei, archiducele Francisc Ferdinand, işi va întrerupe că­lătoria şi se va întoarce la Viena spre a lua parte la funeraliile lui Lueger.*) Luni, când se va face înmormântarea, toate oficiile vor fi închise iar instanţele ju­decătoreşti nu vor ţine şedinţă. In numele Românilor va vorbi d-l Aurel Popovici, iar în numele clubului ro­mân, baronul Hormusachi. Din Bucovina a sosit o deputăţie compusă din 40 ţărani, români, ca să ia parte la solemnitatea în­mormântării. Social-democraţii şi-au exprimat, prin­­tr-o deputăţie căt­ră clubul creşti­n-social *) După ştirile de astăzi ale ziarelor ma­ghiare moştenitorul tronului nu va participa la înmormântare, fiind copii săi bolnavi de vărsat. El va fi reprezentat prin adjutantul său, locotenent­­colonel Brosch. — N. Red. Mântuirea Ardealului. — Doi articoli. — I. Se pare, cit se reîntorc timpurile trecute, reinviază deprinderi şi obi­ceiuri de pe vremile Aprobatelor, când grofii şi nemeşii Ardealului se adu­nau la A­ba Iulia, la sfat, să vadă cum să şi mai îngrădească privilegiile şi să şi susţină pe mai departe pu­terea. De astă-dată grofii şi rămăşiţele de nemeşi s-au adunat in oraşul să­­cuiesc, în Oşorheiul de pe Murăş, ca să discute şi să ia măsuri pentru mântuirea Ardealului. Lucrul este caracteristic pentru felul de gândire al „aristocraţi­ei“ ardelene şi merită să ne ocupăm mai de aproape cu el Groful Bethlen István, aflând că Ardealul e neglijat din partea guver­nelor ungare şi a politicianilor din Ungaria, a convocat pe deputaţii şi politiciani ardeleni la o conferenţă în Oşorheiu, cu scopul, ca în preajma alegerilor, să discute planul acţiunii comune şi promovarea intereselor speciale ale Ardealului, cu alte cu­vinte, să mântuie Ardealul de peire. La glasul chemător al grofului Bethlen István, s-au adunat la sfat în Oşorheiu, pe Vineri, în 11 i. c. ur­mătorii : Grofi : Bánffy Miklós, Bethlen Bálint, Toldalaghy László, Toldalaghy Tibor, Te­leki Ferencz şi şi-a anunţat aderenţa gro­ful Bánffy György. Fişpani şi alte mărimi : Kálay Ubul, Ugrón Gábor jun, foştii fişpani, Gál Sán­dor, prezidentul camerei, Dósy Zoltán, fost secretar de stat, Köllő Ignacz, vice-comite. Deputaţi: Bedő­házi, Fenyvesi, Isse­­kutz, Irsay, Pataky, Urmánczy etc. cum şi alte mărimi şi micimi. I-am însemnat aci pe toţi cei adunaţi in Oşorheiu, ca nepoţii şi stră­nepoţii noştri să ştie cine au fost mântuitorii Ardealului la începutul veacului al XX-lea şi să ştie, pe cine au să proslăvească Destui, că Bethlen István deschi­zând soborul, a spus că în trecut n-a fost uniformitate în procedeul depu­taţilor şi politicianilor ardeleni, în ce priveşte reprezentarea intereselor ar­delene. Aceasta a fost cauza princi­pala, că interesele Ardealului au fost neglijate. Acum trebue să păşească cu toţii solidar şi uniform. Omul se aştepta, că adunarea aceasta grotească şi de nemeşnit va fi cuminţită în veacul nostru luminat şi va cerceta şi espune nevoile şi năcazu­rile adevărate ale popoarelor ardelene şi va căuta să deschidă căi şi isvoare nouă de progres şi bunăstare econo­mică. Dar în loc de aceasta ce ve­dem, că au discutat şi hotărât cei adunaţi la Oşorheiu? Au hotărât, cum să-şi îngrădească — ca odinioară strămoşii — privile­giile, ce le au prin legea electorală de acum, grijind ca nu cumva să le scape prin o nouă lege electorală, al­cătuită pe temeiuri largi, universale. Aceasta i-a preocupat în rândul în­­tâiu, iar celelalte chestii economice au ajuns pe planul al doilea. Apelul, alcătuit de groful Bánffy Miklós, către publicul ardelean şi care a fost primit de conferenţă ne atestă aceasta. Apelul începe cu declaraţia, că conferenţă nu poate primi nici o con­diţie generalizatoare, ca bază la lăr­girea dreptului electoral, nici ştiinţa cetirii­ scrierii, nici chiar a cetirii­­scrierii ungureşti, pentru că nici pe una din aceste nu o ţine de un semn al patriotismului şi al capabilităţii de alegător. Conferenţă declară, că ea voieşte să apere dominaţiunea nu nu­mai a maghiarimii, ci şi a proprie­tăţii şi a culturii. A doua declaraţie e scurtă şi priveşte chestia de naţionalităţi. Grofii şi fişpanii de la Oşorheiu pretind, ca la toate dispoziţiile, ce au să se ia în această chestie, să se asculte în­­tâiu părerile lor. In felul acesta vor grofii noştri să mântuiască şi fericească Ardealul. Căci pretenţiile lor, în ce priveşte che­stia economică, sunt atinse numai pe scurt şi în general. Pozitivă e singură cererea, ca pentru mântuirea clasei de proprie­tari de mijloc (gentry!) să se înfiin­ţeze o bancă mare agrară. Da, o bancă de la care să se poată împru­muta scăpătaţii şi în direcţiunea şi în alte funcţii ale ei, retribuite cu tantieme grase, să ocupe loc tot ei. Ori­cine poate vedea, că cei adu­naţi la Oşorheiu îşi urmăresc numai interesele lor. Nu-i doare capul nici de Ardeal, nici de poporul maghiar de aici, căci altcum pentru noua lege electorală nu s-ar declara contra chiar și scris­ cetitului unguresc. Noi asigurăm însă pe domnii de la Oșorheiu, că pe calea ce au apucat, nu vor ajunge la nimic. Drepturi largi poporului şi isvoare­­ nouă de câştig pentru toţi,­­ aceste vor duce la binestare şi fericire Ar­dealul şi patria întreagă. La adunarea din Murăş-Oşorheiu să potriveşte de minune cunoscutul proverb : S-au scremut munţii... Cum adunarea a ales o comisiune de 6, pentru lansarea apelului şi în­deplinirea altor agende necesare, în articolul de mâne vom arăta comisiei ucele necesităţi reale, ce ar fi de îm­plinit, ca popoarele ardelene in ade­văr să apuce pe calea progresului si să se scuture de sărăcia ce i-a nă­pădit, mai mult din nepăsarea şi şo­vinismul descreerat al sistemelor de ocârmuire de pe vremuri. FOILETONUL »GAZ. TRANS.» Despre femei. Femeia urâtă. (Urmare.) Cum că sufleteşte o femeie urâtă tre­buie să se deosebească neapărat de una frumoasă, aceasta n-ar putea-o nimeni a­­firma. Ştiinţa şi raţiunea nu stabilesc nimic într-această privinţă. S-ar părea chiar bi­fară o teorie, care ar consacra o asemenea ipoteză. Dar să nu ne grăbim încă a con­chide. Multe lucruri par imposibile, absurde chiar, la prima lor vedere, dar privite mai deaproape, perd treptat acest caracter şi cu cât pătrundem mai adânc în intimita­tea lor şi le pricepem mai bine firea, ei. Încap a căpăta contururi nouă şi nepre­văzute, aspecte necunoscute, neobservate încă. Acesta e şi cazul nostru. Şi pentru a o dovedi, să ne raportăm la un fapt cu­noscut de toată lumea. Cine nu ştie, că există o anumită ca­tegorie de boale fizice şi sufleteşti, a că­ror existenţă se relevează la exterior prin­­tr-o alterare mai mult sau mai puţin sim­ţită a fizionomiei, aşa că de multe­ ori simpla înfăţişare a unei persoane ajunge, pentru a ghici boala, de care sufere ea? Apoi să fie numai o iluziune părerea, aşa de des exprimată şi de mulţi repetată, că ochii sunt oglinda sufletului? De înţeles să aibă însă acest aforism, dacă nu, că există un raport intim între starea lăuntrică a unui om şi între înfă­ţişarea sa exterioară, că adecă, una influen­­ţează asupra celeilalte? Dar raportul acesta să fie el reci­proc? Adecă să aibă şi exteriorul, calita­tea de­ a influenţa, la rându i, asupra situa­­ţiunii noastre lăuntrice? Credem că da, deşi lucrul pare a fi mai puţin dovedit. Şi o spunem aceasta mai ales cu pri­vire la femei. Femeia, oricat ar fi mentalitatea ei, oricare ar fi condiţiunea ei socială, simte o nevoie irezistibilă de­ a se face plăcută. Această nevoie o simte ea faţă de toată lumea şi în tot­ momentul, nu nu­mai în momente anumite şi faţă de o sin­gură persoană, pe care o favorizează cu o atenţiune deosebită. Se admite în general, acest lucru cu­­ privire la femeile cochete. Noi credem însă, că deosebire într-a­­ceastă privinţă nu există între femei. O femeie nu se întoarce niciodată mai ne­voioasă acasă, mai mulţumită, mai ve­selă, decât atunci când a surprins, fie în stradă, fie în cercul, pe care l-a frecven­­tat, câteva capete întorcându-se după ea, sau când i-a vibrat la ureche ecoul în­­năbuşit al acelor exclamări discrete de ad­­miraţiune, pe care frumuseţea îl smulge la fiecare pas şi pe care ea îl consideră ca cel mai preţios omagiu adus persoanei sale. Aceste omagii, venite adeseori de la necunoscuţi, dela persoane simple şi ob­scure, indiferente de altfel, femeia le preţueşte mai mult decât obişnuitele com­plimente şi amabilităţi, pe care e deprinsă a le auzi dela anumite persoane şi în a­­numite cercuri, a căror sinceritate poate fi suspectată cu drept cuvânt, căci rare­ori sunt smulse din inimă. Dar, dacă femeia frumoasă are ade­seori ocaziunea să înregistreze asemenea succese şi să încerce asemenea senzaţiuni, aşa că dela un timp, ele încep să-i pară fireşti şi nu le mai acordă decât o impor­tanţă secundară, cât de deosebită trebuie să ni­ se înfăţişeze situaţiunea unei femei mai puţin frumoase cu lipsită chiar cu desăvârşire de once atracţiuni fizice şi car© totuş a isbutit şi ea, vai! să captiveze a­­tenţiunea cuiva. Un succes pentru aceasta şi mai ales un succes de felul acesta, nu se uită aşa de lesne ! E un triumf. El umple pentru mult timp viaţa ei sufleteasca, i-o înviorează, i-o încălzeşte şi îi dă un farmec şi o dulceaţă neînchi­puită. »Aşadar pot şi eu să plac, îşi zice o asemenea femeie. Nu sunt aşa de respin­­găto­are, de nesuferită, ca să nu se poată lipi nici un suflet de mine !­ Şi dintr-acel moment, o schimbare radicală se operează în sufletul ei. Capătă alte plăceri, alte deprinderi. De unde pănă aci despreţuia toale­tele şi nu da exteriorului ei decât aten­ţiunea strict necesară, pe care i-o acordă orice femeie ce se simte, iat-o devenind deodată extrem de simţitoare asupra ace­stor puncte, dând o importanţă, uneori chiar exagerată, la tot ce, în mod direct sau mai depărtat, poate avea un raport oarecare cu felul ei de a se prezenta în lume. Vieaţa — până aci obiect de supărări .

Next