Gazeta Transilvaniei, octombrie 1910 (Anul 73, nr. 215-239)

1910-10-01 / nr. 215

Pagina 2. Vasile Goldiş, Dr. Iuliu Maniu și Dr. Vaier Branisce. * Două adunări conaitatense sunt con­vocate pe zilele aceste, anume: adunarea comitatului Târnavei-m­ici pe mâne 14­­. c. la Dicio-Sân-Martin și cea a comitatu­lui Făgăraș pe 17 a lunei curente. Vor d­in amândouă lupte mari din partea mem­brilor români şi de aceea au să ia parte la adunări toţi membrii români. * In Iaşi se va ridica o statuie (chip de piatră) a marelui Domnitor Ion Ale­xandru I. Cuza, care a făptuit unirea ce­lor două ţări române, a făcut împroprie­tărirea ţăranilor etc. Regele Carol a dăruit pentru aceasta statuie 20 mii cor., faptă vrednică de cea mai mare laudă. Prin aceasta s-a făcut cu putinţă a se ridica în curând statuia, care costă peste 100 mii coroane. * Azi se deschid delegaţiunile în Viena* Şi poate tot azi îşi ţine ministrul nostru de esterne Aehrenthal espozeul (vorbirea) despre stările politice din Europa şi legă­tura monarchiei cu statele europene. Cât durează delegaţiunile, dieta nu nu va ţinea şedinţe, decât poate una—două. Munca serioasă va începe abia după de­­legaţiuni, la începutul lui Noemvre. Membrii delegaţiunei ungare, intru­­nindu-se în 11 i. c. în Budapesta, au de­signat de prezident pe Láng Lajos, iar de viceprezident pa contele Zichy Ágost, au designat apoi candidaţii pentru sub-comi­­siunile de esterne, militară, financiară şi de flotă. In sub-comisiunea de esterne sunt designaţi şi Românii: episcopul Hossu de la Lugoj şi Iosif Gali, membrii în casa mag­naţilor. Evenimentele din Portugalia. După o luptă de 30 ceasuri în­tre cetele revoluţionarilor şi trupele rămase credincioase dinastiei, Por­tugalia a fost proclamată republică. Această schimbare repede, care s’a petrecut aşa zicând peste noapte, se datoreşte faptului, că proclamarea republicei a fost pregătită de mult şi că poporaţiunea portugheză, să­tulă de regimul regelui Manuel şi a sfetnicilor săi, de - abia a aşteptat momentul ca să scuture lanţurile acestui regim deochiat. Aceasta s’a văzut şi din luptele, cari s’au dat între revoluţionari şi soldaţi. In loc ca trupele să se lupte pe viaţă şi pe moarte pe lângă dinastie şi rege, căruia i-au jurat vecinică credinţă, ele după câte-va ceasuri au trecut în tabăra revoluţionarilor îndreptân­­du-şi forurile asupra palatului regal. In câte­va ceasuri acest palat pompos a fost distrus, regele Manuel împreună cu familia regală a fost pus pe fugă, iar republica a fost pro­clamată şi notificată puterilor mari. Dăm în următoarele în resumat cele întâmplate în decursul luptelor şi după proclamarea republicei. Luptele de stradă. Lupta a dăinuit întreaga noapte de Luni spre Marţi. In zori de zi, revoluţio­narii s’au îndreptat înspre palatul regal „Necessitades“, unde au fost primiţi de in­fanterie in salve vehemente, cari i-au silit să se retragă în disordine, lăsând în urma lor mulţi prizonieri. Până la răsăritul soa­relui, marinarii au arborat pe cazărmile de marină drapelul republican şi, împăr­ţiţi în mai multe detaşamente, au pornit înspre palatul regal. In acelaşi timp trei vase de răsboiu au arborat drapelul repu­blican, salutând arborarea lor cu salve die tunuri. Pe bordul vasului »Dom Fernando II“ s’a desfăşurat o luptă crâncenă, în cur­sul căreia drapelul republican de repetite ori a fost coborât. Chirasatele »San Ra­fael« şi „Adamastore, cari trecuseră la re­publicani, s’au postat în faţa vasului ami­ralităţii „Dom Carlos I“, pe care fâlfâia încă drapelul regal. Chirasatele au plecat apoi la Alcantara, de unde au început să împuşte asupra palatului. A doua împuş­cătură a nimerit drapelul regal, sfărmân­­du-l. Cele­lalte împuşcături nu au nimerit. Regele Manuel a observat bombar­damentul cu cel mai mare sânge rece şi la început cu nici un preţ n’a voit să pă­răsească palatul. Când în cele din urmă s’a hotărât s’o facă, şi-a aprins zîmbind o ţigară. In vremea aceasta trupele credin­cioase Regelui aduseseră tunuri în piaţa Dom Pedro. Două împuşcături au nimerit chirasatul »Sao-Paolo«, care numai decât s’a retras. Celă­lalt chirasat a început bom­bardarea citadelei »San George«, a cărei garnizoană s’a predat arborând drapelul republican. Intr’aceasta, noaptea în strade se dase o luptă sângeroasă de artilerie între tru­pele regeşti şi revoluţionare. Trupele re­geşti au avut succese şi au profitat de întunecime ca să-şi întărească poziţiile. Lupta aceasta a durat noaptea întreagă. Marinarii şi vasele de răsboiu au hotărât lupta în favorul republicanilor. • t­r ■ ' Fuga familiei regale. Regele împreună cu familia regală, au părăsit printr’o poartă dosnică palatul şi s’au îmbarcat pe vaporul »Amelia«, care i-a dus la Gibraltar, unde se află şi acuma. Se crede, că bunica regelui şi unchiul său ducele de Oporto se vor stabili în Italia, iar regele şi mamă-sa vor pleca în Anglia. Guvernul provizoriu. După fuga regelui s’a constituit în­dată un guvern provizoriu, ia frunte cu preşedintele leofil Blaga, care a adresat poporaţiunei o proclamaţie, în care se spune între altele, ca guvernul va da o mai mare libertate vieţii economice, va introduce obligativitatea învăţământului, va pune pe picior liber pe toţi deţinuţii politici, va isgoni pe călugării şi călugă­riţele, şi va lua în proprietate întinsele moşii şi averi ale acestora. De încheiere proclamaţia îndeamnă poporul la linişte, şi se aştepte cu sânge rece desfăşurarea evenimentelor. In acelaşi timp noul guvern a adus la cunoştinţă tuturor statelor, proclama­rea republicei. Decretul privitor la disolvarea con­­gregaţiunilor spune, că iezuţii (călugări) vor trebui să părăsească imediat ţara. Mânăstirile şi toate stabilimentele reli­gioase vor fi închise. Bunurile comunită­ţilor religioase vor fi sigilate. Se va face un inventariu şi se vor preţui toate bu­nurile acestora. Averea iezuiţilor va de­veni proprietatea statului. Alte amănunte. Agenţia Reuter afla, că înainte de a părăsi Portugalia, fostul Rege Manuel a trimes o scrisoare fostului preşedinte al consiliului, declarând că şi-a făcut în­tot­deauna datoria cătră popor, că va rămâne portughez până la moarte, şi că speră cum că poporul va fi drept faţă de el şi îi va înţelege sentimentele. Plecarea sa nu înseamnă abdicarea. Agenţia Havas află, că s’au făcut Luni în întreaga Portugalie manifestaţiuni entuziaste, spre a sărbători republica. Li­niştea e desăvârşită şi viaţa comercială e cea normală. Măsuri de siguranţă au fost luate împrejurul celor trei crucişătoare portugheze, cari se găsesc în raza din Lisabona, e absolut interzis de a se apro­pia dte ele. Guvernul a hotărât să ridice un monument victimelor revoluţiei. Întreaga datorie a familiei regale este de 4 miliarde coroane. Averea mă­năstirilor este de 200 milioane coroane sumă care se va întrebuinţa pentru spo­rirea numărului şcolilor publice. In total au fost expulzaţi din Portugalia 7000 că­lugări şi călugăriţe. »Daily Telegraph« află din oraşul portughez Oporto, că acolo s’a dat de urma unei conjuraţii contra republicani­lor. Autorităţile supraveghează locuinţele ofiţerilor. A fost arestat generalul Pinto, fost ministru de război, fiind bănuit ca amestecat în conjuraţie. Ofiţerii de ma­rină au fost consemnaţi pe vasele de război, sădi muşchiul care se întinde ca un covor sdrenţuit peste peretele de piatră. In mintea necuratului însă încolţiră iarăşi gânduri de pierzare. Luă un sfredel şi prinse a găuri trun­chiurile arborilor, bătând apoi cuie de lemn uscat ca cu chipul acesta sa se usuce pădurea şi să fie a lui. Şi de atunci cică au fost rămas în lemne acele cioluri, în cari tâmplarii, stricându-şi rindeaua, scui­pă şi pomenesc numele necuratului. Dar bucuria diavolului fu fără de margini, dacă îşi pierdură oamenii nemu­rirea. »Toţi vor fi ai mei« grăi el. Şi i se părea că vede întinzându-se puterea în­­tunerecului şi a păcatului peste tot pă­mântul. Şi dorinţa mărirei îl stăpânea tot mai mult. »Vor fi ai tăi numai aceia cari te iubesc« îi zise Domnul. »Cum să mă iubească ? — Indeplinindu-ţi vrerile şi făcând fapte de cari îţi plac ţie. — Atunci trebuie să-mi faci un ca­tastif, unde să scriu pe toţi muritorii cari s’or face de mine. — Catastiful însă trebuieşte păzit, ca să nu scrii tu ce vrei în el grăi Domnul. — Să facem un păzitor.­­ Să facem. Şi scuipă Domnul jos; scuipă şi dia­volul şi îndată se ridică o pasăre. Penele ei fură albe pe partea care se închegase din scuipatu! Creatorului şi negre pe unde din al blestematului. Astfel fu făcută coţofana şi orându­ită să păzească spre a nu se atinge ni­meni de catastiful păcatelor omeneşti. Iar dacă diavolul ar fi încercat să scrie pă­cate cari nu fuseseră făcute, ea dădea de ştire Sfântului Petru. De aci în­colo, dracul porni printre oameni şi începu să-i îndemne la rele. Ascunse pierzarea şi moartea sub haina cea mai strălucită. In dosul plăce­rilor celor mai mari, puse cele mai gre­le păcate. Bătători căile, cari duceau către pră­pastie şi le aşternu cu flori. Născoci bea­­turile cele­­mai bune ,de adormit glasul sufletului oamenilor. Pretutindeni întinse mreji şi pescui mulţime de suflete. Şi nu mai putea dra­cul de bucurie. »Din lutul de pe capul meu a fost făcut pământul, iar din pământ a fost zi­dit trupul omului« grăia, el. »Nu se poate ca acesta să nu facă ceva din cele ce vreau eu!« Şi adeseori se apuca să petreacă, suflând ţărână în ochii muritorilor, nu­mai ca să-i audă pomenindu-i numele ticălos. Cu cât se înmulţeau oamenii şi pă­catul lua felurite forme, cu atât se în­­mulţia şi numărul dracilor. Ci, dacă văzu Domnul că mulţi apu­caseră pe căile răului, chemă pe Sf. şi îi zise: »Să te faci băiat sărac şi să te bagi slugă la diavol. Când a lipsi­t el, să-i tai catastiful cu păcatele omeneşti*. Aşa se făcu. Odată, când dracul nu era aci, Sfân­tul se apropie de catastif. Dacă îl vă­zu coţofana că întinde mâna, numa că în­cepu: »caţ, caţ, caţ«. Sosi diavolul şi se răsti la el: »Ce faci, Petre? — Nimic, stăpâne«. »Ha, ha, ha, făcu coțofana în batjo­cură. »Era să-ți îndrepte spinarea, băiete. — El o să-mi îndrepte, n’o să-mi în­drepte spinarea, dar eu știu bine că o să-ți mai scurtez coada și limba. — Taci?» Fiindcă diavolul venise mai repede ca gândul și se obosise, se aruncă în apă să-și răcorească fâptura-i păcătoasă. Atunci Sfântul iar întinse mâna la pomelnicul păcatelor omeneşti. Coţofana căţăi şi ieşind dracul din lumină, strigă: Ţine-ţi ghiara, Petre; ori te mănân­că spinarea? — Nu fac nimic, stăpâne­. Nouratul se dete iarăş afund, în vul­ton. Atât aşteptă Domnul că dete un ger de îngheţară apele de nouă stânjini. Sfân­tul se apropie acum fără frică şi pe când coţofana căţăra într’una, el luă pomelni­cul la subsuoară şi se îndreptă spre cer. Dacă auzi dracul glasul păzitorului, se repezi să iese afară. Ghiaţa însă îl împiedecă. Izbi el cu capul într’însa, dar nu o putu sparge. Şi iar mai încercă şi abia putu să iese la iveală. Atunci alergă să-şi iee calul cu care întrecea şi vânturile şi scăpa de trăs­netele Sfântului Iire. Dar nu-l găsi, căci Domnul îl prefă­cuse într’o gânganie, în chipul ţânţarilor care până azi colindă peste ape şi căreia oamenii îi zic »Calul dracului«. Se repezi atunci după sfânt şi tocmai când acesta intrase de jumătate pe porţile cerurilor, il ajunse cu ghiara de talpa piciorului­» »Ce să mă fac, Doamne?« strigă sfântul. »Taie, să scapi«. Sfântul Petru scoase GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 215.—1910 ȘTIRI. — 10 Septemvrie v. Succesele inginerului Vlaicu. zilele a­ceste au loc în România manevrele re­gale, la cari participă 2 corpuri întregi de armată. Foile din România ne aduc știri interesante despre aceste mnevre con­duse de Principele Ferdinand, cari de as­­tădată sunt de o deosebită importanţă în urma numărului mare de trupe concen­trate. La manevre ia parte şi compatrio­tul nostru, d-l inginer Aurel Vlaicu cu ma­şina sa de sburat. Este vorba ca să se vadă, că ce foloase poate aduce o astfel de maşină în ce priveşte mişcarea trupe­lor. O telegramă din Slatina ne anunţă, că Luni după amiazi, pe la orele 3 şi jumă­tate, inginerul Vlaicu a zburat cu aero­planul său din faţa gărei din Slatina pe deasupra oraşului, trecând peste râu! Olt in direcţia Balş pe câmpul de manevre şi coborându-se în faţa familiei regale, înăl­ţimea, la care aeroplanul lui Vlaicu s-a ridicat, a fost de peste 500 metri. Printre lumea militară şi civilă însufleţirea a fost deosebit de mare. Cu acest prilej dăm spre ştire şi ce­titorilor numărului nostru poporal, că con­siliul de miniştri români a hotărât zilele aceste sa dea d-lui Vlaicu pentru marile merite ce şi­ ie-a câştigat pe trenul avia­ţiei române un dar de 51.000 lei şi să facă o maşină de sburat pentru armată după modelul maşinei inventate de dânsul. Ştirea aceasta şi în genere succesele d-lui inginer Vlaicu va produce pretutindenea o mare bucurie şi îndeosebi intre noi Ar­delenii, cari am dat României un astfel de bărbat genial. Dumnezeu să nu-l ţină încă la mulţi ani. A Alegere de învăţători­ Precum aflăm,­­ alegerea de învăţători la şcoalele centrale­­ primare din Braşov, care, precum ştim, a­­ fost protestată, a fost aprobată de ven. consistor archidiecezan. Numire- Din Budapesta ni se scrie: Vă comunic cu bucurie ştirea, că distinsul judecător român Dr. Georgiu Plopu, care­­ timp de 4­/2 ani a funcţionat ca jude au- u­xiliar la curia reg. din Budapesta, a fost numit zilele acestea jude definitiv la în-­­ nalta curte. Felicităm din toată inima pe distinsul jude român la acest avansament binemeritat. Concertul Ersilia Roşea. Vineri în 21 Oct. n. va avea loc in Reduta Braşovului concertul distinsei violonceliste românce d-şoara Ersilia Roşea (eleva d-lui profe­sor Dinicu la conservatorul din București) cu binevoitorul concurs al dşoarei Miszi Bau­descu și al d-nei Leny Dumitrescu Zănescu cu următorul program: 1. 1) Saint-Saëns, Concert A-moll, d-şoara E. Roşea. 2) Fren­tz : »Frühlings­­b­ed«, Bizet: Pastorale, Puccini: »la Bo­héme* (Valse) (d-ra M. Baiulescu). 3. Schu­mann: »Träumerei“, Davidoff: »Am Spring brunnen« d-şoara E Roşea. II. 4) Massenet: Elegie Trio, E. Roşea M. Baiulescu, L. Dumitrescu Zanescu. 5 Dima: »De ce nu-mi vii«, »Mândruliţă d demult«. Brediceanu : »Cântă puiul cucu­lui« (M. Baiulescu). 6) Bach, Anna, Popper: »Spinnlied« (E. Roşea). Sfinţire de biserică- Senatul biseri­cesc gr. cat. din comuna Cetanu aduce pe aceasta cale la cunoştinţă, cum­ că în 23 octomvrie st. n. a. c. se va îndeplini sfin­ţirea nou edificatei biserici gr. cat. în pa­rohia Cetan. Cununie Livia Rădoişanu din Ciu­­chiciu şi Emanuil Ciuleiu din Saschiz ne anunţă cununia lor ce se va oficia în bi­serica gr. or. rom din Ciuchiciu la 23 octomvrie st. n. 1910. Cutremurul de pământ, despre care am făcut amintire in numărul de ieri, s-a simţit în mai multe părţi în Bănat, pre­cum la Reşiţa, Orşova, Bogşa, Caransebeş, apoi la Deva în Ardeal şi în Zarand. Cu­tremurul a produs mare spaimă intre lo­cuitori. Ia Deva s-au crepat păreţii mai multor case. Marţi la oara 12 şi 53 min. s’a simţit un cutremur şi în Sibiiu. Au fost trei lovituri.­ ­ Conferenţele Invăţătoreşti gr. or. sunt convocate în întreagă arhidieceza pe 8 şi 9 Octomvrie­­. La conferenţe au să asiste şi preoţii, ca directori şcolari.

Next