Gazeta Transilvaniei, iulie 1910 (Anul 73, nr. 141-161)
1910-07-01 / nr. 141
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 141 / 1910 contra uneia sau alteia dintre naţionalităţi, să invalideze acele ordonanţe cari vatămă drepturile naţionale ale cetăţenilor şi să prezinte în cel mai scurt timp proiecte şi pentru scoaterea din vigoare a acelor dispoziţii de lege, cari, urmând politica greşită de până acum şi ţintind la unificare sub deviza unităţii naţionale, drept urmare a acestei tendinţi, au deşteptat în inimile popoarelor nemaghiare ale ţării neîncredere faţă de stat. Majestate Imperială şi Regală Apostolică! Cu toate că, din căuşele arătate până aici, Camera aceasta nu poate fi privită ca expresia adevăratei voinţi a popoarelor ţării, şi cu toate că — drept urmare a faptului acestuia — ar trebui să considerăm ca fiind terminate problemele acestei camere, după ce va fi inarticulat în lege votul universal intr’adevăr democratic şi după ce va fi realizată adevărata egalitate de drept, noi totuşi nu ne putem reţinea să nu desvoltăm pe scurt concepţia noastră despre marile probleme de stat, pe cari Majestatea Voastră le-a înşirat în preaînaltul Mesagiu ca fiind între chestiile de resolvit. Noi dorim restabilirea stării legale, asigurarea echilibrului în economia statului şi întărirea creditului statului. Actualul sistem de imposite nu este nici drept, nici nu este potrivit pentru aceasta, şi noi dorim ca sistemul de imposite să fie aşezat pe temelii nouă, aşa ca sarcinile publice să se împartă mai just şi mai echitabil între cetăţenii statului. Dorim să se valoreze principiul progresivitâţii în tot soiul de dări, şi dorim in primul rând reforma dreaptă a dării de pământ, pe baza unui nou şi drept catastru. In interesul clasei muncitoare şi în general în interesul claelor sociale mai sărace credem, că eşte cu dreptate să se şteargă darea de consum a celor mai necesare alimente şi peste tot să se reformeze accisele şi impozitele indirecte, ca să se poată validita şi pe terenul acesta principiul drept al proporţionalităţii în purtarea sarcinelor. Credem că este neapărat de lipsă ca în locul minimului de existenţă aparent, prevăzut în noile legi de impozite, să se introducă scutirea de sarcini a adevăratului minim de existenţa nefalsificat, şi totodată să se asigure prin lege deplina scutire de dare a locuinţelor muncitorilor şi imposibilitatea de a li se înstreina casele, în cari locuesc. O datorinţă care nu se mai poate amâna a acestei Camere este şi regularea pe calea legii a dărilor comunale, municipale, bisericeşti şi şcolare în aşa fel, ca comunele mai sărace să poată fi scutite de povara aproape insuportabilă a acestor imposite prin aceea că li se hotărăsc marginile maxime, până la cari pot ajunge. Şi mai credem că faţă cu acestea este just ca să se inarticuleze iarăşi în lege darea de lux, care a fost ştearsă curând după ce s’a fost adus la dintâi. Primim cu satisfacţie omagială îngrijirea părintească a Majestăţii Voastre ca să se prefacă sistemul nostru administrativ după împrejurările şi cerinţele schimbate ale ţării, şi sperăm că cu prilejul acestei transformări, care se poate face numai ...pe baza principiului modern al autonomiei, ştergându-se instituţia învechită a virilismului şi dreptul de candidare care împiedecă manifestarea voinţei libere a cetăţenilor, că deci, cu ocazia aceasta vor fi luate în considerare justele pretenţiuni naţionale şi de limbă ale popoarelor nemaghiare din ţară conform poruncă principiului singur adevărat, că fiecare popor să fie administrat în limba sa. Aceasta o aşteptăm şi când se vor aranja chestiile, cari urmează să fie resolvite pe terenul justiţiei şi între cari înşirăm regularea dreptului de întrunire, precum şi asigurarea mai intensă a libertăţii presei şi a libertăţii de a vorbi. Dorim continuarea acţiunii de colonizare şi parcelare, pe lângă o aplicare justă şi echitabila, precum şi regularea ei dreaptă pe calea legii, pentru că iu deosebi pe terenul acesta guvernele de până acum au comis nedreptăţi strigătoare prin proceduri unilaterale şi nejuste, intri cât n-au împărtăşit de binefacerile acestei acţiuni popoarele nemaghiare ale ţării şi au sămânat ura între fiii,i diferitelor naţionalităţi din ţară. Noi vom găsi, că unul dintre scopurile de căpetenie ale oricărui proiect ce va prenunţa guvernul Majestăţii Voastre, prin care se promovează interesele economice şi comerciale, desvoltarea industriei şi îmbunătăţirea situaţiei muncitorilor, este ca să se îndrepte condiţiile de train în ţară, fiindcă am considera de o nenorocire cu urmări incalculabile dacă, din causa condiţiilor insuportabile de traiu, nu s-ar putea împiedeca emigrările atât de număroase. Dorim ca guvernul Majestăţii Voastre să preznte cât mai curând proiectele, prin cari să se asigure autonomia bisericii romano-catolice şi autonomia bisericii româneşti grecocatolice, cu desăvârşire independent una de alta, precum şi proiecte prin cari să se desvolte congrua preoţimii. Tot atât de mult dorim însă ca drepturile asigurate prin lege de autonomie, ale celorlalte confesiuni, să tămăduiască rănile făcute autonomiei celorlalte biserici de guvernele de mai înainte. Dorim executarea §XX din 1848, faţă de toate confesiunile ţării, pe baza principiului egalităţii de drept. Procedura de pănă acum, de a ajuta unele confesiuni cu sume mari şi de a refuza altora şi cel mai necesar ajutor, nu este izvorul bunei înţelegeri intre cetăţeni, ci al noilor amărăciuni mari şi îndreptăţite, al neîncrederii faţă de stat. Dezvoltarea instrucţiunii este şi o dorinţă arzătoare a inimilor noastre. Cel mai important interes al ţării este ca să se asigure fiecărui cetăţean progresul cultural. Din partea nastră vom ajuta bucuros ca fiecare popor al ţării să se poată împărtăşi de binefacerile culturii lui naţionale, să fie crescut în ea şi s-o poată cultiva cu deplină libertate, deoarece numai popoarele bogate şi culte pot fi razim sigur al tronlui şi patriei, iar cultură adevărată nu se poate face decât prin educaţie morala-religioasă în limba proprie. Afară de aranjarea chestiei băn Icii conform intereselor economice ale ţării, vedem şi recunoaştem necesitatea dezvoltării armatei în aşa măsură şi direcţie, încât să corespundă problemei de a putea apăra siguranţa şi poziţia monarchiei. Tocmai pentru aceasta dorim ca armata să fie scutită de lozincele, cari duc la rătăciri şi se rămâie o astfel de instituţie a statului, în care Majestatea Voastră face să simtă fiecare fiu al oricăruia dintre popoarele Majestăţii voastre, că religia lui, naţionalitatea şi limba lui maternă sunt luate în considerare în măsură egală pentru toţi. În interesul intensităţii instrucţiei militare, care este o problemă din ce in ce mai importantă, ţinem că este necesară o organizare a trupelor, în care instruirea flăcăilor să se poată face pretutindenea în limba lor maternă. In acelaş spirit aşteptăm să se facă şi noua procedură penală militară, şi atât din punct de vedere militar, cât şi de economie naţională, găsim că nu se mai poate amâna în articularea în lege a serviciului de 2 ani pusă în perspectivă de guvernele de mai înainte ale Majestăţii Voastre. Din înaltul mesaj al Maj. Voastre cu satisfacţie omagială am aflat despre aliaţii neschimbaţi ai monarchiei şi despre raporturile de prietenie cu toate puterile, şi dorim ca înţelepciunea Majestăţii Voastre, forţa monarchiei şi puterea popoarelor ei se statornicească binefacerile păcii, care resultă din aceste relaţii amicale. Adânc mişcaţi ne amintim a 80-a aniversare a vieţii Majestăţii Voastre şi rugăm pe Atotputernicul ca, spre bucuria tuturor popoarelor Voastre, să dea cât mai mare strălucire şi , mulţumire lungului şir de ani, pe carii Vi-i dorim, în cari inima Voastră pă- rintească va fi chemată să se îngrijească din înălţimea tronului de fătricirea acestor popoare. Credincioşi neclintiţi ai patriei şi ai tronului, nădăjduim că veţi asculta dorinţele noastre juste, şi cerem binecuvântările Tatălui din ceruri asupra părinteştii stăpâniri a Majestăţi voastre. Rămânem ai Majestăţii Voastre Imperiale şi Regale Apostolice supuşi deputaţii camerei ungară croatăslavonă şi dalmată. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Bine v-am găsit! Cuvânt de mulţămită, rostit de d-l prof. univ. Dr. Sextil Puşcăria, absolvent al gimnaziului din Braşov din anul 1895, la discursul de bineventare al d-lui director gimnazial V. Duifiu. Onorate d-le Director, In numele colegilor mei, cari au terminat studiile secundare acum 15 ani şi în numele celor ce le-au absolvit cu un deceniu în urmă, îmi iau voie a vă mulţumi pentru frumoasele cuvinte ce ne-aţi adresat. ’ Ne-am adunat aici spre a ne revedea şi spre a mai evoca odată zilele tinereţei fericite, petrecute ca studenţi în Braşov. Dar scopul întrunirei noastre nu se reduce la atâta. Am dorit, înainte de toate, să vă arătăm D-Voastră, onor, d-le director şi onor, d-ni profesori, cât de strâns suntem legaţi de şcoala aceasta nouă tuturor scumpă. Astăzi chiar, sfârşind un an şcolar, D-Voastră aţi trimis în lupta vieţii un rând de oameni, pe care i-aţi pregătit pentru ea în curs de 8 ani. In locul lor vor veni alţii şi iarăşi altă generaţie va lua după un an locul celei precedente. Un fel de migraţiune a popoarelor, care însă se deosebeşte de cea la care am căpătat întâia »secundă«. Căci noi n’am trecut ca acele cete istorice, pustiind numai — monogramele şi inimile săgetate încrestate pe bănci sunt mărturia nevinovatelor ravagii lăsate în urma noastră — ci în sufletul nostru trăieşte dorul nestins de a ne întoarce spre locurile de duioase amintiri, să revenim la vatra, care ne-a încălzt pe vremea când eram mai însetaţi de căldură. Intr’adevăr nu e aproape nici un gând pe care de atunci încoace l-am plăzmuit în mintea noastră, să nu se lege de-a dreptul de gândurile născute mai întâiu aici, nu e dor care să ne preocupe sufletul, fără să-şi aibă începutul în vremea când şedeam pe băncile acestei şcoli, şi toate aşezămintele şi idealurile pe care le urmărim acum cu maturitatea bărbăţiei, au încolţit în noi aici şi aici ne-au înflorat întâia dată fiinţa întreagă. In şcoala aceasta am cunoscut întâia oară fericitorul sentiment, care se rezumă în cuvântul »ştiu« şi şi mai fericitoarea sete de a afla mai mult, de a pătrunde mai adânc în problemele ştiinţei. Dar în afară de învăţătura primită din cărţi şi din lecţiuni, am învăţat şi alte. Am învăţat să ne iubim neamul, care ne-a născut — şi nu din orele de istorie, decât doar’ din reticenţele ei. Ci am început să căpătăm stima faţă de acest popor vrednic de ţărani, văzând pe colegii noştri îmbrăcaţi in cioareci, hrănindu-se cu o mână de mălaiu ce le-o lăsau părinţii săraci din Vinere în Vinere şi fiind cu toate astea cei dintâi in clasă, deşteptând o flacără de mândrie în ochii profesorilor ce-i scoteau fără temere la examen înaintea ori şi cui. Programele noastre de învăţământ nu cuprindeau astfel de lecţiuni, care ar fi fost menite să deştepte în elevii acestui gimnaziu admiraţia pentru eroii neamului lor, cunoaşterea celor ce l-au îndrumat în ceasuri de grea cumpănă. Şi prin urmare lipseşte şi îndemnul direct de a-i imita, dorinţa de a fi ca ei. Şi totuşi nici acest îndemn, nici această dorinţă n’au lipsit o clipă în piepturile noastre. De ce? O anecdotă auzită de la bătrâni şi o amintire personală o va arăta. Se spune că de mult, profesorul Oroianu îşi ţinea lecţia sa de matematică. Un elev, flămând se vede, îşi scoase din traistă bucata sa de brânză invălită în gazetă, pregătindu-se să guste din ea. Profesorul îl vede, se apropie de el şi-i trage o sfântă de bătaie ca aceea. De ce credeţi că a răsplătit atât de crud greşala care nu e, de sigur, prea mare? Pentru că brânza era invălită în jurnalul românesc din Braşov. Profesorul, care ştia ce a însemnat în viaţa noastră bătrâna Gazetă de Transilvania, care a asistat însuşi la greutăţile pe care le-a întâmpinat Bariţiu susţinând-o, n’a putut lăsa nerăsplătită o profanare atât de mare: întrebuinţarea Gazetei spre a împacheta în ea brânză. Cu duioşie îmi aduc aminte de o scenă de pe la sfârşitul anului 1888. Pe coridoare era o mişcare neobicinuită; cu vocea domolită îşi şopteau toţi, că poetului Eminescu îi merge rău ; profesorul Panţu umbla cu o listă de subscripţie, la care contribuiam şi noi neprovocaţi cu cei câţiva creiţari ce-i aveam de cheltuială. Ce puteam pricepe atuncea noi, nişte copii de II—12 ani din opera celui mai mare geniu al Românilor. Abia dacă în începuturile de lectură românească tresăriserăm uimiţi de’armonia acelui vers, pe care-l ghiceam numai fiind al unui poet extraordinar de mare. Nimeni nu ne vorbise încă de el, dar atmosfera întreagă ce-o respiram era îmbibată de stima neţărmurită şi de admiraţia nerostită faţă de bărbaţii noştri mari. Ieşind din şcoală cu colegul Scurtu, am vorbit mult despre pierderea cea mare, ce aveam s-o îndurăm şi-mi aduc aminte ca azi, că în rugăciunea mea de seară am intercalat cuvintele: Dă, Doamne să mor eu, pentru ca să poată scăpă Mihail Emnescu ! O frumoasă poezie populară ne povesteşte despre zidirea Mănăstirii de la Argeş. Manole era meşter vestit, dar cu toată iscusinţa sa nu-şi putea realiza gândul înalt de a înălţa Domnului un loc de în Camera. In şedinţa de Luni a camerei a prezentat d-l Dr. T. Mihali proiectul de adresă al partidului naţionalităţilor la mesagiu. Adresa, cât şi discursul d-lui Mihali este — afară de programul economic al partidului economilor — singurul cuvânt sincer şi real, ce s’a spus până acum în noua cameră asupra situaţiei ţării. Adresa o dăm la foc de frunte în nrul de azi. Au mai vorbit deputatul Preszly, care sprijineşte adresa la mesagiu a partidului rusihist, apoi Issekutz, cunoscutul armean din Ibaşfalău, în ton şovinist şi stând pe o bază de tot falsă. In chestie personală a luat cuvântul şi jidanul Farkas Pál, care s’a simţit atins vezi Doamne, de declaraţia lui Mihali, care i a spus, că cartea lui scrisă despre noi e plină de minciuni. El între altele zice, că băncile româneşti esploatează pe ţăranul român, contra căreia protestează în deosebi deputatul nostru Dr. St. G. Pop. In şedinţa de eri a vorbit Tisza despre chestia naţionalităţilor, din punctul de vedere al lui cunoscut. Satisfacţia pentru incidentul de la Pyren. Agenţia Havas comunica, că vaporul român »împăratul Traian« a sosit la Pireu Duminecă. Căpitanul portului a venit pe bord să exprime în mod oficial regretele guvernului grec pentru incidentul cunoscut. In urma ordinului guvernului grec, dezertorul român Clandates a fost dat în primire comandantului vaporului »împăratul Traian«. Estémé. Adunarea electorală a Mexicului a ales din nou de prezident al republicei pe Porfirio Dias, de viceprezident pe Corral. * * *